Acţiune în constatare. Decizia nr. 255/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 255/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr._

DECIZIA NR. 255

Ședința publică din data de 25 februarie 2015

Președinte - M. I. G.

Judecător - V. G.

Grefier - G. C.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta T. R. COMMUNICATIONS SA,CUI _, fostă . sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere, Clădirea City Gate, Turnul de Nord, nr. 3-5, . sentinței civile nr. 2288 pronunțată la 14 octombrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții I. C. CNP_, A. V. V., M. S., N. N. și V. A., reprezentați de avocat C. C. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. C. G., în Ploiești, ., jud. Prahova.

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă T. R. COMMUNICATIONS SA reprezentată de consilier juridic S. C. și intimații-reclamanți I. C., A. V. V., M. S., N. N. și V. A. reprezentați de avocat C. C. G. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._, depusă la dosar .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată, după care:

Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic S. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Precizează că grupa a II-a de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii.

Societatea Romtelecom S.A. a acordat salariaților din cadrul Companiei un spor pentru condiții grele de muncă în conformitate cu Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul societății, în care s-a stipulat acordarea, pe lângă alte sporuri, a sporului pentru condiții grele de muncă în cuantumurile diferite în funcție de activitatea prestată de salariați, categoria de personal, locul de muncă și de funcția ocupată, cuantumuri prevăzute în anexele la contracte.

Sporul pentru condiții grele este un spor cu caracter permanent, dar nu este asimilat grupei a II-a de muncă, care se acorda pentru anumite locuri de muncă, activități și categorii profesionale cuprinse în Anexa 2 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii.

Potrivit art. 7 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Arată reprezentantul apelantei că pentru aplicarea dispozițiilor acestui act normativ era necesară îndeplinirea a doua condiții: locul de muncă să fie inclus în Anexa actului normativ și activitatea desfășurată conform locului de muncă să fie cel puțin 70% din programul de lucru.

În ceea ce îi privește pe, niciunul dintre aceștia nu au deținut funcții care să se încadreze în cerințele actului normativ, iar activitatea desfășurată astfel nu se încadra în cele menționate pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Instanța de fond nu trebuia să dea eficiență raportului de expertiza întocmit în cauză. Instanța era datoare să motiveze sub toate aspectele hotărârea luată, iar expertul nu putea să aprecieze asupra aplicabilității unor dispoziții legale.

În concluzie solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată.

Avocat C. C. G., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Arată apărătorul intimaților reclamanți că Ordinul 50/1990 nu are un caracter limitativ deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă ale persoanelor care au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituie doar o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Raportul de expertiză tehnică judiciară ce a avut drept obiectiv, să se constate dacă activitatea desfășurata de reclamanți în cadrul societății se încadrează în grupa I și a II-a de munca în procent de 100% sau mai mic pe perioadele menționate în anexa la acțiune, a concluzionat că activitățile desfășurate de reclamanți în perioadele solicitate se încadrează în grupa I-a de muncă, iar instanța de judecată a admis acțiunea formulată de reclamați și a constatat că aceștia beneficiază de grupa I a de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează faptul că, pentru perioada din 18.03.1969 și până la 31.12.1989, încadrarea în grupele I și, respectiv a - II - a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, la art.3 prevăzându-se că beneficiază de încadrarea în grupele I și a - II - a, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

Prin urmare, luând în considerare și concluziile expertului, tribunalul în mod corect a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească grupa a II a de muncă, în procentele și perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză B. V..

În concluzie, față de toate aceste considerente, avocat C. C. G. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinica și legală a sentinței nr. 2288/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova; fără cheltuieli de judecată.

CURTEA ,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții I. C., A. V. V., M. S., N. N. și V. A. au chemat în judecată pe pârâta T. R. COMMUNICATIONS SA (fostă ROMTELECOM S.A.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele menționate în cererea de chemare în judecată au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupă superioară de muncă, în procent de 100% sau mai puțin și condiții deosebite de muncă, precum și obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-au desfășurat activitatea în grupa superioară de muncă.

În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că au fost angajați în cadrul pârâtei în condiții grele de lucru (beneficiind de spor pentru muncă grea) întrucât și-au desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât consideră că locul de muncă și activitatea desfășurată, se încadrează în prevederile Ord. 50/1990 republicat.

De asemenea au mai precizat reclamanții că au lucrat efectiv într-o centrală telefonică de tip 7-D-Rotary și Pentaconta, cu o capacitate maximă (_ de linii telefonice), ceea ce presupunea că 90% din piese erau fabricate din bronz fosforos și funcționau prin frecare metal pe metal pentru a se efectua conexiunile, fapt care ducea la producerea de pulberi de bronz fosforos care se găseau efectiv în aerul expirat.

