Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2148/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 2148/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4884/114/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 2148

Ședința publică din data de 11 septembrie 2013

Președinte - A.-C. B.

Judecători - E. S.

- V.-I. S.

Grefier - D. V.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” SA BUCUREȘTI - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 92/18 ianuarie 2013, în contradictoriu cu reclamanții M. O., domiciliat în B., Bulevardul Republicii, nr. 63, județul B., A. S., domiciliat în B., .. 59, județul B., A. C., domiciliat în B., ., județul B., C. I., domiciliat în B., Cartier D. 2, ., ., C. C., domiciliat în B., Cartier D. 1, ., ., D. C., domiciliat în comuna Pîrscov, . B., D. D., domiciliat în B., Bulevardul Republicii, nr. 16, județul B., D. S., domiciliat în comuna Vernești, ., D. I., domiciliat în B., Cartier Broșteni, ., ., G. I., domiciliat în B., Cartier D. 2, ., ., M. D., domiciliat în B., Cartier D. 1, ., județul B., M.-G. G., domiciliat în B., Bulevardul N. B., ., ., N. I., domiciliat în comuna Vernești, ., N. M., domiciliat în B., Cartier D. 1, .. A, ., S. C., domiciliat în ., S. A., domiciliat în B., .. 7, județul B., Ș. V., domiciliat în B., Cartier D. 1, .. 2, județul B., Ș. G., domiciliat în B., Cartier Broșteni, ., ., județul B., Ș. I., domiciliat în B., ., județul B., T. C., domiciliat în B., Cartier D. 1, .. 2, județul B., V. G., domiciliat în B., .. 37, județul B. și intervenienții C. I., domiciliat în B., Bulevardul Republicii, nr. 12 A, ., D. I., domiciliat în ., .. 199, județul B. și T. I., domiciliat în B., ., ., județul B..

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți, toți reprezentați de avocat P. S., din Baroul B., lipsind recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen legal procedural și că recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R.” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători G. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs.

Avocat P. S., având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._/18 iunie 2013, ce a fost vizată de Curte și atașată la 36 dosar.

De asemenea, depune un număr de trei împuterniciri avocațiale: . nr. 0863/18 iunie 2013, . nr. 0857/11 iunie 2013 și . nr. 0853/7 iunie 2013 ale domnului avocat M. G., emise numai pentru redactarea, semnarea și depunerea întâmpinării, ce au fost vizate de către Curte și atașate la filele 37 - 39 dosar.

Învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs, întrucât acestea i-au fost comunicate intimatului-reclamant M. O..

Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat P. S., având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive arată că în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere că societatea recurentă este parte a CCMRT așa cum rezultă din art. 123 care stipulează că acest contract produce efecte față de toate unitățile nominalizate în Anexa nr. 5 la acesta.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, arată că aceasta este neîntemeiată, împrejurare față de care solicită respingerea acesteia, învederând că, deși intimații-reclamanți au fost membrii ai Sindicatului Independent din Transportul Feroviar de Călători, nu există nicio dispoziție legală care să-i împiedice să formuleze acțiuni în nume propriu, pentru recuperarea unor drepturi bănești de natură salarială.

În ceea ce privește fondul cauzei, arată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a fost întemeiată pe CCM la nivel de ramură și la nivel de grup de unități, întrucât CCM încheiate la nivel inferior nu pot conține prevederi mai puțin favorabile salariatului decât cele încheiate la nivel superior. În ipoteza în care acestea ar exista, ar fi nule absolut în baza art. 8 din Legea nr. 130/1996 care stipulează „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Precizează că, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.

În ceea ce privește plata indemnizației de pensionare egală cu două salarii brute avute în luna pensionării, arată că în cererea introductivă reclamanții au solicitat diferența dintre suma care s-a acordat la momentele respective și suma celor două salarii brute avute în luna pensionării, aspect care a fost corect reținut de către instanță.

Indică ca practică judiciară decizia civilă nr. 1472/28 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ privind pe intimata-reclamantă B. N..

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor . ABC nr. 216/18 iunie 2013, nr. 755/7 iunie 2013, nr. 757/11 iunie 2013 și nr. 759/18 iunie 2013, ce au fost depuse la acest termen de judecată la dosar, fiind vizate de către Curte și atașate la filele 40 – 43.

De asemenea, depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA ,

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub număr de dosar_, reclamantii: M. O., A. S., A. C., C. I., C. C., D. C., D. D., D. S., Dragaica I., G. I., M. D., M.-G. G., N. I., N. M., S. C., S. A., S. V., Ș. G., S. I., Tereaca C., V. G., in contradictor cu - S. NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "CFR CALATORI" S.A., - reprezentata convențional prin dl. B. A. - Director Ia SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI G., au solicitat obligarea acestora la plata

- diferenței de salariu pe perioada august 2009 si pana la 31.12.2010, pentru următorii reclamanți: -Tereaca C., Ș. G., S. V. S. A., N. M., M. D., D. S., D. D., C. C., C. I., A. C., A. S., iar pentru ceilalți reclamanți pentru următoarele perioade V. G. august_10, S. I. august_10. S. C. augusț__09, M.-G. G. august_10, N. I. august_09, G. I. august_10, M. O. august_09, D. C. august_09 ce rezulta din faptul ca in Contractul Colectiv de munca (in continuare CCM) pe Ramura Transporturi aplicabil, este prevăzut un salariu de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei (in perioada mai sus amintita au fost plătiți in funcție de următoarele salarii minim brute: august 2009 - martie 2010 = 570 lei, aprilie_10= 600 lei)

- plații sporurilor permanente- inscrise in cartea de munca si nepermanente- înscrise in CCM la Nivel de Unitate aplicabil, pentru perioada august 2009 si pana la datele arătate pentru fiecare reclamant in primul capăt de cerere, aplicate la diferența de salariu menționata la punctul 1.

- plații, sporului de noapte ( 50%) pentru munca prestata in zilele de sâmbăta, duminica si sărbători legale, raportat la salariul majorat asa cum rezulta Ia punctul 1., pe perioada august 2009 si pana la datele arătate la pct.l pentru fiecare reclamant, conform CCM pe Ramura Transporturi, aplicabil, ținând cont ca in perioada precizată au prestat serviciu in regim de tura - (in perioadele arătate, pentru munca de noapte prestata in zilele de sâmbăta, duminica si sărbători legale, am fost plătiți cu un spor de 25%, astfel ca solicita diferența)

- plații, salariului suplimentar reactualizat, echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului precedent (salariu de baza calculat așa cum rezulta la punctul 1), pentru munca ireproșabila desfășurata in cursul unui an calendaristic, pe anii 2009 si 2010 integral pentru următorii reclamanți: -Tereaca C., Ș. G., S. V., S. A., N. M., M. D., D. S., D. D., C. C., C. I., A. C., A. S., pe anul 2009 integral si 2010 proporțional cu perioada lucrata pentru reclamanții: V. G., S. I., S. C., M.-G. G. și G. I. conform CCM pe G. de Unități, aplicabil.

