Acţiune în constatare. Decizia nr. 1395/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1395/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 2275/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1395
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin ADMINISTRATOR JUDICIAR VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 539 din 2 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. M., CNP_, S. G., CNP_, S. E., CNP_, S. M., CNP_ și S. D., CNP_, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. D. G., în Ploiești, ..41, ..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a considerat necesar amânarea pronunțării, pentru data de 24.09.2015 și ulterior la 01.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr._, la data de 14.03.2014 reclamanții S. M., S. G., S. E., S. M. și S. D. au chemat în judecata pe pârâta . SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că în perioadele menționate în anexa la acțiune au lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru în grupa I de munca și condiții speciale/deosebite de muncă, urmând a fi obligată pârâta la eliberarea adeverințelor în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioadele în care au avut calitatea de salariați în cadrul paratei, îndeplinind diferite funcții au lucrat efectiv 100% din program în grupa I de munca și în condiții speciale/deosebite de muncă, deoarece locurile de muncă unde și-au desfășurat activitatea se caracterizau prin condiții grele de muncă, nocive, fiindu-le aplicabile prevederile Ordinului nr.50/1990, Legii nr. 226/2006 și HG 261/2001.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
În cauza s-au administrat probe cu acte și expertiza organizarea muncii salarizare.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.539 din 2 martie 2015, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții S. M., S. G., S. E., S. M. și S. D., în contradictoriu cu pârâta . SA, prin administrator judiciar Via Insolv SPRL, Ploiești, a constatat că reclamanții, cu excepția reclamantului S. D., beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză A. C., astfel:
S. M.: 24.01._01 grupa I de munca 100% S. E.: 05.05._86, 11.06._88, 01.06._01 grupa I de munca 100%
S. M.: 03.10._83, 30.08._01 grupa I de munca 100%
S. G.: 07.08._97 grupa I de munca 100%
Prin aceeași sentință instanța a obligat pârâta să elibereze reclamanților, cu excepția reclamantului S. D., adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea, a respins acțiunea formulată de reclamantului S. D., ca neîntemeiată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Conform raportului de expertiza organizarea muncii salarizare A. C., carnetelor de munca existente la dosar, actelor anexate, reclamanții având diferite funcții în cadrul paratei, și-au desfășurat activitatea în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză, în condiții grele, periculoase și nocive de munca, care se încadrează in cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990 ceea ce înseamnă ca reclamanții, cu excepția reclamantului S. D., au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează în grupa I de munca, programul de lucru fiind de 100%.
Potrivit Ordinului 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că locurile de munca în care au lucrat reclamanții, cu excepția reclamantului S. D., sunt cuprinse în Ordinul nr. 50/05.03.1990 Anexa 1, HG 559/1990 coroborat cu Ordinul 969/1990, ceea ce înseamnă că în perioadele expres menționate in cuprinsul raportului de expertiză organizarea muncii salarizare A. C., reclamanții, cu excepția reclamantului S. D., au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează in grupa I de munca în procent de 100% din programul de lucru.
În ceea ce privește cererea precizată formulată de reclamantul S. D., de acordare a grupei I de muncă pentru perioada 1992-2001 în care a deținut funcția de controlor poartă, tribunalul o va respinge, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că din probele administrate în cauză, inclusiv cuprinsul raportului de expertiză efectuat, nu rezultă desfășurarea activității în condiții grele, nocive de muncă.
Totodată, pârâta a recunoscut beneficiului grupei a II-a de muncă pentru activitatea reclamantului desfășurată în perioada solicitată, astfel că instanța va avea în vedere și împrejurarea că se nu poate nesocoti voința legiuitorului de a nu acorda beneficiul grupelor superioare de muncă decât anumitor activități și locuri de muncă (implicit și a celor nenominalizate care se desfășurau efectiv în condiții grele) și, astfel, de a nu extinde beneficiul grupelor pentru activități din alte domenii, fără a exista probe temeinice în acest sens.
Așadar, activitatea zilnică desfășurată de către reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, anexa 1, pentru încadrarea în grupa I de muncă, aceasta desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă, încadrare făcută de unitatea angajatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . prin administrator judiciar Via Insolv SPRL, Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că soluția dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală, în speță fiind incidente dispozițiile art. 480 alin 2 NCPC, apreciind că instanța de fond nu a dat o interpretare unitară a dispozițiilor legale în materie, neținând cont și de dispozițiile Ordinului 50/1990 care prevăd în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea-unităților cu - sindicatele din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își - desfășoară activitatea persoanele respective, cu îndeplinirea anumitor condiții și anume: avizele date de Ministerul Sănătății, Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
In fapt, prin cererea introductiva reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în cadrul societății se încadrează în grupa I de muncă, urmând a fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens, motivând în fapt că au fost angajați în cadrul societății în funcții ce s-ar încadra în aceasta grupă de muncă, iar în drept de dispozițiile Ordinului 50/1990.
