Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1379/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1379/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7025/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1379
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Președinte – A. M. R.
Judecători – M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorii N. C. A., domiciliat în Comuna M., ., județul Prahova și P. T., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva Sentinței civile nr. 665 din 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A. cu sediul social în București, .. 39, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și cu sediu procesual ales în București, . Nord, nr. 1-3, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții contestatori N. C. A. și P. T. reprezentați de avocat M. S. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 și intimata S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR MARFĂ” S.A. prin consilier juridic D. M. N., în baza delegației de reprezentare aflată la fila 25 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a învederat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata a depus la dosar întâmpinare.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării căii de atac.
Avocat M. S., având cuvântul pentru apelanții contestatori, solicită respingerea excepției, având în vedere că din punctul său de vedere, apelul a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
Consilier juridic D. M. N., având cuvântul pentru intimată, solicită admiterea excepției tardivității apelului invocată din oficiu.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării căii de atac invocată din oficiu.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.09.2014, contestatorii N. C. A. și P. T., au chemat în judecată S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă,, S.A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la anularea deciziilor de concediere emise, întrucât acestea sunt nelegale si netemeinice; plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, până la data plații efective; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că contestatorul N. C. A., în baza contractului individual de munca încheiat la data de 01.05.1999 cu intimata își desfășura activitatea în funcția de instructor M/C.
La data de 01.07.2014, in mod cu totul abuziv intimata i-a solicitat să semneze actul adițional nr. CZ 2.1/1731 prin care începând cu data de 01.07.2014 dorea schimbarea unui element esențial al contractului individual de munca, respectiv funcția ocupata de salariat din instructor M/C, în aceea de sef tură M.
Contestatorul a refuzat semnarea actului adițional mai sus indicat, la rubrica destinată semnăturii acestuia, arătând ca nu este de acord cu schimbarea funcției.
Potrivit prevederilor imperative ale art. 17 alin. 3 lit. d) din Codul muncii funcția este un element esențial al contractului individual de muncă iar potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 5 din același act normativ, "orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. 3 in timpul executării contractului individual de munca impune încheierea unui act adițional la contract".
Prin urmare, modificarea funcției unui salariat nu se poate efectua în mod unilateral de către angajator, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, salariatul nefiind de acord cu încheierea actului adițional și nesemnandu-1.
A precizat că deși actul adițional poartă număr din data de 01.07.2014, iar în cuprinsul său se menționează că schimbarea funcției operează din aceeași dată, respectiv din 01.07.2014, acesta a fost adus la cunoștința salariatului la mai bine de o săptămâna, respectiv la data de 09.07.2014, dovadă fiind exemplarul salariatului în cuprinsul căruia acesta a arătat olograf ca nu este de acord cu schimbarea funcției, consemnând data la care i s-a cerut semnarea actului adițional.
La acel moment contestatorul nu cunoștea motivul pentru care, fără vreo informare prealabila și fără vreun motiv obiectiv intimata dorea să-i schimbe dintr-o data funcția.
La cinci zile de la acest incident, contestatorul a aflat și motivul pentru care s-a dorit schimbarea funcției sale din instructor M/C în cea de șef tura M, comunicându-i-se prin adresa nr. CZ 2.1/2058/11.07.2014 un preaviz prin care i se aducea la cunoștință că postul de șef tura M este restructurat, dânsul fiind afectat de concedierea colectivă "având în vedere desființarea locului de munca, respectiv postul de sef tura M, consecință a aplicării Planului de disponibilizare a salariaților SNTFM CFR Marfa SA".
Ulterior, la data de 07.08.2014 a fost emisă și decizia de concediere contestată în prezenta cauză și comunicată contestatorului la data de 11.08.2014.
A solicitat ca instanța să observe manoperele dolosive utilizate de intimată pentru a desface contractual individual de munca al unei persoane, al cărei post nu era vizat de concedierea colectivă decisă la nivelul unității.
Din înscrisurile depuse, respectiv stat de funcții stația CF Ploiești Triaj la data de 01.01.2014, stat de funcții stația CF Ploiești Triaj la data de 11.08.2014, rezultă că postul ocupat de contestatorul N. C. A., respectiv acela de instructor M/C nu era vizat de concedierea colectivă, acesta fiind regăsit în ambele state de funcții (atât cel dinainte de concediere, cât și în cel ulterior iar din adresa serviciului resurse umane mai sus indicată, rezultă că posturile reduse la stația Ploiești Triaj sunt următoarele: magaziner tranzit, magaziner comercial, manevrant vagoane, sef tura M si sef stație rezerva.