- plații, premierei de Ziua Feroviarului, stabilita la nivelul clasei 1 de salarizare (700 Iei), pe anul 2010 pentru reclamanții: V. G., S. C., M.-G. G., G. I., A. S., A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., S. V., Ș. G., Tereaca C. conform CCM pe G. de Unități, aplicabil.

- plații, premierei de Paști stabilita la nivelul clasei 1 de salarizare (700 lei), pe anul 2010, pentru reclamanții: V. G., S. C., M.-G. G., G. I., A. S., A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., S. V., Ș. G., Tereaca C. conform CCM pe G. de Unități, aplicabil.

- plații premierei de C. pe anul 2009 pentru reclamanții V. G., S. C.. M.-G. G., G. I., A. S., A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., S. V., Ș. G., Tereaca C. conform CCM pe G. de Unități, aplicabil.

- plații premierei de C. pe anul 2010 pentru reclamanții A. S., A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., S. V., Ș. G., Tereaca C. conform CCM pe G. de Unități, aplicabil.

- plații, premierei de vacanta pe anii 2009 si 2010, pentru reclamanții S. I., G. I., M.-GhitaGheorghe, S. C., V. G., Tereaca C., Ș. G., S. V., S. A., N. M.,MarinDragomir, D. S., D. D., C. C., CiltIon, A. C., A. S.; si pe anul 2009 pentru reclamanții M. O., N. I., D. C., Dragaica I., stabilita la nivelul clasei 20 de salarizare, (diferența rezultata din suma acordata la momentele respective si suma de 1293,6 calculata in funcție de salariul minim aferent clasei 1de salarizare de 700 lei).

- plații a unei indemnizații egale cu cel puțin doua salarii brute avute in luna pensionarii, fata de împrejurarea ca la momentul formulării acestei cereri subsemnații avem calitatea de pensionari, conform CCM pe Ramura Transporturi aplicabil.

- plații sporului de 25% pentru condiții speciale de munca, conform CCM pe Ramura Transporturi aplicabil.

- sumele ce li se cuvin sa fie actualizate cu indicele de inflație calculat de Ia data nașterii dreptului pana la data plații efective cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat în fapt că reclamanții au fost salariați al SNTFC "CFR CALATORI" S.A.. Contractele lor individuale de munca au încetat conform dispozițiilor pe care le anexează la prezenta acțiune, in baza deciziilor de pensie emise de Casa Județeană de Pensii B., pe care de asemenea le anexează.

De-a lungul timpului, au reclamat in nenumărate rânduri, liderilor de sindicat cat si conducerii subunității in care și-au desfășurat activitatea, faptul ca sunt privați de o parte din drepturile înscrise in CCM aplicabile, insa de fiecare data li s-a răspuns ca sumele aferente acestor drepturi, nu au fost prevăzute in bugetul anual de venituri si cheltuieli al societății, singura soluție de obținere a acestor drepturi fiind instanța de judecata.

Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni, prevăzute in CCM aplicabile, au un caracter imperativ pentru parata SNTFC "CFR CALATORI" S.A., aceasta neputând invoca lipsa profitului sau a altor cauze, ca motiv de nerespectare, mai ales ca, in virtutea legii, ., avea la dispoziție procedura renegocierii CCM aplicabile.

În drept reclamanții au invocat dispozițiile art 160, art 268 alin1 lit.c din CM, art. 132, art. 148 din Legea nr 62/2011, art 1270 din codul civil, art 3, art. 38 alin1 și 2, art. 41 alin3 lit. a si b, art 42 alin1 lit a și g, art 43 alin 2 lit. a, art. 52, art 113 alin 3 și4, art. 114 din CCMRT aplicabil, art. 30 alin1 art 44 alin4, art 49 alin3, art. 71, art 81, art. 127 alin 2 și 3, art. 128, art 130 din CCMGUTF, art. 274 cod pr. civilă.

Reclamanții au depus la dosar copie de pe cărțile de identitate, copie de pe cărțile de munca, copie de pe deciziile de pensie, copie de pe dispozițiile de încetare a contractului individual de munca.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat:

I. Excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului M. O.. Din tabelul cu semnăturile reclamanților din prezenta cauză rezultă că domnul M. O. a fost doar împuternicit de aceștia să angajeze un avocat în numele lor, și că acesta nici nu figurează pe tabelul celor care au semnat și care au certificat prin semnătura lor că își însușesc această acțiune.

II. Excepția prescripției dreptului de a solicita diferența de primă de vacantă pe anul 2009 (capătul de cerere nr.9)

Astfel pârâta arată că din tabelul nr.715/T_, anexat prezentei întâmpinări, rezultă că toți reclamanții din prezenta cauză au primit prima de vacanță pe anul 2009 în perioada ianuarie 2009 - august 2009.

Data la care au primit prima de vacanță pe anul 2009 constituie termenul de la care se calculează termenul general de prescripție de 3 ani.

Față de data introducerii prezentei cereri (29.08.2012) consideră prescris dreptul reclamanților de a cere diferența solicitată la punctul 9 din cererea de chemare în judecată.

In ceea ce privește diferența solicitată pentru prima de vacanță pe anul 2010 solicită să se constate că din tabelul nr.715/T_, anexat rezultă că Ș. I. (poz.18) nu a beneficiat de primă de vacanță pe anul 2010, astfel că nu există nici o sumă la care să se aplice diferența solicitată.

Pentru capetele de cerere 1,2,3,10,11 temeiul invocat de reclamanți este Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. Transporturi

Față de temeiul de drept invocat (CCM la Nivel de R. Transporturi) pârâta înțelege să invoce lipsa calității procesuale pasive a societății noastre, motivat de faptul că nu a fost parte contractantă.

III. Excepția de inadmisibilitate - pentru capetele de cerere 1,2,3,10,11.

Astfel. pârâta a arătat că reclamanții au fost membri ai Sindicatului Mecanicilor de Locomotivă, sindicat care face parte din Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.

Prin aderarea reclamanților la Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă, aceștia și-au exprimat liber consimțământul ca interesele ce decurg din calitatea de salariați la SNTFC CFR Călători să le fie reprezentate, negociate, apărate de formațiunea sindicală din care au făcut parte.

Astfel, fiecare dintre membrii de sindicat ai organizațiilor sindicale ce fac parte din FSTFR au împuternicit federația să îi reprezinte la negocierea contractului colectiv de muncă.

Contractul colectiv de muncă al SNTFC CFR Călători pe anii 2009-2010 a fost negociat cu administrația CFR călători de către FNFMC, Federația Sindicatelor Ramurii Vagoane, Federația Sindicală a Transportatorilor Feroviari din România și Federația Mecanicilor de Locomotivă din România.

Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr.2572/04.06.2009.

Acest contract a fost prelungit prin act adițional înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr. 1708/21.04.2010, până la data de 31.12.2010.

