Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1240/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 5829/105/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR.1240
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Președinte - V. G.
Judecători - A. P.
- M. I. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâta ., cu sediul în Ploiești, .. 235, județ Prahova împotriva sentinței civile nr.4171 din 29 iunie 2012 și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 22 noiembrie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții N. M. A., P. A. A., P. M., M. C., M. M., P. L. L., S. STELUȚA, E. S., N. M. G., S. V., E. M., Ș. I., I. G. C., I. L., T. A., V. M. V., S. V., D. M., C. N., I. A., S. M., M. M. M., P. L., P. F., I. D., T. G., P. I., M. D. E., V. M., N. G., S. P. L., D. I., STRACNA E. C., FĂGĂRAȘI A. R., Ș. M., S. L., A. E., M. G., S. N., I. C., C. M., C. V. și Ș. I., toți cu domiciliul ales în Ploiești, ., .- la N. M. A..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2013 și apoi la 23.04.2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA :
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul
_ , reclamanții N. M. A., P. A. A., P. M., M. C., M. M., P. L. L., S. Steluța, E. S., N. M. G., S. V., E. M., Ș. I., I. G. C., I. L., T. A., V. M. V., S. V., D. M.,C. N., I. A.,S. M., M. M. M., P. L., P. F., I. D., T. G., P. I., M. D. E., V. M., N. G., S. P. L., D. I., S. E. C., Făgărași A. R., Ș. M., S. L., A. E., M. G., S. N., I. C., C. M., C. V. și Ș. I. a au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada septembrie 2007 – decembrie 2009, sumele cuvenite fiecărui reclamant în parte urmând a fi reactualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă a acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că în perioada menționată au fost salariații societății pârâte, desfășurându-și activitatea în calitate de laboranți în cadrul laboratorului serviciu încercare, până la 10.12.2009, când au fost preluați de .. Au învederat reclamanții că anterior acestei date pârâta nu le-a acordat sporul de vechime în muncă, deși erau îndreptățiți la acesta.
Reclamanții au mai susținut că, începând cu anul 2003, pârâta nu a mai prevăzut în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate acordarea sporului de vechime, iar acest lucru nu o poate exonera de obligația acordării lui, întrucât este prevăzut atât de Contractul colectiv de muncă la nivel național, cât și de cel pe ramura chimie și petrochimie.
În temeiul art. 115 C.pr.civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece începând cu 01.01.2003, împreună cu Sindicatul Salariaților din cadrul societății, a hotărât includerea sporului de vechime în salariul de bază al salariaților, în bază unor hotărâri comune fiind întocmit și semnat actul adițional nr.2040/31.01.2003 la contractul colectiv de muncă nr._/02.11.2000, printre modificările operate fiind și excluderea din Regulamentul de salarizare a sporului de vechime în muncă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.4171 din 29 iunie 2012, a admis acțiunea și a obligat pârâta . să achite fiecărui reclamant suma reprezentând sporul de vechime în muncă aferent perioadei septembrie 2007 – decembrie 2009, astfel cum aceasta a fost determinată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. C., precum și la plata către reclamanți, în solidar, a sumei de 6.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 4.300 lei onorariu expert și 2.000 lei onorariu avocat.
P. a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada septembrie 2007 – 10.12.2009, dată când s-a produs transferul acestora la ..
Potrivit art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 nr.2895/21 din 29 decembrie 2006:(1) Părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu; (2) Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază; (3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: …d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Conform art.11 din Codul muncii (în vigoare la data sesizării instanței cu soluționarea acțiunii), „clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă”.
Din concluziile raportului de expertiză contabilitate – drepturi salariale întocmit în cauză de expertul contabil A. C., tribunalul a reținut că, începând cu data de 01.01.2003, sporul de vechime în muncă nu a mai fost acordat salariaților pârâtei.
Prin procesul-verbal încheiat în data de 22.01.2003 între societate și Sindicatul ., reprezentanții conducerii societății au propus scoaterea sporului de vechime din contractul colectiv de muncă, iar reprezentantul sindicatului a propus emiterea unei decizii care să evidențieze includerea acestui spor în salariul net. La data de 29.01.2003 a fost încheiat un alt proces-verbal între aceleași părți, potrivit căruia s-a discutat și s-a convenit completarea și modificarea contractului individual de muncă, însă modificările discutate nu vizau și acordarea sporului de vechime sau mențiuni privind includerea acestuia în salariul de bază.