Prin urmare, la stația CFR Triaj nu s-a desființat și postul de instructor M/C ocupat de către contestator.
Cu toate că postul ocupat de drept de salariat nu era vizat de concedierea colectiva, așa cum rezultă indubitabil din înscrisurile depuse la dosar, intimata încearcă să modifice unilateral funcția ocupată de salariat prin emiterea unui act adițional, care deși nu a fost semnat de salariat a fost pus în execuție de intimată, pentru ca la câteva zile sa i se desfacă, sub aparența legalității, contractul individual de muncă.
Contestatorul a precizat că din notificarea concedierii colective transmise sindicatului, rezultă ca nu pot fi concediați colectiv decât salariații ale căror posturi sunt afectate de decizia de concediere colectivă, iar nu și acei salariați care nu ocupă posturi vizate de concediere, intimata dorind probabil să păstreze un salariat al cărui post era vizat de concediere, a decis unilateral și fără temei de drept să schimbe funcția contestatorului N. din una care nu era vizată de concediere în una vizată, pentru ca ulterior să îl disponibilizeze, aparent legal pe acesta din urma.
A subliniat că legiuitorul a prevăzut o anumită procedură în cazul concedierilor colective tocmai pentru a-i proteja pe salariați de posibilele abuzuri ale angajatorilor.
Abuzul săvârșit de către intimată este evident.
Deși postul de șef tură M era cuprins în planul de disponibilizare, acest post nu era ocupat de contestator, iar intimata a emis unilateral înscrisuri prin care i-a schimbat funcția pentru ca după câteva zile să îi emită decizia de concediere.
Prin urmare concedierea contestatorului nu a avut o cauză reală și serioasă, cauza reală nefiindu-i cunoscută nici contestatorului, ci poate fi doar dedusă - dorința de a avantaja un alt salariat în detrimentul contestatorului.
A arătat că data la care stația Ploiești Triaj ar fi trebuit să comunice serviciului de resurse umane al intimatei listele nominale cu personalul ce urma a fi disponibilizat și anume data de 17.06.2014, ora 14.00 (conform adresei serviciului resurse umane nr. CZ2.1/1481/12.06.2014).
La data de 17.06.2014 contestatorul N. nu avea cum să figureze pe respective listă întrucât nici chiar actul adițional unilateral emis nu era întocmit, acesta având ca dată a emiterii data de 01.07.2014.
Cu toate acestea, intimata 1-a disponibilizat pe contestatorul N., deși el nu figura printre persoanele ce urmau a fi afectate de acea decizie de concediere colectivă.
Situația este similară și în cazul contestatorului P. T..
Acesta ocupa funcția de șef stație II la stația Ploiești Sud, conform contractului individual de muncă încheiat cu intimata în anul 2000.
La data de 09.07.2014 a fost emis unilateral actul adițional nr. CZ 2.1/1965/09.07.2014 care a fost prezentat în vederea semnării contestatorului abia la data de 25.07.2014.
Contestatorul nu a fost de acord cu încheierea actului adițional prin care i se modifica funcția din șef stație II în șef stație III, modificare ce implica inclusiv diminuarea drepturilor salariale.
Așa cum s-a mai arătat, actul adițional presupunea întrunirea acordului de voințe între părțile semnatare, ori în prezenta cauză contestatorii nu au fost de acord cu încheierea actului adițional și nu l-au semnat și cu toate acestea intimata le-a pus în execuție.
A arătat că în cazul contestatorului P. T. intimata a emis preavizul de concediere chiar înainte de a-i comunica salariatului actul adițional.
Astfel, preavizul i-a fost comunicat la data de 24.07.2014, iar actul adițional pe care nu 1-a semnat la data de 25.07.2014.
Ulterior, la data de 20.08.2014 a fost emisa și decizia de concediere nr. CZ3.1/3537 ce a fost comunicată salariatului la data de 22.08.2014.
Și în cazul contestatorului T. s-au utilizat aceleași manopere dolosive, ca în cazul contestatorului N., contestatorului T. schimbându-i-se unilateral și contrar prevederilor Codului Muncii funcția din una neafectată de concediere colectivă în una afectată.