Mai mult, au arătat reclamanții că încăperea nu era dotată cu aer condiționat sau un sistem de aerare, era zgomot produs de cele 12 motoare și de mișcarea pieselor de conexiune precum și a releelor care erau cu acțiune mecanică, toate acestea degajau și căldura care în timpul verii depășea 35 grade Celsius.

Au precizat reclamanții faptul că, exista și un câmp electromagnetic dăunător organismului produs de acționarea releelor precum și datorită scânteilor ce se produc la facerea și desfacerea contactelor, precum și un câmp electrostatic ce este înmagazinat de organismul uman.

În încăpere exista și tabloul de alimentare a echipamentelor cu tensiune electrică de sute de amperi care crea un mediu nociv organismului uman.

De asemenea, au precizat reclamanții faptul că aceste condiții improprii au fost cauza bolilor cu care au fost diagnosticați mulți colegi care au decedat la vârste cuprinse între 40-50 de ani.

Reclamanții au precizat că potrivit Ordinului nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2” și care au primit spor pentru muncă grea.

Reclamanții au mai menționat că sunt colegi de muncă cărora angajatorul le-a acordat grupă de muncă sau le-a fost recunoscut acest drept în instanță și, întrucât au avut același loc de muncă, în aceleași condiții și au desfășurat aceleași activități, solicită să li se recunoască grupa de muncă în care și-au desfășurat activitatea.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 590/2008.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.12-101).

La data de 04.03.2014, reprezentantul pârâtei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece deși reclamanții au beneficiat de sporul pentru condiții grele de muncă începând cu data de 01.02.1990 până în data de 01.03.1998 când a fost introdus în salariu în conformitate cu art. 2 din Actul Adițional nr. 5 la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1997 - 1998 la nivelul Romtelecom, sporul pentru condiții grele fiind un spor cu caracter permanent, dar nu este asimilat grupei a II-a de muncă, care se acordă pentru anumite locuri de muncă, activități și categorii profesionale cuprinse în Anexa 2 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii.

Pârâta a depus înscrisuri (f. 111-144).

În dovedirea acțiunii, instanța le-a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și cea cu expertiză mașini unelte și sisteme de producție, raportul fiind întocmit de expert B. V., iar pârâtei proba cu înscrisuri.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2288 din 14.10.2014 a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform raportului de expertiză B. V., inclusiv răspuns la obiecțiuni, astfel: I. C. - perioada 01.11._01 grupa a II a de muncă în procent de 100%; A. V. V. - perioadele 03.07._77 și 27.11._01 grupa a II a de muncă în procent de 100%; M. S. - perioadele 11.07._75 și 06.12._01 grupa a II a de muncă în procent de 100%; N. N. - perioadele 01.03._79 și 03.07._01 grupa a II a de muncă în procent de 100%; V. A. - perioadele 15.07._78 și 20.06._01 grupa a II a de muncă în procent de 100%. A obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:

Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990, „în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1”, iar conform pct.2 al aceluiași ordin, în grupa a – II - a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

Ținând cont de faptul că, în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus - menționat prevede la art.3 că „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, C.T.C., precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2”.

În art.6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a – II - a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, etc), această posibilitate a conducerii dând naștere la subiectivism și interpretări eronate.

La rândul său, art.7 prevede că încadrarea în grupa I și a - II - a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar B. V., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamanți se încadrează în prevederilor Ordinului 50/1990, Anexa II poz. 126 și Ordinul 125/1990, Anexa II poz. 18, coroborat cu prevederile art. 3 din ordinul 50/1990, pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport.

Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările romanești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului că în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.

În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate mașini unelte și sisteme de producție, s-a reținut că reclamanții au desfășurat activitate în cadrul pârâtei deținând funcții, respectiv meserii de muncitor necalificat și electromecanic Atelier Comutație Centru Ploiești, electromecanic șef tură Centrala Telefonică Analogică Vest Ploiești, referent și tehnician echipamente telefonice, electromecanic Centrala Telefonică 7D-ROTARY Ploiești, electromecanic Centrala Telefonică 7D-ROTARY și Analogică Vest Ploiești, electromecanic șef tură Centrala Telefonică Analogică Centru Ploiești, inginer Comutație Analogică Reg. București, electromecanic Centrala Telefonică 7D-ROTARY Ploiești, electromecanic Centrala Telefonică 7D-ROTARY și Analogică Vest Ploiești, electromecanic șef tură Centrala Telefonică Analogică Vest Ploiești, tehnician echipamente telefonice București și Ploiești, electromecanic Centrala Telefonică 7D-ROTARY Ploiești, electromecanic Centrala Telefonică 7D-ROTARY și Analogică Vest Ploiești, electromecanic șef tură Centrala Telefonică Analogică Centru Ploiești, tehnician echipamente telefonice București și Ploiești, muncitor necalificat și electromecanic Atelier Comutație Ploiești, electromecanic Atelier Comutație Centru și Centrala Analogică Ploiești, tehnician echipamente telefonice București și Ploiești.

