Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1028/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1028/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 5470/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1028
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI PLOIESTI cu sediul în Ploiești, .-2, județul Prahova, M. PLOIESTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-2, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.2777 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți SCOALA G. N. URECHIA, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, SCOALA G. G. M. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, SCOALA G. A. PANN PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, SCOALA G. C. S. B., C.:_, cu sediul înn B., ., județul Prahova, SCOALA G. B., cu sediul în ., SCOALA G. DRĂGĂNESTI, cu sediul în ., SCOALA G. I., cu sediul în ., SCOALA G. . VECHI, cu sediul în . S., ., județul Prahova, L. T. AGRICOL AL COMUNEI BĂRCĂNESTI, cu sediul în Bărcănesti, DN 1, nr. 368 A, județul Prahova, C. L. AL ORASULUI BUSTENI, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, ORASUL BUSTENI PRIN PRIMAR, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în B., nr. 90, județul Prahova, ., cu sediul în B., nr. 90, județul Prahova, C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în B., nr. 90, județul Prahova, ., cu sediul în B., județul Prahova, C. L. A COMUNEI DRĂGĂNESTI, cu sediul în Drăgănesti, nr. 381, județul Prahova, ., cu sediul ., C. L. AL . în ., județul Prahova, ., cu sediul în ., județul Prahova, C. L. AL . sediul în com. Tîrgsoru vechi, ., județul Prahova, . sediul în .. 173, județul Prahova, C. L. AL . în Bărcănesti, județul Prahova si ., cu sediul în Bărcănesti, județul Prahova, intimatul-reclamant S. SCOALA PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și intimații- chemați în garanție M. Finanțelor Publice cu sediul în municipiul București, ., sector 5 și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în municipiul București, ..28-30, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, din partea intimatului-reclamant, înregistrată sub nr. 6860/30.03.2015.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, și față de împrejurarea că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul S. Scoala Prahovei a chemat în judecată pe pârâții Scoala G. N. Urechia, Scoala G. G. M. Ploiesti, Scoala G. A. Pann Ploiesti, Scoala G. C. S. B., Scoala G. B., Scoala G. Drăgănesti, Scoala G. I., Scoala G. . Vechi, L. T. Agricol Al Comunei Bărcănesti, C. L. Al Orasului Busteni, Orasul Busteni Prin Primar, C. L. Al Municipiului Ploiesti, M. Ploiesti Prin Primar, C. L. Al Comunei B., ., C. L. Al Comunei B., ., C. L. A Comunei Drăgănesti, ., C. L. Al Com. I., ., C. L. Al Com. Tîrgsoru Vechi, . L. Al Com. Bărcănesti si ., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor unități de învățământ la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite membrilor noștri de sindicat, salariați ai pârâtelor unități de învățământ - reprezentând contravaloarea a două ore de educație fizică efectuate pe săptămână în plus față de norma didactică de predare, începând cu 09.02.2011 și până în prezent, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților consilii locale și primari la asigurarea finanțării si virarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale menționate mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat, ce l-au împuternicit în prezenta acțiune, ocupă funcția didactica de profesor pentru învățământul primar (institutor/ învățător).
La data de 09.02.2011, a intrat în vigoare Legea Educației Naționale nr. 1/2011, în care, art. 263 alin. 7, prevede: „în învățământul primar, orele de educație fizică prevăzute în planurile de învățământ sunt predate de profesorii cu studii superioare de specialitate."
De asemenea, Metodologia - cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2012 - 2013, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5560/2011, cu modificările și completările ulterioare, la art. 12 alin. 4 și 5 dispunea:
„ (4) La învățământul primar, orele de educație fizică prevăzute în planurile-cadru de învățământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate conform art. 263 alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011.
(5) In unitățile de învățământ în care, la nivel gimnazial, nu există profesori de specialitate pentru predarea unei limbi moderne, a curriculum-ului de limbă maternă, a religiei, a educației plastice, a educației muzicale sau a educației fizice, consiliul de administrație al unității de învățământ decide, după consultarea responsabilului comisiei metodice/catedrei de specialitate, care dintre profesorii pentru învățământul primar/institutorii, care fac dovada calificării prin diploma de studii, pot preda aceste discipline în regim de plata cu ora. Orele respective se plătesc în conformitate cu prevederile legale în vigoare."
Astfel, predarea orelor de educație fizică este exclusă din cadrul activităților didactice de predare pe care trebuie să le efectueze, în mod obligatoriu, profesorii pentru învățământul primar (institutorii/învățătorii). Aceasta nu reprezintă o diminuare a timpului de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână, întrucât activitatea profesorilor pentru învățământul primar se completează, în mod corespunzător, cu alte activități dintre cele prevăzute - evaluare, pregătire metodico-științifică, activități de educație, complementare procesului de învățământ etc.
