Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1337/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1337/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 1337/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1337
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1157 pronunțată la 29 aprilie 2015 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă . SA și intimatul-pârât T. C..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, va da eficiență dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II NCPC și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ , reclamanta . SA a chemat în judecată pârâtul T. C. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, acesta să fie obligat la plata debitului în sumă de 479,23 lei reprezentând lipsa cantității de 128 litri GPL pe lunile noiembrie și decembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că pârâtul este angajatul său, cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de conducător auto.
În continuare, reclamanta a susținut că, pârâtul a efectuat transport de călători cu autobuzul marca Ikarus 260 pe care îl are în primire și care potrivit cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum de 57,7 litri GPL/100 km parcurși.
De asemenea, reclamanta a susținut că în luna noiembrie 2012 acesta a parcurs 1570 km având un consum normat de 1573 litri GPL, consumul efectiv realizat fiind de 1626 litri GPL, rezultând astfel o cantitate depășită de 53 litri GPL.
Mai mult, reclamanta a susținut că, potrivit art. 39 alin 2 lit. "c" din Codul Muncii, coroborat cu art. 4.1. pct.15 din Regulamentul Intern și a prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 14/1982 Cap III pct. 2.1., conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat înlăturând defecțiunile apărute și timpi de mers în gol, iar când constată că se mărește consumul să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat.
Astfel, reclamanta a susținut că, în speța de față, conducătorul auto nu a cerut scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, fapt pentru care consideră că se face vinovat de neîndeplinirea obligațiilor de serviciu care au dus la producerea pagubei în sumă de 479,23 lei, contravaloarea cantității de 128 litri GPL lipsă rezervor.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1157 pronunțată la 29 aprilie 2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor existente la dosar (Nota de constatare a depășirii consumului de combustibil; refuzul angajamentului de plată; Fișa activității zilnice a consumului; factura), rezultă că pârâtul, în calitate de conducător auto, a efectuat transport de calatori în luna noiembrie 2012, înregistrând o depășire la consumul de carburanți de 128 l GPL, în valoare de 479,23 lei, în condițiile în care a parcurs 1570 km, pentru care consumul normat era de 1573 l GPL,consumul efectiv fiind de 1626 l GPL.
Disp. art. 287 din C. muncii și art. 75 din Legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art. 270 din C. muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că pârâtul, pentru care nu s-a făcut dovada calității de salariat al reclamantei, a efectuat în luna noiembrie 2012 transport de călători cu autobuzul cu nr. de inventar 2283, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 128 l GPL la 1570 km parcurși, în valoare totala de 479,23 lei ceea ce nu înseamnă, automat că pârâtul a depășit din vina sa consumul normat de combustibil, respectiv că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită care să determine producerea unei pagube în dauna reclamantei de natură a angaja răspunderea acestuia.
Totodată, Tribunalul a reținut că din nicio probă administrată în cauza nu reiese că pârâtul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv de din vina acestuia.
Apărările reclamantei în sensul că pârâtul nu a cerut în scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum au fost apreciate de instanță ca fiind nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează acestei defecțiuni sau neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât si nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, nu de multe ori au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
În raport de considerentele expuse și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute. de art.270 din Codul muncii, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel . SA PLOIEȘTI, înființată prin reorganizarea Regiei Autonome de T. Public Ploiești, care a susținut că instanța de fond reține în mod greșit că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.
Precizează apelanta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații (pct. 4.83 și 4.85), iar potrivit pct. 4.12.1 acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, susține apelanta, conform art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".
În opinia apelantei, aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ordinului nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „ sarcinile șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".
De asemenea, a învederat apelanta că, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la Cap. 3 „Determinarea consumului mediu de combustibil”, pct. 3.1.2.” Condiții tehnice și climaterice”, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II-a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier".
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, apelanta consideră că acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
În raport de motivele invocate, a solicitat admiterea apelantului, casarea sentinței, iar pe fond, obligarea intimatul la plata sumei de 479,23 lei, cu dobânzile legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
Potrivit art. 254 (fost 270) alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, în alin.2 menționându-se că răspunderea lor nu poate fi angajată pentru pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin urmare, salariații răspund patrimonial, în condițiile textului de lege menționat anterior, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, despăgubirile având caracterul unei daune pentru un prejudiciu real (nu doar nominal) cert, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii, al posibilității de evaluare, actual, direct, material și care să nu fi fost reparat încă.
Din conținutul acestui text rezultă condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 Codul muncii nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate incumbă angajatorului.
Prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, conform art. 272 (fost 287) din Codul muncii.
Din procesul-verbal încheiat la 28.02.2014 (fila 7 dosar fond) rezultă că intimatul-pârât a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 53 l GPL în sumă de 198,43 lei pe luna noiembrie 2012, iar din procesul-verbal încheiat la 28.02.2014 (fila 12 dosar fond) rezultă că intimatul-pârât a refuzat semnarea angajamentului de plată pentru plata contravalorii cantității de 75 l GPL în sumă de 280,80 lei pe luna decembrie 2012, arătând, conform notei explicative pe care a dat-o, că nu se consideră vinovat de prejudiciul cauzat reclamantei.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea apelantei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât, iar apelanta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare.
În ceea ce privește aplicabilitatea Ordinului nr. 14 din 27 septembrie 1982, pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile care avea în vedere hotărârea Consiliului de directivă pentru coordonarea, îndrumarea și controlul utilizării raționale a autovehiculelor din parcul socialist, din 27 august 1982, Curtea constată că potrivit art. 2, acesta se aplică unităților deținătoare de mijloace de transport auto din subordinea ministerelor, celorlalte organe centrale, consiliilor populare județene și al municipiului București și organizațiilor cooperatiste și obștești, pe baza dispozițiilor date de organele centrale ale acestora.
Regia autonomă de T. Public Ploiești este înființată în baza legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale ca persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, autoturismele în discuție fiind destinate exercitării obiectului său de activitate, ea nefăcând dovada că se încadrează printre unitățile strict indicate în Ordinul invocat.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 254 Codul muncii, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea în temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1157 pronunțată la 29 aprilie 2015 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMI
Tehnored.PJ
4 ex /8.10.2015
j.f. E. C.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