Compania a fost fondată în anul 1930, sub denumirea Societatea Anonimă Română de Telefoane, 90% dintre acțiuni fiind deținute de firma americană ITT. În perioada 1949-1989, compania devine un departament al Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor. După 1989, departamentul de telefonie este inclus într-o companie denumită Rom-Post-Telecom, care oferă servicii de telefonie, poștă și broadcasting. În 1991 Rom-Post-Telecom a fost spartă în trei firme diferite și a luat naștere Romtelecom, operator de stat, cu monopol asupra serviciilor de telefonie fixă. În 1997, Romtelecom a devenit societate pe acțiuni în vedere privatizării iar în anul 1998 grupul elen OTE a cumpărat 35% din acțiuni plus 16% uzufruct, plătind 675 de milioane de dolari și preluând managementul companiei. În 1998 Romtelecom a primit o licență de telefonie mobilă, iar serviciile au fost lansate în anul 2000 de o companie separată - Cosmorom, care era deținută integral de operatorul de telefonie fixă. În 2003, OTE a devenit acționar majoritar după ce a achitat 273 mii dolari. În același an, Romtelecom a pierdut monopolul pe telefonia fixă, piața devenind deschisă pentru operatori alternativi. În anul 2004 Romtelecom a fuzionat cu compania sa de servicii internet, Artelecom și a început să investească puternic în acest domeniu începând cu anul 2005. Tot în anul 2005 Romtelecom a renunțat la serviciile de cablu TV, prin vânzarea companiei sale Cable Vision of România (CVR) către firma românească de cablu Astral, pentru 8 milioane de dolari. La jumătatea anului 2005 Romtelecom a vinde 70% din acțiunile companiei de telefonie mobilă Cosmorom către Cosmote, divizia de telefonie mobilă a grupului OTE.

Începând cu 2008, Romtelecom revine discret și pe piața de cablu TV, prin înființarea unei companii separate, denumite NextGen Communications SRL. În anul 2009 Deutsche T. preia încă 5% din acțiunile OTE, astfel implicarea DT în grupul din G. ajungând la 30%. În anul 2010, compania de cablu NextGen cumpără peste 10 operatori de cablu TV mai mici. În luna martie 2011, Romtelecom anunță că a semnat contractele de achiziție a bazei de clienți pentru serviciile de televiziune prin satelit de la companiile DTH Television G. (Boom TV) și Digital Cable Systems (AKTA).

Romtelecom este cel mai mare operator de telefonie fixă din România, și unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de televiziune și internet.

Reclamanții si-au desfășurat activitatea în cadrul fostei Direcții Județene de Poștă și Telecomuncații Prahova, secția Municipiului Ploiești.

Secția Municipiului Ploiești a fost organizată, după cum urmează: Atelier Centru cu centralele: CTA-PC Centru, CTA Interurbană și CTA Sud; Atelier Nord-Vest cu centralele: CTA Nord și CTA Vest, cu specificația CTA-Centrală Telefonică Analogică.

Echipamentele și instalațiile utilizate au fost: centralele telefonice tip Pentaconta, amplasate în săli compacte, pentru capacități foarte mari cuprinse între_-_ de abonați telefonici, pentru comutație, aceste centrale au utilizat bobine electromagnetice și relee de acționare cu contactori; centralele telefonice model 7D-ROTARY, amplasate în săli compacte, sau utilizat pentru capacități mici de interconectare, posibilitățile de comutație fiind limitate. Aceste tipuri de centrale erau dotate cu discuri rotative executate din materiale neferoase (bronz fosforos), care în contact permanent cu periile colectoare se uzează, pulberile rezultate fiind antrenate în tot spațiul centralei. Comutațiile și legătura cu operatorii telefonici se realizează prin relee acționate electromagnetic.

Ambele tipuri de centrale au fost scoase din uz, centralele telefonice fiind dotate cu echipamente digitale.