Tribunalul a mai reținut că, deși legiuitorul a înțeles să acorde libertate părților pentru negocierea sporurilor salariale, în situația în care, în urma acestor negocieri, părțile nu au convenit includerea lor în salariul de bază, sporurile se acordă separat, astfel că, potrivit textelor actelor normative arătate mai sus, libertatea părților se referă la includerea sau nu a sporurilor în salariul de bază, și nu la eliminarea acestora.
A conchis instanța că, din actele depuse la dosar și din cele analizate de expert cu ocazia efectuării expertizei contabile, nu rezultă că sporul de vechime pretins de reclamanți a fost introdus în salariul de bază al acestora, astfel încât demersul judiciar al reclamanților este pe deplin justificat și, pe cale de consecință, a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant suma reprezentând sporul de vechime în muncă aferent perioadei septembrie 2007 – decembrie 2009, astfel cum aceasta a fost determinată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. C..
Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2012, petenții I. C., C. M., C. V., Ș. I. și Făgărași A. R. au solicitat, în temeiul art. 2812 c.pr.civ., să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr.4171/29.06.2012 a Tribunalului Prahova, întrucât în mod eronat instanța nu s-a pronunțat și cu privire la aceștia, deși au fost trecuți în cererea introductivă, în tabelul nominal și raportul de expertiză.
De asemenea, s-a solicitat să se dispună îndreptarea erorii materiale cu privire la numele reclamantei Făgărași A. R., care în mod eronat a fost menționat F..
La termenul de judecată din data de 22.11.2012 stabilit în vederea soluționării cererii, tribunalul a constatat că, în realitate, cererea formulată de reclamanți se încadrează în prevederile art. 281 c.pr.civilă și, prin urmare a recalificat-o ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială, analizând-o prin raportare la aceste din urmă prevederi legale.
Astfel, examinând cererea petenților prin raportare la dispozițiile art.281 c.pr.civ. și la înscrisurile existente la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, în condițiile în care niciunde în conținutul sentinței civile nr. 4171/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ nu au fost menționați printre reclamanții care au promovat acțiunea și cărora pârâta a fost obligată să le achite sporul de vechime în muncă aferent perioadei septembrie 2007 – decembrie 2009 și I. C., C. M., C. V. și Ș. I., iar numele reclamantului evidențiat la poziția 20 din tabelul anexat acțiunii, a fost consemnat din eroare ca fiind F., în loc de Făgărași, cum era corect.
Prin urmare, observând că această împrejurare reprezintă o eroare materială ce poate fi îndreptată din oficiu sau le cerere, conform dispozițiilor legale menționate anterior, tribunalul a admis cererea petenților și, în consecință, prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2012 a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr.4171/29.06.2012 a Tribunalului Prahova, în sensul că printre reclamanții care au promovat acțiunea și cărora pârâta a fost obligată să le achite sporul de vechime în muncă aferent perioadei septembrie 2007 – decembrie 2009 se numără și I. C., C. M., C. V. și Ș. I., iar numele corect al reclamantului evidențiat la poziția 20 din tabelul anexat acțiunii, este Făgărași, iar nu F., cum din eroare s-a consemnat.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la 22 noiembrie 2012 a formulat recurs pârâta ..
Referitor la sentința civilă nr. 4171 pronunțată la data de 29 iunie 2012 de Tribunalul Prahova recurenta a arătat că acțiunea reclamanților este netemeinică, deoarece societatea a introdus sporul de vechime în salariul de bază al salariaților începând cu luna ianuarie 2003, astfel că ei au beneficiat de acest spor pe întreaga perioadă de timp pretinsă, chiar dacă el nu a constituit un element distinct al salariului.