La data de 08.12.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestațiilor formulate de contestatorii: N. C. A. și P. T., ca fiind netemeinice și nelegate pentru următoarele considerente:
Decizia de concediere nr. CZ2.1 /2976/07.08.2014 a contestatorului N. C. A. a fost emisă având in vedere dispozițiile art. 58, art. 65, art. 68 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat, si prevederile Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA aprobate prin Hotărârea A.G.A nr. 28/20.06.2014.
Astfel că, începând cu data de 11.08.2014, contestatorului N. C. A., având funcția de șef tură vagoane, în cadrul Stației Ploiești Triaj, i-a încetează contractul individual de muncă, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin (l) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat.
Motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății, care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate în Programul de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA a căror aplicare are drept consecință desființarea unor posturi printre care si pe cel al contestatorului.
Intimata a menționat că societatea a respectat întocmai prevederile legale prevăzute de Codul Muncii și și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă, atât organizațiilor sindicale cât și a Inspectoratelor Teritoriale de Muncă și a Agențiilor Teritoriale de Ocupare a Forțelor de Muncă. ("Notificarea adresata de către SNTFM CFR MARFA SA Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București Înregistrata cu nr._/07.07.2014 și Agenției Teritoriale Pentru Ocuparea Forței de Muncă București - înregistrata cu nr._/07.07.2014, precum si organizațiilor sindicale, Procesele Verbale din data de 07.05.2014, 08.04.2014 si 20.05.2014 încheiate ca urmare a consultării federațiilor sindicale reprezentative).
SNTFM „CFR Marfă" SA, a notificat Proiectul de Concediere colectivă către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București și Agenția Teritorială Pentru Ocuparea Forței de Muncă București notificarea fiind înregistrată sub nr._/07.07.2014, respectiv_/07.07.2014.
În prezent, CFR Marfa a epuizat toate căile de reducere a cheltuielilor societății fără a afecta numărul de salariați, aceasta fiind cea din urmă măsură menită să redreseze societatea.
Ca urmare a Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA, una dintre măsuri a fost și reorganizarea stațiilor.
Scăderea volumului activității de transport marfă, diminuarea numărului de vagoane încărcate/descărcate și a parcului activ de vagoane a condus implicit la scăderea activității Stației Ploiești Triaj.
În acest context s-a impus reorganizarea unităților corespunzător activității desfășurate.
Acest lucru a avut ca efect desființarea posturilor de șef tură mișcare, post de natura celui ocupat de contestator.
În dovedirea faptului că reorganizarea și restructurarea este reala, efectivă și serioasă, a depus în copie xerox conformă cu originalul statul de funcții al Stației Ploiești Triaj înainte de reorganizare (actul nr. B/29/15.01.2014) care prevedea un nr. de 5 posturi - șef tură mișcare și statul de funcții al Stației Ploiești Triaj după reorganizare (actul nr. B/278/06.08.2014) care nu mai prevede posturi de șef tură mișcare.
La data de 11.08.2014, i s-a comunicat contestatorului N. C. A. Decizia de concediere nr. CZ2.1/2976/07.08.2014.
În conformitate cu prevederile art. 75 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat contestatorului N. C., i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare (după cum este menționat în art. 3 din Decizia de Concediere nr. CZ2.1/2976/07.08.2014.)
La luarea măsurii de concediere au fost respectate dispozițiile Codului Muncii Republicat cu privire la stabilirea ordinii de prioritate respectiv art. 69 alin.2, lit. d, art. 69 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Codul Muncii, coroborat cu art. 57 alin. 3 din Anexa la Acordul înregistrat la CFR Marfa SA sub nr. 94/06.05.2014, astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 la Acord din 19.06.2014, care de altfel sunt precizate și in cuprinsul Deciziei de concediere.
Conform art. 5 din Decizia de concediere nr. CI2.1/ 2976/07.08.2014 d-ul N. C. A. „îndeplinește condițiile de pensionare la limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare datorită activității desfășurate în grupă superioară de munca și nu a solicitat pensionarea", criteriu prioritar la stabilirea ordinii de concediere.
