Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 844/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 844/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 3699/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 844
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Președinte – I. L.
Judecători – A. M. R.
- V. D.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții P. C. VIPEREȘTI și C. LOCAL VIPEREȘTI, ambii cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1665 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu reclamanta S. V. domiciliată în mun. B., .. 101B, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-pârâți P. C. Viperești și C. Local Viperești, precum și intimata-reclamantă S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-reclamantă S. V. întâmpinare, înregistrată sub nr. 6114 din 14 martie 2013, prin care de asemenea, se solicită judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că sentința recurată a fost comunicată recurenților-pârâți la 27 decembrie 2012, iar recursul a fost declarat la 8 ianuarie 2013, cerere transmisă prin fax, astfel încât având în vedere dispozițiile art. 301 Cod pr.civilă invocă excepția tardivității declarării căii de atac și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Prin cerere înregistrată sub nr._, la Tribunalul B., reclamanta S. V. a chemat în judecată pe pârâții P. comunei Viperesti și C. Local Viperești solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să îi plătească contravaloarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă pentru lunile septembrie – decembrie 2011 și ianuarie – iunie 2012, în sumă totală de 1132,65 lei,actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul școlar 2011-2012, a funcționat ca personal didactic calificat la Școala cu Clasele I-VIII Viperești, potrivit adeverinței nr. 955/2012 eliberată de această unitate școlară.
Începând cu data de 9 februarie 2011 a intrat în vigoarea noua Lege a Educației Naționale, nr. 1/2011, act normativ ce prevede la art. 105 alin. 2 următoarele: „Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli: - f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii”.
La data de 17.02.2011, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului a emis Instrucțiunea nr. 2 privind decontarea navetei cadrelor didactice, potrivit căreia:
„Personalul didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispun de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea un are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.
Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ - teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 1 benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b)solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.”
Având în vedere faptul că domiciliul său este în municipiul B., iar unitatea școlară își are sediul în . decontarea cheltuielilor de transport depunând documente justificative la Primăria C. Viperești, însă nu a primit drepturile, motivându-se lipsa fondurilor bănești.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 105 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, și art. 112-114 Cod procedură civilă.
La dosar, reclamanta a depus în copie adeverința nr. 255/2012, carte de identitate, cereri privind decontarea cheltuielilor, bilete și abonamente de transport, tabel calcul cheltuieli.
Pârâtul P. comunei Viperești a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei comunei Viperesti și a Consiliului Local Viperești raportat la dispozițiile art. 21, 62,67 din Legea nr. 215/2001, susținând că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în raporturile cu terții și faptul că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte chemată în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta avea obligație de a depune actele doveditoare și de a solicita Consiliului Local contravaloarea transportului, însă nu a făcut dovada înregistrării unei astfel de cereri.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 1665 din 10 decembrie 2012, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Local Viperești și a Primăriei comunei Viperești și a admis acțiunea formulată de reclamanta S. V., în contradictoriu cu pârâții P. C. VIPEREȘTI și C. LOCAL VIPEREȘTI și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1135,65 lei, actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pentru perioadele septembrie – decembrie 2011, și ianuarie – iunie 2012, reținând următoarele:
Potrivit art. 137 C.proc.civilă s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 41 Cod pr.civilă orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată.
Art. 23 alin 2 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, prevede în cazul consiliilor locale că acestea funcționează ca autorități ale administrației publice locale, și rezolvă treburile publice din unitățile administrativ teritoriale iar una dintre atribuțiile consiliului local prevăzute de ara. 36 alin. 4 lit. a este și aceea de aprobare, la propunerea primarului a bugetului local iar potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 consiliul local asigură cadrul necesar funcționării educației ca serviciu public.
De asemenea, potrivit art. 105 alin. 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice se asigură din bugetele locale, din finanțarea complementară asigurată unităților de învățământ preuniversitar din unitatea administrativ teritorială în cauză.
A rezultat, astfel, din aceste dispoziții legale că pârâtul C. local Viperești are capacitate de folosință și poate sta în calitate de pârât în cauză.
În privința celeilalte excepții privind lipsa capacității de folosință a Primăriei comunei Viperești, instanța a constatat că este nefondată, în cauză fiind chemat în judecată potrivit cererii introductive P. comunei Viperești.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta S. V. potrivit adeverinței nr. 955/26.06.2012, emisă de Școala cu clasele I-VIII Viperești a funcționat în anul școlar 2011-2012 ca profesor fizică la această unitate de învățământ.
Conform actului de identitate depus în fotocopie la fila 5 dosar, reclamanta domiciliază în municipiul B., deci în altă localitate decât aceea în care își are sediul unitatea de învățământ - . și a făcut naveta între localitatea de domiciliu și unitatea școlară cu mijloace de transport în comun, astfel cum reiese din biletele transport, abonamentele pe mijloacele de transport în comun, depuse în copie la filele 13-24 dosar.
Potrivit art.105 al.2 din Legea 1/2011 unitățile administrativ teritoriale au obligația să asigure din bugetele locale, cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice ale unităților de învățământ preuniversitar.
Conform dispozițiilor cuprinse în Instrucțiunea nr.2 din 17.02.2011 a M.E.C.T.S. privind decontarea navetei cadrelor didactice, publicată în Monitorul Oficial nr.123 din 17.02.2011, prin art.1 se prevede decontarea costurilor de transport de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Raportat la reclamantă, instanța a constatat că aceasta a funcționat ca personal didactic navetist la Școala cu clasele I-VIII Viperești, nu are domiciliul în localitatea în care se află unitatea școlară și din cererile atașate la dosar s-a observat că a solicitat contravaloarea cheltuielilor de transport, prin mai multe cereri ce au fost înregistrate la unitatea de învățământ sub nr. 1177/2011/, 1272/2011, 76/2012, 129/2012.
În cauză, reclamanta a depus documente justificative pentru sumele cheltuite cu titlu de contravaloare transport, iar potrivit tabelului de calcul al cheltuielilor lunare din perioada de face obiectul cauzei, respectiv septembrie – decembrie 2011 și ianuarie – iunie 2012, a rezultat un cuantum integral de 1258,5 lei, respectiv 1132,65 lei sumă solicitată prin acțiune raportat și la dispozițiile legale privind reducerea și ulterior majorarea contravalorii acestor cheltuieli, astfel cum au fost reglementate prin Legile 118/2010 și 285/2010.
Cât privește cuantumul acestor cheltuieli, necontestat de pârâți, instanța a constatat că, începând cu luna iulie 2010, aceste cheltuieli de transport au fost reduse cu 25%, conform art. 2 alin.1 lit. b din Legea 118/2010, iar prin art. 10 alin.1 din Legea 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri public,s-a dispus majorarea cu 15% a acestor cheltuieli față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011.
În consecință, pentru aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului local Viperești și a Primăriei comunei Viperești și a admis acțiunea formulată de reclamantă.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1135,65 lei, actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății efective sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pentru perioadele septembrie – decembrie 2011 și ianuarie – iunie 2012.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs pârâții P. C. VIPEREȘTI și C. LOCAL VIPEREȘTI, considerând-o netemeinică și nelegală.
La termenul de judecată din data de 28 martie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 termenul de declarare al recursului împotriva acestei hotărâri este de 10 zile și curge de la data comunicării ei. Această reglementare legală face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 al. 1 Cod procedură civilă potrivit cu care termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, fiind vorba de un termen legal imperativ nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de mai exercita calea de atac.
Ori, în speța dedusă judecății sentința recurată a fost comunicată pârâților la data de 27.12.2012, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare a respectivei hotărâri aflate la filele 51, 52 dosar tribunal, iar calea de atac a fost declarată la data de 08.01.2013, deci peste termenul stabilit de lege.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere textele de lege menționate Curtea urmează să admită excepția de tardivitate a recursului invocată din oficiu.
Pe cale de consecință Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu de către instanță.
Respinge recursul declarat de pârâții P. C. VIPEREȘTI și C. LOCAL VIPEREȘTI, ambii cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1665 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu reclamanta S. V. domiciliată în mun. B., .. 101B, ., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 martie 2013.
Președinte, Judecători,
I. L. A. M. R. V. D.
Grefier,
N. M.
Red.DV
Tehnored.NM
2ex./15.04.2013
d.f. nr._ Tribunalul B.
j.f. A. M. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Nulitate act. Decizia nr. 837/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 846/2013.... → |
|---|
