Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3292/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3292/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1272/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3292
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Președinte – M. P.
Judecători – C.-M. M.
- A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Școala de A. și Meserii Sărulești, cu sediul în . împotriva Sentinței civile nr. 587 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanta P. M. domiciliată în comuna Sărulești, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate intimatei reclamante să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 31 octombrie 2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA :
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâta Școala de A. și Meserii Sărulești solicitând obligarea acesteia la plata indemnizației de pensionare egală cu contravaloarea a trei salarii de bază, scadente la data de 01.07.2010, indexate cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost profesor de limba română la Școala de A. și Meserii Sărulești, iar la data de 01.07.2010 s-a pensionat prin decizia nr.389/14.05.2010.
Conform normelor legale, în vigoare la data pensionării, și în conformitate cu contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2010, salariații care se pensionează la limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin trei salarii de bază, raportate la luna anterioară pensionării.
La data de 16.06.2010 s-a adresat pârâtei cu o cerere solicitând indemnizația, însă a fost refuzată plata, motivându-se pe lisa sumei din fondul de salarii de la acel moment.
A revenit cu o nouă cerere la 21.01.2013, iar de această dată plata a fost refuzată cu motivarea că normele în vigoare, respectiv OG nr.84/2012 nu prevăd posibilitatea plății indemnizației.
Motivarea este nelegală, textul invocat fiind valabil pentru situațiile aferente anului 2013, iar nu celor din anul 2010.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Contractului colectiv de muncă pentru personalul învățământului preuniversitar și ale legii învățământului.
La dosar, reclamanta a depus, în copii: act de identitate, cererile nr.156/2010 și nr.26/2013, decizia nr.389/14.05.2010 privind eliberarea din învățământ prin pensionare, practică judiciară, Contract colectiv de muncă unic la nivelul de Inspectoratului Școlar Județean B. pe anul 2009-2010, adresa MMPS nr.98/1572.
La termenul de judecată din 18.03.2013, reclamanta, prin apărător, a precizat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art.36 lit.e din Contract colectiv de muncă unic la nivelul de Inspectoratului Școlar Județean B. pe anul 2009-2010.
Pârâta Școala de A. și Meserii Sărulești a formulat întâmpinare arătând că nu a dat curs cererii reclamantei, înregistrată sub nr.26/2013, întrucât fiind un sector bugetar, indemnizațiile nu se mai acordă, conform art.9 din Legea nr.118/2010, începând cu data de 01.07.2010.
De asemenea, potrivit OUG nr.84/2012, privind stabilirea salariilor în sectorul bugetar în anul 2013, nu se acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie.
Prin Sentința civilă nr. 587 din 13 mai 2013 Tribunalul B. – Secția I Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a indemnizației de pensionare în cuantum de două salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, prevăzută de art.36 lit.e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de Inspectorat Școlar al Județului B. pe anul 2009-2010, actualizată cu rata inflației și la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, reclamanta P. M. a avut calitatea de cadru didactic la Școala de A. și Meserii Sărulești până la data de 01.07.2010, când, prin Decizia nr.389/14.05.2010 a Inspectoratului Școlar Județean B., s-a dispus eliberarea din învățământ prin pensionare pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Conform art.36 lit.e din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B. pe anul 2009-2010, înregistrat la DMPS B. sub nr.1572/01.10.2009, „salariații care se pensionează la limită de vârstă sau în condițiile art.127 alin.3 din Legea nr. 128/1997 primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază raportate la salariul de bază avut în luna anterioară pensionării”.
Art.5 alin.1 din același contract, prevede că „ prezentul contract colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații din învățământ din județul B., conform art.11 alin.1 lit.a din Legea 130/1996”.
