Acţiune în constatare. Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 269/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 269
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Președinte - V. D.
Judecător - M. G.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul F. I., domiciliat în comuna B., .. 983, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2208 pronunțată la data de 6 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți . SA, cu sediu în Câmpina, .. 46, județul Prahova și . SA prin lichidator ., cu sediul în Ploiești, ., ., . și intimata-reclamantă F. E., domiciliată în comuna B., .. 983, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant F. I. reprezentat de avocat B. C. din Baroul Prahova, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen.
Avocat B. C. pentru apelant solicită a se încuviința proba cu înscrisurile ce au fost depuse la dosar, odată cu motivele de apel.
Curtea, încuviințează apelantului-reclamant proba cu înscrisurile ce au fost depuse la dosar, odată cu motivele de apel, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat B. C. pentru apelant având cuvântul învederează, referitor la primul argument, necontestarea grupei de muncă în care a fost încadrat de angajator, arată că, este de notorietate faptul că angajatul nu avea acces la carnetul său de muncă, întrucât acesta era păstrat în arhiva Serviciului de Personal al societății, fiindu-i înmânat la încetarea raporturilor de muncă cu întreprinderea, încadrările și mențiunile constituiau monopolul angajatorului, nu erau comunicate angajatului pentru a fi contestate și nu în ultimul rând, acest drept sau obligație nu a fost adus vreodată la cunoștința muncitorului, pentru a-l exercita în folosul său.
Potrivit motivării date de instanță, obligativitatea contestării încadrării date de angajator, ar fi revenit numai apelantului, în timp ce reclamantei din prezenta cauză, aflate în aceeași situație, îi recunoaște dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă, fără a-i imputa pasivitatea față de încadrarea făcută de angajator.
Consideră că, respingând acțiunea pe acest considerent, instanța l-a lipsit de un proces echitabil și l-a situat . de discriminare față de reclamanta din aceeași cauză, dar și față de persoanele care s-au judecat anterior și cărora li s-a recunoscut dreptul fără a-l condiționa de acest factor, practica constantă a Tribunalului, fiind de admitere a acțiunilor cu un astfel de obiect.
In ce privește încadrarea făcuta de expert, susține că motivarea dată de instanță este neîntemeiată.
In raportul de expertiză filele 3-8 si anexa 1 a acestuia, expertul a stabilit concret că a deținut în cadrul intimatei funcțiile de vopsitor, turnător, forjor, la Secția Reparații Capitale, Atelier Forja, lucrând efectiv, în procent de 100% în program normal de lucru și chiar depășindu-l.
De asemenea, a prezentat pe larg particularitățile fiecărei secții pe care era structurată activitatea societății, la fila 3 menționând că în atelierul de forjă, activitatea era foarte poluantă, degaja o cantitate mare de vapori de ulei, fum și gaze arse sși indiferent de anotimp, ventilația se realiza doar prin ușile deschise permanent.
La fila 4 concluzionează expertul că în ultimii 5 ani, întreaga activitate de reparații capitale s-a concentrat într-o singură hală, de circa 1000 mp, în care cantitatea de noxe acumulată pe metrul cub de aer respirat depășea cu mult normele impuse de legislația muncii, salariații având mari probleme respiratorii, usturimi ale nasului și gâtului, în cadrul acestei secții existând și o baie de decalaminare, unde se folosea acid acetic (iritant al mucoaselor nazale) și clorura de metilen (acțiune narcotică ce provoacă greața, cefalee, tulburări psihice).
La fila 5 analizează detaliat activitatea vopsitorului și forjorului, concluzionând că pentru prepararea amestecului de formare, executarea formelor de turnare, turnarea materialelor lichide în forme de turnare și alte activități specific forjei, munca se desfășura într-o atmosfera cu zgomot intens, peste limita admisă de 87 dB și sub influența unor temperaturi ambiante de 50-55 grade, generate de cuptoarele incandescente și piesele forjate fierbinți, aflate pe paturile de răcire.
Din acest motiv, starea sa de sănătate a fost profund alterată, fiind diagnosticat cu hipoacuzie profesională, poartă aparat auditiv, are probleme endocrine și datorită efortului fizic constant, a suferit o operație de hernie de disc, rămânând cu pareză pe piciorul drept și una de hernie ombilicală.