Atât Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010 cât și actul adițional de prelungire al acestuia au fost, înregistrate la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Pentru ca un contract colectiv de muncă sau un act adițional la acesta să fie înregistrat, el este mai întâi verificat în temeiul Legii 130/1996 modificată - lege în vigoare la acea dată.

Pe lângă alte verificări, art.27 alin.l din Legea 130/1996 prevede că:"La înregistrarea Contractului colectiv de muncă, Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, direcțiilor generale teritoriale ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale vor verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8".

Art.8 din aceeași lege prevede că:"...(2) Contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior."

Odată ce un contract a fost înregistrat Ia Ministerul Muncii și Protecției Sociale, este evident că, în temeiul legii, el a fost verificat și găsit legal sub toate aspectele.

Pe cale de consecință, societatea a funcționat în baza unui contract perfect legal, declarat astfel de chiar un organ abilitat al statului (Ministerul Muncii și Protecției Sociale), legalitate atestată prin chiar înregistrarea acestuia.

In baza acestui contract colectiv de muncă și a actelor adiționale ulterioare (semnate de aceleași părți), au fost întocmite actele adiționale la contractele individuale de muncă ale reclamanților.

Drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și actele adiționale ale contractelor individuale de muncă ale reclamanților în cauză au fost plătite integral.

Reclamanții si-a însușit astfel, fără nici un fel de obiecțiuni, clauzele din contractul colectiv de muncă - așa cum au fost ele negociate de împuternicitul lor, FNFMC.

Nu a existat nici un fel de opoziție, de nemulțumire, manifestată expres față de clauzele din contractul colectiv de muncă, așa cum au fost ele negociate.

Dacă se considerau vătămați în drepturile lor prin clauzele negociate, în perioada de valabilitate a contractelor invocate, reclamanții puteau uza de dreptul prevăzut de art.268 alin. 1 litera d din Codul muncii de a solicita instanței de judecată constatarea nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă al SNTFC CFR Călători pe care le considerau nelegale.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat, conform principiului de drept conform căruia nimănui nu-i este îngăduit să invoce propria culpă (nemo podese in sua propria turpitudinem allegans)- solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei pentru capetele de cerere 1,2,3,10,11, pârâta a învederat următoarele: a)Pentru perioada 04.06._11, Ia nivelul C.F.R. Calatori S.A. s-a încheiat Contractul Colectiv de Munca pe anii 2009-2010, înregistrat la M.M.F.P.S.- D.M.P.S. sub nr. 2572/04.06.2009.

In conformitate cu Anexa nr. 1 la contract, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 570 de lei brut, iar prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708 din 21.04.2010, Anexa nr. 1 s-a modificat, iar nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la 600 de lei brut.

Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legala de a aplica dispozițiile contractului colectiv de munca încheiat la nivel superior incumba doar in cazul in care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de munca. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul ca„drepturile si obligațiile privind relațiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc, prin negociere, in contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca".

Pe cale de consecința, salariul fiind un drept de natura consensuala si supus negocierii, atâta timp cat pentru perioada amintita a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de munca, unde in Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, consideră că obligarea societății la plata unor diferențe salariale care își au izvorul în contractul colectiv pe ramură care nu le este opozabil, este neîntemeiată.

Referitor la capul de cerere nr.4 privind solicitarea reclamanților de a li se plăti salariul suplimentar pe anii 2009-2010, pârâta a învederat următoarele:

Fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art.5 lit.a) din OUG nr.79/2008 coroborate cu art. 15 alin.(l) din O.U.G nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

A învederat instanței că pe anul 2009, nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli.

Arătă că, în proiectul de BVC pe anul 2009, transmis la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii cu adresa nr.30/A2/l 30/198/22.12.2009, a fost prevăzut la rubrica aferentă fondului de salarii, o sumă de 456.000 mii lei (pct.115 cap.IX din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009), în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, rezultând o depășire de 30.488 mii lei, fapt ce a condus la neconstituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar.

Totodată, în execuția BVC în anul 2009 au fost înregistrate depășiri la cheltuielile materiale cu combustibilul și la cheltuielile cu energia electrică de tracțiune față de prevederile din BVC 2009, cheltuieli strict necesare pentru funcționarea transportului feroviar public de călători. Astfel, societatea a înregistrat în anul 2009 o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere cumulată din anii precedenți în valoare de 535.423,74 mii lei (pct.79 cap.V din bilanț).

Prin Actul adițional înregistrat sub nr. 1708/21.04.2010 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010, părțile au convenit că prevederile referitoare la acordarea salariului suplimentar nu se aplică în anul 2010.

În situația în care se va aprecia că solicitarea reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pe «anii 2009 - 2010 este întemeiată, solicită să se aibă în vedere că acesta se acordă pentru muncă ireproșabilă, așa cum se prevede în anexa nr.6 la CCM 2009 - 2010 al CFR Călători.

Față de criteriile din această anexă, pârâta menționează că este neîntemeiată acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009 pentru:A. S. și S. C. iar pentru anul 2010 pentru C. I. si V. G., care au fost sancționați așa cum rezultă din tabelul nr. 715/T_ si nr. 715/T_, anexate.

În ceea ce privește solicitările reclamanților formulate la punctele 5,6,7,8 din prezenta acțiune, învederează instanței că prima de C. pe anul 2009 nu se acordă conform procesului verbal din data 25.05.2009, iar prima de Paști, C. și Ziua feroviarului pe anul 2010 nu se acordă conform Actului adițional nr. 1708/21.04.2010.

Referitor la capătul de cerere nr. 10 prin care reclamanții solicită indemnizația de pensionare egală cu două salarii brute avute în luna pensionării, pârâta arată că aceștia s-au pensionat în anii 2009 și 2010 au primit la data pensionării, în temeiul art.70 din CCM al CFR Călători pe anii 2009-2010, un salariu de bază avut la data pensionării(așa cu rezultă din tabelul nr.715/15.2/3401/12.10.2012).

În ceea ce-i privește pe reclamanții: A. S., A. C., C. I., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G. și Tereaca C., aceștia s-au pensionat în anul 2011 (așa cum rezultă din tabelul nr.715/743/15.10.2012), când au primit drepturile cuvenite la data pensionării în temeiul CCM al CFR Călători 2011 -2012.

Pentru acești din urmă reclamanți, temeiul de drept menționat (CCM R. Transporturi) nu mai poate fi invocat deoarece CCM R. Transporturi a fost valabil doar până la data de 31.12.2010.

In ceea ce privește reclamanții care au ieșit la pensie în anii 2009-2010, aceștia ar putea. eventual, solicita diferența de bani dintre ceea ce deja au primit și ceea ce consideră că ar fi fost îndreptățiți să primească.

În drept pârâta invocă dispozițiile art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă, prevederile Legii nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 130/1996, CCM valabil pe anii 2009 - 2010, O.M.T. nr. 1349/2007 și H.G. nr. 1712/2008.