Apelanta a învederat că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanților, motivat de faptul că funcțiile deținute de aceștia nu îndeplinesc condițiile prevăzute de norma juridică specială pentru a putea fi încadrați în grupa I de munca, activitatea acestora nefiind desfășurată în condiții toxice. Reclamanții din prezenta cauză, conform fișelor postului și atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, activitățile desfășurate de aceștia nefiind nominalizate în documentele societarți pentru încadrare în grupa I de muncă, deoarece nu se regăsesc prin specificul lor în anexa 1 a Ordinului 50/1990.
Instanța, pe baza înscrisurilor depuse, precum și a raportului de expertiza întocmit la dosarul cauzei, a admis în parte acțiunea reclamanților, constatând că doar o parte dintre aceștia beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă, în procent de 100%, și doar pentru anumite perioade în care - aceștia au avut calitatea de angajați ai societății și cuprinse în concluziile raportului de expertiză întocmit la dosarul cauzei.
Pentru o altă parte dintre reclamanți acțiunea a fost respinsă, instanța apreciind că activitățile desfășurate de către aceștia exced prevederilor Anexei 1 din Ordinul 50/1990, aceștia nedesfășurându-și activitățile în condiții grele, nocive de muncă.
In drept, Ordinul nr. 50/1990, prin cele două anexe, stabilește în mod expres și limitativ locurile de munca ce pot fi încadrate în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă.
Astfel, conform acestui ordin, locurile de muncă ale reclamanților au fost încadrate în grupa a II-a, potrivit pct. 48 al Anexei II. Ulterior, prin adoptarea HG 559/1990 sunt precizate în Anexa locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice.
A menționat apelanta că încadrarea în grupe de muncă, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare interna a societații, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul 50/1990, HG 559/1990 – aplicabile în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului. Pct. 5 din Ordinul 50/1990 prevede expres că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie sa fie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii, care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalările de protecție a muncii funcționau normal. Față de aceste acte normative, apelanta a apreciat că instanțele judecătorești nu au competența de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie.
A mai învederat apelanta că încadrarea reclamanților în grupa I de muncă, putea fi solicitată, numai în cazul în care activitățile pe care aceștia le-au desfășurat în secțiile societății făceau obiectul prevederilor legislative pentru munca în condiții specifice grupei I. Or, niciunul dintre locurile de munca din cadrul societății nu a fost încadrat în grupa I de muncă, ci în grupa a II-a de munca, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct.48.
A recunoaște tuturor salariaților din cadrul societății grupa I de muncă, indiferent de locul de muncă și funcția deținută, înseamnă implicit a-i discrimina pe acei angajați care au lucrat efectiv în locuri de munca încadrate în grupa I de muncă, conform actelor normative, care și-au desfășurat activitatea in condiții mult mai grele comparativ cu ceilalți angajări ai societății.
Față de aceste aspecte, apelanta a solicitat admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a soluției apelate în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată.
La data de 15.05.2015, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării intimații reclamanți au arătat că, prin apelul formulat, apelanta supune atenției instanței de control judiciar o teza ce intră în contradicție cu principii elementare de drept/ constând in împrejurarea ca instanțele judecătorești nu ar avea competenta de a efectua nominalizări ale salariaților în ceea ce privește încadrarea în grupa I de munca, respectiv constatarea condițiilor deosebite la locul de munca, in opinia sa aceste operațiuni reprezentând doar acte de organizare interna a societății, in acord cu dispozițiile Ordinului 50/1990, HG 559/1990,
Însă, asimilarea acestui raționament ar reprezenta un abuz de drept în opinia lor, având în vedere că interpretarea dispozițiilor legale de această manieră ar impieta în totalitate liberul acces la justiției al reclamanților, principiu constituțional și drept fundamental stipulat inclusiv în art. 6 CEDO.
În speța, este evident că atât timp cât societatea apelanta nu a dorit sa constituie drepturile ce se cuveneau reclamanților singura măsura de a rectifica abuzul săvârșit era demersul judiciar, aceasta acțiune fiind admisibilă și întemeiată totodată.