Susține recurenta că, potrivit art. 41 alin. 2) din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel național pentru perioada 2007-2010 „Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază”, iar conform art. 66 alin. 3 litera b) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pentru perioada 2007 – 2010, "se mai acordă următoarele sporuri: b) pentru vechimea în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază, tranșele de eșalonare stabilindu-se la nivelul agenților economici prin negociere, acolo unde nu au fost introduse în salariu”.
Menționează recurenta că la nivelul societății sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al salariaților urmare a negocierilor colective asupra salarizării în anul 2003, purtate între reprezentanții societății și cei ai Sindicatului salariaților ..
În cadrul ședinței comune a reprezentanților administrației . și ai Sindicatului salariaților ., convocată în cadrul negocierilor colective ce aveau ca obiect salarizarea angajaților pentru anul 2003, s-a pus în discuție de către administrație includerea sporului pentru vechime în muncă în salariile de bază, iar în acest sens, directorul adjunct economic a propus ca în contractele individuale de muncă să se prevadă salariul net în USD, iar sporul pentru condiții grele, sporul pentru condiții periculoase și sporul pentru vechime în muncă să fie incluse în salariul de bază, propunere acceptată de reprezentanții organizației sindicale.
Învederează recurenta că, în urma deliberărilor pe marginea acestui subiect, s-a încheiat procesul-verbal din data 22.01.2003 prin care cele două comisii negociatoare au convenit să verifice dacă legislația română impune obligativitatea menținerii sporului de vechime, să se stabilească numărul de personal care are vechimea mai mică decât maximul și să se precizeze când urmează să ajungă la vechimea maximă, iar personalului care nu are vechimea maximă să i se propună contractul individual de muncă unde condițiile de plată vor fi bazate pe salariul net exprimat în USD, precum și modalități care să ia în considerație posibila pierdere a sporului de vechime.
Ulterior, la ședința de negocieri colective din data de 29.01.2003, în ceea ce privește includerea sporului pentru vechimea în muncă în salariile de bază, părțile au convenit asupra modificării formei tip a Contractului Individual de Muncă, astfel: la pct. IV „SALARIUL DE BAZĂ", nu se mai evidențiază distinct sporul pentru vechime în muncă, în considerarea includerii acestuia în salariul de bază, menținându-se doar sporul pentru lucrul în timpul nopții și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, iar la pct. VI „ALTE CLAUZE", se prevede modalitatea prin care se ia în considerare acumularea în continuare a sporului de vechime și anume prin fixarea unui salariu brut în USD, aplicabil de la data întrunirii de către salariat a condițiilor de trecere la următorul prag al sporului de vechime.
Precizează recurenta că menționarea unui cuantum diferit al salariului de bază exprimat în USD la data de 01.01.2003 pentru viitor s-a făcut cu scopul de a se compensa pierderea majorării sporului de vechime în viitor ca urmare a includerii acestuia în salariul de bază. Astfel, dacă un salariat, la data de 01.01.2003, avea o vechime în munca de 7 ani el beneficia de un spor de vechime de 10% din salariul de bază, însă dacă acest spor s-ar fi păstrat ca element distinct al salariului, începând cu data de 01.01.2006 el ar fi beneficiat de un spor de vechime de 15% din salariul de bază, fiind aplicabil pragul sporului de vechime aferent vechimii de 10 ani.
Ca atare, constatându-se că în urma includerii sporului pentru vechime în muncă în salariul de bază, salariatul nu ar mai fi putut să acumuleze această majorare cu 5% a sporului, s-a decis că în contractul individual de muncă să fie menționat expres salariul de bază pe care urma să-l încaseze salariatul începând cu 01.01.2006 care a inclus și majorarea cu 5% a sporului pentru vechime în muncă.
Recurenta a mai arătat că în vederea atingerii aceluiași obiectiv, s-a convenit și asupra modificării Contractului Colectiv de Muncă nr._ din 02.11.2002 și a Regulamentului de salarizare, în sensul ca după grila de salarizare, la enumerarea sporurilor aplicabile angajaților să nu mai fie evidențiat distinct sporul pentru vechime în muncă, astfel că, în ședința din data de 31.01.2003, s-a semnat Actul Adițional nr.944 din 31.01.2003 la CCM, înregistrat la DMSS Prahova sub nr.2040 din 31.01.2003.
