Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 765/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 5144/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 765
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- V. D.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, Bulevardul D. G., nr. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2544/17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul T. A., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „C.F.R.” SA București și intimatul-reclamant T. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „C.F.R.” SA București a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs.
De asemenea, se învederează că intimatul-reclamant T. A. a depus la dosar note scrise, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr. 6823/22 martie 2013 în cuprinsul cărora a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la care a anexat originalul împuternicirii avocațiale . nr._/15 martie 2013 privind pe domnul avocat S. A., din Baroul Prahova; un set de înscrisuri, respectiv: aviz favorabil nr._/9.10.2008 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, lista structurilor și/sau persoanelor – anexă la avizul Ministerului Economiei și Finanțelor nr._/9.10.2008; un număr de trei hotărâri judecătorești reprezentând practică judiciară, respectiv: sentința civilă nr. 3091/27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, decizia civilă nr. 3866/14 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 5529/8 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ ; contractul colectiv de muncă pentru anii 2012 – 2013 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 116/23.03.2012 și contractul colectiv de muncă pentru anii 2011 – 2012 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. 44/25.03.2011.
În cuprinsul notelor scrise, intimatul-reclamant T. A., prin apărătorul său ales, avocat S. A., precizează că înscrisurile sus-menționate, anexate acestora, au fost comunicate recurentei-pârâte, prin poștă, la data de 15 martie 2013, conform facturii . nr._/15 martie 2013 depusă la dosar fila 15.
Curtea constatând îndeplinite dispozițiile art. 305 Cod pr. civilă încuviințează pentru intimatul-reclamant T. A. proba cu înscrisuri ce au fost anexate concluziilor scrise depuse la dosar la acest termen de judecată.
Ia act de susținerea intimatului-reclamant T. A., prin apărătorul său ales, avocat S. A., din Baroul Prahova, formulată prin notele scrise depuse la dosar, în sensul că a comunicat înscrisurile la data 15 martie 2013, conform facturii . nr._/15 martie 2013 prin care a înaintat corespondența recurentei-pârâte.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că, atât recurenta-pârâtă C. Națională de Căi Ferate „C.F.R.” SA București, în cuprinsul motivelor de recurs, cât și intimatul-reclamant T. A., în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar prin intermediul Compartimentului Registratură, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii aplicabilă în speță) constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ din 22.06.2010, reclamantul T. A. a chemat în judecată pe pârâta C. Națională de Căi Ferate CNCF CFR București, solicitând obligarea acesteia la plata sporului pentru gestionarea fondurilor comunitare prevăzute de legea nr. 490/2004, în cuantum de 35% pentru perioada 30.05.2009 până în prezent,( modificat prin CCM), plata salariului suplimentar pe anul 2009 conform art. 32 alin.1 din CCM la nivel a de ramură, reactualizarea sumelor conform indicelui de inflație până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a motivat că este angajatul pârâtei în funcție de șef proiect programe restructurare, la serviciul audit public intern din Direcția Audit Public Intern și Control, numit prin decizia nr. 548/03.02.2009 și a răspuns de fondurile nerambursabile pe perioada 30.05.2009 până în prezent și conform legii mai sus arătate i se cuvenea un spor dar și un salariu suplimentar conform art. 32 alin.1 și art. 65 alin.1 din CCM la nivel de ramură pe anii 2008 – 2009 (ajutor material de crăciun) și pe care pârâta nu i le-a acordat.
S-au depus alăturat actele adiționale la contractul de muncă nr. 548/03.02.2009, nr. 1951/05.04.2011, nr. 848/13.04.2011, nr. 5768/21.02.2010, nr. 8/1.1/949/28.04.2010, nr. 1/1889/29.03.2010, nr. 1/1836/29.03.2010, nr. 1/5951/04.09.2009, nr. 2340/07.07.2009, contractul individual de muncă dintre părți nr. 1/462/23.01.2004 și un borderou cu înscrisuri, acte, practică judiciară (filele 52-76).
Pârâta a depus pentru termenul de judecată din 01.10.2012, concluzii scrise
( fila 41 – 43 dosar), care reprezintă apărările sale pe fondul cererii de chemare în judecată.
A solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului deoarece sporul pentru gestiunea fondurilor comunitare în cuantum de 35 %, prevăzut de Legea nr. 490/2004 ( și solicitat a fi acordat de la data de 30.05.2009 până în prezent), nu poate fi acordat întrucât nu a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi, așa cum rezultă din dispozițiile art. alin. 11 din Legea nr. 490/2004, mai mult, la nivelul CNCF CFR S.A., nu au fost stabilite îndeplinite criteriile stabilite imperativ de lege în vederea majorării salariilor de bază cu până la 35 %.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului deoarece nu i se poate acorda salariul suplimentar pentru anul 2009, chiar prevăzut fiind în dispozițiile art. 32 din Contractul Colectiv de Muncă, deoarece pârâta nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 – 2009, astfel că neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de bază aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar, mai mult, veniturile companiei CNCF CFR S.A. nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, dacă s-ar fi acordat s-ar fi majorat deficitul bugetar al acesteia ( din interpretarea dispozițiilor art. 32 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă rezultă că plata salariului suplimentar depinde de veniturile realizate).
Prin sentința civilă nr. 2544/17 decembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de către reclamantul T. A., a obligat pe pârâtă către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru gestionarea fondurilor comunitare, conform Legii nr. 490/2004, modificată și completată, pentru perioada 30.05.2009 – 17.12.2012 și la plata salariului suplimentar cuvenit pentru anul 2009, actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței până la data plății efective, precum și la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei în funcția de „șef proiecte programe restructurare, cod cor_”, așa cum rezultă din actele adiționale la contractul individual de muncă nr. 1/462 din 23.01.2004 ( fila 26 dosar), anume: nr. 1951 din 05.04.2011 (fila 10 din dosar); nr. 848 din 13.04.2011 ( fila 12 din dosar); nr. 5768 din 21.09.2010 ( fila 14 din dosar); nr. 8/1.2/949/28.04.2010 ( fila 16 din dosar); nr. 1/1889/29.03.2010 ( fila 18 din dosar).
De altfel, faptul că reclamantul a desfășurat activitate în această calitate, (gestionar de fonduri comunitare) încă din mai 2009, este recunoscut atât de pârâtă prin concluziile scrise mai sus arătate, confirmat fiind și de fișele postului reclamantului din 03.03.2011; din 25.05.2010; din 01.09.2008, depuse la dosar la filele 53 – 61.
Din actele interne ale pârâtei – dispoziția nr. 52 din 13.07.2010 ( filele 68 – 70 din dosar) contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ( art. 32) aflat la fila 62 din dosar, actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anii 2009 – 2010 ( file 63 – 64 din dosar), rezultă în mod clar că sporul prevăzut de legea nr. 490/2004 a fost prevăzut a fi acordat celor îndreptățiți, însă cuantumul a fost micșorat de la 75 % la 35 % ( aplicat salariului de bază corespunzător).
Deși obligația administrării probei este în sarcina pârâtei ( conform art. 272 Codul muncii) aceasta nu a dovedit în nici un fel că la nivelul CNCF CFR S.A. nu
s-au îndeplinit „criteriile stabilite imperativ de prevederile legale în vederea majorării salariilor de bază corespunzătoare cu până la 35 ” așa cum se afirmă în concluziile scrise ( fila 41 din dosar).
În consecință, raportat la cele mai sus menționate, tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că nu a acordat reclamantului sporul de 35 % privind gestionarea fondurilor comunitare, pentru că nu s-ar fi îndeplinit criteriile stabilite de lege, la nivel de CNCF CFR S.A., sau că reclamantul nu și-ar fi îndeplinit efectiv atribuțiile de serviciu având ca obiect activitatea de gestionare a fondurilor comunitare, sau că nu s-ar fi aprobat acordarea acestui spor printr-o hotărâre a plenului Curții de Conturi, conform art. 2 alin. 11 din Legea nr. 490/2004, pârâta neproducând vreo dovadă în sensul celor (numai) susținute.
Cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere privind acordarea salariului suplimentar cuvenit reclamantului pentru anul 2009, s-a apreciat că și această cerere este întemeiată, urmând a fi admisă, astfel:
Conform art. 32 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anii 2009 – 2010 și a actului adițional la acest contract ( filele 62 – 63), rezultă prevederea legală a acestui drept salarial cu caracter suplimentar, așa că, fiind un drept câștigat urmare negocierilor dintre reprezentanții patronatului și cei ai sindicatului, pârâta avea obligația acordării acestui cuantum bănesc, obligație pe care nu și-a respectat-o.
