Pretentii. Decizia nr. 268/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 268/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 268
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Președinte - V. D.
Judecător - M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta U. V. Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr.2, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 961 pronunțată la data de 1 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C., domiciliat în Târgoviște, ., nr.3, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, la dosar s-au depus note de ședință din partea intimatului-pârât G. C., iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 26.03.2014, sub nr._, reclamanta U. V. din Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 12.807 lei, reprezentând indemnizație de conducere pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională, acordată nelegal conform constatărilor Curții de Conturi, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 722 lei, calculată conform O.G. nr. 13/2011 cu modificările ulterioare până la data de 12.02.2014, urmând ca aceasta să fie calculată până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost numit prin decizia nr. 177/03.02.2012 în funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională și că, în conformitate cu art. 65 (4) din Carta Universitară a Universității V. din Târgoviște, pentru activitatea desfășurată la nivelul Senatului universitar pârâtul a beneficiat de o indemnizație egală cu cea a unui prorector, adică 30 % din nivelul minim al salariului de încadrare al funcției didactice de profesor universitar cu vechime în învățământ de peste 40 de ani.
Carta Universitară a fost aprobată prin Hotărârea de Senat nr. 130J/10.09.2013, fiind avizată de legalitate de către Ministerul Educației Naționale în conformitate cu prevederile art. 128 (5) și (6) din Legea nr. 1/2011, cu modificările ulterioare.
Reclamanta a mai arătat că în luna decembrie 2013, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României, s-a constat că pentru perioada februarie - decembrie 2012 indemnizația de conducere acordată pârâtului pentru activitatea de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională, a fost dată cu încălcarea prevederilor legale care reglementează sistemul de stabilire a veniturilor salariale pentru personalul didactic, considerându-se că plata acestei indemnizații este nelegală, deoarece structurile de conducere ale universităților nu au în componență aprobarea unei astfel de indemnizații.
Totodată, reclamanta a precizat că în acest sens s-a emis decizia nr. 1/2014, prin care s-a decis, conform pct. 2 din dispozitiv, urmărirea recuperării integrale a prejudiciului creat ca urmare a acordării nelegale a indemnizației de conducere pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională în perioada februarie - decembrie 2012.
Reclamanta a menționat că la momentul efectuării controlului pârâtului i-a fost prezentată situația prin personalul instituției, având cunoștință de cele constatate de Curtea de Conturi și, ulterior, acesta a fost înștiințat prin notificarea nr. 1074/12.02.2014 să procedeze la restituirea sumei de 12.807 lei, reprezentând indemnizație de conducere acordată nelegal, conform constatărilor Curții de Conturi, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 722 lei, calculată conform O.G. nr. 13/2011, cu modificările până la data de 12.02.2014, urmând ca dobânda să fie calculată până la achitarea integrală a debitului, însă pârâtul nu a achitat debitul și nici nu a propus o modalitate de achitare a acestuia.
Reclamanta a apreciat că sumele de bani cu titlul de indemnizație de conducere acordată pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională a fost acordată legal în temeiul Cartei UVT, chiar dacă în urma constatării Curții de Conturi s-a susținut că s-au plătit drepturi bănești nelegal și, mai mult decât atât, instituția a făcut demersurile pentru modificarea Cartei UVT, în sensul ca această indemnizație să fie acordată în continuare însă din venituri proprii.
În final, reclamanta a susținut că în cauză, nelegalitatea plății acestor drepturi a fost relevată de Curtea de Conturi a României, însă instanța de judecată este abilitată a verifica dacă subzistă motivul de nelegalitate constatat în urma controlului, respectiv dacă au fost depășite limitele prevăzute de lege în ceea ce privește plata acestui personal. Existența unei decizii a angajatorului prin care s-a dispus acordarea efectivă a indemnizației, nu poate împiedica analiza temeiului juridic al acordării acestor drepturi.
Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și în consecință obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.807 lei, reprezentând indemnizație de conducere acordată nelegal, conform constatărilor Curții de Conturi, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 722 lei, calculată conform O.G. nr. 13/2011 cu modificările până la 12.02.2014, dobânda urmând a fi calculată până la achitarea integrală.
De asemenea, s-a solicitat, în eventuala absență, judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 411 (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus, în copii conforme cu originalul, următoarele înscrisuri: decizia de numire în funcție și acordare a indemnizației de conducere pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională, situația privind drepturile acordate nejustificat pentru perioada respectivă (tabele, ștate de plată, calcul prejudiciu total), extras din decizia Curții de Conturi a României nr. 1/2014, notificarea debitului, extras din Legea nr. 1/2011 și extras din Carta UVT.
Pârâtul G. C. a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că existența unui act juridic prin care s-a făcut numirea pe funcția de Președinte al Comisiei de Strategie și Dezvoltare Instituțională nu poate face obiectul unui control de legalitate al Curții de Conturi, cu atât mai mult cu cât nu se poate vorbi despre o sumă încasată de salariat doar în lipsa oricărui temei legal sau convențional al încasării acestei sume, că, pe de altă parte, argumentul adus de Curtea de Conturi că activitatea desfășurată nu se circumscrie unei funcții de conducere care să justifice acordarea unei indemnizații cu acest titlu este nejustificat, deoarece indiferent sub ce denumire a fost remunerat acesta era îndreptățit la o asemenea indemnizație, mai ales că acordarea unei asemenea sume ca drept salarial se încadrează în grila de salarizare de la nivelul instituției, că nu se poate susține numai pe baza unui aspect formal că nu ar fi avut dreptul la o asemenea remunerație, deoarece poartă denumirea de indemnizație de conducere și că posibilitatea de a primi alăturat salariului de bază indemnizații pentru activitatea desfășurată este expres prevăzută în art. 160 din Codul muncii, iar controlul efectuat nu a obiectat că nu s-ar fi desfășurat activitatea care să justifice o remunerare în plus sub forma unei indemnizații.
Pârâtul a considerat că o asemenea restituire contravine dispozițiilor art. 57 alin. 2 din Codul muncii, care prevăd că nulitatea în privința raportului de muncă produce efecte pentru viitor, cu excepția dreptului salariatului la remunerare, aceasta din urmă cuprinzând nu numai salariul de bază, dar și indemnizațiile sau alte drepturi salariale, iar contractul individual de muncă a produs efecte juridice depline pe toată durata desfășurării prestațiilor, obligația angajatorului fiind de a acorda pârâtului toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta, așa cum se prevede imperativ prin dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
De altfel, a arătat pârâtul că reclamanta a precizat că temeiul real al acțiunii în răspundere patrimonială este procesul-verbal de control al Curții de Conturi, iar punctul de vedere al reclamantei este în sensul că plata a fost făcută legal.
Pârâtul a solicitat să se constate că este beneficiarul amnistiei salariale reglementate prin Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în M.O. nr. 401/15.06.2012, care a intrat în vigoare la data de 18 iunie 2012, când oricum nu mai puteau fi recuperate sumele în cauză, invocând art. 2 alin. (1).
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare, pârâtul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Reclamanta U. V. din Târgoviște a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că Carta Universitară, aprobată prin Hotărârea de Senat nr. 130J/10.09.2013, avizată de legalitate de către Ministerul Educației Naționale în conformitate cu prevederile art. 128 (5) și (6) din Legea nr. 1/2011, cu modificările ulterioare, a fost temeiul legal în baza căruia a fost acordată indemnizația de conducere, însă plata acestor drepturi a fost apreciată de către Curtea de Conturi ca fiind acordată nelegal pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională, că nelegalitatea plății acestor drepturi relevată de Curtea de Conturi a României a constat în faptul că acordarea indemnizației a fost făcută pentru funcții care nu sunt prevăzute în structurile de conducere ale universităților și că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 84/2012 actul normativ invocat se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, or, conform deciziei nr. 177/03.02.2012 această indemnizație a fost stabilită a se acorda începând cu data de 01.02.2012.
S-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și în consecință obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.807 lei, reprezentând indemnizație de conducere acordată nelegal conform constatărilor Curții de Conturi, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 722 lei, calculată conform O.G. nr. 13/2011 cu modificările ulterioare până la data de 12.02.2014, dobânda urmând a fi calculată până la achitarea integrală.
Prin sentința civilă nr. 961 pronunțată la data de 1 septembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că reclamanta U. V. din Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 12.807 lei, reprezentând indemnizație de conducere pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște – Comisia de strategie și dezvoltare instituțională, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 722 lei, calculată conform O.G. nr. 13/2011 cu modificările ulterioare până la data de 12.02.2014, urmând ca dobânda să fie calculată până la achitarea integrală a debitului.
Tribunalul a reținut că prin decizia nr.177/03.02.2012 pârâtul G. C. a fost numit în funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională începând cu 01.02.2012. În conformitate cu art. 65 (4) din Carta Universitară a Universității V. din Târgoviște, pentru activitatea desfășurată la nivelul Senatului universitar pârâtul a beneficiat de o indemnizație egală cu cea a unui prorector, adică 30 % din nivelul minim al salariului de încadrare al funcției didactice de profesor universitar cu vechime în învățământ de peste 40 de ani.
Carta Universitară a fost aprobată prin Hotărârea de Senat nr. 130J/10.09.2013, fiind avizată de legalitate de către Ministerul Educației Naționale în conformitate cu prevederile art. 128 (5) și (6) din Legea nr. 1/2011, cu modificările ulterioare.
Prin decizia nr.1/06.01.2014 întocmită de Curtea de Conturi a României s-a reținut la pct. 3 că pentru perioada februarie – decembrie 2012 s-au plătit indemnizații de conducere Președintelui Senatului Universitar și celor cinci președinți de comisii de specialitate ale Senatului, în valoare netă de 81.387 lei cu încălcarea prevederilor legale care reglementează sistemul de stabilire a veniturilor salariale pentru personalul didactic.
Legislația care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale personalului didactic nu cuprinde dispoziții care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru aceste funcții, plata acestor drepturi fiind considerată nelegală, deoarece structurile de conducere ale universităților nu au în competență aprobarea unor asemenea indemnizații. Ca modalitate de îndreptare a acestei neregularități, Curtea de Conturi a stabilit ca până la 30.06.2014 să se întreprindă toate demersurile necesare în vederea restituirii sumei achitate nelegal către salariați.
Urmare a acestei recomandări, reclamanta l-a înștiințat pe pârât prin notificarea nr.1074/12.02.2014 în vederea achitării sumei de 12.807 lei și a sumei de 722 lei reprezentând despăgubiri civile calculate până la data de 12.02.2014 .
Tribunalul a reținut că acordarea acestor drepturi salariale, s-a făcut în baza art.65, alin.3 din Carta Universității ce prevede că activitatea Senatului Universității este organizată în 5 comisii, conduse de 5 președinți de comisii, care sunt îndreptățiți alături de președintele Senatului Universității și secretarul Senatului Universității, la plata unei indemnizații.
Potrivit dispozițiilor art. 254 din Codul muncii, obligația de restituire a unor sume poate interveni în situația în care beneficiarul a încasat sume nedatorate, când a primit bunuri care nu i se cuveneau care nu mai pot fi restituite în natura sau când i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit.
În temeiul acestei dispoziții legale se naște un raport juridic între angajat și angajator în temeiul căruia cel care a primit plata devine debitorul obligației de restituire, iar cel care a efectuat-o devine creditorul aceleiași obligații.
Faptul că prin decizia nr.1/06.01.2014 s-a constatat că aceste sume au fost încasate necuvenit nu justifică restituirea lor, atâta timp cât dispozițiile prin care au fost acordate nu au fost contestate, ele producându-și efectele juridice pentru care au fost emise, nefăcându-se dovada anulării lor. Mai mult decât atât, nici dispozițiile art.65 din Carta Universității ce prevăd acordarea indemnizației președinților comisiilor de specialitate și secretarului Senatului Universitar, nu au fost modificate și chiar dacă o asemenea modificare s-ar fi produs, ea nu este valabilă decât pentru viitor, neputând produce efecte retroactiv.