Salariaților concediați li se acordă o indemnizație egală cu șase salarii brute la nivelul clasei 10 de salarizare, care va fi virată în șase tranșe lunare, având în vedere prevederile art. 57 alin. 8 din Anexa la Acordul din 19.06.2014 încheiat între CFR Marfa și organizațiile sindicale legal constituite la nivelul societății.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere contestată, intimata a solicitat să se constate că aceasta respectă în totalitate prevederile art. 65 C. Muncii, cauza concedierii salariatului fiind desființarea locului de muncă al acestuia din motive ce nu țin de persoana salariatului, desființare care este efectivă, reală și serioasă.
Reorganizarea unității în condițiile prevăzute de lege, în scopul eficientizării activității constituie un temei al efectuării unor concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Desființarea postului este efectivă, acesta a fost suprimat din structura funcțional-organizatorică a societății, este evidențiată în statul de funcții și organigramă și este definitiv desființat {statele de funcții înainte și după reorganizare), are o cauză reală și prezintă un caracter obiectiv, este serioasă și nu disimulează realitatea are la bază studii temeinice pentru îmbunătățirea activității (Programul de Restructurare si Reorganizare).
În consecință, aceste trei condiții, respectiv desființarea efectivă, cauza reală si serioasă, sunt îndeplinite în mod cumulativ, drept pentru care consideră că măsura dispusă în privința contestatorului (decizia de concediere) este temeinică si legală .
Referitor la „manoperele dolosive" invocate de contestator, intimata a învederat următoarele:
Actul adițional nr. CZ2.1/1731/01.07.2014 la Contractul Individual de Munca al contestatorului N. C. A. i-a fost comunicat contestatorului Ia data de 09.07.2014, act adițional semnat de contestator cu obiecțiuni.
În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de munca."
Actul adițional la contractul individual de munca prin care a fost schimbată funcția contestatorului nu a fost contestat.
Având în vedere cele mai sus prezentate, a solicitat respingerea contestației formulate de contestatorul N. C. A., ca neîntemeiată și menținerea Deciziei de concediere nr. CZ2.1 /2976/07.08.2014 ca temeinică și legală.
Intimata a arătat că decizia de concediere nr. CZ3.1 /3537/20.08.2014 a contestatorului P. T. a fost emisă având in vedere dispozițiile art. 58, art. 65, art. 68 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat, si prevederile Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA aprobate prin Hotărârea A.G.A nr. 28/20.06.2014.
Astfel că, începând cu data de 22.08.2014, contestatorului P. T., având funcția de sef stație, în cadrul Stației Mogoșoaia, i-a încetat contractul individual de muncă, din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii Rep.
Motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate în Programul de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA a căror aplicare are drept consecință desființarea unor posturi printre care și pe cel al contestatorului.
A menționat că societatea intimată a respectat întocmai prevederile legale prevăzute de Codul Muncii și și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare si concediere colectivă, atât organizațiilor sindicale cât și a Inspectoratelor Teritoriale de Muncă și a Agențiilor Teritoriale de Ocupare a Forțelor de Muncă. (Notificarea adresata de către SNTFM CFR MARFA SA Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București înregistrata cu nr._/07.07.2014 și Agenției Teritoriale Pentru Ocuparea Forței de Muncă București - înregistrata cu nr._/07.07.2014, precum si organizațiilor sindicale, Procesele-verbale din data de 07.05.2014, 08.04.2014 si 20.05.2014 încheiate ca urmare a consultării federațiilor sindicale reprezentative).
SNTFM „CFR Marfă" SA, a notificat Proiectul de Concediere colectivă către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București și Agenția Teritorială Pentru Ocuparea Forței de Muncă București, notificarea fiind înregistrată sub nr._/07.07.2014. respectiv_/07.07.2014.
În prezent CFR Marfa a epuizat toate căile de reducere a cheltuielilor societății Iară a afecta numărul de salariați, acesta fiind cea din urmă măsură menită să redreseze societatea.
Ca urmare a Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA, una dintre măsuri a fost și reorganizarea stațiilor.
Scăderea volumului activității de transport marfă, diminuarea numărului de vagoane încărcate/descărcate și a parcului activ de vagoane a condus implicit la scăderea activității Stației Mogoșoaia, în acest context s-a impus reorganizarea unităților corespunzător activității desfășurate.
Acest lucru a avut ca efect desființarea acestei unități.