D. urmare, au fost înlăturate apărările pârâtei (din aceleași concluzii scrise) vizând susținerile de neacordare a acestui drept salarial, cu motivarea că pe de o parte, pârâta nu a probat în nici un fel, netemeinicia și nelegalitatea eventualei acordării a salariului suplimentar, iar interpretarea alin. 3 a art. 32 din CCM mai sus arătată, este greșită, întrucât nu rezultă condiționarea acordării dreptului salarial de eventuale pierderi înregistrate în anii 2008 și 2009 și condiționarea de plăți restante la bugetul consolidat al statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea pârâtă, pentru următoarele motive:
Pârâta a învederat că în conformitate cu prevederile pct. 12 din NOTA la Anexa nr. 2 Clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din CNCF CFR SA, la CCM CNCF CFR SA 2010-2011, „Salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul de specialitate care are și îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și prin fondurile structurale și de coeziune se majorează cu până la 35 % în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite având în vedere prevederile HG 595/2009 și Legea nr. 490/2004 cu modificările și completările ulterioare".
S-a susținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004 coroborate cu cele ale HG nr. 595/2009 cu modificările și completările ulterioare, prin personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României ,iar aceste structuri vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din HG nr. 595/2009 prevederile Legii nr. 490/2004 se aplica numai personalului care îndeplinește cumulativ următoarele criterii: are atribuții specifice domeniului gestionarii asistenței financiare nerambursabile comunitare prevăzute în fișa postului, este încadrat în următoarele structuri: autoritatea de implementare în sectorul transporturi - direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, desemnate prin ordin al ministrului.
Ori, față de aceste prevederi, în cadrul CNCF CFR- SA nicio direcție de specialitate nu a fost desemnată prin ordinal ministrului transporturilor ca fiind structura ce are ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României și care să facă parte din Autoritatea de implementare în sectorul transporturi - direcțiile de Specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Astfel, față de aceste prevederi imperative și ținând cont că în Contractul Colectiv de Muncă al SNCF CFR SA se prevede în mod clar că „ Salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul de specialitate care are și îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistentei financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și prin fondurile structurale si de coeziune se majorează cu până la 35 % în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite având în vedere prevederile HG 595/2009 și Legii nr. 490/2004 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat să se observe că, la nivelul CNCF CFR SA nu au fost, până în prezent, îndeplinite criteriile stabilite imperativ de prevederile legale în vedere majorării salariilor de baza corespunzătoare cu până la 35%, aspecte față de care s-a solicitat respingerea cererii contestatorului cu privire la acordarea sporului de 35% ca neîntemeiata si nelegală.
S-a susținut că Tribunalul București prin Sentința Civila nr._/12.12.2612 pronunțată în dosarul nr._/3/2012, într-o speță identică a respins acțiunea, reținând în mod corect că nu fost îndeplinite condițiile legale în vederea acordării acestor sporuri.
Cu privire la acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, s-a arătat că, în conformitate cu art. 32 din Contractele Colective menționate, pentru munca desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
S-a arătat de recurentă că CNCF „CFR" - SA este societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul roman în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.
Potrivit prevederilor art. 22 alin.(l) din HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate CFR își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care se aprobă de câtre Guvern la propunerea Ministerului Transporturilor cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, excepție fiind anii 2006 și 2007 când, în conformitate cu art. 1 alin.(l) - (2) si art. 2 din OG nr. 1/2007 bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF GFR - SA, care este cuprins în bugetul general consolidat al Ministerului Transporturilor se aprobă prin ordin comun, conform art. 29 alin. (3) si (4), art. 47 alin. (3), art.48 alin.(2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinare precisă și limitată, fondul salariilor de bază se aproba distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatorii principali de credite și în cadrul acestora pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli, repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor aprobate în bugete se aprobă de către ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare, pentru bugetele proprii și pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale ordonatorilor terțiari de credite, după caz.
S-a făcut precizarea că CNCF CFR - SA nu a avut aprobat bugetul de venituri si cheltuieli pentru anii 2008 si 2009, astfel că neavând stabilit cuantumul veniturilor și fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
S-a susținut că art. 32 din Contractele Colective de Muncă menționate precizează că din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul în care CNCF „CER" - SA nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2008 si 2009, precum și plați restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., recurenta a apreciat că nu exista obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanți.
Recurenta a precizat că veniturile companiei nu au permis constituirea fondului privind acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora putând majora deficitul bugetar al acesteia.