Cât privește înțelegerea părților asupra includerii sporurilor pentru vechime în muncă în salariile de bază, recurenta susține că aceasta a fost pusă în aplicare prin Regulamentul de salarizare, Anexa nr. 1 la Actul Adițional nr.944 din 31.01.2003.
Menționează recurenta că din analiza comparativă a statelor de plată de dinaintea datei de 01.01.2003 și a celor ulterioare acestei date rezultă, în mod indubitabil, majorarea diferențiată a salariului de bază conform celor convenite în cadrul negocierilor colective, iar criteriul de diferențiere avut în vedere este tocmai cota procentuală diferită a sporului pentru vechime în munca, absorbit în salariul de bază negociat.
În cursul anului 2010, salariații au solicitat să se revină la sistemul de salarizare prin care sporul pentru vechime în muncă constituie element distinct al salariului, sens în care, la data de 03.05.2010, tot în cadrul negocierilor colective, reprezentanții administrației . și ai Sindicatului salariaților . au încheiat actul adițional nr._ din 03.05.2010 la Contractul Colectiv de Munca valabil la nivelul societății, în care angajații, prin sindicatul reprezentativ, recunosc absorbția sporurilor pentru vechime în munca în salariul de bază la data de 01.01.2003.
Ca atare, începând cu luna mai 2010 în societate s-a revenit la sistemul de salarizare în care sporul pentru vechime în muncă se evidențiază ca element distinct al salariului, astfel că, apreciază recurenta, pentru perioada 01.01.2003- mai 2010 salariații societății nu au temei legal pentru a solicita acordarea sporului de vechime ca element distinct al salariului, întrucât în toată această perioadă sporul a fost inclus în salariul de bază.
În susținerea solicitărilor sale, recurenta a invocat și jurisprudența în domeniu, respectiv: Deciziile nr. 3415/R/25.05.2011 și nr. 1011/R/16.02.2011 pronunțate de Curtea de Apel București.
Susține recurenta că, în situația de față, pornind de la principiile consacrate de Contractul Colectiv de Muncă valabil la Nivel Național pentru anii 2007 - 2010 și Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul ramurii chimie și petrochimie, valabil pentru perioada în litigiu, în Contractul Colectiv de Muncă valabil la nivel de unitate sporurile incluse în salariul de bază în ianuarie 2003 nu au mai fost nominalizate distinct ca sporuri de care ar beneficia salariații unității. De altfel, nici în contractele individuale de munca nu există rubrici completate care să dovedească că părțile au avut în vedere negocierea separată a acestui spor.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, urmând să se dispună suspendarea executării hotărârii primei instanțe până la soluționarea pe fond a prezentului recurs.
Referitor la încheierea de ședință pronunțată la 22 noiembrie 2013, recurenta a susținut că, la data de 12.10.2012, petenții au formulat o acțiune având ca obiect „drepturi bănești", cerere pe care și-a întemeiat-o pe prevederile art. 2811 Cod procedură civilă, însă, deși instanța a dispus citarea pârâtei, nu s-a comunicat un exemplar al cererii și nici eventualele înscrisuri pe care petenții au înțeles să se întemeieze, astfel că în temeiul art. 156 Cod procedură civilă, a solicitat amânarea judecații pentru a-și putea pregăti apărarea.
Apreciază recurenta că, în cauză, s-au încălcat prevederile art. 1141 (2) Cod procedura civilă, întrucât nici până la acest moment nu i-a fost comunicată o copie a acțiunii însoțită de actele anexate de petenți.
A mai susținut recurenta că, în conformitate cu prevederile art. 85 Cod procedura civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu prevede altfel, iar în cauză, petenții au înțeles să își întemeieze acțiunea pe prevederile art. 2811 Cod procedura civilă. Ca atare, conform alin. 2 al acestui articol, cererea se soluționează, de urgență și cu citarea părților, iar potrivit art. 85 coroborat cu prevederile art. 107 Cod procedură civilă, instanța de fond trebuia să verifice dacă partea a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege și apoi să dispună asupra pricinii, sancțiunea aplicată în cazul nerespectării procedurii de citare fiind nulitatea actelor procedurale ulterioare.
