Acţiune în constatare. Decizia nr. 1433/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 1433/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1433
Ședința publică din data de 6 octombrie 2015
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta D. M., domiciliată în comuna Albești P., ..128, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 596 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în comuna Valea Călugărească, ., județ Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă D. M. reprezentată de avocat E. M. din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă ..
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul apelantei învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat E. M. având cuvântul pentru apelanta-reclamantă D. M., consideră că prezența noxelor profesionale peste limita admisă în mediul în care a lucrat apelanta, răspunsul organismului la . acestor noxe, în general condițiile existente la locul de muncă al reclamantei dovedesc și o îndreptățesc pe aceasta să primească grupa I de muncă, astfel că solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și a se constata că reclamanta se încadrează în grupa I de muncă, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert A. C..
Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta D. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., ca în baza probelor ce se vor administra sa se constate ca a lucrat la societatea parata in grupa a I-a de munca (și in subsidiar in grupa a II-a de munca) in procent de 100% in perioada 18.07._97 in funcția de electrician auto.
In motivarea acțiunii, reclamanta arata ca a lucrat la parata in condiții grele de munca, activitatea fiind desfășurata in cadrul secțiilor cu grad ridicat de noxe unde se utilizau fosfați ce emanau substanțe radioactive cat si noxe sub forma de gaze de dioxid de sulf, sulfite, gaze de fluor.
Reclamanta a considerat că trebuie sa beneficieze de grupa I-a de munca (si in subsidiar de grupa a II-a de munca), deoarece și-a desfășurat activitatea în industriale, neîncălzite ori parțial încălzite, fără sisteme de ventilație, activitatea desfășurându-se în spații necompartimentate lipsite de ventilație; că în funcția deținuta a fost afectata de pulberi metalice, vapori de vopseluri, procesele tehnologice producând vătămări ale organismului ce a afectat sănătatea salariaților si a condus la apariția unor boli profesionale, iar aceste situații periculoase și vătămătoare pentru sănătatea sa sunt cunoscute și pot fi probate prin orice mijloc de probă, dar mai ales pot fi constatate de expertul specialist in organizarea muncii salarizare.
Totodată, reclamanta a susținut că pentru niciuna din aceste perioade nu a beneficiat de prevederile ordinului susmenționat, deși a prestat activitățile specifice muncii desfășurate în condiții vătămătoare prevăzute în Ordinul nr.50/1990 al MMPS, pentru grupa I/II-a de muncă în procent de 100 %.
În drept, reclamanta a invocat disp. Ordinului nr.50/1990 al MMPS, iar în dovedirea cererii a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Parata . nu a formulat întâmpinare si nu a solicitat probe, astfel încât raportat la prevederile art.208C.Pr.Civ. instanța a decăzut parata din dreptul de a mai propune probe si de a invoca excepții,in afara celor de ordine publica.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 596/06.03.2015 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Potrivit alin.l pct.l din Ordinul nr.50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1", iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus-menționat prevede la art. 3 că „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 si 2", iar la art. 6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa II, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru iar pentru grupa I de cel puțin 50%.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică specialitatea mașini unelte, expertul desemnat A. C. a apreciat ca reclamanta, care in perioada 18.07._97 a fost încadrata in funcția de electrician auto, beneficiază de gr. a II-a de munca in procent de 100%, grupa de munca acordata de pârâtă, însă datorită activității desfășurate în cadrul secțiilor cu grad ridicat de noxe unde se utilizau fosfați ce emanau substanțe radioactive cât si noxe sub forma de gaze de dioxid de sulf, sulfite, gaze de fluor, reclamanta trebuie sa beneficieze de grupa I-a de munca in procent de 100% potrivit HG nr.559/1990, art.1, pct.13 si Ordinul nr. MICH nr.969/1990 art.1, în perioada in care are înscris in carnetul de munca grupa a II-a de munca.
De asemenea expertul arata potrivit Deciziei nr.366/14.06.1990, conducerea societății a încadrat un număr de 43 de persoane in grupa I-a de munca, restul personalului fiind încadrat in grupa a II-a de muncă, potrivit punctului 5 din anexa la Ordinul MCIP nr.969/1990.
Tribunalul a apreciat eronata încadrarea reclamantei de către expert in grupa a I-a de munca si in procent de 100%, întrucât prin însuși natura funcției reclamanta nu a desfășurat activitate in condițiile in care au desfășurat munca categoriile de personal încadrate potrivit HG nr.559/1990, art.1, pct.13 si Ordinul nr.MICH nr.969/1990 art.1, ce se refera la activitatea desfășurată in cadrul instalațiilor unde se fabrica acidul sulfuric si fosforic, încadrarea reclamantei in funcția de electrician auto neavând nici un fel de legătură cu activitatea desfășurată in instalațiile mai sus nominalizate.
Astfel, a constatat tribunalul că reclamanta a fost încadrată ca electrician auto, categorie care nu este menționata nici de societate in cuprinsul Deciziei nr.366/14.06.1990 ca fiind beneficiara de grupa I-a de munca si nu se regăsește nici in cuprinsul HG nr.559/1990, si în Ordinul nr. MICH nr.969/1990, activitatea prestata de reclamanta neputând fi încadrata in grupa I-a de muncă, situație fata de care acțiunea reclamantei a fost respinsa ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționate sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că este nelegală și netemeinică întrucât din probatoriul administrat rezultă că activitatea sa s-a desfășurat efectiv și permanent în locuri de muncă cu condiții nefavorabile de muncă de microclimat, noxe profesionale peste nivelul admis de lege, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale ca și alte persoane pe care Ordinul 50/1990 le-a încadrat în grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a.
A susținut că îndeplinind funcția de electrician în cadrul secției forjă i-a fost afectată sănătatea datorită condițiilor de muncă expuse mai sus și, în atare situație, înlăturarea concluziilor expertului desemnat în cauză este vădit nelegală.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Potrivit art.15 din Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia.
Conform art.1 alin.(1) din Decretul nr.92/1976, „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.
Astfel cum reiese din mențiunile făcute în cartea de muncă a reclamantei în perioada 18 iulie 1981 – 25 august 1997 a funcționat ca electrician auto în cadrul secției forjă.
Având în vedere funcția deținută de reclamantă în intervalul în litigiu rezultă în mod cert că aceasta nu se regăsea pe lista locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupa I și în atare context nu se justifică acordarea în favoarea lui a grupei I de muncă.
Pentru toate considerentele arătate, apelul de față este nefondat urmând ca față de disp.art.480 alin.1 NCPC să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta D. M., domiciliată în comuna Albești P., ..128, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 596 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în comuna Valea Călugărească, ., județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. EM/tehnored. AF
4 ex./ 2015-10-09
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. E. C.-D.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1419/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
