Obligaţie de a face. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 251/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 251
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Președinte - M. I. G.
Judecător - V. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de cu pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 722 pronunțată la 10 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul C. G. E. cu domiciliul în ., ..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în temeiul 185 NCPC raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă din oficiu excepția nulității apelului pentru formularea acestuia peste termenul legal, față de împrejurarea că hotărârea apelată a fost comunicată apelantei la data de 29.09.2014, așa cum reiese din procesul verbal de înmânare aflat la fila 28 verso dosar de fond iar data promovării căii de atac a fost 13.10.2014, cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul de înaintare a apelului, fila 8 dosar apel, și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ reclamantul C. G. E. a chemat în judecată pe pârâta . pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată să-i elibereze o adeverința cu mențiunea tuturor veniturilor realizate în perioada în care a avut calitatea de angajat, să-i plătească daune pentru nesoluționarea cererii în termenul legal în cuantum de 500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a adresat cu cerere societății pârâte, prin scrisoare recomandată, la data de 06.01.2014, prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte toate veniturile realizate în perioada în care a avut calitatea de angajat la această societate comercială, adeverința fiindu-i necesară la Casa Teritorială de Pensii în vederea recalculării drepturilor de pensie.
A arătat că, deși a revenit cu o nouă cerere, pârâta nu i-a transmis nici un răspuns, astfel că a fost nevoit să formuleze prezenta acțiune pentru apărarea intereselor sale legitime.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie: cererile datate din 06.01.2014 și 14.03.2014, recipisele poștale, carnetul de muncă, adeverințele nr.7193 și nr.7965/28.10.2010 eliberate de societatea pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes în ceea ce privește primul capăt de cerere și ca neîntemeiat capătul 2 din cerere constând în obligarea acesteia la plata a sumei de 500 lei cu titlul de daune.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în urma adreselor transmise de reclamant în datele de 06.01.2014 și 14.03.2014 a eliberat adeverința nr.504/20.05.2014, care a fost comunicată acestuia la data de 20.05.2014.
Pârâta și-a motivat întârzierea privind soluționarea cererilor prin lipsa de personal, numărul mare de cereri formulate în acest sens și de alți angajați (peste 500), costurile mari generate de eventuala corespondență .
A considerat că a respectat dispozițiile art.34 alin.5 din Codul Muncii, care reglementează obligativitatea eliberării unei asemenea adeverințe .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea sa la daune în cuantum de 500 lei pentru nesoluționarea cererii în termenul legal, pârâta a solicitat respingerea acestuia, având în vedere că a transmis reclamantului adeverința solicitată și a argumentat de ce i-a fost transmisă după trecerea unei anumite perioade.
În dovedirea celor menționate în întâmpinare, pârâta a depus la dosar, în copie, adeverința nr.504/20.05.2014, borderoul de prezentare a trimiterilor prioripost, adresa nr.504/20.05.2014 către reclamant.
Reclamantul a răspuns la întâmpinarea pârâtei, arătând că adeverința emisă cu nr.504/20.05.2014 este identică cu adeverințele nr.1793 și nr.1765/28.10.2010, adeverințe în care au fost menționate numai anumite sporuri acordate, iar în adeverința nr.504/20.05.2014 nu au fost menționate toate veniturile impozabile realizate și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, inclusiv recompensele (prime) primite, așa cum a solicitat prin cererea din 06.01.2014.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 722 din 10.09.2014 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverința cu mențiunea tuturor veniturilor realizate în perioada în care a avut calitatea de angajat și a respins capetele de cerere privind plata daunelor în cuantum de 500 lei și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B. a reținut următoarele considerente:
Reclamantul C. G. E. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta . în calitate de fost angajator să fie obligată la emiterea unei adeverințe privind toate veniturile realizate în perioada în care acesta a avut calitatea de angajat.
În temeiul art. 34 pct. 5 din CM, angajatorul este obligat, la solicitarea salariatului, să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, salariul vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Aceiași obligație a angajatorului rezultă și din dispozițiile art.40 alin.2 din Codul Muncii potrivit cărora angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Tribunalul a apreciat că din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că sintagma „toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”, se referă la toate datele legate de activitatea în muncă a salariatului – perioada lucrată, funcția exercitată de salariat, specialitatea, drepturile salariale realizate, sporurile, primele, adaosurile respective, actele normative în baza cărora a fost plătite respectivele drepturi salariale, precum și mențiunea referitoare la achitarea de către angajator a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale asupra veniturilor respective.