Precizează recurenta că, în cauză, instanța a ales să recalifice cererea formulată de petenți, fără ca acest aspect să poată fi discutat în contradictoriu cu societatea.
În continuare recurenta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 24 din Constituția României, dreptul la apărare este garantat, iar prevederile procedurale ce au menirea să îngăduie intimatului/pârâtului pregătirea apărării sunt edictate în aplicarea acestei norme de nivel constituțional.
Prin pronunțarea unei hotărâri fără a se asigura dreptul la apărare, se încalcă și prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, normă ce garantează dreptul la un proces echitabil.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În ședința publică din data de 6 martie 2013, s-a luat act de declarația recurente ., prin reprezentant, în sensul că renunță la judecata cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 4171 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova. La aceeași dată recurenta a depus o precizare a motivelor de recurs, iar instanța a încuviințat la solicitarea acesteia proba cu acte.
În temeiul art. 308 alin. 2 C.pr.civilă, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, depunând totodată și concluzii scrise la dosar. Intimații N. M. –A., E. S., T. A., I. G., S. M., A. E., M. D., Stracna E.-C. și I. C. au invocat prin întâmpinare și excepția nulității recursului pe considerentul că nu se arată în cererea de recurs hotărârea care se atacă, excepție care a fost respinsă de instanță potrivit considerentelor expuse în încheierea de amânare a pronunțării.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Promovarea prezentului demers, prin care se solicită acordarea sporului de vechime pe perioada septembrie 2007–decembrie 2009, s-a realizat de către reclamanți motivat de faptul că, începând cu anul 2003, acest spor nu le-a mai fost acordat, întrucât nu a mai fost cuprins în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În vederea rezolvării raportului juridic dedus judecății, se impune o analiză coroborată, atât a înscrisurilor care s-au încheiat în luna ianuarie 2003 cu ocazia discuțiilor purtate între patronatul societății și liderii de sindicat, a protocoalelor ulterioare încheiate între aceste părți, cât și a legislației aplicabile în materie.
Astfel, la data de 22.01.2003 în cadrul întâlnirii comisiei patronatului cu cea a sindicatului din cadrul unității intimate s-au pus în discuție o . probleme privind salarizarea, iar la finalul deliberărilor, cele două comisii au convenit să se verifice dacă legislația română impune obligativitatea menționării sporului de vechime, să se stabilească numărul de persoane care au vechimea mai mică decât maximul, urmând să se precizeze când urmează să ajungă la vechimea maximă, personalului care nu are o vechime maximă să i se propună contract individual de muncă unde condițiile de plată vor fi bazate pe salariul net exprimat în USD și să se propună modalitatea în care să se ia în considerare posibila pierdere a sporului de vechime, precizându-se, totodată, că în situația în care tot acest personal va fi de acord cu salariul exprimat în USD în contractul individual de muncă, se vor exclude din Contractul colectiv de muncă articolele care stipulează plata sporurilor pentru condiții grele, condiții periculoase și de vechime.
La data de 29.01.2003 a avut loc o altă întâlnire între reprezentanții celor două comisii, care au convenit completarea și modificarea contractului individual de muncă, în sensul de a se menționa cuantumul salariului de bază brut lunar al fiecărui salariat, a faptului că salariatul mai poate beneficia în plus și de următoarele sporuri și adaosuri la acest salariu, respectiv: spor pentru lucru în timpul nopții (25%), spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru (5-25%) și prime, menționându-se, totodată, echivalentul în USD al salariului de bază brut stabilit, precum și cuantumul garantat al acestuia la diferite intervale de timp.
Prin înscrisul respectiv s-au adus modificări în același sens și regulamentului de salarizare, iar la data de 31 ianuarie 2003, cele două comisii au încheiat un proces verbal și au semnat actul adițional la Contractul colectiv de muncă, fiind de acord, în unanimitate, ca în Contractul individual de muncă să se stabilească salariul de bază brut exprimat în USD, calculat la cursul valutar de la data de 31.01.2003, de 33,189 lei/USD.
