Acţiune în constatare. Decizia nr. 819/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă C. I.-R. reprezentată de avocat C. din Baroul Prahova, intimata . consilier juridic N. M., lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:

Consilier juridic N. M. învederează instanței că a luat cunoștință de răspunsul la întâmpinare și depune la dosar dovada existenței pe rolul instanțelor a unei alte acțiuni cu referire la hala imensă despre care face vorbire apelanta în acțiunea de fond, care însă nu aparține societății pe care o reprezintă, ci alte persoane juridice – .> Avocat C. pentru apelanta-reclamantă nu se opune administrării probei cu înscrisuri, marea majoritate a societăților având hale, dar nu aceasta a stat la baza pronunțării hotărârii.

Curtea, primește la dosar înscrisul depus de intimata . aprecia asupra acesteia.

Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat C. pentru apelanta-reclamantă C. I.-R. solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii în sensul de a constata că pentru perioadele expres menționate în anexa cererii de chemare în judecată reclamanta a desfășurat activități ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.

În esență, arată că apelanta și-a desfășurat activitatea în cadrul societății I. SA la C. de mecanizare, ca subinginer, compartiment care avea un parc auto mare, cu utilaje complexe iar activitățile acesteia presupuneau deplasări în șantier, în condițiile de muncă și cazare oferite de angajator, pentru a verifica situația utilajelor, iar la sfârșit de săptămână înregistra toate datele culese și întocmea dările de seamă.

Mai arată că au fost alți angajați ai societății, colegi ai apelantei, au beneficiat de încadrare în grupa a II-a pentru aceiași funcție în cadrul aceluiași C. de mecanizare.

În cuprinsul raportului de expertiză au fost descrise pe larg activitățile desfășurate de apelantă și cu toate acesteia instanța fondului a înlăturat concluziile acestuia raportului de expertiză și nu a ținut seama de activitatea efectivă desfășurată de apelantă.

Fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic N. M. având cuvântul pentru intimata . respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, exonerarea societății de orice obligație față de apelantă.

La instanța de fond apelanta prin apărător a solicitat admiterea acțiunii conform concluziilor raportului de expertiză, raport în care s-a statuat că reclamanta a desfășurat activitate în grupa a II-a în procent de 50% conform HG 1223/1990. Or, pentru a beneficia de acordarea grupei de muncă în grupa a II-a procentul trebuia să fie de 70%.

În acțiune reclamanta a motivat că s-ar încadra în gr. II-a de muncă în procent 100% pe considerentul că a lucrat în acea hală imensă a societății I.. Dar acea hală imensă nu se identifică la I. SA ci la Uzuc SA, așa cum a înțeles să arate cu înscrisul depus astăzi la dosar, iar în apel reclamanta a menționat că a avut deplasări în teritoriu. Or, în raportul de expertiză se arată că apelanta a desfășurat activitate specifică de birou, iar eventualele deplasări în diverse locații erau activități de inventariere, de culegere de date referitoare la consumuri și alimentări de carburanți, punctaje referitoare la acestea.

În concluzie, activitatea pe care a desfășurat-o apelanta nu s-a încadrează în condiții deosebite, nocive periculoase, iar aceasta nu a produs probe din care să rezulte că pe perioada invocată a desfășurat activitate care să se încadreze în grupa a II-a de muncă.

C u r t e a:

Asupra apelului civil de față, constată:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta C. I.-R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . lichidator judiciar General Group Expert SPRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele menționate expres în anexa la acțiune au desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, respectiv condiții deosebite, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte, desfășurându-și activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât locurile de muncă ale sale se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că sunt colegi ai săi cărora angajatorul le-a acordat grupa de muncă sau le-a fost recunoscut acest drept în instanță și, întrucât au avut același loc de muncă, lucrând în aceleași condiții, desfășurând aceleași activități, în perioadele ce fac obiectul prezentei acțiuni, consideră că este îndreptățită în a promova această acțiune.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea organizarea muncii - salarizare.

Legal citată, pârâta, prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că activitățile desfășurate de reclamanți nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, deoarece, pe de-o parte, a avut funcția de subinginer, ce nu se regăsește în dispozițiile ordinului respectiv, iar pe de altă parte, chiar și în situația în care această funcție s-ar încadra în prevederile Ordinului 50/1990, reclamanta nu și-a desfășurat activitatea în procent de cel puțin 70 % din programul de lucru în condiții nocive, grele sau periculoase.

De asemenea, pârâta . precizat că în perioada 12.06._01 reclamanta a fost angajata .>

În raport de această situație, reclamanta a formulat la data de 09.01.2014 cerere de completare a acțiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a . a se constatat că beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada în care reclamanta a fost angajata acestei societăți.