Locurile de muncă, sarcinile de muncă condițiile deosebite de muncă în care reclamanții și-au desfășurat activitatea au fost determinate de expertul desemnat de instanță ca fiind:

Sarcini de lucru: identifică documentația tehnică aferentă instalațiilor asupra cărora se intervine; selectează și folosește corect aparatura pentru determinarea curentului, tensiunii și rezistenței electrice; determină piesele și subansamblele defecte cu ajutorul aparaturii din dotare; scoate de sub tensiune echipamentele electrice conform normelor tehnice de securitatea muncii și P.S.I.; execută verificări asupra instalațiilor electrice vizual, auditiv sau cu ajutorul aparatelor de măsură, prin proceduri adecvate, în vederea respectării normelor P.S.I; identifică echipamentele și componentele defecte, în vederea remedierii; alege sculele, materialele și aparatele de măsură conform schemei de lucru; înlocuiește/repară echipamentul electric defect; repune sub tensiune instalația electriă, în vederea verificării calității lucrării; remediază eventualele defecte și prezintă lucrarea pentru recepție persoanelor abilitate.

Reparații și revizii: execută inspecții periodice și revizii tehnice ale instalațiilor telefonice; execută curățirea și gresarea instalațiilor electrice cu component în mișcare; curăță manual și îndepărtează depunerile de pulberi; identifică și verifică calitatea contactorilor și curăță părțile accesibile ale acestora; stabilește necesitatea reparației, în funcție de starea tehnică a instalației electrice și execută atât reparații curente cât și reparații capitale, ce presupun demontarea completă a instalației electrice, ungerea și recondiționarea pieselor uzate, etc.; execută un ciclu complet de încercări, pentru stabilirea încadrării instalației electrice de comandă în parametrii ceruți.

Caracteristici specifice locurilor de muncă în care reclamanții și-au desfășurat activitatea au fost determinate de expertul desemnat de instanță ca fiind:

1. Locurile de muncă au fost supuse permanent sub acțiunea câmpurilor electromagnetice produse de acțiunea curentului electric în acționarea bobinelor de acționare a releelor de comutație:

- Centrala Telefonică Automată Pentaconta Ploiești-Centru avea capacitatea de 20.000 de abonați (una dintre cele mai mari din țară) era formată din aproximativ_ relee normale și peste 500 relee cu mercur;

- Centrala Telefonică Automată Pentaconta Ploiești-Vest avea capacitatea de 14.000 de abonați era formată din aproximativ 170.000 relee normale și până la 400 relee cu mercur;

- Centrala Telefonică Automată Pentaconta Ploiesti-Nord avea capacitatea de 16.000 de abonați era formata din aproximativ 200.000 relee normale și peste 400 relee cu mercur;

- Centrala Telefonică Automată Pentaconta Ploiesti-Sud avea capacitatea de 7.000 de abonați, cu posibilități de extindere, era formată din aproximativ 100.000 relee normale și peste 200 relee cu mercur;

2. Activitățile s-au desfășurat permanent în spații închise, neventilate și în mare parte în condiții de iluminare artificială. Condițiile de funcționare a releelor de comutație impun un mediu cât mai curat, fără pulberi minerale/metalice și în condiții de umiditate redusă. Pentru asigurarea acestor condiții, spațiile de lucru erau neventilate normal sau forțat, deschiderea geamurilor fiind interzisă.

Instrucțiuni extrase din NSPM 48 Norme de protecție a muncii pentru telecomunicații: Art. 315. - în sălile cu echipamente de telecomunicații cu schimburi de lucru permanente, se va evita curentul direct de aer, deschizându-se numai părțile superioare ale ferestrelor. Ușile și ferestrele trebuie verificate ca să asigure o închidere etanșă.

3. Instalațiile tehnologice au fost generatoare de radiații specifice centralelor telefonice generate de fascicolul colector compus din 40 de căi, fiecare cale cuprinde 240 de releele cu cadența de acționare conform citirilor de trafic de_ acționări. La fiecare acționare se produceau ruperi ale liniilor de forță, ceea ce produceau radiații de câmp electromagnetic.

La nivel național nu au fost efectuate studii și măsurători cu caracter oficial, astfel încât să fie cunoscute nivelurile radiațiilor câmpurilor electromagnetice în cadrul instalațiilor tehnologice specifice telecomunicațiilor și nici nu sunt abilitate instituții (organisme) abilitate în efectuarea de măsurători.

4. Spațiile de lucru fiind neventilate, s-a lucrat permanent în condiții de temperaturi ridicate produse de condițiile climatice exterioare clădirii și de temperatură produsă de instalațiile electrice (bobine) din cadrul centralelor telefonice. Aferent perioadei analizate, spațiile de lucru nu au fost proiectate și dotate cu instalații de climatizare.