În realitate și în contradicție cu criticile aduse de către societatea apelanta, intimații îndeplinesc condițiile necesare pentru acordarea Grupei 1 de munca în procent de 100%, în acord cu legislația specifică și teza probatorie administrata în cauză.
Astfel, ei și-au desfășurat activitatea în condiții grele, periculoase și nocive de muncă, ce se încadrează în cazurile reglementate în Anexa 1 din Ordinul 50/05.03.1990 coroborat cu HG 559/1990 si Ordinul 969/1990.
Potrivit Ord 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I si II, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal ce lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în Anexele 1 si 2, așa cum este și cazul de față.
Față de cele ce preced, intimații reclamanți au arătat că se impune să se cenzureze susținerile societății apelante în sensul celor expuse și să se respingă apelul ca nefondat.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Principalul motiv de apel al pârâtei vizează faptul că în mod eronat activitatea desfășurată de intimații-reclamanți a fost încadrată în grupa I de muncă, deși în mod legal a făcut încadrarea în grupa a II-a de munca, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct.48.
Examinând cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză la prima instanță prin raportare la temeiul legal în baza căruia s-a făcut încadrarea reclamanților S. M., S. G., S. E. și S. M. în grupa I de muncă, Curtea reține că acesta l-a constituit HG nr. 559/1990 Lista anexă pct. 3 și 7 coroborat cu Ordinul 969/1990 art. 1.
Potrivit pct. 3 din Lista anexă la HG nr. 559/1990 sunt încadrate în grupa I de muncă activitățile de rafinații cu acid sulfuric în industria de prelucrare a țițeiului iar conform pct. 7 din aceeași listă sunt încadrate în grupa I de muncă activitățile de fabricare a acidului diclorfenoxiacetic, paragelului și aditivilor polifuncționali pentru uleiuri minerale (toate fazele); laboratoarele de cercetare și stațiile de epurarea apelor reziduale.
Totodată, Curtea reține că expertul a încadrat în grupa I de muncă activitatea desfășurată de intimata reclamantă S. E. ca operator secția tehnică 2(05.05._86, operator cocsare secția 2(11.06._88), rafinor hidrofinare (01.06._96 și 01.11._02), operator stație gaz inert hidrofinare(01.10._97), confirmând totădată că în mod corect unitatea pârâtă a făcut încadrarea activității desfășurate de aceasta ca rafinor ulei alb în perioada 01.08._93 și ca rafinor rafinare acidă în perioada 01.02._96. Totodată, a încadrat în grupa I de muncă activitatea desfășurată de intimatul reclamant S. M. ca lăcătuș mecanic atelier conducte în perioada 24.01._01, de către intimatul S. M. ca sudor electric atelier conducte în perioada 03.10._83 și ca sudor electric conducte în perioada 30.08._05, de către intimatul reclamant S. G. ca sudor electric cazangerie atelier conducte.
Or, față de dispozițiile legale evocate în precedent apare cu evidență ca fiind eronată concluzia expertului în sensul încadrării activităților enumerate și desfășurate de acești intimați-reclamanți în grupa I de muncă, singura concluzie pertinentă fiind aceea în sensul că în mod corect unitatea pârâtă a făcut încadrarea în grupa I de muncă a activității desfășurate de intimata S. E. ca rafinor ulei alb în perioada 01.08._93 și ca rafinor rafinare acidă în perioada 01.02._96.
Din considerentele susmenționate, Curtea reține că în mod legal apelanta pârâtă a făcut încadrarea în grupe de muncă a activităților desfășurate de intimații reclamanți, astfel că în baza art. 480 c.proc.civ. va admite apelul declarat de pârâta . SA Ploiești și va schimba în parte sentința civilă nr. 539 din 2 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va respinge în totalitate acțiunea precizată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin ADMINISTRATOR JUDICIAR VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 539 din 2 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. M., CNP_, S. G., CNP_, S. E., CNP_, S. M., CNP_ și S. D., CNP_, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. D. G., în Ploiești, ..41, ., județul Prahova.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 539 din 2 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că respinge în totalitate acțiunea precizată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. P. A. M. R.
Grefier,
C. C.
Red.PM
Tehnored.CC
8 ex./06.10.2015
d. fond_ Tribunalul Prahova
J. fond D. G.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 921/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1379/2015.... → |
|---|