In dovedirea celor mai sus prezentate, a faptului că reorganizarea și restructurarea este reala, efectivă și serioasă, a depus în copie xerox conformă cu originalul statul de funcții al Stației Mogosoaia înainte de reorganizare (actul nr. B/29/15.01.2014) si extras din Programul de Restructurare si Reorganizare a SNTFM „CFR Marfa "SA în care este menționat că aceasta unitate se desființează.
La data de 22.08.2014, i s-a comunicat contestatorului P. T. Decizia de concediere nr. CZ3.1/3537/20.08.2014 și în conformitate cu prevederile art. 75 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat contestatorului P. T., i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare (după cum este menționat in art. 3 din Decizia de Concediere nr. CZ3.1/3537/20.08.2014.)
La luarea măsurii de concediere au fost respectate dispozițiile Codului Muncii Republicat cu privire Ia stabilirea ordinii de prioritate respectiv art. 69 alin.2, lit. d, art. 69 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Codul Muncii, coroborat cu art. 57 alin. 3 din Anexa la Acordul înregistrat la CFR Marfa SA sub nr. 94/06.05.2014. astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 la Acord din 19.06.2014, care de altfel sunt precizate și in cuprinsul Deciziei de concediere.
Conform art. 5 din Decizia de concediere nr. CZ3.1/3537/20.08.2014 contestatorul P. T. îndeplinește condițiile de pensionare la limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare datorita activității desfășurate în grupa superioara de munca și nu a solicitat pensionarea, criteriu prioritar la stabilirea ordinii de concediere.
Salariaților concediați li se acorda o indemnizație egală cu șase salarii brute la nivelul clasei 10 de salarizare, care va fi virată în șase tranșe lunare, având în vedere prevederile art. 57 alin. 8 din Anexa la Acordul din 19.06.2014 Încheiat intre CFR Marfa si organizațiile sindicale legal constituite la nivelul societății.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere a solicitat să se constate că aceasta respectă în totalitate prevederile art. 65 C. Muncii, cauza concedierii salariatului este desființarea locului de muncă al acestuia din motive ce nu țin de persoana salariatului, desființare care este efectivă, reală și serioasă.
Reorganizarea unității în condițiile prevăzute de lege, în scopul eficientizării activității constituie un temei al efectuării unor concedieri pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Desființarea postului este efectivă, acesta a fost suprimat din structura funcțional-organizatorică a societății, este evidențiată în statul de funcții și organigramă și este definitiv desființat (statele de funcții înainte și după reorganizare), are o cauză reală și prezintă un caracter obiectiv, este serioasă și nu disimulează realitatea are la bază studii temeinice pentru îmbunătățirea activității (Programul de Restructurare si Reorganizare).
În consecință, aceste trei condiții, respectiv desființarea efectivă, cauza reală și serioasă, sunt îndeplinite în mod cumulativ, drept pentru care consideră că măsura dispusă în privința contestatorului (decizia de concediere) este temeinică si legală .
Referitor la „manoperele dolosive" invocate de contestator a învederat următoarele:
Actul adițional nr. CZ2.1/1965/09.07.2014 la Contractul Individual de Munca al contestatorului P. T. i-a fost comunicat contestatorului la data de 09.07.2014, act adițional semnat de contestator cu obiecțiuni.
În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la dala la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de munca.
Actul adițional la contractul individual de munca prin care a fost schimbată funcția contestatorului nu a fost contestat.
Având în vedere cele mai sus prezentate, a solicitat respingerea contestației formulate de contestatorul P. T., ca neîntemeiată și menținerea Deciziei de concediere nr. CZ3.1 /3537/20.08.2014 ca temeinică și legală și respingerea contestației formulate de contestatorul N. C. A. ca neîntemeiată și menținerea Deciziei de concediere nr. CZ2.1 /2976/07.08.20T4, ca temeinică si legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova - Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 665 din 11 martie 2015 prin care a respins contestațiile, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește contestatorul N. C. A., acesta a desfășurat activitatea în cadrul intimatei S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR MARFĂ” S.A., din 01.05.1999, în baza contractului de muncă nr. M.7.1.a/754/754/512/01.05.1999, contract ce a încetat la data de 11.08._, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin (l) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat, prin decizia CZ2.1 /2976/07.08.2014, contestată în prezenta cauză.