Atât reclamanții, prin acțiunea introductivă, cât și expertul desemnat în cauză, au menționat că în condițiile în care în cuprinsul proceselor-verbale întocmite cu ocazia întâlnirii reprezentanților salariaților și patronatului nu s-a menționat expres că sporul de vechime se include în salariul de bază brut și nu s-a încheiat un act adițional în acest sens, înseamnă că el nu a mai fost acordat deloc și atunci se impune obligarea pârâtei la plata sa.
Susținerile acestora nu pot fi reținute și, pe cale de consecință, vor fi înlăturate pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
În art. 40 din Contractul colectiv de muncă nr. 1116/30.01.2003 la nivel național pe anul 2003 se stipula că „părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu”.
În alineatul 2 al aceluiași articol, se menționa că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar în alineatul 3 se enumerau sporurile minime care se acordă în condițiile prezentului contract printre ele menționându-se la litera d și sporul pentru vechimea în muncă ( minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani din salariul de bază).
Prevederile art. 40 alin. 1 și 2 din acest contract au fost reluate și în art. 41 alin. 2) din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel național pentru perioada 2007-2010, iar în. 66 alin. 3 litera b) din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pentru perioada 2007 – 2010 s-a menționat că pe lângă sporurile minime "se mai acordă următoarele sporuri: b) pentru vechimea în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază, tranșele de eșalonare stabilindu-se la nivelul agenților economici prin negociere, acolo unde nu au fost introduse în salariu”.
În cauză, cu ocazia soluționării pricinii, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național încheiat în anul 2003, care prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Din cuprinsul proceselor-verbale mai sus menționate, rezultă că, pe lângă salariul de bază brut, părțile au mai prevăzut doar sporul pentru ore suplimentare și pentru munca de noapte, menționându-se că adaosurile la salariu pot fi primele acordate și adaosul reprezentând plusul de acord, ceea ce înseamnă că toate celelalte eventuale sporuri au fost incluse în salariul brut negociat, sporul de vechime fiind absorbit în acest salariu.
Potrivit Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 2003, regula era reprezentată de absorbția sporului de vechime în salariu, excepția fiind reprezentată de situația în care sporul de vechime se acorda separat. Din moment ce în Contractul colectiv de muncă încheiat ulterior negocierilor din 2003 nu s-a mai precizat niciun spor de vechime, rezultă că se impune aplicarea regulii conform căreia acest spor a fost absorbit în salariu.
Faptul că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază brut, reiese implicit și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Astfel, răspunzând unuia din obiectivele stabilite de instanță (respectiv acela de a verifica și calcula dacă salariile de bază individuale stabilite începând cu 01.01.2003 pentru reclamanții care erau angajați în acel moment la ., raportat la salariile de bază avute în decembrie 2002, includeau suma aferentă sporului de vechime în muncă) expertul contabil a menționat că „majorarea la 01.01.2003 a fost peste salariul de bază plus sporuri, inclusiv sporul de vechime din decembrie 2012, pentru reclamanții salariați în unitate la momentul 01.01.2013”, iar pentru angajații ulterior momentului 01.01.2003 există salarii diferite, deși încadrarea la procentul de vechime este identică pentru unii dintre ei (fila 10, vol. II dosar fond).
Chiar dacă s-a trecut de la un salariu exprimat în lei la un salariu exprimat în USD, o atare trecere nu justifica o diferență mare între salariul avut la sfârșitul anului 2002 și cel de la începutul anului 2003 (diferență a cărei valoare depășea cuantumul sporurilor care nu mai erau menționate în contract), ceea ce denotă că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
Înscrisul cel mai elocvent care confirmă împrejurarea că acest spor a fost inclus în salariul de bază îl reprezintă însă actul adițional la Contractul colectiv de muncă încheiat în aprilie 2010 între reprezentanții patronatului societății și salariații unității reprezentați de sindicat (fila 78-82 dosar recurs) care au hotărât să restructureze sistemul de recompensare a vechimii în muncă printr-o ilustrare separată a acestuia de salariul de bază și o reactualizare a sa.