S-a arătat că, în conformitate cu art. 22 alin. (2)- (4) din HG nr. 581/1998 privind Înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A: prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate, este prevăzut faptul ca veniturile C.F.R. se realizează din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea, la intern și la export, a deșeurilor refolosibile rezultate din reparații; demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii si sunt utilizate, în principal, după cum urmează: pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere, reparații curente, precum și pentru modernizarea, dezvoltarea și reparațiile capitale ale infrastructurii feroviare private, pentru acoperirea cheltuielilor infrastructurii feroviare publice sau private, în funcție de sectorul din care provin.
Adunarea generală a acționarilor poate decide în funcție de prioritățile C.F.R.. și alte alocări ale veniturilor.
Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz. Veniturile nu pot fi afectate direct unei cheltuieli anume (ex: salariul suplimentar). CNCF „CFR" SA are obligația utilizării veniturilor realizate conform prevederilor legale și a clasificației bugetare (ex: pentru realizarea obiectului său de activitate, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații curente a infrastructurii feroviare) deci nu numai pentru plata drepturilor salariale.
S-a arătat de recurentă că, tot pe fondul unei crize economice, în anul 1997, Guvernul a emis OUG nr. 81/1997 pentru reglementarea plații premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care, de regulă, se acorda la finele anului, prin care se prevede că regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care, potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
Conform an. 32 alin. 3 din CCM, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar, din veniturile realizate.
Din interpretarea art. 32 alin. 3 se subînțelege că, constituirea fondului necesar plații salariului suplimentar depinde de veniturile realizate, deci este o condiționare a acordării acestui drept de veniturile realizate.
In dovedirea argumentelor s-au depus, în copie, situațiile financiare auditate, ce au fost depuse la Ministerul Finanțelor Publice, respectiv bilanțurile si conturile de profit si pierdere, ale companiei la data de 31.12.2008 și 31.12.2009.
Ca practică, s-a făcut precizarea că mai multe instanțe, în litigii similare, au respins pretențiile unei organizații sindicale de a se plăti membrilor salariați ai CNCF CFR SA, salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009.
In acest context, în aplicarea principiului pentru identitate de situație juridica- identitate de rațiune, recurenta a apreciat că se impune o tratare unitară a acestei probleme, în sensul unei soluții de respingere a drepturilor salariale solicitate, întemeiată atât pe argumente ce țin de fondul dreptului substanțial pretins, cât și de argumente ce țin de aplicarea unitară a legii.
Față de aspectele, invocate, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu privire la plata salariului suplimentar aferent anului 2009.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 2544/ 17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul respingerii pe fond a contestației ca neîntemeiata
Intimatul a depus la dosar note scrise.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și prin prisma dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei că cererea contestatorului cu privire la acordarea sporului de 35% este neîntemeiată și nelegală, pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 din HG nr. 595/2009 urmează a fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Analizând fișa postului contestatorului (fila 53 dosar fond) se poate constata că acesta îndeplinește atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare EX-I., reprezentând minimum 75% din totalul sarcinilor și obiectivelor de serviciu, pentru îndeplinirea cărora alocă minim 75% din timpul total alocat îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Mai mult, din cuprinsul dispoziției nr. 52/13.07.2010 emisă de conducerea CN CFR SA rezultă că salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul de specialitate și care îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și prin fondurile structurale și de coeziune se majorează cu până la 35% în funcție de îndeplinirea criteriilor și condițiilor stabilite prin această dispoziție.
Atâta timp cât s-a emis o dispoziție de către conducerea CN CFR SA cu privire la acordarea sporului pentru personalul prevăzut în art. 1 din Legea nr. 490/2004, recurenta nu poate susține că la nivelul companiei, nicio direcție de specialitate nu a fost desemnată prin ordinal ministrului transporturilor ca fiind structura ce are ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României și care să facă parte din Autoritatea de implementare în sectorul transporturi - direcțiile de Specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și cu atât mai mult cu cât aceste atribuții de gestionare a asistenței financiare comunitare sunt prevăzute în fișa postului contestatorului.
De menționat este că, în actul adițional la CIM al contestatorului se prevede și faptul că beneficiază de salariul de bază majorat cu 75% conform Legii nr. 490/2004, pe perioada cât gestionează fonduri comunitare.
În ceea ce privește critica ce vizează acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, Curtea reține că este nefondată, din moment ce în CCM, la art. 32 alin. 1, se prevede că salariatul va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, iar această clauză are caracter obligatoriu, fiind prevăzută în CCM și câtă vreme potrivit art. 229 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Față de toate aceste argumente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, Bulevardul D. G., nr. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2544/17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul T. A., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V. D.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ES
Tehnored. CC
2 ex/26.03.2013
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