5. Mediul de lucru a fost viciat de aerosolii proveniți de la utilizarea materialelor de curățenie (detergenți, petrosin, alcool). NSPM 48 Norme de protecție a muncii pentru telecomunicații art. 313. - pentru curățarea parchetului din sălile cu echipamente de telecomunicații se vor folosi detergenți. Acolo unde prin folosirea acestora nu se realizează o curățenie corespunzătoare, se poate folosi petrosin, luându-se măsurile necesare prevenirii incendiilor, și asigurându-se o bună aerisire a încăperii.

6. Activitățile de curățire și depanare a echipamentelor s-au desfășurat în spații înguste, lucrul la înălțime, cu posibilități de electrocutare și cădere prin dezechilibrare: NSPM 48 Norme de protecție a muncii pentru telecomunicații art. 314 - curățarea instalațiilor se face cu pensula cu mâner izolat; dacă se utilizează aspiratorul, capătul furtunului trebuie să fie izolat electric. Când se lucrează pe scară, în partea de sus a ramei, aspiratorul va fi așezat pe treapta scării, unde va fi fixat pentru a nu cădea.

7. Activitatea de intervenție, reparații curente și planificate se face cu instalația sub tensiune, întreruperea alimentarii cu energie electrica având consecințe întreruperea convorbirilor telefonice.

NSPM 48 Norme de protecție a muncii pentru telecomunicații: art. 296 - lucrările care se efectuează sub tensiune periculoasă se vor executa numai de o formație de lucru compusă din cel puțin două persoane, dintre care una va avea rol numai de supraveghere.

8. Datorită câmpurilor magnetice generate de bobine, a câmpurile electrostatice și a echipamentelor în mișcare, lucrătorii aveau obligația de a purta echipament de lucru corespunzător.

NSPM 48 Norme de protecție a muncii pentru telecomunicații: art. 294 - toți lucrătorii sunt obligați să poarte echipamentele de protecție și de lucru. În centralele automate Rotary, lucrătoarele sunt obligate să poarte parul strâns și acoperit.

9. Datorită funcționării simultane a echipamentelor de comutație bobine/contactoare, activitățile s-au desfășurat în condiții de zgomot permanent. Nu au fost efectuate măsurători pentru determinarea nivelului de zgomot.

10. Locurile de muncă au fost reglementate prin Decretul 400/1981, emis pentru instituirea unor reguli privind exploatarea și întreținerea instalațiilor, utilajelor și mașinilor, întărirea ordinii și disciplinei în muncă în unitățile cu foc continuu sau care au instalații cu grad ridicat de pericol în exploatare.

Condițiile grele de lucru în care reclamanții și-au desfășurat activitatea au fost reglementate prin diverse acte normative:

- Acordarea de spor pentru muncă grea în procent de 15-16% din salariul de încadrare (procent mare);

- Reducerea timpului de lucru: Hotărâre Nr. 907 din 31 mai 1956 privind stabilirea timpului de lucru sub 8 ore pe zi pentru anumite categorii profesionale: art. 56 - mecanicii din centralele automate din București, V., Dacia Nord și Sud-Est, V. V, mecanicii din centrale automate cu peste 3000 linii, din direcțiile regionale P.T.T. Cluj, C., Ploiești, Orașul Stalin și Timișoara cu trafic intens 7 ore;

- Acordarea suplimentară a 3 zile lucrătoare la concediu anual de odihnă;

- Recunoașterea de societate a condițiilor grele de lucru și încadrarea anumitor locuri de muncă și activități în grupe superioare în baza prevederilor Ordinului 50/1990, Anex I și Anexa II (actualizate): telefonistele din centralele cu peste 250 abonați, jonctorii și electromecanicii electroalimentare care au lucrat în plumb, conducătorii auto, etc.

Toate condițiile de muncă menționate anterior conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamantă în locurile de muncă menționate dovedind că aceștia îndeplinesc toate condițiile prevăzute de pentru încadrarea în grupa a II de muncă în proporție de 100% din programul de lucru.

Prin urmare, luând în considerare și concluziile expertului, tribunalul a admis acțiunea precizată și a constata că reclamanții sunt îndreptățiți să primească grupa a II a de muncă, în procentele și perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză B. V., inclusiv răspuns la obiecțiuni și a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă, procentul și condițiile în care aceștia și-au desfășurat activitatea.

De asemenea, a luat act că reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta T. ROMÂNIA COMMUNICATIONS, criticând-o pentru nelegalitate.

A arătat apelanta că, în primul rând a adresat prin întâmpinarea formulata solicitarea de a se pune în vedere reclamanților să își precizeze acțiunea sub aspectul obiectului cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 194 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând acțiunea reclamanților se poate observa că prin aceasta se solicită să se constate că pentru perioadele menționate în cererea de chemare în judecată au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa superioară de muncă, în procent de 100% sau mai puțin și condiții deosebite de muncă și să fie obligată pârâta să elibereze adeverințele corespunzătoare.