În susținerea acțiunii pârâta a depus la dosar în xerocopie, următoarele acte: bilanțul contabil pe anul 2009, execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009, Proiect BVC pentru anul 2009, Act adițional nr. 1708/21.04.2010 la CCM valabil pe anii 2009-2010, Procesul verbal încheiat în data de 25 mai 2009, tabelul nr. 715/T_, tabelul nr. 715/T73/3310/201 și tabelul nr. 715/T_ .

Petenții C. I., D. I. și T. I. au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat obligarea aceleași pârâte la plata drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă de către ceilalți reclamanți pentru perioadele menționate în cererea de intervenție (fila 179 dosar).

Ulterior pârâta a formulat completare la întâmpinare reiterând excepțiile invocate anterior prin întâmpinare.

A mai invocat în plus excepția autorității lucrului judecat în ce privește capătul de cerere de acordarea salariului suplimentar prin raportare la sentința civilă nr.749/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ .

Referitor la capătul de cerere privind indemnizația de pensionare egală cu două salarii brute avute în luna pensionării pârâta a arătat că cei trei intervenienți s-au pensionat după data de 31.12.2010, dată a care expira valabilitatea CCMRT după cum urmează: C. I. la 01.02.2011, D. I. la 31.01.2011 și T. I. la 01.01.2011.

Prin sentința civilă nr. 92/18 ianuarie 2013, Tribunalul B. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. M. O., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepția . inadmisibilității acțiunii privind capetele de cerere 1,2,3,10,11 și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârâtă.

A admis excepția prescripției dreptului privind diferența de primă de vacanță pe anul 2009 pentru următorii reclamanți și intervenienti: A. C., C. I. C. C., D. C., D. D., D. S., D. I., G. I., M. O., N. M., S. C., S. A., Ș. V., Ș. G., Ș. I., V. G., N. I., D. I., T. I., C. I..

A admis în parte acțiunea și cererea de intervenție privind pe reclamanții M. O. cu domiciliul în B., ., jud. B., A. S. cu domiciliul în B., ..59, județul B., A. C. cu domiciliul în B., ., județul B., C. I., cu domiciliul în B., D. 2, . C. C., cu domiciliul în B., D. 1, . D. C., cu domiciliul în ., D. D., cu domiciliul în B., ., județul B., D. S., cu domiciliul în ., județul B. D. I., cu domiciliul în B., cartier Broșteni, ., ., G. I. cu domiciliul în B., D. 2, ..5 județul B. M. D. cu domiciliul în B., D. 1, ., județul B., M.-G. G. cu domiciliul în B., N.B., ., ., N. M., cu domiciliul în B., D. 1, ..A, ., județul B. S. C., cu domiciliul în ., județul B. S. A. cu domiciliul în B. ..7, județul B., Ș. V., cu domiciliul în B., D. 1, . 2, județul B., Ș. G., cu domiciliul în B., Broșteni, ., Ș. I. cu domiciliul în B. ., județul B., T. C.,cu domiciliul în B. cartier D. 1, ..2, județul B. V. G. cu domiciliul în B. ..37, județul B. intervenient C. I., cu domiciliul în B. ., . D. I. cu domiciliul în ..199, județul B., și T. I. N. I. cu domiciliul în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu pârât S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. cu sediul în București ..38, sector 1 și -SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI G. cu sediul în G. ., județul G..

A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând. diferența dintre salariile încasate și cele la care aveau dreptul, calculate în funcție de salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, de 700 lei, prev, de art 41 alin3 lit. a din CCMRT 2008-2010 ptr. perioada august_10 privind reclamanții: T. C., Ș. G., Ș. V., S. A., N. M., M. D., D. S., D. D., C. C.,C. I., A. C., A. S., iar pentru ceilalți reclamanți pentru următoarele perioade: V. G.-august_10, Ș. I. august_10, S. C.-august_10, M. G. G. august_10,, N. I. august_09, G. I. august_10, M. O. august_09, D. C. august_09, și pentru perioada octombrie_10 pentru intervenienții C. I., D. I. și T. I..

A obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților diferența dintre cuantumul sporurilor permanente înscrise în cartea de muncă și nepermanente înscrise în CCM la nivel de unitate aplicabil, aferente perioadei august 2009 și până la datele arătate pentru fiecare reclamant aplicate la diferența de salariu menționate la punctul 1.

A obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților sporul de 50%( respectiv diferența, reținându-se că s-a achitat 25%) pentru munca prestată pe timp de noapte în zilele de sâmbătă și sărbătorile legale, evidențiate în foile colective de prezență și ștatele de plată, spor de noapte negociat prin art 42 alin1 lit. g din CCMRT pe anul 2008-2010 pentru perioada menționată pentru fiecare reclamant.

A obligat pârâta să plătească reclamanților salariul suplimentar pe anii 2009-2010- echivalent în salariul de bază de încadrare ale acestora din luna decembrie a anului pentru care se acorda, în funcție de timpul efectiv lucrat, calculate în funcție de salariul de bază minim brut la nivelul ramurii de transporturi de 700 lei, prevăzut de art 41 alin3 lit. a, coeficienții minimi de ierarhizare prev. de art. 41 alin1,2 din CCMRT 2008-2010 și clasele de salarizare negociate prin CCM încheiat la nivelul unității pârâte, conform art 30 alin1 pentru următorii reclamanți: T. C., Ș. G., Ș. V., S. A., N. M., M. D.,, D. S., D. D., C. C., A. C., C. I., D. I. si T. I.; pe anul 2009 integral si 2010 proporțional cu perioada lucrată pentru reclamanții Ș. I., M. Ghită G., G. I.; pentru anul 2009 pentru reclamanții C. I., V. G. ; pentru anul 2010 pentru reclamanții S. C. și A. S..

A obligat pârâta să plătească reclamanților premierea de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a premierei de Paști 2010 și C. 2009 stabilite la nivelul clasei I de salarizare - 700 lei pentru reclamanții: V. G., S. C., M. G. G., G. I. A. S., A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G., T. C., C. I., T. I. și D. I., conform CCMGU.

A obligat pârâta să plătească reclamanților premierea pentru C. 2010 stabilit la nivelul clasei I de salarizare de 700 lei pentru reclamanții A. S., A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G. și T. C., C. I., D. I. și T. I., conform CCMG.

A obligat pârâta să plătească următorilor reclamanți diferența dintre premierea de vacanță, pe anii 2009 și 2010, premierea de vacanță la care au dreptul, calculate în funcție de salariul de bază minim brut de 700 lei: T. C., Ș. G., M. D., A. S., M. G. G., iar pentru anul 2010 pentru reclamanții A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G., V. G., S. C., Ș. I., G. I., D. I., T. I., Cioubotariu I..

