Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3943/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 266
Ședința publică din data de 5 februarie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta V. L.-E., domiciliată în Târgoviște, ..6.A, ., jud.Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2157 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Școala nr.1 Doicești, jud.Dâmbovița și U. Administrativ-Teritorială ., jud.Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns reclamantă V. L.-E. prin procurator I. I., în baza procurii autentificate sub nr.1855/05.12.2012, lipsind intimații pârâți Școala nr.1 Doicești, jud.Dâmbovița și U. Administrativ-Teritorială ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuratorul recurentei, I. I., depune practică judiciară și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării drepturilor salariale începând cu luna mai 2009 până în luna octombrie 2011. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /09.05.2012, reclamanta V. L. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Școala nr. 1 Doicești acordarea drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, pentru perioada mai 2009 – noiembrie 2011.
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept.
La data de 06.09.2012 reclamanta, prin procurator, a solicitat chemarea în judecată a Comunei Doicești – prin primar, în calitate de finanțator din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și a precizat că perioada pentru care solicită drepturile salariale este mai 2009 – octombrie 2011.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Pe baza probelor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr.2157/01.11.2012 prin care, admițând în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâții la calculul și la plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, constând în diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a Legii nr.221/2008, începând cu mai 2009 și până la 01.01.2010, actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta V. L. E. este salariata instituției de învățământ Școala nr.1 Doicești în funcția de profesor, astfel cum a rezultat din adeverința nr.991/28.08.2012 emisă de aceasta.
S-au avut în vedere prevederile art.1, alin.1, lit. b, c din OUG 15/2008, în care sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare, precum și faptul că, ulterior aceste prevederi au fost modificate prin OUG 151/2008, care la art. 1(1) prevede că „În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei;- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei;- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei;b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007;c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:-1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;-1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei;-1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei; (2) Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5”.
De asemenea, s-a reținut că Legea nr.221/2008 a suferit modificări și ca urmare a emiterii OUG 1/2009 - art.2 și 3.
În urma pronunțării Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 din OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a art. I, pct.2 și 3 ale OUG 151/2008 și art.2 și 3 din OUG 1/2009, declarând aceste dispoziții neconstituționale.
Într-o asemenea situație, decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice. Când se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Ca atare, decizia Curții Constituționale paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale în aceste situații nu au ca efect scoaterea prevederilor legale din legislație, ci neaplicarea lor. Astfel, se ajunge la situația în care deși prevederea legală este în vigoare, nu poate fi aplicată deoarece contravine Constituției.
Tribunalul a constatat că reclamantei i s-au suspendat drepturile salariale ca urmare a intrării în vigoare a actelor normative enumerate mai sus, care au avut ca efect împiedicarea Legii 221/2008 de a produce efectele juridice pentru care a fost emisă, pe cale de consecință a constatat că în mod nelegal au fost suspendate drepturile salariale ale reclamantei, în temeiul unor acte normative declarate ulterior neconstituționale.
Art.167, alin.4 din Legea 84/1995 a învățământului arată că Ministerul Învățământului asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora. Art. 16 din HG 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare si administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Față de dispozițiile legale enunțate și având în vedere că reclamanta este salariata unității de învățământ pârâte, existând deci raporturi de muncă între aceștia, a constatat că pârâții au atribuții în ceea ce privește calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, începând cu luna mai 2009, așa cum a solicitat reclamanta prin cererea precizatoare depusa la dosar.
În ceea ce privește momentul până la care se vor acorda drepturile salariale solicitate de reclamantă, tribunalul a avut în vedere că, începând cu data de 1.01.2010 a operat o reîncadrare a personalului pe funcțiile corespunzătoare deținute la data de 31.12.2009, astfel cum prevede art. 30 alin.3 din Legea nr. 330/2009, act normativ ce a abrogat legislația anterioara.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța de fond a acordat drepturile salariale numai pentru perioada mai 2009 – 01.01.2010, întrucât Legea nr. 330/2009 nu poate fi aplicată în speță, aceasta referindu-se la salarizarea unitară și nu la majorarea salariului conform OG nr.15/2008 și Legea nr. 221/2008, care constituie temeiul de drept al acțiunii.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Critica recurentului în sensul că în mod greșit instanța de fond a acordat drepturile salariale numai până la data de 01.01.2010 este nefondată potrivit următoarelor considerente:
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată până la data de 31.12.2009 prin O.G. nr.15/2008, act normativ care a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 12.2007.
OUG nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale OG nr.15/2008, reducând majorările stabilite de Parlament, însă acest act normativ -OUG nr.136/2008- a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12.11.2008, stabilindu-se că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unor măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art.1, alin.4 și 5, art.61 alin1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Ulterior, Guvernul a emis O.U.G nr.151/2008 și prin art.I pct. 2 și 3 a redus în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008, însă Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/02.06.2009 a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din O.U.G nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr.136/2008.
Atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 s-au reglementat modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G .nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Prin decizia nr.124/09.02.2010 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, reținându-se că aceste dispoziții erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispozițiile legale declarate neconstituționale prin Deciziile nr.842/02.06.2009 și nr.989/30.06.2009, unde s-a reținut că nici modificarea sau completarea dispozițiilor criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec.
O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.
În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin O.U.G. nr.41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlamentul României.
Prin urmare, cum modificările aduse O.G nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, nu mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3 teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării, prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern Ordonanței nr.15/2008, rezultă că dispozițiile O.G. nr.15/2008 se aplică până la 31.12.2009, adică până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3/04.04.2011 a statuat că dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
În raport de considerentele expuse mai sus, rezultă că în mod corect instanța de fond a acordat reclamantei drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 numai până la data de 31.12.2009, motiv pentru care în baza art. 312 Cod pr.civilă urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de reclamanta V. L.-E., domiciliată în Târgoviște, ..6.A, ., jud.Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2157 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Școala nr.1 Doicești, jud.Dâmbovița și U. Administrativ-Teritorială ., jud.Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. V.S. /tehnored.V.M.
2 ex./07.03.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. R. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Suspendare executare. Sentința nr. 1178/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
