Acţiune în constatare. Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 388/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 388
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții S. M., C. E. Evelena, D. G., D. M. - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat R. E., cu sediul în .. 155, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2306 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul C. V., cu domiciliul ales la Cabinet avocat R. E., cu sediul în .. 155, jud. Prahova, cu pârâții I. T. de Muncă Prahova, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, A. Naționale ale Statului – Serviciul Județean Prahova, cu sediul în Ploiești, ..3, jud. Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei A. Naționale ale Statului – Serviciul Județean Prahova, solicitându-se și judecata în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că la fila 14 se află atașat un înscris care nu privește dosarul de față, ci dosarul nr._, astfel că dispune înaintarea acestuia la C. Registratură.
Totodată, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă a solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 411(1) pct.2 teza II-a NCPC, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamanții C. V., S. M., C. E. Evelena, D. G., D. M., au chemat în judecată pe pârâtele I. T. de Muncă Prahova și A. Naționale ale Statului – Serviciul Județean Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au lucrat în locuri și condiții care pot fi încadrate în grupa I sau a II a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat, precum și obligarea pârâtelor să le elibereze adeverințe din care să reiasă funcțiile îndeplinite, grupa de muncă, perioada în care și-au desfășurat activitate și în ce procent.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați la . De M., fostă Întreprindere de prelucrare și industrializare a legumelor și fructelor - I.P.I.L.F. care din anul 2000 și-a încetat activitatea ca urmare a declanșării procedurii falimentului.
Au precizat reclamanții că funcțiile deținute și perioadele în care și-au desfășurat activitate la pârâtă, au fost: -C. V. a lucrat în perioada_98.02.01, în funcțiile de inginer mecanic, sef atelier; -S. M. (fosta I.) a lucrat în perioada_91.01.15, ca muncitor necalificat multiplicator și dactilografă; -Calinoiu Evelena a lucrat în perioada_00.11.17 economist revizor contabil; -D. G. a lucrat în perioada_98.02.01 subinginer șef atelier; -D. M. a lucrat în perioada_00.06.09 muncitor necalificat, lucrător comercial, merceolog, operator mașina de facturat.
Totodată, s-a arătat de către reclamanți că și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă și condiții specifice grupelor I și a II-a de muncă în care existau temperaturii improprii organismului uman, ridicate vara și foarte scăzute iarna, zgomote foarte puternice generate de instalațiile și utilajele din secțiile de producție sau de reparații, secțiile nu erau prevăzute cu spatii de izolare care să atenueze zgomotele, nici cu sisteme de ventilare, vaporii de fum, aburul emanate din utilajele de fierbere și prelucrare la temperaturii foarte ridicate a legumelor și fructelor, umiditatea foarte pregnantă și permanentă, specifică sectorului alimentar, precum și alte noxe au afectat în mod accentuat sănătatea tuturor lucrătorilor.
Au mai susținut reclamanții că prin natura atribuțiilor lor de serviciu erau obligați să efectueze activități de verificare, control și urmărire a proceselor de producție, în mod inevitabil au intrat în contact direct cu factorii nocivi, noxe, zgomote, etc. și au fost marcați atât fizic cât și psihic de condițiile grele de muncă în care se desfășura întreaga activitate a societății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. Ordinului nr. 50/1990 cu modificările și completările ulterioare, Ordinului nr. 100/1990 și Ordinului nr. 125/1990.
La data de 06.12.2013, reprezentantul pârâtei ITM Prahova a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre în baza probelor administrate de reclamanții, arătând că nu deține în arhiva sa înscrisuri privind raporturile de muncă ale reclamanților, iar la data de 04.06.2014, pârâtul Serviciul Județean Prahova al Arhivelor Naționale a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele expuse.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, cu înscrisuri și expertiză specialitatea organizarea muncii-salarizare, raportul fiind întocmit de expert A. C., Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 2306/15 octombrie 2014 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2, iar la punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.