A obligat pârâta să plătească următorilor reclamanți care au ieșit la pensie în anii 2009-2010 diferența dintre suma ce s-a acordat și suma celor două salarii brute avute în luna pensionării: A. S., A. C., C. I., D. D., D. S., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G., T. C., D. C., D. I., N. I., M. O., V. G., S. C., M. G. G., G. I., Ș. I., C. I., D. I., T. I..

A respins capătul de cerere privind plata diferențelor de indemnizație pentru pensionare pentru reclamanții C. C. și M. D..

A obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenientului D. I., sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă, conform CCMRT(fără intervenienții C. I. și T. I..

S-a dispus ca toate sumele de bani datorate de pârâtă reclamanților, să fie actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.

A obligat pârâta la plata către următorii reclamanți a cheltuielilor de judecată: 3276 lei pentru reclamantul M. O., 620 lei către reclamantul D. I., 620 lei către C. I., 420 lei către reclamantul T. I..

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. O. motivând că nu figurează pe tabelul celor care au semnat acțiunea și că acesta a fost doar împuternicit de reclamanți să angajeze un avocat în numele lor.

Tribunalul a constatat că reclamantul M. O. este menționat în cererea de chemare în judecată, a avut calitatea de angajat al societății pârâte, astfel că există identitate între titularul dreptului și persoana care are calitatea de reclamant în prezenta cauză și prin urmare, va respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei motivat de faptul că drepturile ce fac obiectul prezentei acțiuni fiind solicitate în baza unui contract în care SNTFC CFR Călători nu este parte contractuală, tribunalul a constatat că este neîntemeiată.

Astfel, conform art 123 din CCM la nivel de R. Transporturi, se precizează că acest contract produce efecte în toate unitățile nominalizate în Anexa I.

Or, la nr. curent 1 din Anexă apare menționată unitatea pârâtă căreia i se aplică CCMRT și în care organizațiile sindicale semnatare au membri.

Asupra inadmisibilității invocată ca excepție, tribunalul a observat că aceasta nu reprezintă, în realitate, o veritabilă excepție raportat la motivarea făcută de pârâtă în susținerea sa, ci privește temeinicia pe fond a cererii asupra acordării unor premii și ajutoare bănești ce rezultă din CCMRT, astfel încât motivele invocate, în apărare, pe acest capăt de cerere, vor fi analizate odată cu fondul.

În ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune prin care se solicită diferența de primă de vacantă pe anul 2009( capătul de cerere nr. 9), instanța a constatat următoarele:

Din tabelul nr 715/T_ anexat întâmpinării și aflat la fila 162 dosar, rezultă că un număr de 19 reclamanți au primit prima de vacanță pe anul 2009 în luna iulie 2009( cu excepția reclamanților M. G. G. - poz. 11 tabel care a primit în august 2009 și T. C. poz. 19 tabel care a primit în august 2009.

Iar intervenientii D. I., C. I. și T. I. au primit prima de vacanță în lunile februarie 2009, martie 2009 și respectiv mai 2009 așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de pârâtă la fila 184-186.

Prin urmare, pentru reclamanții care au primit prima de vacanță pe anul 2009 până în luna iulie 2009, dreptul la acțiune privind acordarea diferenței de primă de vacanță este prescrisă având în vedere că la data introducerii acțiunii 29.08.2012 termenul de 3 ani prevăzut de art 268 alin1 lit. C din CM era depășit.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat în ce privește acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, pârâta a motivat că aceste drepturi au fost acordate în dosar nr,_ soluționat definitiv prin sentința civilă nr.749/22.05.2012 a Tribunalului B..

Instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.1201 din codul civil privind tripla identitate de părți, cauză și obiect, respectiv cele două cauze au obiecte diferite, și în consecință va respinge această excepție ca neîntemeiată.

Astfel, în dosar nr._, obiectul acțiunii a fost plata salariului suplimentar pe anul 2009 echivalent cu un salariu de încadrare pe luna decembrie a anului respectiv, iar în prezenta cauză, obiectul îl constituie plata diferenței salariului suplimentar calculat la nivelul salariului de încadrare de 700 lei prevăzut de CCMRT, și nu la salariul de 600 lei stabilit prin CCM la nivel de unitate.

Cât privește pe fondul cauzei, în urma analizării materialului probator administrat, instanța reține următoarele:

Reclamanții au fost angajații societății pârâte până la data desfacerii contractelor de muncă ca urmare a pensionării.

Aceștia au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta solicitând acordarea diferenței de drepturi salariale( cuprinzând salariul de bază și orice sporuri permanente și nepermanente, premii etc), cuvenite prin raportare la un salariu minim brut de 700 lei, în loc de 570 lei și respectiv 600 lei.

Referitor la salariul minim de bază de 700 lei reclamanții au invocat dispozițiile CCM la nivel de R. Transporturi respectiv CCM la nivel de grup de Unități aplicabile rapoartelor dintre părți în perioada 2009-2010.

În această perioadă reclamanților si intervenienților li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată avându-se în vedere un salariu de bază de 570 lei cu începere din 01.07.2008, respectiv la 600 lei, cu începere din 21.04.2010.

Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru reclamanți și intervenienti s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienții de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente.

În această perioadă de referință supusă analizei ( ianuarie_10) era în vigoare și CCM la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010.

Acest contract colectiv de muncă la nivel de R. Transporturi era deopotrivă aplicabil raporturilor de muncă dintre părți conform art 11 alin 1 lit.c) din Legea nr. 130/1996 în vigoare la acel moment, text ce are următorul conținut:

1.Clauzele contractelor de muncă produc efecte după cum urmează:

c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile de ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a/ din CCM la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010” salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 700 lei medie/ lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații cuprinse în acesta”.

Conform art. 8 alin. 2 si art. 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 în vigoare pentru perioada respectivă:” Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” și „ Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.”

Din coroborarea acestor texte de lege, a arătat tribunalul, rezultă că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior ( având, deci, forța juridică superioară) aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.

Prin urmare, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă se prevăd anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se stipulează drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile favorabile angajatului stipulate în contractul colectiv de muncă de la nivel superior.

În cazul de față, pentru respectarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 și art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, pârâta trebuia să calculeze drepturile salariale ale petenților pornind de la un salariu de bază minim brut de 700 lei, la care urma să se aplice indici de ierarhizare corespunzători pentru fiecare petent, precum și celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori alte categorii de drepturi bănești care se determinau prin raportare la salariul minim brut de bază.

Tribunalul a constatat că pârâta nu a aplicat în mod direct dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din CCMNRT pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite petenților pentru munca prestată, astfel că drepturile acestora au fost stabilite și plătite în mod eronat, într-un cuantum mai mic decât cel care li se cuvenea dacă s-ar fi avut în vedere cuantumul salariului minim brut prevăzut în CCMNRT.

Cu privire la plata sporului de noapte solicitat, instanța a reținut superioritatea CCM la nivel de R. Transporturi, respectiv art. 42 alin. 1 lit. g, admițând și acest capăt de cerere și va obliga pârâta să plătească petenților sporul de noapte de 50% (respectiv diferența, reținându-se că s-a achitat 25%) pentru munca prestată pe timp de noapte, în zilele de sâmbătă duminică si sărbători legale, evidențiate în foile colective de prezență și ștatele de plată pentru perioada menționată pentru fiecare reclamant.