Din înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul a constatat că reclamantul s-a adresat cu cerere societății pârâte, pentru eliberarea unei adeverințe, în care să fie menționate toate veniturile realizate în perioada în care a fost salariat.
În acest sens au fost eliberate adeverința nr. 7193/28.10.2010 ce cuprinde mențiuni privind sporul de vechime și adeverința nr. 7965/28.10.2010 care vizează sporul de noapte încasat.
Angajatorul avea obligația să înscrie în documentul eliberat salariatului sau fostului salariat toate drepturile salariale sau de altă natură de care a beneficiat salariatul, adică salariul de bază, precum și toate sporurile și adaosurile, precum și prime acordate acestuia pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă, așa cum a solicitat reclamantul.
Întrucât din adeverințele eliberate nu rezulta decât sporul de vechime și sporul de noapte, reclamantul a revenit cu o cerere înregistrată la societatea pârâtă în luna ianuarie 2014 prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe în care să se menționeze veniturile realizate în acord global, iar în luna martie 2014 a revenit cu o cerere prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte toate veniturile, inclusiv primele, recompensele încasate.
Pârâta a eliberat adeverința nr. 448/28.04.2014 ce cuprinde sporul de vechime și sporul în condiții deosebite și adeverința nr. 449/28.04.2014 – ce cuprinde sporul de noapte.
Totodată, cu adresa nr. 504/20.05.2014 societatea pârâtă a comunicat reclamantului că pentru celelalte venituri și sporuri la care face referire în cererile adresate, nu fac parte din baza de calcul a pensiei, enumerând în acest sens, câștigurile în acord sau cu bucata, orele suplimentare, premiile anuale sau cele acordate în cursul anului etc….sugerându-i, astfel ideea că demersul reclamantului în a obține o adeverință cu toate veniturile ar fi lipsită de interes, în sensul că astfel de sume nu pot fi valorificate la stabilirea punctului de pensie sau la recalcularea pensiei.
Împrejurarea că reclamantul folosește această adeverință la casa de pensii în vederea recalculării pensiei este un fapt personal și ulterior al salariatului ce nu poate fi sub nici o formă cenzurat de angajator.
Prin urmare, apărarea formulată de pârâtă asupra faptului că o eventuală adeverință care să cuprindă veniturile în acord global, ori prime nu poate fi valorificată de reclamant la Casa de Pensii, nu poate fi considerat un refuz legal al societății pârâte de eliberare a adeverinței.
Din contră, deși nu are atribuții în vederea calculării drepturilor la pensie, iar dispoz. art 34 pct 5 și art.40 alin.2 lit. h) din CM impune angajatorului obligația de a emite adeverință cuprinzând toate veniturile salariale ale angajatorului, pârâta a solicitat respingerea acțiunii tocmai pe acest temei, invocând că a respectat dispozițiile legale.
Câtă vreme, în raport de dispozițiile legale citate, reclamantul este îndreptățit la eliberarea adeverinței care să ateste toate veniturile realizate în perioada cât a fost salariatul societății, Tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca întemeiată, în parte, și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverința cu menționarea tuturor veniturilor realizate în perioada în care a avut calitatea de angajat în cadrul societății pârâte.
A respins capătul de cerere privind obligarea la plata pârâtei a daunelor în cuantum de 500 lei pentru nesoluționarea cererii în termen legal, având în vedere că pârâta a răspuns solicitărilor reclamantului fiindu-i eliberate cele două adeverințe, chiar dacă nu cuprind în totalitate veniturile solicitate de reclamant.
A respins și capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S.C. C. S.A., criticând-o pentru nelegalitate.
Apelanta a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr.722/2014 din data de 10.09.2014, Tribunalul B. a admis în parte acțiunea intimatului-reclamant, în sensul obligării societății la eliberarea unei adeverințe cu menționarea tuturor veniturilor realizate în perioada în care intimatul-reclamant a avut calitatea de angajat.
A considerat apelanta că soluția instanței este lipsita de temei legal în această privință având în vedere considerentele expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe considerentul că refuzul de a elibera o adeverință intimatului-reclamant în care să fie cuprinse toate veniturile acestuia ar intra în contradicție cu dispozițiile art.34 pct.5 și art.40 alin.2 lit. h) din CM.
Raportat la cererile formulate de intimatul-reclamant către societate, a apreciat apelanta că instanța de fond a dat o interpretare greșita textelor de lege invocate. Se poate constata că prin prima cerere adresată, acesta a solicitat expres să-i fie eliberată o adeverință în care să fie menționate toate veniturile realizate în perioada în care a fost salariat la S.C. C. S.A., dar în finalul adresei a precizat că „adeverința îi este necesară la Casa Teritorială de Pensii B. în vederea recalculării drepturilor de pensie". Prin urmare, raportat la aceasta precizare făcută de intimatul-reclamant, i-a eliberat acestuia adeverințele nr.448 și 449/28.04.2014. De asemenea, prin adresa nr.504/20.05.2014, a arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale în materie (Legea nr.263/2010 și H.G. nr.257/2011) nu fac parte din baza de calcul a pensiei anumite câștiguri, astfel încât nu este cazul ca și aceste câștiguri să fie identificate într-o asemenea adresă.
Față de cele expuse, a apreciat apelanta că instanța de fond trebuia să analizeze adeverințele eliberate și adresa nr.504/20.04.2014 raportat la solicitarea expresă a intimatului-reclamant, anume aceea că le va folosi la Casa Teritorială de Pensii B. în vederea recalculării drepturilor de pensie. A arătat apelanta că numai în acest mod se poate concluziona că a respectat dispozițiile legale pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția. De altfel, eliberând adresele cu indicarea strictă a câștigurilor care fac parte din baza de calcul a pensiei, s-a conformat și dispozițiilor exprese în acest sens ale Casei Teritoriale de Pensii B.. Evident că în măsura în care intimatul-reclamant nu ar fi precizat scopul pentru care a solicitat eliberarea adeverințelor, atunci instanța era îndreptățită să facă aplicarea art. 34 pct.5 și art.40 alin.2 lit. h) din CM așa cum a făcut-o în speță.
Pentru aceste motive, apelanta S.C. C. S.A., a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată prin care reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe cu menționarea tuturor veniturilor realizate în perioada în care a avut calitatea de angajat.
Intimatul-reclamant C. E. Gabrie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
La termenul din 25.02.2015, Curtea, în temeiul 185 NCPC raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011 a invocat din oficiu excepția nulității apelului pentru formularea acestuia peste termenul legal, față de împrejurarea că hotărârea apelată a fost comunicată apelantei la data de 29.09.2014, așa cum reiese din procesul verbal de înmânare aflat la fila 28 verso dosar de fond iar data promovării căii de atac a fost 13.10.2014, cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul de înaintare a apelului, fila 8 dosar apel.
Examinând decizia atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 185 NCPC, se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu.
Din conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul, se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, termenul de apel în materia conflictelor de muncă, este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 Noul Cod de procedură civilă, care statuează că atunci „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 28 verso dosar fond, rezultă că apelantului i-a fost comunicată sentința la data de 29.09.2014.
În ceea ce privește actele depuse la poștă sau servicii speciale de curierat, din interpretarea prevederilor art. 183 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă rezultă că recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
În prezenta cauză, din ștampila aplicată pe plicul de corespondență cu care reclamantul a înaintat Tribunalului B. calea de atac formulată rezultă că depunerea apelului s-a realizat la data de 13.10.2014 (fila 8 dosar apel).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată apelantului la data de 29.09.2014, declararea apelului la 13.10.2014 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 215 din Legea nr.62/2011
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că excepția nulității invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar in baza art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art.215 din Legea nr.62/2011 și art. 480 din Noul Cod de procedură civilă va anula apelul pentru formularea acestuia peste termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității invocată din oficiu de instanță.
Constată nulitatea apelului declarat de pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 722 pronunțată la 10 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul C. G. E. cu domiciliul în ., ., ca urmare a declarării acestuia peste termenul prevăzut de lege.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. I. G. V. G.
Grefier,
G. C.
Red.IMG
Tehnored.GC
4 ex./10.03.2015
d.f. nr._ Tribunal B.
j.f. A. E. D.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 201/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