Faptul că prin decizia Curții de Conturi s-a constatat că aceste sume nu ar fi trebuit acordate personalului salarial, nu conduce la „anularea” deciziei nr.177/3.02.2012 și a prevederilor din Carta Universității, lipsirea de efecte juridice a acestui act neputând fi realizată decât prin mijloacele prevăzute de lege, nu prin întocmirea ulterioară a unei decizii, de către o altă instituție decât cea emitentă, ce constată caracterul eronat al acordării indemnizației de conducere.
Într-adevăr, anexa 4 la Legea 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, prevede funcțiile didactice de conducere din învățământul superior și indemnizațiile de conducere cuvenite funcțiilor expres prevăzute, printre funcțiile de conducere nefiind enumerate și cele ocupate de pârâți.
Cu toate acestea, legislația în materia drepturilor salariale ale personalului didactic, permite părților (angajat - angajator) să stabilească și alte remunerații în afara celor prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât salariatul prestează o muncă suplimentară, iar sumele din care se plătesc aceste remunerații provin din bugetul propriu al universității, astfel cum rezultă din adresa nr. 6913/27.08.2014 întocmită de reclamantă, nefiind deci prejudiciat bugetul de stat.
Pentru aceste motive, tribunalul constatând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale instituite de art.272 Codul Muncii, urmează a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. V. din Târgoviște, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu a reținut că legislația care reglementează drepturile salariate și alte drepturi ale personalului didactic nu cuprinde dispoziții care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru aceste funcții, plata acestor drepturi fiind nelegală, deoarece structurile de conducere ale universităților nu au în competență aprobarea unor asemenea indemnizații.
Arată că, prin Decizia Curții de Conturi s-a constatat că aceste sume nu ar fi trebuii acordate personalului salarial, fiind acordată nelegal conform constatărilor Curții de Conturi. Alte drepturi salariale în afara celor stabilite de lege nu pot fi acordate.
Susține că, hotărârea instanței se bazează pe faptul că sumele din care s-au plătit aceste remunerații provin din bugetul propriu al universității, însă în conformitate cu prevederile Art 9 (1) - Secțiunea 2 B „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ" din Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice, aceste sume trebuiau acordate decât cu aprobarea Senatului Universității, lucru care nu s-a făcut.
Se solicită admiterea apelului, desființați hotărârii, urmând a fi obligat pârâtul la restituirea sumei de 12.807 lei reprezentând indemnizație de conducere pentru funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. din Târgoviște - Comisia de strategie și dezvoltare instituțională, acordată nelegal conform constatărilor Curții de Conturi, precum și la plata dobânzii legale în cuantum de 722 lei calculată conform O.G. nr. 13/2011 cu modif., până la data de 12.02.2014, urmând ca aceasta să fie calculată până la achitarea integrală a debitului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Așa cum a arătat și intimatul în întâmpinarea formulată (fila 9) dosar apel, Legea nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în art.2 aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri salariale, pe care personalul trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Ori potrivit art.1 din mai sus menționata Lege această exonerare de plată se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare;
Potrivit deciziei nr.177/2012 emisă de reclamantă, intimatul a exercitat funcția de Președinte al Comisiei Senatului Universității V. _ Comisia de Strategie și dezvoltare instituțională, în baza Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și Legii nr.283/2011 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, acte normative cărora li se aplică potrivit disp.art 1 mai sus menționate Legea nr. 124/2014.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea, în baza art. 480 din Noul cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta U. V. Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr.2, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 961 pronunțată la data de 1 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C., domiciliat în Târgoviște, ., nr.3, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.CO
4 ex./17.03.2015
d.f._ Trib. Dâmbovița
j.f. M. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 255/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 107/2015.... → |
|---|