Se observă ca nici capătul de cerere și nici cererea în sine nu face referire și nu identifică perioada pentru care se solicită recunoașterea drepturilor solicitate (ar reieși că se solicită atât recunoașterea încadrării în grupa a II-a de muncă cât și desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă, însă fără a se preciza expres dacă se solicită acordarea sporului pentru condiții deosebite și clarificarea cuantumul acestuia și perioadelor aferente celor două capete de cerere).

Având în vedere că obiectul cererii nu este concret exprimat, în conformitate cu art. 196 din Codul de procedură civilă, a apreciat apelanta că instanța de judecată s-a pronunțat pe o cerere nedeterminată a reclamanților și a admis ceva ce nici nu se știe dacă s-a solicitat. Cererea de chemare în judecată nu a fost modificată sau completată ulterior, existând la dosar doar un înscris care nu este semnat de părți și care nu poate modifica sau completa o cerere de chemare în judecată, în care se face referire la unele perioade și încadrări.

Față de aceasta situație, a considerat apelanta că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu s-au individualizat exact solicitările.

În ceea ce privește situația de drept aplicabilă în cazul tuturor intimaților reclamanți, a menționat apelanta că grupa a II-a de muncă a fost reglementată prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, Ordinul nr. 100/1990 privind completarea Ordinului nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, acte normative care au fost abrogate la data de 1 aprilie 2001 prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Societatea Romtelecom S.A. a acordat salariaților din cadrul Companiei un spor pentru condiții grele de muncă în conformitate cu Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul societății. Astfel, în contractele colective de muncă încheiate la nivelul Romtelecom S.A, s-a stipulat acordarea, pe lângă alte sporuri, a sporului pentru condiții grele de muncă în cuantumurile diferite în funcție de activitatea prestată de salariați, categoria de personal, locul de muncă și de funcția ocupată, cuantumuri prevăzute în anexele la contracte.

Reclamanții au beneficiat de sporul pentru condiții grele de muncă începând cu data de 01.02.1990 până în data de 01.03.1998 când a fost introdus în salariu în conformitate cu art. 2 din Actul Adițional nr. 5 la Contractul Colectiv de Munca pe anul 1997 - 1998 la nivelul Romtelecom.

Faptul că reclamanții au beneficiat de acest spor în perioada susmenționată a fost recunoscut de Romtelecom SA, sporul fiind înscris în Carnetul de Muncă.

A menționat apelanta că sporul pentru condiții grele este un spor cu caracter permanent, dar nu este asimilat grupei a II-a de muncă, care se acorda pentru anumite locuri de muncă, activități și categorii profesionale cuprinse în Anexa 2 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii.

Rezulta că pentru aplicarea dispozițiilor actului normativ anterior menționat era necesară îndeplinirea cumulativa a doua condiții: locul de muncă să fie inclus în Anexa actului normativ și activitatea desfășurată conform locului de muncă să fie cel puțin 70% din programul de lucru.

În conformitate cu Ordinul 50/1990, în cadrul Societății Romtelecom SA au beneficiat de grupa a II-a de muncă telefonistele din centralele cu peste 250 abonați, jonctorii și electromecanicii electroalimentare, care lucrau cu plumb, șoferii de pe autocamioane, autobasculante, autocamioane cu HIAB (instalație hidraulica de ridicat și încărcat) cu capacitatea de cel puțin 4 tone, în condițiile prevăzute în Ordinul 50/1990 cel puțin 70% din programul de lucru. Aceste funcții erau menționate în Anexa actului normativ.

În ceea ce îi privește pe intimații-reclamanți, niciunul dintre aceștia nu au deținut funcții care să se încadreze în cele menționate în actul normativ, iar activitatea desfășurată astfel nu se încadra în cele menționate pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Pe lângă faptul că funcțiile deținute de reclamanți nu se regăsesc în Anexa 2 a Ordinului 50/1990, completat prin Ordinul 100/1990 și nici în Anexa 2 a Ordinului 125/1990, nici activitatea prestată de aceștia nu se încadrează în vreuna dintre categoriile menționate în aceste anexe.

Nefiind astfel îndeplinită una din cele doua condiții cumulative statuate de actul normativ, nu exista un temei legal al acordării grupei a II-a de muncă, și în aceste condiții hotărârea apelată este nelegală.