La fila 6 expertul prezintă condițiile de lucru in forja, concluzionând că legislația muncii recunoaște că acest sector este un loc de muncă cu condiții grele, toxice și periculoase, ale căror caracteristici le dezvoltă detaliat la filele 6-7.
De asemenea, în urma cercetărilor efectuate, expertul a stabilit că activitatea prestată s-a desfășurat numai în locuri de muncă cu condiții deosebite și grele pentru care dispozițiile legale prevedeau încadrarea într-o grupa superioară de muncă ( poziția 107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 R).
Consideră că, instanța nu a dat eficiență probatoriilor administrate în cauză, respectiv mențiunile din carnetul de muncă și raportul de expertiză contabilă- salarizare, pronunțând astfel o soluție nelegală și netemeinică.
Urmează a se constata că potrivit dispozițiilor pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea personalului care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de micro-climat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii), dar și faptul că încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, conform pct. 7 din Ordin.
Ori, în baza constatărilor expertului (Anexa 1 a raportului de expertiză), a desfășurat o activitate de 100% din programul de lucru în condițiile grupei I de muncă, potrivit poziției 107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 R, ceea ce face admisibilă acțiunea.
Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 12.02.2014, reclamanții F. I. și F. E. au chemat în judecată pârâta . Reparații Auto SA), prin lichidator ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să constate că au desfășurat la . o activitate profesională efectivă de 100% din programul de muncă în secții corespunzătoare grupei a II-a de muncă, condiții deosebite și condiții grele și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care să rezulte grupa corespunzătoare locului de muncă în care și-au desfășurat activitatea.
În motivarea cererii, reclamantul F. I. a susținut că s-a angajat la . data de 13.06.1975, ca mașinist mașini mobile de trafic interior și începând cu data de 01.07.1975 a fost încadrat ca vopsitor industrial.
În continuare, reclamantul F. I. a susținut că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, în perioada 01.07._76 a lucrat în procent de 100% în locuri din grupa a II-a de munca, continuând aceasta activitate și după data de 01.01.1996.
Astfel, reclamantul F. I. a susținut că în perioada 1981-1989 a lucrat în locuri de muncă cu „condiții deosebite", fandu-i acordat și un spor de salariu pentru condiții grele, iar la data de 01.08.1993 și-a schimbat meseria din vopsitor industrial în forjor arcuri, după care, de la 01.03.1996 a lucrat ca turnător, ambele activități desfășurându-se în condițiile grupei a II-a de muncă.
Reclamantul F. I. a susținut în continuare că începând ca data de 01.10.1998 până la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, a lucrat ca forjor arcuri în grupa a II-a de munca și de la data de 01.04.2000 a beneficiat de spor salarial pentru condiții grele.
Totodată, reclamanta F. E. a susținut că s-a angajat la . la data de 08.09.1966, ca muncitor necalificat, iar la data de 01.07.1968 și-a schimbat încadrarea în primitor - predator materiale și scule, revenind ca muncitor necalificat în perioadele 01.11._72, 01.02._91.
Mai mult, reclamanta F. E. a susținut că în perioadele 01.10._91, 01.05._00 a fost încadrată ca lăcătuș montator agregate, iar de la 16.02.2000 pana la 31.03.2001 a intrat în șomaj, pensionându-se la data de 01.04.2001.
În continuare, reclamanții au susținut că în perioada în care au fost salariați ai .-au desfășurat activitatea numai la locuri de munca corespunzătoare grupei a II-a, în condiții deosebite și grele, fără protecție împotriva noxelor: zgomotul profesional, care reprezintă un complex de sunete cu intensitate și înălțimi variate, caracteristici diferite, ritmice sau aritmice, produse continuu de mașini, instalații, utilaje, vibrații mecanice, care depășesc limita maxima admisă pentru expunere profesionala zilnică la zgomot, de 87 dB, care le-au afectat auzul, în prezent reclamantul F. I. fiind nevoit să poarte proteza auditivă, vapori de uleiuri, vopsele și pulberi metalice răspândite în toată secția, care le-au afectat sistemul respirator, flamă de sudură care le-a afectat vederea, producându-le iritații ale mucoasei oculare, căldura excesivă de la forja, căruia lui, F. I. i-a afectat sistemul cardio-respirator, pentru care urmează un tratament permanent și costisitor.
