Acţiune în constatare. Decizia nr. 1419/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1419/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 1419/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1419
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecător - V.-A. P.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin LICHIDATOR JUDICIAR VIA INSOLV SPRL, și prin ADMINISTRATOR JUDICIAR T. C., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.517/27.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - reclamanții D. P., D. N., A. M., toți cu domiciliul ales la Avocat O. M. M., cu sediul în Ploiești, ., . .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru 29.09.2015 când având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea azi, 6.10.2015, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata cu nr._ /26.06.2014 reclamanții D. P., D. N., A. M., M. G. au chemat în judecata pe parata . SA prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa se constate ca în perioadele menționate expres în acțiune au lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru, la instalații, in secții cuprinse in grupa I de muncă și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unor adeverințe în acest sens.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca in perioadele menționate expres in acțiune, au avut calitatea de salariați în cadrul paratei, îndeplinind diferite funcții si au lucrat efectiv 100% din program in secții cuprinse in grupa I a de muncă, deoarece in secțiile in care au lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare emanau substanțe radioactive, noxe si gaze toxice, fiindu-le aplicabile prevederile art.1 din HG nr.559/1990 si Ordinul nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
La data de 13.10.2014 parata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care reclamanții au fost încadrați corespunzător funcțiilor, activităților prestate, mai ales că societatea nu se regăsește în lista unităților care au obținut avizul necesar în acest sens, invocându-se și excepția prescripției dreptului la acțiune.
La data de 21.10.2014 reclamanta M. G. a arătat că înțelege să renunțe la judecata acțiunii, formulând o cerere în acest sens, iar ceilalți reclamanți au formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând respingerea excepției invocate în condițiile în care dreptul la acțiune are un caracter imprescriptibil, precum și înlăturarea tuturor susținerilor acesteia.
La data de 27.02.2015, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând acordarea grupei I de muncă conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiza mașini unelte și sisteme de producție.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 517/27.02.2015, Tribunalul Prahova a luat act că reclamanta M. G., a renunțat la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtei . SA, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, a admis acțiunea precizată formulata de reclamanți, a constatat că reclamanții nominalizați în cadrul raportului de expertiză B. V. beneficiază de grupa I de munca, în procent de 100% din programul de lucru în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat care face parte integrantă din sentință și a obligat pe pârâtă să elibereze reclamanților respectivi ( cu excepția reclamantei M. G.), adeverințe conform raportului de expertiză B. V..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că:
Conform raportului de expertiza B. V., carților de munca existente la dosar, actelor anexate, reclamanții ( cu excepția reclamantei M. G.), având diferite funcții, in cadrul paratei, au desfășurat activitate în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză în mediu toxic, in condiții deosebite de munca, cu depășirea nivelului admisibil noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, Ordinul nr.125/1990, Legea nr. 226/2006, HG nr. 261/2001, ceea ce înseamnă ca reclamanții ( cu excepția reclamantei M. G.), au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează în grupa I de munca, în procentele și perioadele specificate expres în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a, conform celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele 1 si 2 .
De asemenea, dispozițiile Legii nr. 226/2006, HG nr. 1025/2003, stipulează ca salariații beneficiază de condiții speciale de munca, ținându-se seama de atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestata, condițiile grupei I de munca existente anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, în timp ce în baza disp. art. 30 din Legea nr. 263/2010, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații, c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a legii, d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1, e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Totodată, disp.art.123 alin. 1 din HG nr.257/2010 pentru aprobarea Normelor de Aplicare a Legii nr.263/2010, stabilesc că se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 01.04.2001 în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr.2 la Lege pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în Anexa nr.3 la Lege, activități încadrate în baza legislației anterioare acestei date în grupa I de muncă.
Mai arată instanța de fond că, în baza disp. art. 30 pct. 1 lit. e din Legea nr. 263/2010, din categoria locurilor de muncă în condiții speciale fac parte și activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr.2, 3, adică activități de forjare continuă la cald, manuală, cu ciocane și prese de peste 200 Kg/forță prevăzute la poziția 26-Anexa 2, ocazie cu care în Anexa nr.3 s-a menționat la poziția 62 și pârâta pentru activitățile sus menționate, inclusiv 24,27,33.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă ca locurile de munca în care au lucrat reclamanții ( cu excepția reclamantei M. G.), sunt cuprinse în anexa la HG nr. 559/1990, art.1 si respectiv pct.13 din HG nr. 456/1990, în Ordinul nr.50/05.03.1990, Ordinul nr.125/1990, Legea nr. 226/2006, HG nr. 1025/2003, HG nr. 261/2001, ceea ce înseamnă ca în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiza B. V., reclamanții ( cu excepția reclamantei M. G.), au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează în grupa I de munca, în procentele specificate expres în cadrul acestui raport de expertiză.