În preambulul actului, la punctul i), s-a menționat unul din motivele pentru care s-a hotărât adoptarea acestei măsuri, precizându-se următoarele: „ drept consecință a faptului că la data absorbției sporului pentru vechime în muncă în salariul de bază al angajaților, 01.01.2003 doar o parte a angajaților acumulaseră la acea dată vechimea în muncă care să-i îndreptățească la valoarea maximă a sporului pentru vechime în muncă, …. urmărirea continuă și evidența separată a modificării vechimii în muncă generatoare de modificări asupra cuantumului sporului pentru vechime în muncă a prezentat certe dificultăți.”
Din conținutul acestui paragraf, rezultă clar că la 01.01.2003 sporul pentru vechimea în muncă a fost absorbit în salariul de bază și în condițiile în care reprezentanții sindicatelor au semnat acest act adițional din 2010 (care făcea respectiva precizare) fără a formula obiecțiuni, o atare împrejurare echivalează cu o recunoaștere de către aceștia a tuturor mențiunilor făcute în cuprinsul său.
Pe de altă parte, în cuprinsul acestui act adițional ( fila 80 dosar recurs) se menționa modul de calcul al sporului de vechime. „Din valoarea salariului de bază corespunzător fiecărui angajat se calculează cuantumul care corespunde sporului pentru vechime în muncă, în funcție de vechimea în munca acumulata de fiecare salariat la data intrării în vigoare a prezentului Act Adițional, corespunzător cotelor procentuale indicate în tabelul de la art. III al prezentului Act Adițional. Cuantumul sporului pentru vechime în muncă se deduce din salariul de bază și va fi evidențiat și plătit separat cu titlu de spor pentru vechime în muncă.”
Din moment ce s-a stabilit că sporul de vechime se deduce din salariul de bază, concluzia firească care rezultă din interpretarea textului mai sus-menționat este aceea că el a fost inclus în acest salariu, iar acum, când se pune problema evidențierii sale separate, operațiunea se realizează prin deducere. Dacă s-ar primi punctul de vedere al reclamanților, în sensul că sporul de vechime nu a fost inclus în salariu, în anul 2010 când s-a hotărât evidențierea sa separată, el trebuia adăugat la salariul de bază, și nu dedus din acesta din urmă, lucru care însă nu s-a realizat.
Având în vedere toate argumentele expuse anterior, rezultă că sporul de vechime în litigiu a fost inclus în anul 2003 în salariul de bază brut negociat, astfel încât, nu se mai justifică obligarea pârâtei la plata acestuia pe perioada septembrie 2007 – decembrie 2009, ci se impune respingerea acțiunii cu privire la toți reclamanții, atât cei menționați în sentința atacată, cât și cei din cererea de îndreptare eroare materială soluționată la data de 22.11.2012.
Pe cale de consecință,Curtea consideră că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, conform art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civilă instanța va admite recursurile, va modifica în tot sentința și încheierea din data de 22.11.2012 pronunțate de Tribunalul Prahova, în sensul că va respinge acțiunea în totalitate.
Deoarece se află în culpă procesuală, în bază art. 274 C.pr.civilă, intimații-reclamanți vor fi obligați să plătească recurentei-pârâte . de 1240 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâta ., cu sediul în Ploiești, .. 235, județ Prahova împotriva sentinței civile nr.4171 din 29 iunie 2012 și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 22 noiembrie 2012, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții N. M. A., P. A. A., P. M., M. C., M. M., P. L. L., S. STELUȚA, E. S., N. M. G., S. V., E. M., Ș. I., I. G. C., I. L., T. A., V. M. V., S. V., D. M., C. N., I. A., S. M., M. M. M., P. L., P. F., I. D., T. G., P. I., M. D. E., V. M., N. G., S. P. L., D. I., STRACNA E. C., FĂGĂRAȘI A. R., Ș. M., S. L., A. E., M. G., S. N., I. C., C. M., C. V. și Ș. I., toți cu domiciliul ales în Ploiești, ., ., .- la N. M. A..
Modifică în tot sentința și încheierea din data de 22 noiembrie 2012 ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în sensul că respinge acțiunea în totalitate.
Obligă intimații să plătească recurentei suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
V. G. A. P. M. I. G.
Grefier,
C. C.
Red. GV
Tehnored.PJ
3 ex/21.05.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A.-M. L.
operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 113/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