Pe aceleași considerente, instanța a obligat pârâta să plătească petenților și diferența dintre salariul suplimentar pe anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare ale acestora din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în funcție de timpul efectiv lucrat, calculate în funcție de salariul de bază minim brut la nivelul CCMRT de 700 lei prevăzut de art. 41 alin. 3 lit. a.

Prin urmare, pârâta a fot obligată să plătească diferența de salariu suplimentar pe anii 2009-2010 următorilor reclamanți: T. C., Ș. G., Ș. V. S. A. N. M., M. D., D. S., D. D., C. C., A. C., C. I., D. I. și T. I..

Pentru petenții Ș. I., M. G. G. și G. I., pârâta a fot obligată la plata diferenței salariului suplimentar integral pe anul 2009 și proporțional cu perioada lucrată în anul 2010 .

Pentru reclamanții C. I. și V. G., pârâta a fost obligată la plata diferenței salariului suplimentar doar pe anul 2009, iar pentru reclamanții S. C. și A. S. doar pe 2010 având în vedere că petenții C. I. și V. G. au fost sancționați disciplinar pe anul 2010, iar reclamanții A. S. și S. C. au fost sancționați disciplinar pe anul 2010 așa cum rezultă din tabele nominale cu salariații pe anul 2009 și 2010 aflate la filele 157-158 dosar.

Conform art. 30 alin. 1 și 3 din CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, iar conform art. 31 din CCM menționat anterior, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar brut cele din Anexa 6.

În această Anexă 6 sunt excluși de la beneficiul salariului suplimentar cei care au fost sancționați cu diminuarea salariului cu 5-10% așa cum este cazul petenților menționați.

Referitor la apărările pârâtei privind acest salariu suplimentar, legată de lipsa de fonduri nu pot fi acceptate, a stabilit instanța de fond, întrucât clauzele contractului de muncă negociate de comun acord ce nu au fost anulate sau suspendate trebuie respectate și sunt obligatorii pentru angajator, conform art. 229 alin 4CM.

Actul adițional înregistrat sub nr. 1708/21.04.2010 la CCM pe anii 2009-2010, părțile au convenit că prevederile referitoare la acordarea salariului suplimentar nu se aplică pe anul 2010, devin aplicabile dispozițiile CCM superior, respectiv art 30 din CCM la nivel de G. de unități din Transportul Feroviar valabil la 31.01.2011 care prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Potrivit art. 3 alin. 1 al CCMNGUTF, clauzele acestui contract produc efecte față d toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare( pârâta SNTFMCM SA București) fiind menționată la pct.3 din anexa 4 la contractul CCMNGUTF) si pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitolului acesteia.

Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în CCMNGUTF.

Astfel, a motivat tribunalul, în speță, nu are relevanță în cauză faptul că în anul 2010 CCM la nivel de unitate ar fi fost suspendat, drepturile pentru acest an urmând a fi acordate în baza CCMNGURT.

În ceea ce privește capătul de cerere privind plata premierilor de Ziua Feroviarului pe anul 2010, P. 2010 și C. 2009 stabilite la nivelul clasei I de salarizare de 700 lei, instanța a arătat că urmează să-l admită și va obliga pârâta la plata acestor drepturi pentru reclamanții: V. G., S. C., M. G. G., G. I., A. S. ,A. C. C. I., C. C., D. D., D. S., N. M., M. D., S. A., Ș. V., Ș. G.,T. C., C. I., T. I. și D. I. .

Iar pentru premierea de C. 2010 stabilită la nivelul clasei I de salarizare de 700 lei, pârâta a fost obligată în favoarea reclamanților :A. S. ,A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., N. M., M. D., S. A., Ș. V., Ș. G., T. C., C. I., T. I. și D. I. referitor aceste drepturi, ajutorul material pentru sărbătorile de Paste 2010, C. 2009-2010 și Ziua Feroviarului 2010, Tribunalul reține că aceste drepturi salariale sunt cuvenite petenților în temeiul art 71 alin1 și 2 din CCMNGUTF, cele reținute cu privire la incidența acestui contract colectiv, cu ocazia analizării îndreptățirii la salariul suplimentar fiind valabile și cu privire la aceste drepturi.

Cât privește anii pentru care s-au acordat aceste drepturi (2009-2010) instanța a avut în vedere pentru fiecare reclamant data ieșirii la pensie si datele când se acordă aceste ajutoare de P. 2010 Ziua Feroviarului 2010 și C. 2009-2010.

Față de capătul de cerere având ca obiect premierea de vacanță încasată și premierea de vacanță la care are dreptul, instanța a constatat că prin admiterea primului capăt de cerere și modificarea salariului de bază, și acest capăt este întemeiat, dreptul solicitat fiind prevăzut de art 49 alin3 din CCMNGURT și în consecință va obliga pârâta să plătească următorilor salariați diferența dintre premierea d vacanță pe anii 2009-2010 și premierea de vacanță la care au dreptul, calculate în funcție de salariul de bază minim brut de 700 lei: T. C., Ș. G., M. D., A. S. ,M. G. G., iar pentru anul 2010 pentru reclamanții: A. C., C. I., C. C., D. D., D. S., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G.,V. G., S. C., Ș. I., G. I., D. I. ., T. I. și C. I..

Referitor la capătul de cerere privind plata unei indemnizații egale cu cel puțin două salarii brute avute în luna pensionării, tribunalul a constatat că potrivit art. 52 din CCMRT salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii brute avute în luna pensionării.

Data pensionării este cea prevăzută la pct. D din deciziile de pensionare care coroborează cu dispozițiile prevăzute de art. 56 lit. D din Codul Muncii, în vigoare la acea dată, ce stipulează că, contractul încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Astfel, datele de pensionare pentru petenții sunt următoarele: A. S. 15.11.2010, A. C. 01.10.2010, C. I. 01.10.2010, D. D. 16.12.2010, D. S. 02.12.2010, N. M. 30.12.2010, S. A. 01.10.2010, Ș. V. 01.12.2010, Ș. G. 15.11.2010, T. C. 30.12.2010, D. C. 03.08.2009, D. I. 01.10.2009, N. I. 20.08.2009, M. O. 15.06.2009, V. O. 01.06.2010, S. C. 15.04. 2010, M. G. G. 01.08.2010, G. I. 16.08.2010, Ș. I. 15.01.2010, C. I. 01.12.2010, D. I. 19.11.2010, T. I. 01.10.2010.

Prin urmare, a fost obligată pârâta să plătească petenților care au ieșit la pensie în anii 2009-2010 diferența dintre suma ce s-a acordat si suma celor două salarii brute avute în luna pensionării calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei.