Aparerile paratei in sensul ca reclamanții menționați în cuprinsul raportului de expertiză nu ar beneficia de grupa superioară de muncă solicitată in condițiile in care funcțiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte din categoria meseriilor care se înscriu in cadrul acestei grupe superioare de muncă prevăzută de normele legale sus menționate, iar locurile de munca in care si-au desfășurat activitatea reclamanții nu s-ar încadra in categoria celor beneficiare acestei grupe, nu pot fi avute in vedere, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine ca reclamanții respectivi au desfășurat activități efectiv in locurile de munca care se încadrează in categoria celor prevăzute de normele legale sus menționate pentru acordarea grupei superioare de munca pentru perioadele expres prevăzute în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză.
Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, in baza Codului Muncii modificat, art.1 din HG nr. 559/1990, art.7 din Ordinul nr.50/1990 al MMPS si ținând seama de Legea nr. 226/2006, HG nr. 1025/2003, HG nr. 261/2001, a admis acțiunea precizată si a constatat ca reclamanții nominalizați în cadrul raportului de expertiză B. V. beneficiază de grupa I de munca, în procent de 100% din programul de lucru în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat care face parte integrantă din prezenta sentință.
De asemenea, instanța în baza Ordinului MM nr.590/15.09.2008, art. 1516 și urm. cod civil modificat, a obligat pe pârâtă să elibereze reclamanților respectivi ( cu excepția reclamantei M. G.), adeverințe conform raportului de expertiză B. V., deoarece dispozițiile legale sus menționate instituie o asemenea obligație în sarcina pârâtei, mai ales că reclamanții respectivi au nevoie de acte întocmite de către pârâtă prin intermediul cărora să li se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea acestora, drepturi pe care pârâta are obligația să le respecte.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât dreptul la acțiune al reclamanților privind formularea prezentei acțiuni are un caracter imprescriptibil, neexistând nicio dispoziție legală care să instituie un termen de prescripție în acest sens, mai ales că dreptul dedus judecății are un caracter strict personal nepatrimonial.
Pe de altă parte, instanța având în vedere că reclamanta M. G. a declarat că renunță la judecată, în baza disp .art. 406-407 c.pr.civ., a luat act că reclamanta M. G. a renunțat la judecata acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta . SA, prin LICHIDATOR JUDICIAR VIA INSOLV SPRL, și ADMINISTRATOR JUDICIAR T. C., arătând, în esență, că, soluția dispusa de instanța de fond a fost netemeinica si nelegala, în speța fiind incidente dispozițiile art. 480 alin 2 NCPC. Apreciază că instanța de fond nu a dat o interpretare unitara a dispozițiilor legale in materie, neținând cont si de dispozițiile Ordinului 50/1990 care prevăd în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa I si a II-a de munca se face de către conducerea unităților cu sindicatele din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care îsi desfășoară activitatea persoanele respective, cu îndeplinirea anumitor; condiții si anume conform avizelor date de Ministerul Sănătății, Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
În fapt, prin cererea introductiva reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunțat sa se constate ca activitatea desfășurata in cadrul societății se încadrează in grupa I de munca, urmând a fi obligata la eliberarea unei adeverințe in acest sens, motivând in fapt ca au fost angajați in cadrul societății ubscrisei in funcții ce s-ar încadra în această grupă de muncă, iar in drept de dispozițiile Ordinului 50/1990.
Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii reclamantului, motivat de faptul ca funcțiile deținute de aceștia nu îndeplinesc condițiile prevăzute de norma juridica speciala pentru a putea fi încadrate in grupa I de munca, activitatea acestora nefiind desfășurata in condiții toxice. Reclamanții din prezenta cauza, conform fiselor postului si atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, au fost încadrați in grupa a II-a de munca, activitățile desfășurate de aceștia nefiind nominalizate in documentele societarii pentru încadrare in grupa I-a de munca deoarece nu se regăsesc prin specificul lor in anexa 1 a Ordinului 50/1990.
Instanța, pe baza înscrisurilor depuse, precum si a raportului de expertiza întocmit la dosarul cauzei, a admis acțiunea reclamanților, constatând ca aceștia beneficiază de încadrarea in grupa I de munca, in procent de 100%, pentru perioadele in care aceștia au avut calitatea de angajați ai subscrisei si cuprinse in concluziile raportului de expertiza întocmit la dosarul cauzei.
Mai arată apelanta că, încadrarea in grupe de muncă, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa precum si nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a societarii, putând fi făcute numai în procedura instituita de Ordinul 50/1990.
Aceste determinări trebuie sa fie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii, care, la data efectuării analizei,: constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de nominalizare a condițiilor si ca toate instalările de protecție a muncii funcționau normal.
F. de aceste acte normative apreciază ca instanțele judecătorești nu au competenta de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie. Învederează instanței ca încadrarea reclamanților în grupa I de munca, putea fi solicitata, numai în cazul in care activitățile pe care aceștia le-au desfășurat in secțiile societații, făceau obiectul prevederilor legislative pentru muncă in condiții specifice grupei I. Or, niciunul, dintre locurile de munca din cadrul societații pârâte nu a fost încadrat în grupa I de munca, ci in grupa a II a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa II pct. 48.