În art. 262 alin.3 lit.b) din Legea educației Naționale nr.1/2011, se stipulează în mod expres: „Norma didactică de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la alin. î lit. a și se stabilește după cum urmează; b) un post de profesor pentru învățământul primar pentru fiecare clasă din învățământul primar sau clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate”.
Altfel spus, rezultă că profesorul pentru învățământul primar este normat cu un post și nu cu o normă de predare de 18 ore pe săptămână, spre deosebire de cazurile prevăzute la lit. c și d a aceluiași art. 262 alin. 2: „3) Norma didactică de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la alin. î lit. a și se stabilește după cum urmează: c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul secundar și terțiar non-universitar, pentru profesorii din unitățile și clasele cu program integrat și suplimentar de artă și sportiv, precum și din unitățile cu activități extrașcolare și din centrele sau cabinetele de asistență psihopedagogică; d) 24 ore pe săptămână pentru profesorii de instruire practică”.
Deoarece la nivelul unității școlare pârâte, nu au existat profesori cu studii superioare de specialitate pentru a preda orele de educație fizică de la învățământul primar, conducerea unității școlare a decis ca aceste ore să fie predate de către profesorul pentru învățământul primar (institutor/ învățător). Rezultă, astfel, că membri noștri de sindicat au prestat o activitate suplimentară, în afara obligațiilor de serviciu, activitate ce ar fi trebuit remunerată corespunzător.
În considerarea celor arătate, predarea orelor de educație fizică de profesorul pentru învățământul primar reprezintă muncă efectuată în plus de către acesta, cu consecința remunerării acesteia în sistem plata cu ora, motiv pentru care reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 12 alin. 4 și 5 din Ordinul MECTS nr. 5560/2011, art. 263 alin. 7 din Legea nr. 1/2011, art. 268 alin. 1 lit.c din Codul muncii, republicat.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâții C. L. al mun. Ploiești și Mun. Ploiești au formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, întrucât niciuna dintre aceste două instituții nu are atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare, făcând referire la disp. art. 104 din legea nr. 1/2011.
Au mai arătat pârâții că, între C. L. Ploiești și Primarul mun. Ploiești pe de o parte și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă, din nici un text legal invocat de reclamant nereieșind calitatea de angajator a pârâților.
Totodată, pârâții au solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Educației Naționale, pentru ca instanța, în cazul în care va admite acțiunea, să oblige prin aceeași sentință chemații în garanție să achite pârâților sumele reprezentând drepturile bănești neacordate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății. Invocă disp. art. 104 alin. 5, art. 94 din legea nr. 1/2011.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că admiterea excepției de neconstituționalitate a OUG 151/2008 și OUG 1/2009, nu conduce automat și la acordarea retroactivă a drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Astfel, cum rezultă și din art. 1 din legea cadru 330/2009, actele normative invocate de reclamant nu mai pot servi ca temei legal în susținerea acțiunii, în cauză devenind incidente și disp. art. 14 alin. 3 și 4 din legea nr. 273/2006, în sensul că aceste drepturi bănești nu pot fi acordate, atât timp cât nu există temei legal și nici prevedere bugetară.
Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, a formulat întâmpinare la cererea de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata, arătând că M. Finanțelor Publice este un terț ce nu are atribuții privind angajarea si salarizarea salariaților unităților de învățământ, pârâte în prezenta cauza, neavând nici un fel de raporturi de munca cu aceștia.
De asemenea, M. Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite (așa cum este C. L. al municipiului Ploiești si C. Județean Prahova) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare, in conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat M. Finanțelor Publice sa facă efectiv o plata pentru salariații altor instituții.
M. Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul R. si cu bugetul de stat.
Statul R., care poate avea numeroși reprezentanți - instituții publice, nu poate fi confundat cu M. Finanțelor Publice, pe de o parte, pentru ca sunt doua entități diferite, care nu se suplinesc una pe cealaltă, ci au drepturi si obligați distincte, iar pe de alta parte, având in vedere ca nu exista in dreptul nostru o reglementare care sa identifice Statul R. cu M. Finanțelor Publice sau M. Finanțelor Publice cu Statul R..
Faptul ca ordonatorul principal de credite nu a corectat indemnizațiile cuvenite salariaților unităților de învățământ, nu poate conduce la obligarea M. Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de munca.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala, astfel încât este neîntemeiata aprecierea ca M. Finanțelor Publice trebuie sa fie parte in litigiu si sa fie obligat la alocarea fondurilor necesare pentru achitarea sumelor solicitate de reclamanți.
Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a pronunțat in dosarul nr. 12/2011 prin Decizia nr. 10/19.09.2011, in sensul ca a fost admis recursul in interesul legii stabilind: "în aplicarea dispozițiilor art.60 din codul de procedură civilă raportat la art-19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art.1-4 din Q.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr.315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege. Obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă".
Având in vedere cele prezentate, a solicitat respingerea cererii de chemare in garanție ca neîntemeiata.
Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de M. Ploiești, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, întrucât între M. Educației Naționale și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata drepturilor salariale.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
Potrivit art. 94 din Legea educației naționale nr. 1/2011, în coroborare cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. Educației Naționale în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În nici un caz, M. nu are calitate de angajator față de pârâți, conform principiului specialității capacității de folosință; nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, didactic auxiliar sau administrativ, în consecință nu are competența de a acorda drepturi salariale.
În al doilea rând, M. Educației Naționale nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Conform art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de; Guvern nr. 538/2001 se prevede: „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
M. Educației Naționale nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice, întrucât nu are aceste atribuții.
Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister. Art. 104 din Legea educației nr. 1/2011, prevede că:
„(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale, pentru următoarele articole de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar: a) cheltuieli Cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora; b) cheltuieli cu pregătirea profesională; c) cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor; d) cheltuieli cu bunuri și servicii.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București".
Conform art. 111 din Legea nr.1/2011, „de Ia bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special: »a) finanțarea programelor naționale ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului; b) componența locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective; c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica M., etnicii români din afara granițelor țării, precum și bursele pentru elevii străini; d) organizarea evaluărilor, a simulărilor și a examenelor naționale; e) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor și strategiilor Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; f) finanțarea, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, de modernizare și de dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări; g) finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice; h) finanțarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ".
Având în vedere solicitările pârâților, precum și atribuțiile Ministerului Educației Naționale, care nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și nici angajator al personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, solicită instanței să admită excepția astfel cum a fost invocată si să respingă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de către M. Ploiești prin primar, în general, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic între cele două părți. Or, în litigiile de muncă, raporturile juridice se stabilesc între angajator și salariat, drepturile și obligațiile fiecărei părți fiind trasate de clauzele contractului individual de muncă, modificarea acestora realizându-se prin acordul ambelor părți.
Faptul că MEN are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, nu atrage după sine nașterea unor raporturi juridice de muncă. MEN, ca organ al administrației publice centrale cu rol în elaborarea și coordonarea politicilor naționale în domeniul educației, nu face altceva decât să aprobe criterii, standarde, costuri medii anuale orientative per elev/preșcolar. Deci, obligațiile MEN sunt generale, pentru tot sistemul de învățământ preuniversitar și nu special pentru pârâți.
Chiar dacă s-ar îmbrățișa ideea că respectiva hotărâre judecătorească trebuie să le fie opozabilă, aceasta va fi imposibil de executat deoarece nu sunt ordonatori de credite pentru învățământul preuniversitar - în general și pentru unitatea școlară-în particular, calitatea de ordonator principal de credite aparținând Consiliului L..
Față de aceste considerente, MEN a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 2777 din data de 03.12.2014, Tribunalul Prahova a admis excepția prescripției dreptului materiale la acțiune pentru perioada 09.02._11, invocată de instanță din oficiu și a respins cererea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. L. al Municipiului Ploiești și M. Ploiești, prin Primar, în întâmpinare.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtele unități de învățământ să calculeze și să plătească membrilor de sindicat ai reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate, reprezentând contravaloarea a două ore de educație fizică efectuate săptămânal, în plus față de norma didactică de predare, începând cu data de 09.07.2011 și până în prezent, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective. Obligă pârâții, municipiu/oraș/comune prin primari și consilii locale, să asigure finanțarea și virarea sumelor necesare drepturilor salariale mai sus menționate.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și M. Educației Naționale, ca neîntemeiată.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 6 alin.4 din NCC și art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute sub legea veche rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
Dobânda penalizatoare pentru întârzierea în executarea unei obligații cu executare succesivă, are natura juridică a unei prestații succesive, dreptul la acțiune privind fiecare prestație fiind supus unui termen de prescripție distinct cu durata termenului general de prescripție de trei ani (aspect statuat constant în literatura juridică și în jurisprudență - de exemplu, Decizia nr.1366/1981 a Secției Civile a Tribunalului Suprem).