În plus, conform art. 158 alin. (2) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art. 126 alin, (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise pe baza documentelor verificabile aflate în evidentele angajatorilor, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Așadar, în adeverință, angajatorul atestă fapte anterioare datei de 01 aprilie 2001 pe baza documentelor aflate în evidențele sale întocmite la acea vreme, rolul adeverinței fiind acela de a confirma producerea acelor fapte, respectiv încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă.

Din modelul de adeverința prevăzut în Anexa 14 rezultă că, printre altele angajatorul trebuie să indice actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii (proces-verbal, decizie, tabel privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.).

Prin urmare, angajatorul nu poate să ateste încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 dacă în evidențele sale nu există documente din care să rezulte acest fapt, iar în cazul reclamanților astfel de documente care să ateste că aceștia ar fi prestat activitate ce se încadra în grupa a II-a de muncă nu au cum să existe având în vedere că activitatea desfășurată nu a îndeplinit condițiile prevăzute de dispozițiile legale.

A menționat apelanta că în cazul salariaților Romtelecom S.A, care au lucrat în grupa a II-a de muncă (salariații din categoriile anterior menționate) - telefoniste din centralele cu peste 250 abonați, jonctorii și electromecanicii electroalimentare, care lucrau cu plumb și șoferii de autocamioane, autobasculante, autocamioane cu HIAB, în condițiile prevăzute în Ordinul 50/1990 cel puțin 70% din programul de lucru - se întocmeau tabele pe baza cărora se făceau înregistrările în carnetele de muncă ale salariaților în cauză, în conformitate cu deciziile interne ale companiei și în concordanță cu prevederile legale anterior referite.

În ceea ce îi privește pe reclamanți, a arătat apelanta că a prezentat instanței de judecată situația de fapt a funcțiilor deținute de aceștia, arătând astfel că, prin raportare la Anexa 2 a Ordinului 50/1990, funcțiile deținute de aceștia nu se încadrează în categoria funcțiilor pentru care se putea acorda grupa a II-a de muncă.

Acest aspect trebuia să fie suficient pentru instanță în a clarifica problema dedusă judecații, ceea ce ar fi condus la respingerea acțiunii ca neîntemeiată; abia dacă instanța reținea că funcțiile deținute se încadrează în categoria celor menționate în Anexa 2, putea să treacă la analiza celei de-a doua condiții.

În aceste condiții, posibilitatea încadrării activității și îndeplinirii condiției de 70% din timpul de lucru în aceasta activitate, putea fi singura chestiune care să poată fi supusă expertizei tehnice, însă doar în condițiile în care funcția era încadrată conform dispozițiilor actului normativ aplicabil.

Motivarea instanței de judecata se bazează exclusiv pe concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza, însă această motivare este total nefondată din punct de vedere legal din perspectiva funcțiilor deținute de intimații-reclamanți. Instanța era datoare a motiva sub aceste aspecte hotărârea luată, iar expertul nu putea să suplinească această lipsă, nefiind în măsură a aprecia asupra aplicabilității unor dispoziții legale.

Având în vedere cele de mai sus, a considerat apelanta că hotărârea apelată este nelegală și neîntemeiată motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Intimații-reclamanți, legal citați cu această mențiune au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele menționate în cererea de chemare în judecată au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupă superioară de muncă, în procent de 100% sau mai puțin și condiții deosebite de muncă, precum și obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-au desfășurat activitatea în grupa superioară de muncă.

Analizând acțiunea reclamanților se poate observa că prin aceasta se solicită instanței să constate dacă în perioadele în care reclamanții au lucrat în cadrul societății reclamante au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa superioară de muncă sau în condiții deosebite de muncă și în ce procent, aceste aspecte urmând a fi stabilite după administrarea unei expertize de specialitate.

Ca atare, instanța constată că nu era necesar a se pune în vedere reclamanților să își precizeze acțiunea sub aspectul obiectului cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 194 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, astfel cum apreciază apelanta, astfel încât nu au fost încalcate dispozițiile art. 196 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere faptul că din practicaua sentinței civile nr. 2288/14.10.2014 rezultă că reclamanții au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat admiterea acțiunii în limitele constatate de expertiza ce s-a dispus a fi efectuată în cauză, arătându-se că nu mai insistă în acordarea condițiilor deosebite, după data de 01.04.2001, nu se poate considera că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la rezolvarea fondului cererii, Curtea de Apel constată că potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)

Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândita de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menita să elimine inconsecventele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna sa se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca, indiferent de perioada în care au lucrat.

Sub acest aspect, chiar art. 6 din CEDO consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecare în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Ca atare nu sunt relevante susținerile apelantei în sensul că Societatea Romtelecom S.A. a acordat salariaților din cadrul Companiei un spor pentru condiții grele de muncă în conformitate cu Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul societății ce nu este asimilat însă grupei a II-a de muncă, iar locurile de muncă ale reclamaților nu sunt cuprinse în Anexa 2 din Ordinul 50/1990.

Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar B. V., după analizarea situației de fapt raportată la documentele puse la dispoziție de părți, s-a concluzionat că locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamanți se încadrează în prevederilor Ordinului 50/1990, Anexa II poz. 126 și Ordinul 125/1990, Anexa II poz. 18, coroborat cu prevederile art. 3 din ordinul 50/1990, motiv pentru care, pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport, expertul a arătat că reclamanții sunt îndreptățiți a li se recunoaște grupa a II-a de muncă, în procent de 100% astfel cum au solicitat.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar B. V., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamanți se încadrează în prevederilor Ordinului 50/1990, pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport, acestea fiind supuse permanent sub acțiunea câmpurilor electromagnetice produse de acțiunea curentului electric în acționarea bobinelor de acționare a releelor de comutație.

De asemenea, activitățile s-au desfășurat permanent în spații închise, neventilate și în mare parte în condiții de iluminare artificială, iar condițiile de funcționare a releelor de comutație impun un mediu cât mai curat, fără pulberi minerale/metalice și în condiții de umiditate redusă.

Pentru asigurarea acestor condiții, spațiile de lucru erau neventilate normal sau forțat, deschiderea geamurilor fiind interzisă, astfel încât s-a lucrat permanent în condiții de temperaturi ridicate produse de condițiile climatice exterioare clădirii și de temperatură produsă de instalațiile electrice (bobine) din cadrul centralelor telefonice.

Aferent perioadei analizate, spațiile de lucru nu au fost proiectate și dotate cu instalații de climatizare, iar mediul de lucru a fost viciat de aerosolii proveniți de la utilizarea materialelor de curățenie (detergenți, petrosin, alcool), activitățile de curățire și depanare a echipamentelor desfășurându-se în spații înguste.

Datorită funcționării simultane a echipamentelor de comutație bobine/contactoare, activitățile s-au desfășurat în condiții de zgomot permanent, existând câmpuri magnetice generate de bobine și câmpuri electrostatice generate de echipamentele în mișcare.

Expertul a concluzionat că toate condițiile de muncă menționate anterior conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamanți în locurile de muncă menționate dovedind că aceștia îndeplinesc toate condițiile prevăzute de pentru încadrarea în grupa a II de muncă în proporție de 100% din programul de lucru.

Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.

În atare context având în vedere opinia expertului exprimată detaliat prin raportul întocmit, fundamentată pe actele și lucrările dosarului și necombătută de nicio altă probă, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apelantei, justificându-se în raport de considerentele expuse în precedent acordarea grupei a II-a de muncă reclamantților în procent de 100% în perioadele cât au lucrat în cadrul societății pârâte, conform raportului de expertiză B. V..

Ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, în executarea dispozițiilor instanței, urmează a se dispune, pe cale de consecință și obligarea pârâtei să elibereze adeverință reclamanților privind încadrarea acestora în grupa superioară de muncă în perioadele menționate în raportul de expertiză.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin.1 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive.

În alin.4 al acestui text se menționează că pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.

În cazul în care, în mod nelegal, așa cum s-a constatat în speța de față, angajatorul nu a procedat la încadrarea angajaților într-o grupă de muncă, hotărârea instanței este menită a suplini voința angajatorului și documentele aflate în arhiva acestuia.

În raport de argumentele expuse anterior și ținând cont de prevederile Ordinului nr.50/1990, instanța apreciază că în mod legal a fost admisă acțiunea reclamanților cu privire la grupa de muncă, iar criticile formulate de apelantă prin calea de atac promovată apar ca nefondate, justificându-se admiterea cererii de chemare în judecată și constatarea faptului că reclamanții au lucrat în condițiile grupei a II-a de muncă conform raportului de expertiză B. V..

Față de considerentele mai sus arătate, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de apelantă, motiv pentru care, în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 c.pr.civ. și dând prevalență principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta T. R. COMMUNICATIONS SA,CUI _, fostă . sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere, Clădirea City Gate, Turnul de Nord, nr. 3-5, . sentinței civile nr. 2288 pronunțată la 14 octombrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții I. C. CNP_, A. V. V., M. S., N. N. și V. A., reprezentați de avocat C. C. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. C. G., în Ploiești, ., jud. Prahova.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimații reclamanți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

M. I. G. V. G.

Grefier,

G. C.

Red.IMG

Tehnored.GC

4 ex./27.03.2015

d.f. nr._ Tribunal Prahova

j.f. A. G. H.

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 268/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 255/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 255/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI