Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1815/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1815/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 252/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1815
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S. Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta S.C. TERMOELECRICA S.A. – în numele și pentru Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, .. 1- 3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 413/13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul O. M., domiciliat în comuna Doicești, ., județul Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, pârâta a solicitat judecata în lipsă. Totodată, se menționează că, prin intermediul serviciului registratură, intimatul O. M. a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr._/31.05.2013, în finalul căreia s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că, atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, ambele părți au solicitat judecata în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 137 Cod proc. Civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă din oficiu excepția tardivității recursului declarat de pârâtă și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul O. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. A mai solicitat cheltuieli de judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 1009/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net (respectiv 48.928 lei brut), în raport de vechimea sa în muncă de 24 ani și 1 lună, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
A precizat reclamantul că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
A mai arătat reclamantul că, salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
În drept s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din O.G. nr. 13/2011.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 413/13 februarie 2013 Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV și la plata dobânzii legale începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective.
A respins celelalte pretenții.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1009/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile O.U.G. nr. 116/2006, actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Neprecizând-se un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezultă că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010,
ultima prelungire fiind până la 30.04.2014, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.
Art. 4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantei fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 - IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cum pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute este întemeiat, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantei în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit, iar pe de altă parte, se apreciază că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial cauza prin neplata la termen a ajutorului de concediere.
Potrivit art. 274 Codul de procedură civilă, tribunalul a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a probat efectuarea unor asemenea cheltuieli.
Față de considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute, aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 02.11.2012, până la data plății efective, respingând capetele de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod proc. civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Doicești la plata dobânzii legale, de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective. S-a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante, la data judecării recursului, după caz și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe, referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
In fapt, recurenta a învederat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligarea a sa la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011.
S-a susținut că situația economica dificila a intimatei . a paratei SE Doicesti) monitorizată și de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu doua etape în lunile iunie și noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012. Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic și sunt
retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar .Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
S-a învederat că raporturile juridice de muncă dintre intimatul-reclamant și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
A menționat recurenta că, în conformitate cu prevederile art. 4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere in raport de vechimea în muncă..,".
In considerarea prevederilor art. 4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012 (Anexa nr.1) prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
A precizat recurenta că la data de 16.01.2013, reclamantului i s-a virat în cont 20% din suma totală datorata conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii. Întârzierea efectuării plaților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de masurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terții popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății recurente.
S-a susținut că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului este însoțită de masuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG nr. 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
Intimatul O. M., în conformitate cu dispozițiile art. 115 Cod pr. civilă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susținut, în esență, că tribunalul a realizat o justă apreciere a probelor și a aplicat corect legea, că în CCM nu se prevede un termen pentru asigurarea plăților compensatorii, că salariaților disponibilizați în cadrul primei etape li s-au achitat integral și într-o singură tranșă drepturile similare, că actul intitulat „Acord” nu a fost înregistrat la I.T.M. București, iar dispozițiile sale nici nu au fost respectate de către recurentă.
La termenul de judecată din data de 19.06.2013, Curtea, din oficiu, invocă, în temeiul art. 137 Cod proc. civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, excepția tardivității recursului declarat de pârâtă.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
În cauza de față, sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 4.03.2013, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița la data de 18.03. 2013, deci cu depășirea termenului prevăzut de textul legal sus-menționat.
Potrivit art. 137 Cod proc. civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În baza art. 137 Cod proc. civilă, Curtea va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta-pârâtă.
Față de dispozițiile legale sus-menționate, nu vor mai fi analizate criticile formulate de recurentă.
Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că la dosar nu a fost depus de către acesta vreun înscris doveditor în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta S.C. TERMOELECRICA S.A. – în numele și pentru Electrocentrale Doicești, cu sediul în București, .. 1- 3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 413/13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul O. M., domiciliat în comuna Doicești, ., județul Dâmbovița.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului-reclamant O. M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
2 ex./21.06.2013
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 3005/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