Se mai arată în cuprinsul motivelor de apel că a recunoaște tuturor salariaților din cadrul unitații subscrise grupa I de munca, indiferent de locul de munca si funcția deținută înseamnă implicit a-i discrimina pe acei angajați care au lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, conform actelor normative, care și-au desfășurat activitatea în condiții mult mai grele comparativ cu alți angajați ai societății.
F. de aceste aspecte, se solicită admiterea apelului formulat, schimbarea in tot a soluției apelate în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată.
Pe cale de întâmpinare, reclamanții D. P., D. N. și A. M. au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 517/27.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este fondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții D. P., D. N. și A. M. care și-au desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în funcțiile de: lăcătuș mecanic, cazangiu Atelier Cazangerie( D. P.), muncitor necalificat Atelierul Mecanic, lăcătuș mecanic Atelierul Conducte (D. N.), primitor-predator produse fluide- Solventare, rafinor și pompagiu Secția Solventare 2, subinginer Laborator CTC ( A. M.) au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. R. A. Română S.A. să se constate dreptul lor de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele detaliate în anexa cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor pct. 3 și 6 din Ordinul nr. 50/05.03.1990 beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca făcându-se de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În baza pct. 4 din ordin încadrarea in grupele I si II de muncă urma a face în situația în care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
În consecință, dacă activitatea desfășurată de o persoană într-un loc de muncă se încadrează în categoriile prevăzute în anexa nr.1 sau 2, atunci această persoană poate beneficia de încadrarea în grupa I sau a II-a după caz, în situația în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, și anume:
1.persoana a lucrat efectiv la locurile de muncă incluse în grupa I sau a II –a de muncă în proporție de 50% din programul de lucru pentru grupa I de muncă, respectiv în proporție de 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă;
2.din buletinul de determinare a noxelor rezultă existența unor condiții deosebite la locul de muncă, în sensul că nivelul noxelor la locul de muncă depășește nivelul maxim admis prevăzut de în normele de protecție a muncii.
Prin excepție, pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975, respectiv între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
3.există nominalizarea persoanei de încadrare în grupa I sau a II-a de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Din coroborarea dispozițiilor pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990 rezultă cu claritate faptul că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este condiționată imperativ de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, enumerate în anexele 1 sau 2, după caz, sau în cazul unor activități specifice ( cum este domeniul industriei chimice și petrochimice) în actele normative cu caracter special.
Or, în ceea ce – i privește pe reclamanții D. P. și D. N., precum și parțial pe reclamanta A. M. se observă că locurile de muncă ocupate nu sunt din cele enumerate în anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990, astfel că nu se justifică încadrarea în grupa I de muncă a activității desfășurate în perioadele indicate în raportul de expertiză întocmit de expert V. B..
Astfel, expertul, în ceea ce –i privește pe primii doi reclamanți identifică activitatea și locurile de muncă ale acestora cu poziția 95 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 „operațiile de sudură efectuate la interior la nave(secții și ., cilindrii de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare. Lăcătușii construcții și reparații nave și tubulatorii care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă”. Din probele administrate în cauză, din titulatura funcțiilor îndeplinite de aceștia nu reiese că aceștia ar fi executat vreuna din operațiile enumerate la poziția 95 cel puțin 50% din programul normal de lucru.
Referitor la reclamanta A. M., expertul desemnat de instanța de fond a indicat ca activitatea acesteia se poate regăsi nominalizată la punctul 59, Anexa I a Ordinului 50/1990 „manipularea mărfurilor explozive, toxice și pulverulente, a produselor chimice și petrochimice, a cărbunilor și a minereurilor (docheri, docheri mecanizatori, conducători de utilaje portuare)”, afirmație ce corepunde realității doar pentru perioada cât aceasta a îndeplinit funcțiile de rafinor/pompagiu la Secția Solventare, respectiv 04.01._90.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ. Curtea urmează să admită apelul declarat de pârâta . SA și să schimbe în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiate cererile formulate de reclamanții D. P. și D. N..
Va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. M. și va constata că activitatea desfășurată de acesta în subordinea unității pârâte doar pentru perioada 4.01._90 se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%
În baza disp. art. 34 din Codul muncii, Curtea va obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe către reclamanta A. M. conform celor mai sus constatate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și prin LICHIDATOR JUDICIAR VIA INSOLV SPRL, și prin ADMINISTRATOR JUDICIAR T. C., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.517/27.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții D. P., D. N., A. M., toți cu domiciliul ales la Avocat O. M. M., cu sediul în Ploiești, ., .. A, ., județul Prahova.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiate cererile formulate de reclamanții D. P. și D. N..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. M..
Constată că activitatea desfășurată de acesta în subordinea unității pârâte doar pentru perioada 4.01._90 se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%.
Obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe către reclamanta A. M. conform celor mai sus constatate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2015.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. V. A. P.
Grefier,
M. F.
Red.SEL/Tehnored.MF
6 ex./3.11.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. C. M..
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2115/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1433/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
