Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 107/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 107/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 107
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2210 pronunțată la data de 6 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., domiciliat în ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, iar apelanta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._, reclamanta . SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul M. M., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 737,87 lei reprezentând lipsa cantității de 101 litri motorină pe luna septembrie 2012; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este angajat cu contract de muncă în funcția de conducător auto în cadrul societății reclamante și a efectuat transport de călători cu troleibuzul marca Neoplan N6121 pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit un număr de 52,6 litri de motorină/100 km parcurși.
Reclamanta a mai arătat că, în luna septembrie 2012, a parcurs 143,72 km, având un consum normat de 83,21 litri motorină, consumul efectiv realizat fiind de 184,31 litri, rezultând o cantitate depășită de motorină de 101 litri, în valoare de 737,87 lei.
A menționat reclamanta că pârâtul, în calitate de conducător auto, are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, înlăturând defecțiunile apărute și timpii de mers în gol, iar când constată că se mărește consumul, să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat, potrivit dispozițiilor art. 39 lit. c din Codul muncii coroborat cu art. 4.1. pct. 5 din Regulamentul Intern și a prevederilor OMTT nr. 14/1982 cap. III pct. 2.1.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270, 271 și 273 din Codul muncii și art. 942 și urm. C. civ. și potrivit dispozițiilor art. 583 c.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus, anexă la acțiune.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 04.09.2014, tribunalul, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 208 alin. 2 ncpc, a decăzut pârâtul din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2210 pronunțată la data de 6 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:
Conform înscrisurilor existente la dosar (depuse de reclamantă la filele 6 - 11 dosar), pârâtul, în calitate de conducător auto a efectuat transport de calatori în luna septembrie 2012, înregistrând o depășire la consumul de carburanți de 101 l motorină, în valoare de 737,87 lei, în condițiile în care a parcurs 143,72 km, pentru care consumul normat era de 83,21 l motorină, consumul efectiv fiind de 184,31 l motorină.
Disp. art. 287 din C. muncii și art. 75 din Legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art. 270 din C. muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul, pentru care nu s-a făcut dovada calității de salariat al reclamantei, a efectuat în luna septembrie 2012 transport de călători cu troleibuzul marca Neoplan N6121, înregistrând o depășire a consumului normat de 101 l motorină la 143,72 km parcurși, în valoare totala de 737,87 lei, ceea ce nu înseamnă, automat că pârâtul a depășit din vina sa consumul normat de combustibil, respectiv că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită care să determine producerea unei pagube în dauna reclamantei de natură a angaja răspunderea acestuia. Tribunalul reține că din nicio probă administrată în cauza nu reiese că pârâtul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de din vina acestuia.
Apărările reclamantei în sensul că pârâtul nu a cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum sunt nefondate, atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează unei defecțiuni sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât si nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la troleibuze și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, nu de multe ori au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
Prin urmare, tribunalul, în raport de considerentele expuse și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.270 din Codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal apel, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art. 466 din Noul Cod procedură civilă.
Susține apelanta că, în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care, potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că, potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că, prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2., se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează recurenta că, întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea apelului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.
Intimatul-pârât M. M. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității totale de 101 litri motorină, în sumă de 737,87 lei, pe luna septembrie 2012.
Apelanta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare, reieșind chiar din conținutul notei de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei depusă la dosarul de fond de către recurentă, că este vorba de un autobuz marca Neoplan pe care îl are in primire si, conform cărții tehnice si normativului de consum, are stabilit si aprobat un consum de 52,6 litri/100 km parcurși, existând defecțiuni care au determinat depășirea acestui consum .
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește apelul reclamantei ca nefondat, motiv pentru care, în baza art. 480 din Noul cod de procedură civilă, îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2210 pronunțată la data de 6 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., domiciliat în comuna Tinosu, ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
4 ex./09.02.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. G. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 268/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-02-2015, Curtea de... → |
|---|