S-a respins capătul de cerere privind plata diferențelor de indemnizație de pensionare pentru petenții C. C. și M. D. care s-au pensionat în anul 2012 și respectiv 2011, data la care nu mai era în vigoare CCMURT( valabil până la 31.12.2010).

Referitor la sporul de 25% pentru condiții speciale, tribunalul a constatat că potrivit art. 42 alin. 1 lit. a din CCMRT 2008-2010 se acordă sporuri minime la salariul de bază minim brut al salariaților, respectiv 25% pentru condiții speciale.

Din mențiunile carnetului de muncă rezultă că toți reclamanții (mai puțin C. I. și T. I.) au lucrat ca mecanici și mecanici ajutor locomotivă, automotor.

Aceste activități au fost încadrate în condiții speciale conform Anexei I poz. 7 din Legea nr. 226/2006( în vigoare până la 01.01.2011.

La Anexa 2 din lege sunt menționate expres unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu HG nr. 1025/2003 și la poz. 17 figurează si pârâta SNTF Călători CFR Călători SA-București.

Avizul obținut vizează numai poziția 7 din lista locurilor de muncă adică pentru mecanic locomotivă, automotor, mecanic, ajutor și mecanic instructor.

Ca atare, a fost obligată pârâta să plătească petenților (fără intervenineți C. I. și T. I.) sporul pentru condiții speciale de muncă de 25%.

S-a arătat că sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că a fost obligată pârâta și la repararea în totalitate a prejudiciului, constând în plata actualizată cu indicele de inflație a sumelor cuvenite începând cu data scadenței obligației până la plata efectivă a acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI G., pentru următoarele motive:

Față de temeiul de drept invocat (CCM la Nivel de R. Transporturi) recurenta a invocat lipsa calității procesuale pasive a societății, motivat de următoarele:

SNTFC CFR Călători este membră a Asociației Naționale Patronale la Nivel de G. de Unități de Transport Feroviar. Din actele depuse la dosarul cauzei, la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi Asociația Națională Patronală la Nivel de G. de Unități de Transport Feroviar (din care face parte și CFR Călători), nu a participat. In acest fel, Asociația Națională Patronală la Nivel de G. de Unități de Transport Feroviar (din care face parte și CFR Călători), nefiind parte în acest contract, clauzele acestuia nu îi sunt opozabile.

Din cele de mai sus, rezultă următoarele: reclamanții sunt parte (prin reprezentare) a contractului colectiv de muncă al SNTFC CFR Călători 2009-2010, prelungit ulterior prin acte adiționale; toate drepturile salariale din contractul colectiv de muncă 2009-2010, și din actele adiționale ulterioare, se regăsesc în actele adiționale la contractele individuale de muncă ale reclamantele și au fost respectate întocmai; drepturile pe care reclamantele le solicită prin prezenta acțiune sunt prevăzute într-un contract la care societatea nu este parte și deci ale cărui clauze nu-i sunt opozabile; dacă reclamanții se consideră vătămați în drepturile lor, este vorba despre felul în care aceste drepturi au fost negociate - este deci o problemă de reprezentare și nicidecum o problemă de responsabilitate contractuală a societății.

Față de cele de mai sus și de temeiul de drept invocat, consideră recurenta că nu are calitate procesuală pasivă, drepturile ce fac obiectul prezentei acțiuni fiind solicitate în baza unui contract la care SNTFC CFR Călători nu este parte contractantă.

Sub un alt aspect, recurenta a invocat excepția de inadmisibilitate - pentru capetele de cerere 1,2,3,10,11 și a arătat că reclamanții din prezenta cauză au fost membri ai Sindicatului Mecanicilor de Locomotivă, sindicat ce face parte din Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România.

De fapt, scopul pentru care se înființează o organizație sindicală este tocmai acela al „apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în contractele colective de muncă [...] ale membrilor acestora". Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă face parte din Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România și astfel, fiecare dintre membrii de sindicat ai organizațiilor sindicale ce fac parte din FSTFR au împuternicit federația să îi reprezinte la negocierea contractului colectiv de muncă.

Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr.2572/04.06.2009.

Acest contract a fost prelungit prin act adițional înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr.1708/21.04.2010, până la data de 31.12.2010.

Atât Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010 cât și actul adițional de prelungire al acestuia au fost înregistrate la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Pentru ca un contract colectiv de muncă sau un act adițional la acesta să fie înregistrat, el este mai întâi verificat în temeiul Legii 130/1996 modificată - lege în vigoare la acea dată. Pe lângă alte verificări, art.27 alin. 1 din Legea 130/1996 prevede că: "La înregistrarea Contractului colectiv de muncă. Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după caz, direcțiilor generale teritoriale ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale vor verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8". Art.8 din aceeași lege prevede că:",..(2) Contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior."

Recurenta a apreciat că, odată ce un contract a fost înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, este evident că, în temeiul legii, el a fost verificat și găsit legal sub toate aspectele.

Pe cale de consecință, a apreciat recurenta, societatea a funcționat în baza unui contract perfect legal, declarat astfel de chiar un organ abilitat al statului (Ministerul Muncii și Protecției Sociale), legalitate atestată prin chiar înregistrarea acestuia.

În baza acestui contract colectiv de muncă și a actelor adiționale ulterioare (semnate de aceleași părți) au fost întocmite actele adiționale la contractele individuale de muncă ale reclamanților din prezenta cauză.

Drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și actele adiționale ale contractelor individuale de muncă ale reclamanților în cauză au fost plătite integral.

S-a arătat de recurentă că reclamanții și-au însușit astfel fără niciun fel de obiecțiuni, clauzele din contractul colectiv de muncă - așa cum au fost ele negociate de împuternicitul lor, FNFMC. Nu a existat niciun fel de opoziție, de nemulțumire, manifestată expres față de clauzele din contractul colectiv de muncă, așa cum au fost ele negociate.

Dacă se considerau vătămați în drepturile lor prin clauzele negociate, în perioada de valabilitate a contractelor invocate, a apreciat recurenta, reclamanții puteau uza de dreptul prevăzut de art.268 alin. 1 litera d din Codul muncii de a solicita instanței de judecată constatarea nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă al SNTFC CFR Călători pe care le considerau nelegale.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat, conform principiului de drept conform căruia nimănui nu-i este îngăduit să invoce propria culpă (nemo podese in sua propria turpitudinem allegans) s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, pentru capetele de cerere 1,2,3,10,11, s-au învederat următoarele:

a) Pentru perioada 04.06._11, la nivelul C.F.R. Calatori S.A. s-a

încheiat Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010, înregistrat la M.M.F.P.S.-

D.M.P.S. sub nr. 2572/04.06.2009.

Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de munca încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul că „drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".

Pe cale de consecința, salariul fiind un drept de natura consensuală și supus negocierii, atât timp cât pentru perioada amintită a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, recurenta a considerat că obligarea sa la plata unor diferențe salariale care își au izvorul în contractul colectiv pe ramură care nu îi este opozabil, este neîntemeiată.