Motivele de fapt ale concedierii colective, menționate în decizie, la art. 2 sunt determinate de situația economico-financiară a societății, care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate în Programul de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA a căror aplicare are drept consecință desființarea unor posturi printre care si pe cel al contestatorului.
Tribunalul a constatat că intimata și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă, atât organizațiilor sindicale cât și Inspectoratelor Teritoriale de Muncă și a Agențiilor Teritoriale de Ocupare a Forțelor de Muncă, așa cum rezultă din Procesele Verbale din data de 07.05.2014, 08.04.2014 si 20.05.2014 încheiate ca urmare a consultării federațiilor sindicale reprezentative, Notificarea adresata Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București și înregistrata cu nr._/07.07.2014 și Agenției Teritoriale Pentru Ocuparea Forței de Muncă București, înregistrata cu nr._/07.07.2014.
La data de 11.08.2014, i s-a comunicat contestatorului N. C. A. decizia de concediere nr. CZ2.1/2976/07.08.2014, împrejurare recunoscută de acesta prin contestația depusă la instanță iar potrivit deciziei nr._/28.10.2014, începând cu data de 13.08.2014 contestatorul N. C. A. s-a pensionat, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr._/20.10.2014 a Casei Județene de Pensii Prahova.
Tribunalul a reținut că societatea a respectat întocmai prevederile legale prevăzute de Codul Muncii în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă, atât organizațiilor sindicale cât și Inspectoratelor Teritoriale de Muncă și Agențiilor Teritoriale de Ocupare a Forțelor de Muncă, dovada în acest sens fiind notificările nr._/07.07.2014 și nr._/07.07.2014, Procesele Verbale din data de 07.05.2014, 08.04.2014 si 20.05.2014 încheiate ca urmare a consultării federațiilor sindicale reprezentative.
Tribunalul a mai constatat că, potrivit art. 65 Codul muncii, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor trei condiții privind legalitatea măsurii, respectiv desființarea efectivă, cauza reală si serioasă, intimata făcând dovada conform Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA, că una dintre măsurile necesare pentru rentabilizarea activității societății a fost și reorganizarea stațiilor, deoarece scăderea volumului activității de transport marfă, diminuarea numărului de vagoane încărcate/descărcate și a parcului activ de vagoane a condus implicit la scăderea activității Stației Ploiești Triaj. Acest lucru a avut ca efect desființarea posturilor de șef tură mișcare, post de natura celui ocupat de contestator.
Împrejurarea că reorganizarea și restructurarea este reala, efectivă și serioasă, a fost dovedită de către intimata care a depus în copie xerox conformă cu originalul statul de funcții al Stației Ploiești Triaj înainte de reorganizare (actul nr. B/29/15.01.2014) care prevedea un nr. de 5 posturi - șef tură mișcare și statul de funcții al Stației Ploiești Triaj după reorganizare (actul nr. B/278/06.08.2014) care nu mai prevede posturi de șef tură mișcare.
În ce privește susținerile contestatorului în senul că intimata a încercat să modifice unilateral funcția ocupată de salariat prin emiterea unui act adițional, care deși nu a fost semnat de salariat a fost pus în execuție de intimată, pentru ca la câteva zile sa i se desfacă, sub aparența legalității, contractul individual de muncă, tribunalul a constatat cu nu sunt întemeiate.
Astfel, actul adițional nr. CZ2.1/1731/01.07.2014 la Contractul Individual de Munca al contestatorului N. C. A. i-a fost comunicat contestatorului la data de 09.07.2014, fiind semnat de acesta cu obiecțiuni, însă conform art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii care prevede „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de munca.", acesta nu a fost contestat, astfel că fiind un act legal, produce efectele juridice prevăzute de lege, neputând fi înlăturat de instanță.
Cu privire la decizia de concediere nr. CZ3.1 /3537/20.08.2014 a contestatorului P. T. tribunalul a reținut că aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58, art. 65, art. 68 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat si prevederile Programului de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA aprobate prin Hotărârea A.G.A nr. 28/20.06.2014, dispunând începând cu data de 22.08.2014, contestatorului P. T., având funcția de sef stație, în cadrul Stației Mogoșoaia, încetarea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii Rep.
Motivele de fapt ale concedierii colective menționate în cuprinsul deciziei, sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate în Programul de Restructurare și Reorganizare a CFR Marfa SA a căror aplicare are drept consecință desființarea unor posturi printre care și pe cel al contestatorului.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere, tribunalul a reținut că au fost respectate prevederile art. 65 C. Muncii, cauza concedierii salariatului fiind desființarea locului de muncă al acestuia din motive ce nu țin de persoana salariatului, desființare care este efectivă, reală și serioasă. Aceste aspecte au fost dovedite de către intimată cu înscrisurile depuse, statul de funcții al Stației Mogoșoaia înainte de reorganizare (actul nr. B/29/15.01.2014) si extras din Programul de Restructurare si Reorganizare a SNTFM „CFR Marfa "SA în care este menționat că aceasta unitate se desființează.
În ce privește legalitatea deciziei, tribunalul a reținut că au fost respectate dispozițiile legale în sensul că Decizia de concediere nr. CZ3.1/3537/20.08.2014 a fost comunicată contestatorului P. T. la data de 22.08.2014 și în conformitate cu prevederile art. 75 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare, după se menționează și in art. 3 din Decizia de Concediere nr. CZ3.1/3537/20.08.2014.
Tribunalul a constatat că la luarea acestei măsuri de concediere au fost respectate dispozițiile Codului Muncii Republicat cu privire Ia stabilirea ordinii de prioritate respectiv art. 69 alin.2, lit. d, art. 69 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Codul Muncii, coroborat cu art. 57 alin. 3 din Anexa la Acordul înregistrat la CFR Marfa SA sub nr. 94/06.05.2014. astfel cum a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 la Acord din 19.06.2014, așa cum sunt precizate și în cuprinsul deciziei de concediere.
Astfel, tribunalul a constatat că, în art. 5 din Decizia de concediere nr. CZ3.1/3537/20.08.2014 se menționează despre contestatorul P. T. că îndeplinește condițiile de pensionare la limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare datorita activității desfășurate în grupa superioara de munca acesta fiind un criteriu prioritar la stabilirea ordinii de concediere.
Salariaților concediați li se acordă o indemnizație egală cu șase salarii brute la nivelul clasei 10 de salarizare, care va fi virată în șase tranșe lunare, având în vedere prevederile art. 57 alin. 8 din Anexa la Acordul din 19.06.2014 Încheiat intre CFR Marfa si organizațiile sindicale legal constituite la nivelul societății.
În ce privește susținerile contestatorului privind emiterea nelegală a actului adițional nr. CZ 2.1/1965/09.07.2014 cu care nu a fost de acord cu încheierea actului adițional prin care i se modifica funcția, tribunalul a reținut că acesta nu a fost contestat, deși art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, prevede că un termen de 30 de zile calendaristice de la dala la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de munca pentru contestare, astfel că acest actul adițional la contractul individual de munca își produce efectele juridice legale.
Astfel, tribunalul a constatat că deciziile nr. CZ2.1 /2976/07.08.2014 și nr. CZ3.1/3537/20.08.2014 sunt temeinice și legale, susținerile contestatorilor privind anularea acestor acte fiind nefondate și în consecință, a respins ca nefondat contestațiile formulate de contestatorii N. C. A. și P. T..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii N. C. A. și P. T., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanții au arătat că la pronunțarea sentinței criticate instanța de fond a avut în vedere faptul că actele adiționale ale contestatorilor au fost comunicate acestora la data de 09.07.2014, iar conform prevederilor art. 268 alin. 1 lit. a din Codul Muncii decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de muncă poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care decizia a fost comunicată salariatului.
Apelanții au precizat că instanța de fond și-a însușit în mod automat susținerile intimatei fără a verifica înscrisurile de la dosarul cauzei. Dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi observat, așa cum s-a arătat în acțiunea introductivă că domnului P. T. intimata i-a comunicat actul adițional nr. CZ 2.1/1965/09.07.2014 abia la data de 25.07.2014, iar nu la data redactării sale de către intimată. D. urmare, orice termen de contestare în cazul său, curge de la data comunicării, respectiv de la data de 25.07.2014, iar nu de la data de 09.07.2014, care este de fapt data trecută unilateral de către angajator pe actul adițional.
În al doilea rând, înscrisurile prin care s-a modificat contractul individual de muncă ale celor doi contestatori, sunt acte adiționale, așa cum chiar intimata le-a intitulat.