Pârâta . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a desfășurat o activitate specifică de birou, care nu se identifică cu o activitate desfășurată în condiții grele, periculoase.

În combaterea acțiunii, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

De asemenea, în cauză a fost introdusă, în calitate de pârâtă, și ., ca deținător al arhivei ce a aparținut pârâtei .>

La data de 02.06.2014 reclamanții au adus precizări la cerere, solicitând admiterea acțiunii, conform concluziilor din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 223 din 28 ianuarie 2015 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a constatat că aceasta beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 16.11.1981 – 01.06.1983. A obligat pârâta . lichidator judiciar și deținătorul de arhivă ., să elibereze reclamantei adeverință în acest sens. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut următoarele:

Potrivit carnetului de muncă depus în copie la dosar, reclamanta a fost angajata societății pârâte . perioada 16.11._83, îndeplinind funcția de subinginer în cadrul Grupului Șantier Construcții Drumuri Petroliere.

De asemenea, în perioada 01.06._01 reclamanta a fost angajata pârâtei . următorul traseu profesional: 01.06._86 subinginer Mecanizare; 01.09._90 subinginer Atelier proiectare; 01.03._91 subinginer Mecanizare; 23.11._01 subinginer Mecanizare.

Din descrierea efectuată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert A. C., tribunalul a mai reținut că pârâta . ca obiect de activitate realizarea de lucrări de construcții montaj și instalații în domeniul industriei extractive a petrolului și a gazelor natural, transportului și prelucrării acestora, precum și în domenii similare (construcții de rețele pentru utilități publice) grupate astfel: producție industrială; construcții montaj: conducte din otel montate subteran sau submarine; confecționarea și montajul rezervoarelor; construcții civile si industriale; alimentări cu apa si utilități; comerț; prestări servicii diverse.

În concret, reclamanta a desfășurat ca activitate „lucrări de investiții și reparații în cadrul Ministerului petrolului” pentru Schele de Foraj extracție, în condiții de șantier grele, având puncte de lucru în aproape toate județele țării și a avut ca personal calificat oameni cu diverse meserii.

Legat de activitatea desfășurată de reclamantă în condiții de șantier, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din HG 1223/1990 „personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile – șantier, inclusiv unitățile de deservire a acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.”

Conform art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”

Așa cum s-a precizat și în concluziile raportului de expertiză, activitatea reclamantei în cadrul societății pârâte . încadrează în prevederile HG 1223/1990, coroborat cu punctul 3 din Ordinul 50/1990, beneficiind de încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, pentru perioada 16.11._83.

În ce privește activitatea de reclamantă, aceea de subinginer în cadrul pârâtei . a constatat că expertul desemnat în cauză a apreciat că munca prestată de aceasta s-ar încadra în procent de doar 50 % în grupa a II-a de muncă. mai mult decât atât, pentru una din cele 4 perioade de timp menționate de expert (01.09._90) reclamanta nici nu se încadrează în grupă superioară de muncă.

Susținerile pârâtei . întâmpinarea formulată, în sensul că activitatea desfășurată de reclamantă la această societate a fost una de birou, au fost confirmate și de către expert, chiar dacă acesta din urmă a adăugat faptul că „au existat și perioade de timp când rezolvarea sarcinilor de serviciu a presupus deplasarea reclamantei în spațiul de producție).

Așadar, pentru perioada în care a lucrat la . a reținut că reclamanta a desfășurat activități cu caracter preponderent tehnico-administrativ, care nu a presupus munca efectivă în halele industriale. Or, în această situație, tribunalul a considerat că nu se poate asimila munca desfășurată de un angajat pe post care, prin fișa postului, era nevoit să se deplaseze doar uneori prin halele industriale ale societății pârâte, cu muncitorul calificat ori necalificat, care își desfășura în mod efectiv, în tot timpul programului de lucru, activitatea în cadrul halelor industriale efective.

Principala activitate a unui funcționar din cadrul unei fabrici nu o poate reprezenta lucrul la bancul industrial ori la utilajul mecanic respectiv, ci, așa cum rezultă în mod automat din denumirea postului, o muncă cu caracter administrativ. Pentru aceste considerente, tribunalul a înlăturat în parte concluziile raportului de expertiză, prin neluarea în considerare a opiniei expertului, în sensul că reclamanta ar beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte .>

Nu în ultimul rând, tribunalul a observat că expertul a propus pentru perioadele 01.06._86, 01.03._91 și 23.11._01 ca reclamanta să beneficieze de grupa a II-a de muncă în procent de 50 %, or, conform art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, reprodus mai sus, încadrarea în grupa a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă inclus în această grupă, cu condiția ca, pentru grupa a II-a, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 70 %, din programul de lucru

P. urmare, tribunalul a respins cererea reclamantei de a se constata că beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată la .>

În consecință, având în vedere prevederile art. 269 Codul Muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că reclamanta este îndreptățită să primească grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, pentru perioada 16.11._83, în care reclamanta a lucrat la pârâta .>

În schimb, pentru activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei . a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5 Codul Muncii, a obligat pârâta . lichidator judiciar și deținătorul de arhivă . elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitate.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu a ținut cont de activitatea efectivă desfășurată de apelantă; că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse solicitările sale, nu face referire la probele administrate sau la apărările sale; că potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă hotărârea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu în considerente motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au respins cererile părților, lipsa de motivare echivalând cu încălcare art.6 CEDO.