A mai reținut tribunalul că la data încheierii Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., ce a fost înregistrat sub nr.1572/1.10.2009, erau în vigoare dispozițiile art. 50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic care prevedeau că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Art.48 din Legea nr. 128/1997 (în vigoare la data nașterii dreptului reclamantei, fiind ulterior abrogată, la 09.02.2011 prin Legea 1/2011) prevedea că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. În privința drepturilor suplimentare ale personalului didactic în alin.2 se precizează că acestea se negociază în limitele stabilite de lege în cadrul contractelor colective de muncă dintre administrație și sindicatele de învățământ la nivel național, potrivit legii.
Astfel, în art.50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, s-a stabilit că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin doua salarii de bază avută înaintea pensionării
A menționat tribunalul că având în vedere dispozițiile art. 229 alin. 4 Codul muncii potrivit căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, pârâta trebuia să plătească reclamantei drepturile menționate în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean B., înregistrat sub nr.1572/1.10.2009.
De asemenea, art.7 și art.11 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune a reclamantei, precum și dispozițiile ulterioare ale art.133 și art.148 din Legea nr.62/2011, consacră caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă, caracter garantat constituțional și prin art. 41 alin.5 din Constituția României conform căruia: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate”.
S-a reținut că dreptul reclamantei la acordarea indemnizației prevăzută de art.36 lit.e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de Inspectorat Școlar Județean B. s-a născut la data încetării raportului de muncă, prin pensionare, respectiv la 01.07.2010, nefiind aplicabile dispozițiile OUG nr.84/2012, la care a făcut referire pârâta, că în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.9 din Legea 118/2010, conform cărora începând cu data intrării în vigoare a legii nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă, întrucât la data nașterii dreptului reclamantei la indemnizația de pensionare, respectiv 01.07.2010, această lege nu era în vigoare.
De asemenea, s-a reținut de tribunal că Legea nr.118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/30.06.2010 și a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării, respectiv la 03.07.2010. Ori, prin aplicarea acestor dispoziții legale, în privința dreptului reclamantei născut la data de 01.07.2010, s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Ca urmare, instanța a admis, în parte, acțiunea, în limita celor două salarii de bază prevăzute de dispozițiile contractului colectiv de muncă, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, iar nu trei salarii de bază, cum a solicitat prin cerere.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a indemnizației de pensionare în cuantum de două salarii de bază avute în luna anterioară pensionării, prevăzută de art.36 lit.e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de Inspectorat Școlar al Județului B. pe anul 2009-2010, actualizată cu rata inflației.
În temeiul art. 275 Codul muncii cu referire la art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr.117/2013.
Împotriva acestei hotărâri a delarat recurs pârâta Școala de A. și Meserii Sărulești, criticând-o pentru motive de nelegaliatte și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, întrucât reclamanta nu avea dreptul de a primi indemnizație de pensionare, motivul pentru care susține aceasta fiind întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 potrivit cu care “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare, sau după caz indemnizații de ieșire la pensie, retragere ori trecere în rezervă”.
Față de cele învederate recurenta a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul B. – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Școala de A. și Meserii Sărulești la plata indemnizației de pensionare, la baza demersului judiciar al reclamantei stând dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului B. pe anul 2009 – 2010.
Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond dreptul reclamantei la plata respectivei indemnizații s-a născut la data de 01.07.2010, dată menționată în Decizia nr. 389/14.05.2010, ca fiind cea a eliberării din învățământ prin pensionare.
Într-o atare situație, în mod legal a apreciat tribunalul că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010.
Acesta întrucât actul normativ invocat de către recurentă a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 441/30.06.2010 și a intrat în vigoare la data de 03.07.2010, deci ulterior nașterii dreptului intimatei reclamante.
Așa fiind criticile recurentei care sunt fundamentate în mod exclusiv pe un act normativ care nu se aplică situației juridice deduse judecății sunt nefondate.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Școala de A. și Meserii Sărulești, cu sediul în . împotriva Sentinței civile nr. 587 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanta P. M. domiciliată în comuna Sărulești, ., ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
2 ex./01.11.2013
d.f. nr._ – Tribunalul B.
j.f. A.-M. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 846/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