Referitor la capătul de cerere nr. 10, prin care reclamanții au solicitat indemnizația de pensionare egală cu două salarii brute avute în luna pensionării, s-a susținut de recurentă că reclamanții care s-au pensionat în anii 2009 și 2010 au primit la data pensionării, în temeiul art.70 din CCM al CFR Călători pe anii 2009-2010, un salariu de bază avut la data pensionării (așa cu rezultă din tabelul nr.715/15.2/3401/12.10.2012).

In ceea ce-i privește pe reclamanții: A. S., A. C., C. I., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G. și T. C., aceștia și-au încetat raporturile de muncă ca urmare a pensionării în anul 2011 (așa cum rezultă din tabelul nr.715/743/15.10.2012), când au primit drepturile cuvenite la data pensionării în temeiul CCM al CFR Călători 2011-2012.

Pentru acești din urmă reclamanți temeiul de drept invocat (CCM R. Transporturi) nu mai poate fi invocat, a arătat recurenta, deoarece CCM R. Transporturi a fost valabil doar până la data de 31.12.2010.

În concluzie, față de cele prezentate s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii și a capetelor de cerere admise de către instanța de fond.

In situația în care instanța de recurs apreciază că sentința este temeinică și legală, s-a solicitat a se avea în vedere că reclamanților A. S., A. C., C. I., D. D., D. S., M. D., N. M., S. A., Ș. V., Ș. G. și T. C. le-au încetat raporturile de muncă ca urmare a pensionării în anul 2011 (când efectele CCM la Nivel de R. Transporturi încetaseră). Astfel, solicitarea de acordare a diferenței dintre suma primită la data pensionării și două salarii brute avute în luna pensionării apare ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acestui capăt de cerere.

In drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304¹ și următoarele din Codul de procedură civilă, prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 130/1996, CCM valabil pe anii 2009 - 2010, O.M.T. nr. 1349/2007 și H.G. nr. 1712/2008.

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare, ci au formulat concluzii scrise.

Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă și la instanța de fond și respinsă, Curtea va reține următoarele:

Deși recurenta susține că nu are calitate procesuală pasivă, drepturile ce fac obiectul prezentei acțiuni fiind solicitate în baza unui contract la care SNTFC CFR Călători nu este parte contractantă, Curtea reține că în art. 123 din CCM la nivel de ramură se precizează că acest contract produce efecte în toate unitățile nominalizate în Anexa 5, anexă în care este prevăzută și SNTFC CFR Călători - poziția nr. 1.

Ca atare, față de dispozițiile contractului sus-menționat, recurenta are calitate procesuală pasivă în cauza de față.

Referitor la excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere 1, 2, 3, 10 și 11, pe motiv că reclamanții din prezenta cauză au fost membri ai Sindicatului, Mecanicilor de Locomotivă, sindicat ce face parte din Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România, Curtea reține că, în realitate, recurenta susține că drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă și actele adiționale ale contractelor individuale de muncă ale reclamanților în cauză au fost plătite integral.

Este cunoscut în practica judiciară că inadmisibilitatea nu este o veritabilă excepție, ci mai degrabă o apărare a părților cu privire la drepturile ce se invocă.

În consecință, această excepție a inadmisibilității trebuie analizată mai degrabă ca o apărare a recurentei în privința plății drepturilor salariale solicitate de intimații-reclamanți.

Cu privire la acordarea de către instanța de fond a diferenței dintre salariile încasate și cele la care aveau dreptul, calculate în funcție de salariul minim brut la nivel de ramură transporturi, de 700 lei, Curtea reține că în mod corect a apreciat tribunalul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură.

Mai mult, trebuie observate și dispozițiile art.11 litera c din Legea 130/1996 în vigoare la data solicitării drepturilor salariale potrivit căruia clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, nefiind aplicabile dispozițiile invocate de recurentă.

Referitor la capătul de cerere nr. 10, prin care reclamanții au solicitat indemnizația de pensionare egală cu două salarii brute avute în luna pensionării, în mod corect s-a reținut de instanța de fond aplicarea art. 52 din CCM la nivel de ramură care prevede că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii brute avute în luna pensionării. Cu atât mai mult cu cât instanța de fond a obligat recurenta doar la plata diferenței dintre ceea ce s-a acordat și suma prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în art. 52 pentru reclamanții care au ieșit la pensie în anii 2009 – 2010.

Deși recurenta susține că pentru reclamanții care au ieșit la pensie în anii 2009 - 2010 temeiul de drept invocat (CCM R. Transporturi) nu mai poate fi invocat deoarece CCM R. Transporturi a fost valabil doar până la data de 31.12.2010, Curtea reține că recurenta a fost obligată la plata diferenței dintre suma ce s-a acordat și suma celor două salarii brute avute în luna pensionării doar pentru perioada 2009 – 2010, cât a fost în vigoare CCM la nivel de ramură.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, recurenta-pârâtă va fi obligată să plătească intimaților suma de 4849 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanțelor aflate la filele 40 – 43 ,dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” SA BUCUREȘTI - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 92/18 ianuarie 2013, în contradictoriu cu reclamanții M. O., domiciliat în B., Bulevardul Republicii, nr. 63, județul B., A. S., domiciliat în B., .. 59, județul B., A. C., domiciliat în B., ., județul B., C. I., domiciliat în B., Cartier D. 2, ., ., C. C., domiciliat în B., Cartier D. 1, ., ., D. C., domiciliat în . B., D. D., domiciliat în B., Bulevardul Republicii, nr. 16, județul B., D. S., domiciliat în comuna Vernești, ., D. I., domiciliat în B., Cartier Broșteni, ., ., G. I., domiciliat în B., Cartier D. 2, ., ., M. D., domiciliat în B., Cartier D. 1, ., județul B., M.-G. G., domiciliat în B., Bulevardul N. B., ., județul B., N. I., domiciliat în comuna Vernești, ., N. M., domiciliat în B., Cartier D. 1, ., ., S. C., domiciliat în ., S. A., domiciliat în B., .. 7, județul B., Ș. V., domiciliat în B., Cartier D. 1, .. 2, județul B., Ș. G., domiciliat în B., Cartier Broșteni, ., ., județul B., Ș. I., domiciliat în B., ., județul B., T. C., domiciliat în B., Cartier D. 1, ., V. G., domiciliat în B., .. 37, județul B. și intervenienții C. I., domiciliat în B., Bulevardul Republicii, nr. 12 A, ., D. I., domiciliat în ., .. 199, județul B. și T. I., domiciliat în B., ., ., județul B..

Obliga recurenta-pârâtă să plătească intimaților-reclamanți suma de 4849 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2013.

Președinte, Judecători,

A.-C. B. E. S. V.-I. S.

Grefier,

D. V.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Red. ES

Tehnored. CC

2 ex/12.09.2013

d.f. nr._ Tribunalul B.

j.f. A.-E. D.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2148/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2148/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI