Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1251/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1251/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 9558/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1251
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - C.-M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta S.C. T. S.A. București, în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, .. 1-3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 30/09 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul U. E., domiciliat în comuna Glodeni, ., ., ..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant U. E., reprezentat de avocat Ș. M. din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/15.04.2013, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Ș. M., pentru intimatul-reclamant U. E., depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 72/15.04.2013, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtă, solicitând respingerea căii de atac ca tardiv formulată, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
Curtea, în temeiul art.137 Cod proc. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate a recursului, invocată de apărătorul ales al intimatului-reclamant, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul U. E. a chemat-o în judecată pe pârâta . Electrocentrale Doicești, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. A mai solicitat reclamantul acordarea cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 1066/01.11.2012, s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca, la data disponibilizării, să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net (respectiv 48.928 lei brut), în raport de vechimea sa în muncă, de 31 ani și 10 luni, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
Acesta a arătat că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
În drept s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.
Au fost anexate, în copie, extras din Contractul colectiv de muncă al . de identitate a reclamantului, decizia de concediere.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 30/9 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV, conform art. 4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 02.11.2012, până la data plății efective, urmând a se reține impozitele aferente și a respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 1066/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
La articolul 5 din această decizie, a arătat tribunalul, s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006, actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Tribunalul a stabilit că, întrucât nu s-a precizat un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă și anume de la 02.11.2012.
A motivat prima instanță că dispozițiile art. 4.108 din CCM aplicabil, prevăd că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 - IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cum pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, tribunalul a apreciat întemeiate capetele de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute și cel referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit, iar pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial, cauzat prin neplata la termen a ajutorului de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . – în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, criticând-o ca nelegală din perspectiva cazului de modificare reglementat de dispozițiile art. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și ale art. 3041 Cod pr. civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Doicești la plata dobânzii legale, de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective. S-a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante, la data judecării recursului, după caz și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe, referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
În fapt, recurenta a învederat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligarea a sa la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011.
S-a susținut că situația economica dificila a intimatei . a paratei SE Doicesti) monitorizată și de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu doua etape în lunile iunie și noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012. Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar . Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
S-a învederat că raporturile juridice de muncă dintre intimatul-reclamant și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
A menționat recurenta că, în conformitate cu prevederile art. 4.108 din CCM T., „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere in raport de vechimea în muncă..,”.
În considerarea prevederilor art. 4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012 (Anexa nr.1) prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
A precizat recurenta că, la data de 16.01.2013, reclamantului i s-a virat în cont 20% din suma totală datorata conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii. Întârzierea efectuării plaților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de masurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății recurente.
S-a susținut că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului este însoțită de masuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG nr. 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013, in situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
Intimatul U. E., reprezentat în instanță de apărător ales, a invocat la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2013 excepția tardivității declarării recursului și a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, precum și acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția tardivității recursului invocată de către intimatul-reclamant, prin apărător ales, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
În cauza de față, sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 05.02.2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, aflată la fila 21 dosar fond, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița la data de 19 februarie 2013, conform ștampilei aplicată pe cererea de recurs – fila 4, deci cu depășirea termenului prevăzut de textul legal sus-menționat.
În consecință, în baza art. 137 Cod pr. civilă, raportat la art. 301 coroborat cu art. 103 Cod proc. civilă, Curtea va admite excepția tardivității invocată de intimatul-reclamant și va respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtă.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței aflată la fila 10 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. București, în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, .. 1-3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 30/09 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul U. E., domiciliat în comuna Glodeni, ., ., ..
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 700 lei către intimatul-reclamant U. E., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. C.-M. M.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. CMM
Tehnored. CC
2 ex/7.05.2013
d.f. nr._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. L. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 110/2013.... → |
|---|