Au învederat apelanții că, intimata le-a calificat drept acte adiționale întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 17 alin. 5 din codul muncii, orice modificare a clauzelor esențiale ale contractului individual de muncă, enumerate expres la alin. 2 ale aceluiași articol, impune încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, modificarea acestor elemente neputând opera prin decizie unilaterală a angajatorului, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauza, așa cum chiar instanța de fond a constatat în considerentele sentinței criticate, arătând că decizia unilaterală a angajatorului putea fi contestată în termen de 30 de zile.
Ori, din moment ce modificarea elementelor contractului individual de muncă ale salariaților impune încheierea unui act adițional, rezultă că pentru a produce efecte juridice această modificare ar fi trebuit să fie consimțită de către salariați, lucru ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză.
D. urmare, actele adiționale prin care a operat modificarea contractelor individuale de muncă în prezenta cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât le lipsește un element esențial, respectiv acordul salariatului la încheiere și pot fi contestate în termenul prevăzut la art. 268 lit. d din codul muncii.
Au mai arătat apelanții că, potrivit dispozițiilor art. 268 lit. d din Codul mucii cererea în vederea soluționării unui conflict de drepturi poate fi formulată „pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Potrivit prevederilor art. 57 din Codul muncii nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă a contractului atrage nulitatea acestuia, iar în situația în care o clauză este afectată de nulitate, "aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri".
Față de cele mai sus arătate, rezultă că actul adițional nefiind încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege este lovit de nulitate absolută și este înlocuit de drept cu dispozițiile contractului încheiat de către cele două părți ale raportului de muncă.
În altă ordine de idei, dacă s-ar accepta ideea că modificarea elementelor contractului individual de muncă poate fi efectuată în orice situație prin decizie unilaterală a angajatorului, aspect ce contravine codului muncii, ar trebui să se aplice pentru contestație termenul prevăzut la art. 211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, respectiv termenul de 45 de zile calendaristice de la data la care salariatul a luat cunoștință despre măsura dispusă, iar nu termenul mai restrictiv prevăzut de codul muncii, modul de soluționare a conflictelor de drepturi fiind reglementat de legea dialogului social, lege organică care stabilește un termen mai mare de contestare decât cel prevăzut de codul muncii.
Față de cele arătate, apelanții contestatori au solicitat admiterea apelului, modificarea soluției instanței de fond și admiterea cererii formulate.
La data de 02.07.2015, intimata S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR MARFĂ” S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 1 octombrie 2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării apelului.
Potrivit dispozițiilor art. 468 al. 1 Cod pr. civilă, termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Această reglementare legală face aplicația regulii generale înscrise în art. 184 al. 1 Cod pr. civ. potrivit cu care termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Deci termenul de apel de drept comun este de 30 zile și curge de la comunicare hotărârii.
Pe de altă parte, din chiar conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Într-o atare situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora termenul de exercitare a căii de atac este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Totodată, fiind vorba de un termen legal imperativ nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de mai exercita calea de atac.
Raportând aceste considerații la speța pendinte Curtea constată că hotărârea de primă instanță a fost comunicată contestatorului P. T. la data de 25.05.2015, iar contestatorului N. C. A. la data de 26.05.2015, acesta din urmă semnând personal dovada de comunicare, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 108 – 109 dosar tribunal.
Pe de altă parte, calea de atac a fost declarată la data de 09.06.2015, după cum se reține din chiar mențiunile de pe cererea de apel.
Ori, raportat fiecare din datele comunicării, termenul de apel se împlinea la data de 06.06.2015, zi nelucrătoare, prorogându-se, în lumina art. 181 alin. 2 Cod pr. civ. până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 08.06.2015.
Așadar, declararea căii de atac la data de 09.06.2015 se situează peste termenul defipt de lege.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere textele de lege menționate, Curtea urmează să admită excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Pe cale de consecință Curtea va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de contestatorii N. C. A., domiciliat în Comuna M., ., județul Prahova și P. T., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva Sentinței civile nr. 665 din 11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A. cu sediul social în București, .. 39, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și cu sediu procesual ales în București, . Nord, nr. 1-3, sector 3, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. R. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red.AMR
5 ex./02.10.2015
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1395/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