Din raportul de expertiza efectuat în cauza și din cărțile de muncă ale reclamanților depuse la dosar odată cu cererea de chemare în judecată a rezultat că reclamanții au fost salariați ai societății . de M., fostă Întreprindere de prelucrare și industrializare a legumelor și fructelor - I.P.I.L.F., în baza unor contracte individuale de muncă, desfășurând activitatea astfel: - C. V. – perioadele 06.04._91 inginer, 01.05._93 sef atelier mecanic, 12.01._95 sef sector transport intern - inginer mecanic, 01.08._98 inginer mecanic Ferma Aricești; - S. M. – perioadele 16.09._84 necalificat, 01.11._85 multiplicator, 20.05._91 dactilograf; - CALINOIU E. EVELENA – perioadele 18.06._94 economist, 22.07._00 revizor contabil; - D. G. – perioadele 20.03._93 subinginer, 12.01._98 șef atelier mecanic; - D. M. – perioadele 01.02._83 necalificat, 01.09._86 lucrător comercial, 01.03._91 merceolog, 01.05._00 operator mașini facturat.
Acordarea grupelor de muncă în cadrul pârâtei s-a realizat în temeiul dispozițiilor legale, iar prin Decizia nr. 26/26.05.1992 locurile de muncă ce au fost încadrate în grupa a II a de muncă au fost următoarele: Stația de epurare, apă, canal, centrala termică, secțiile de producție industrială, atelierul forjă, gospodăria de combustibil, personalul care concura la siguranța circulației pe linia uzinală, spălarea și deratizarea echipamentului de protecție, mecanicii agricoli și tractoriștii care au lucrat în câmp.
Concluzia expertului desemnat în cauza a fost aceea că reclamanții, în funcție de locurile de muncă și activitățile desfășurate, se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990 completat cu avizele ulterioare - pozițiile 182 și 195 - Anexa 2.
Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile reclamanților în sensul că ar beneficia de grupe superioare de muncă pentru perioadele indicate, având în vedere că nu s-au administrat nici un fel de probatorii concrete din care să rezulte că au existat condiții de muncă de natură a atrage încadrarea în grupă superioară de munca potrivit Ordinului 50/1990.
Simplele presupuneri în acest sens ale expertului desemnat în cauză, nu au putut fi avute în vedere de instanța în mod exclusiv deoarece expertiza a fost întocmită doar pe baza discuțiilor purtate între expert și reclamanții și a legislației generale în vigoare la data respectivă, fiind greu de crezut că expertul ar fi avut posibilitatea efectivă de a verifica în concret condițiile de lucru existente în unitatea angajatoare, nefiind administrate nici alte probatorii de natură a susține afirmațiile reclamanților.
Așadar, activitatea zilnică desfășurată de către reclamanți nu îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, pentru încadrarea în grupe superioare de muncă, aceștia desfășurând activitate în condiții normale de muncă, încadrare făcută de unitatea angajatoare.
Referitor la cererea reclamantului C. V. de a se constata că în perioada menționată a prestat activitate ce se încadrează în grupa I sau a II a de muncă, se observă că din mențiunile efectuate de unitatea angajatoare în carnetul său de muncă pentru perioada precizată nu rezultă că reclamantul este îndreptățit să i se recunoască dreptul de a beneficia de grupă superioară de muncă, singura probă concludentă în acest sens fiind expertiza de specialitate pe care instanța a încuviințat-o, dar din administrarea căreia reclamantul a fost decăzut, urmare a neachitării onorariului de expert stabilit în sarcina sa de plată.
În legătură cu acest aspect, s-a făcut mențiunea că simpla referire la împrejurarea că unitatea pârâtă în mod nejustificat nu i-a acordat grupa superioară de muncă, atâta timp cât activitatea pe care a desfășurat-o presupunea folosirea unor materii prime periculoase și toxice, îndeplinind condițiile de acordare a grupei I sau II de muncă, nu este de natură a concluziona că și reclamantul este îndreptățit în acest sens, în condițiile în care, astfel cum s-a precizat anterior, pentru lămurirea acestei situații de fapt era nevoie ca instanța să cunoască părerea unui specialist.
Având în vedere lipsa oricăror documente în probarea susținerilor reclamanților și textele de lege mai sus arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, nefiind îndeplinite condițiile impuse de Ordinul nr. 50/1990 pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanții S. M., C. E. Evelena, D. G., D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în mod eronat instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea așa cum a fost precizata, considerând că funcțiile îndeplinite de apelanți și locurile de muncă în care și-au desfășurat în mod real activitatea nu le dă dreptul de a beneficia de încadrarea într-o grupa superioara de muncă.
Consideră că aceasta soluție este în totală contradicție cu raportul de expertiză efectuat în cauză cât și cu interpretarea corectă a dispozițiilor Ordinului MMPS-MS și CNPM 50/05.03.1990, coroborate cu dispozițiile Ordinului 100/09.04.1990, Ordinului nr. 125/05.05. 1990 republicate, cu modificările și completările ulterioare.
Arată apelanții că, în cuprinsul raportului, expertul specialist descrie foarte clar condițiile de munca în care fiecare și-a desfășurat activitatea, insistând chiar pe descrierea detaliată a acestora, iar în final, propunerea expertului privind încadrarea în grupe superioară de muncă, este întemeiata atât pe înscrisurile existente în dosar, coroborate cu textele legale incidente în materie, precum si pe o interpretare analogică a situațiilor expuse cu cele întâlnite în practica sa constantă.
Consideră că, pronunțându-se astfel instanța a lipsit de eficiență un raport de expertiza de specialitate salarizare, organizare, normare - probă care fusese admisă în cauză tocmai pe motiv ca este necesară, concludentă și utilă.
Au solicitat apelanții admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii precizate prin omologarea raportului de expertiză, obligarea pârâtelor să elibereze adeverințe care să ateste încadrarea în grupă superioară de muncă. Curtea, verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, constată următoarele:
Motivul de apel susținut de apelanți vizează faptul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru meseriile de merceolog, economist, dactilograf, subinginer și lucrător comercial.
La fundamentarea unei atare soluții au stat în esență reținerile tribunalului în sensul că activitatea desfășurată nu are legătură cu mediul de producție și nu s-a făcut dovada că au existat condiții de muncă de natură a atrage încadrarea în grupă superioară de muncă, rețineri raportat la care instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză.
Deși expertul a reținut încadrarea activității prestate în respectivele locuri de muncă în grupă superioară de muncă, în cuprinsul lucrării analizează numai dispozițiile legale aplicabile în materie, concluziile acestuia având un caracter de maximă generalitate.
Mai mult decât atât expertul nu menționează de ce și activitățile desfășurate de apelanții în funcțiile, în perioadele în discuție și în cadrul locurilor de muncă menționate în precedent se încadrează în grupa superioară de muncă.
Or, este indiscutabil că apelanții nu au prestat efectiv activitate în secțiile de producție, raportat fie la atribuțiile de serviciu, fie la locul de muncă.
Având în vedere lipsa oricăror documente în probarea susținerilor reclamanților, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză nefiind elocvente și nefiind îndeplinite condițiile impuse de Ordinul nr. 50/1990, anexa I pentru încadrarea în grupă superioară de muncă, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât în baza disp.art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții S. M., C. E. Evelena, D. G., D. M. - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat R. E., cu sediul în .. 155, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2306 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul C. V., cu domiciliul ales la Cabinet avocat R. E., cu sediul în .. 155, jud. Prahova, cu pârâții I. T. de Muncă Prahova, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, A. Naționale ale Statului – Serviciul Județean Prahova, cu sediul în Ploiești, ..3, jud. Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. V.S./tehnored.V.M.
9 ex./17.04.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 297/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1337/2015.... → |
|---|
