Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1478/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1478/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 48/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1478
Ședința publică din data de 28 mai 2013
Președinte - E. -S. L.
Judecători - V.- A. P.
- C.- P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . sediul București, Bulevardul Lacul T. nr. 1-3, sector 2, în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în Doicești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 392/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul I. I. G., cu domiciliul în comuna Doicești, ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar de către intimatul-reclamant întâmpinare, înregistrată sub nr._/27.05.2013.În cuprinsul întâmpinării se solicită judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Curtea constatând că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinare, s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 242 alin. 2 Cod pr.civilă, față de data comunicării sentinței, 20.02.2013 și cea a declarării recursului, 5.03.2013, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod pr.civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, invocă excepția tardivității formulării recursului și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /2012, reclamantul I. I.G. a chemat în judecată pe pârâta . Electrocentrale Doicești solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, precum și la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 980/01.11.2012, s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a, urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net (respectiv 48.928 lei brut), în raport de vechimea sa în muncă de 33 de ani și două luni, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.
Reclamantul a mai precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
A susținut reclamantul și faptul că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă, drepturile similare, ceea ce creează și o discriminare între salariați.
Având în vedere și disp.art.253 din Codul muncii, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite și neachitate, calculată de la 02.11.2012 și până la data plății efective, precum și a sumei de 500 de lei daune morale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din contractul colectiv de muncă al . vigoare, prevederile Codului muncii, ale art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.
Deși legal citată, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 392 din 11.02.2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV de salarizare conform art.4.108 din CCM al . la plata dobânzii legale începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea privind acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 980/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.
S-a arătat că la articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006, actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Neprecizându-se un termen pentru achitarea acestor drepturi, s-a conchis de către tribunal că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, respectiv de la 02.11.2012.
A mai arătat instanța de fond că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010, ultima prelungire fiind până la 30.04.2014.
S-a reținut că art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului, fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii contractului individual de muncă.
Cum pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute a fost apreciat ca întemeiat, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu moral întrucât timpul scurt de la data încetării contractului individual de muncă și până la data formulării acțiunii nu este de natură a genera suferințe de ordin psihic care să aibă drept consecință un prejudiciu moral.
Față de aceste considerente, cererea a fost admisă în parte, în sensul celor sus-arătate și s-a respins cererea privind acordarea daunelor morale.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod pr.civilă.
Se susține că instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligare a recurentei la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Se învederează că situația economică dificilă a . a pârâtei SE Doicești), monitorizată și de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape - în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012. Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității societății a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
Se arată în continuare că raporturile juridice de muncă dintre intimatul-reclamant și societate erau reglementate de CCM T., care se completau cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevedeau plata unor accesorii la drepturile de natura salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...”.
Se mai susține că în considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr.9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012, iar la data de 16.01.2013, intimatului-reclamant i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țineau de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății, etc.
Se învederează că măsura încetării contractului de muncă al intimatului-reclamant este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013 în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plații efective. De asemenea, se solicită modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Intimatul-reclamant I. I.G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 28.05.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de pârâtă, art.137 alin.1 Cod procedură civilă statuând că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, potrivit art.215 din Legea dialogului social nr.62/2011, termenul de recurs în materia conflictelor individuale de muncă, cum este și litigiul de față, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, pârâtei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 20.02.2013, după cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 14 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 03.03.2013, ce a căzut într-o zi nelucrătoare a săptămânii, termenul prelungindu-se astfel, conform art.101 alin.5 Cod pr.civilă, până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care a fost data de 04.03.2013.
Recursul a fost declarat însă la data de 05.03.2013, conform rezoluției de primire de pe cererea de recurs aflată la dosar, astfel încât acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, în baza disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs ale pârâtei, de vreme ce recursul a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta . sediul București, Bulevardul Lacul T. nr. 1-3, sector 2, în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în Doicești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 392 din data de 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. I. G., cu domiciliul în comuna Doicești, ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 mai 2013.
Președinte Judecători
E. S. L. V.- A. P. C.-P. B.
fiind plecată din instanță
la un seminar, prezenta
se semnează de
președintele instanței
Grefier
N. M.
Red.VAP/Tehnored.NM
2ex./17.06.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3593/2013.... → |
|---|