S-a mai susținut că motivarea este de esența hotărârilor judecătorești și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar; că nu s-a înțeles noțiunea de grupă de muncă ce reprezintă o recunoaștere din partea statului a faptului că uneori munca se poate desfășura în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman fiind prematur degradat; că s-au încălcat disp.Ordinului 50/1990 care la art.3 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I, II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate și anume: muncitori, ingineri, maiștri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2; că acest ordin se completează cu nora de fundamentare la HG 1223/1990 care a statuat principiul de bază prin care se extinde acordarea grupei de muncă pe baza analizării condițiilor de muncă; că ICCJ a statuat prin decizia nr.258/20.09.2004 că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

P. întâmpinarea depusă la dosar, intimata . solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică formulată de reclamanta-apelantă se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de activitatea efectivă pe care apelanta a desfășurat-o și care, în opinia sa, atrăgea beneficiul grupei de muncă.

O atare susținere nu poate fi primită deoarece instanța de fond a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, reținând în mod corect ce activități a desfășurat apelanta, reținând că în concret aceasta a desfășurat ca activități lucrări de investiții și reparații în cadrul Ministerului Petrolului pentru schele de foraj extracție în condiții de șantier și legat de activitatea desfășurată de ea a reținut că potrivit art.1 din HG 1223/1990 personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire a acestora, bazele de producție, depozite, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.

Aplicând corect prevederile Ordinului 50/1990 și ale HG 1223/1990 în mod corect instanța de fond a recunoscut reclamantei grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 16.11.1981 – 1.06.1983 când și-a desfășurat activitatea în cadrul societății .>

Cererea reclamantei de a i se recunoaște grupa de muncă și pentru celelalte perioade menționate în acțiune în mod corect nu a fost însușită de instanța fondului și aceasta raportat la întregul material probator din care rezultă că în cadrul intimatei . a funcționat ca subinginer, ea prestând muncă ce ar putea fi încadrată în grupa a II-a de muncă doar în procent de 50%, în timp ce perioada 1.09.1986 – 1.03.1990 aceasta nu poate beneficia de grupă superioară de muncă.

În această perioadă apelanta a desfășurat activitate de birou, existând într-adevăr și perioade de timp când rezolvarea sarcinilor de serviciu presupunea deplasarea în spațiul de producție.

Având însă în vedere că activitatea desfășurată de apelantă a avut caracter preponderent tehnico-administrativ și nu o muncă efectiv în halele industriale, în mod corect tribunalul a reținut că nu poate asimila activitatea apelantei cu cea desfășurată în halele industriale ale societății în tot timpul programului de lucru.

A reținut instanța de fond de ce nu se poate acorda apelantei grupa a II-a de muncă pentru perioadele 1.06.1983 – 1.09.1986, 1.03.1990 – 31.07.1991 și 23.11.1992 – 31.03.2001 în condițiile în care a desfășurat activitate care ar putea fi încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 50% însă față de prev.art.7 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupa a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în această grupă, cu condiția ca reclamanta să fi lucrat în acest locuri cel puțin 70% din programul de lucru.

Instanța de fond a motivat în considerentele hotărârii de ce a admis numai în parte acțiunea și nu a acordat apelantei grupă de muncă pentru toate perioadele solicitate, făcând trimitere atât la probatoriul administrat, cât și la dispozițiile legale incidente în speță, astfel că este neîntemeiată și critica apelantei referitoare la faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată; că nu cuprinde argumentele pe care se sprijină și motivele pentru care s-a admis numai în parte acțiunea.

Contrar susținerilor reclamantei, hotărârea este motivată, convingătoare, cu trimitere la probe și la dispozițiile legale, astfel că față de prev.art.480 alin.1 NCPV urmează a se respinge apelul de față de nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. I. R., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 223 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții .> cu sediul în Ploiești, ., nr. 23, județul Prahova prin lichidator judiciar General Group Expert SPRL, cu sediul în București, Șoseaua M. B., nr. 107-119, ., ., .>, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și .>, cu sediul în B., . (DN21), OP 10, CP 1018 – Platforma Industrială nr.23, jud. B..