Atât timp cât pretențiile reclamantei privesc perioada 09.02.2011 la zi, fără a opera vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției, întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume, în temeiul art.248 alin.4 Cod procedură civilă, coroborat cu art.12 din decretul nr. 167/1958, instanța constată prescris dreptul material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 08.07.2011, acțiunea prezentă fiind depusă la data de 09.07.2014.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului materiale la acțiune pentru perioada 09.02._11, invocată de instanță din oficiu și a respins cererea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. L. al Municipiului Ploiești și M. Ploiești prin Primar prin întâmpinare tribunalul a reținut:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
C. L. al Municipiului Ploiești are calitatea de ordonator secundar de credite și, în această calitate, are obligația de a vira fondurile cu această destinație, reprezentând drepturi salariale cuvenite personalului din unitățile de învățământ aflate pe raza administrativ teritorială a municipiului, fonduri care sunt virate de ordonatorul principal de credite - M. Educației Naționale.
Autoritatea publică locală are obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost acestea alocate de la bugetul de stat, considerente pentru care s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. L. al Municipiului Ploiești și Primarul M. Ploiești.
Pe fondul cererii cu care a fost investit, tribunalul a reținut că membrii de sindicat ai reclamantului au prestat o activitate suplimentară, în afara orelor pentru care au fost remunerați, astfel că, în raport cu prevederile art. 263 alin. 7 din Legea nr. 1/2011, art. 268 alin. 1 lit.c din Codul muncii, republicat, tribunalul apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantului, însă în parte.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (act normativ abrogat prin legea 1/2011, dar care era în vigoare la momentul nașterii dreptului), finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat este asigurată prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
În același sens, art. XIII din OUG nr.32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare statuează că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prin art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.538/2001, se prevede: că “începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.
Pe de altă parte, potrivit art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c-atribuții referitoare la bugetul local-primarul localității îndeplinește funcția de ordonator principal de credite, tot el fiind cel care, conform art. 21 din același act normativ, reprezintă în justiție unitatea administrativ teritorială.
Prevederile mai sus-menționate au fost reluate și în art. 104 din Legea nr.1/05.01.2011 a educației naționale, care menționează că finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și ea se realizează din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora
Având în vedere interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, a rezultat că, în speță, este întemeiată și cererea reclamantului privind obligarea pârâților municipiu/oraș/comune prin primari și consilii locale, să asigure finanțarea și virarea sumelor necesare drepturilor salariale mai sus menționate, astfel că tribunalul a obligat acești pârâți să asigure finanțarea și virarea sumelor necesare drepturilor salariale mai sus menționate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației Naționale, tribunalul a reținut că, prin decizia nr.10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art. 1 – 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, nu este oportună.
Potrivit art. 330 indice 7 alin.4 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
În condițiile în care, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a statuat că, atât timp cât între instituția chemată în judecată pentru a fi obligată la plată și chematul în garanție, respectiv M. Finanțelor Publice, nu există o obligație de plată sau de despăgubire, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 din Cod pr. civilă.
Față de disp. art. 104 (2) din Legea Educației Naționale nr.1/2011 potrivit cărora finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, printre altele și pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, MEN neavând atribuția de a aloca bani pentru plata salariilor cadrelor didactice, sumele necesare plății acestor drepturi sunt alocate bugetelor locale de către direcțiile finanțelor publice județene, totodată între acesta și cadrele didactice neexistând nici un fel de raporturi juridice de muncă, nejustificându-se obligația de calculare și plată a salariilor acestora de către M. Educației, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și M. Educației Naționale, ca neîntemeiată.
Văzând și prevederile art. 451 și urm. potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel pârâții C. L. al Municipiului Ploiesti și M. Ploiesti prin Primar, considerând-o nelegală și netemeinică.
Astfel, apelanții critică soluția instanței de fond întrucât consideră ca, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului L. al Municipiului Ploiești și a Municipiului Ploiești.
Arată că unitatea administrativ teritoriala -M. Ploiești și autoritatea publica locala - C. L. Ploiești, nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare.
Precizează că, potrivit art.104 din Legea Educației naționale nr. 1/2011 (intrata în vigoare la data de 09.02.2011), finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Or, în conformitate cu art.104 alin.2 lit.a), în cazul cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, finanțarea de baza se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, deci, autoritatea publică locală nu are putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, ci are numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ, sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost acestea alocate de la bugetul de stat.
Atribuțiile autorității publice locale, în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ, sunt însă limitate la finanțarea complementară, care cuprinde limitativ numai categoriile de cheltuieli enumerate mai jos, iar nu și cheltuielile de personal (art.105 alin.2 din Legea nr. 1/2011): investiții, reparații capitale, consolidări;subvenții pentru internate și cantine;cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor;cheltuieli cu bursele elevilor;cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1); cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodica a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ; cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat, preșcolari și elevi; gestionarea situațiilor de urgența; cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
Totodată, învederează că între C. L. Ploiești și M. Ploiești, pe de o parte și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă, astfel încât aceste pârâte nu pot fi obligate nici la calcularea drepturilor salariale, nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la asigurarea finanțării pentru plata sumelor solicitate de reclamant.
Din niciun text legal invocat de către reclamant nu reiese calitatea de angajator a pârâților C. L. Ploiești sau M. Ploiești, astfel încât acești pârâți nu au competența de a calcula salarii ori alte drepturi bănești și, implicit, nici de a le plăti efectiv.
In acest sens, arătă că, în conformitate cu art.90 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (intrată în vigoare la data de 09.02.2011), angajarea personalului didactic în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație. De asemenea, în mod similar, potrivit art.91 alin.2 din lege, angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar și administrativ în unitățile de învățământ cu personalitate juridică, se face de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație. Potrivit art. 93 din Legea nr.l /2011 actualizată a educației naționale, angajatorul este unitatea de învățământ.
Aceste aspecte sunt menționate și în H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat. Unitatea administrativ teritorială nu are putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, ci are numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost acestea alocate de la bugetul de stat.
In mod greșit, instanța de fond a respins și cererea de chemare în garanție formulata de instituție în temeiul art. 72 și urm. Cod pr. civ. a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației Naționale.
Se mai susține că, în cazul în care instanța de apel ar menține ca legala și temeinica soluția pronunțata de instanța de fond, să se dispună prin hotărâre obligarea celor chemați în garanție să achite reclamanților sumele ce reprezintă drepturi bănești neacordate . In cazul în care instanța va trece peste excepția invocată, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru toate motivele expuse, se solicită admiterea apelului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Ploiești și a Municipiului Ploiești și, în consecința, să se respingă acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că motivele de apel nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Conform art.104 alin.2 și 5 din Legea nr.1/2011 a Educației Naționale, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului statului, prin bugetele locale.
Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare județene.
În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă a primarului, dispozițiile art. 63 alin.4 litera a din Legea administrației publice locale nr.215/2001, actualizată, arată că primarul exercită funcția de ordonator principal de credite asupra bugetului unității administrativ teritoriale în care a fost ales.
Deși nu sunt calificați pentru a efectua educația fizică, membrii sindicatului reclamant au prestat muncă la cererea angajatorilor lor și cu acest titlu, iar în planul situației școlare a elevilor, munca prestată de aceste cadre didactice a produs efecte juridice. În conformitate cu art. 15(3) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate – Învățământ Preuniversitar, orele de educație fizică predate de învățători, institutori și profesori pentru învățământ primar, care nu sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, pot fi remunerate în sistem de plata cu ora, ca personal necalificat.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI PLOIESTI cu sediul în Ploiești, .-2, județul Prahova, M. PLOIESTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-2, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.2777 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți SCOALA G. N. URECHIA, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, SCOALA G. G. M. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, SCOALA G. A. PANN PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, SCOALA G. C. S. B., C.:_, cu sediul înn B., ., județul Prahova, SCOALA G. B., cu sediul în ., SCOALA G. DRĂGĂNESTI, cu sediul în ., SCOALA G. I., cu sediul în ., SCOALA G. . VECHI, cu sediul în . S., ., județul Prahova, L. T. AGRICOL AL COMUNEI BĂRCĂNESTI, cu sediul în Bărcănesti, DN 1, nr. 368 A, județul Prahova, C. L. AL ORASULUI BUSTENI, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, ORASUL BUSTENI PRIN PRIMAR, cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în B., nr. 90, județul Prahova, ., cu sediul în B., nr. 90, județul Prahova, C. L. AL COMUNEI B., cu sediul în B., nr. 90, județul Prahova, ., cu sediul în B., județul Prahova, C. L. A COMUNEI DRĂGĂNESTI, cu sediul în Drăgănesti, nr. 381, județul Prahova, ., cu sediul ., C. L. AL . în ., județul Prahova, ., cu sediul în ., județul Prahova, C. L. AL . sediul în com. Tîrgsoru vechi, ., județul Prahova, . sediul în .. 173, județul Prahova, C. L. AL . în Bărcănesti, județul Prahova si ., cu sediul în Bărcănesti, județul Prahova, intimatul-reclamant S. SCOALA PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și intimații- chemați în garanție M. Finanțelor Publice cu sediul în municipiul București, ., sector 5 și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în municipiul București, ..28-30, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
30 ex./01.07.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond M. N.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Despăgubire. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 07-05-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