În intervalul de timp menționat mai sus, reclamanții au susținut că au lucrat atât în timp normal de lucru, cât și ore suplimentare în aceleași condiții, activitatea lor profesională din cadrul .-a desfășurat efectiv în hale industriale metalice, fără ventilație și încălzire, diferențe mari de temperatură între anotimpuri: peste 40 grade vara, sub zero grade iarna, structurate în 6 secții de producție, un atelier si laboratoare, ceea ce justifica recunoașterea grupei de munca corespunzătoare în care și-au desfășurat activitatea.
Totodată, reclamanții au susținut că parte din colegii lor care au lucrat în aceleași sectoare ca și ei, în momentul depunerii dosarului de pensionare, li s-a acordat grupa de muncă corespunzătoare acestora, în timp ce lor li s-a refuzat recunoașterea acestor drepturi.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat probele cu înscrisuri și expertiză de specialitate în organizarea muncii-salarizare.
De asemenea, au precizat că sunt de acord ca expertiza să fie efectuată de dna. expert N. C., întrucât a fost desemnata și în alte dosare, având același obiect, iar aceasta deține toate documentele referitoare la încadrarea salariaților . grupa de muncă pentru perioada 1963 - până în prezent.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 3 din Ordinul nr.50/1990, Ordinul 125/1990, Legea nr. 19/2000, Legea nr.226/2006, HG nr. 261/2001, HG nr. 246/2007.
Reclamanții au precizat totodată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În ședința publică din data de 03.07.2014 reclamanții au depus la dosar o precizare a acțiunii principale, solicitând să se constate că au desfășurat la . o activitate profesională efectivă de 100% din programul de muncă în secții corespunzătoare grupei I și, respectiv, grupei a II-a în condiții deosebite și condiții speciale de muncă și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care să rezulte grupa corespunzătoare locului de muncă în care și-au desfășurat activitatea.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probatorii.
În dovedirea acțiunii, în cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză specialitatea organizarea muncii - salarizare, raportul de expertiză fiind întocmit de expert A. C., la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
P. sentința civilă nr. 2208 pronunțată la data de 6 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F. I. și F. E., în contradictoriu cu pârâta . SA prin lichidator ., și pe cale de consecință, a constatat că reclamanta F. E. beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 18.03._00; conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert N. C..
A respins acțiunea formulata de reclamantul F. I. ca neîntemeiată și a obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverința în sensul celor de mai sus.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat, pe baza celor reținute în cuprinsul raportului de expertiză în specialitate întocmit în cauză (filele 79-87 dosar), că Întreprinderea de Reparații Auto Câmpina, cunoscuta sub numele de S.C. I. S.A. Câmpina, a fost o societate cu tradiție in domeniul reparațiilor autovehiculelor de transport ușor si greu. Înființata in anii "60, societatea a avut ca principala activitate asigurarea service-ului si repararea camioanelor din gama TATRA si R..
Reclamanții F. I. și F. E. potrivit înscrierilor din carnetele de muncă au prestat activitate în cadrul societății în funcții diferite, respectiv F. I. a fost încadrat ca vopsitor, tunător și forjor iar reclamanta F. E. a fost încadrată în funcția de lăcătuș montator agregate și muncitor necalificat.
Pentru suprastructuri, I. Câmpina a fost autorizata in confecționarea, repararea si/sau montarea acestora (caroserii transport marfa, bene, platforme tractante, vidanje, suprastructuri transport lemn, transport animale, transport stupi, etc.). Societatea pârâtă a efectuat si lucrări de confecționare, echipare, amenajare, reparare si autorizare a suprastructurilor pentru transport mărfuri periculoase conform A.D.R. 2003.
Din listele ce i-au fost puse la dispoziție, expertul a reținut că au beneficiat de încadrare in grupa a II a de muncă lăcătușii montatori din sectorul de cromaj, fierărie, radiatoare, antifonare Dacia, vopsitorie. Totodată, prin Tabelul nominal din data de 04.02.1991, au fost enumerate locurile de munca cu degajări de noxe: banc rodaj, laborator chimic ctc, vopsitori, operații vidanjare si curățenie, stația acetilena, reparat acumulatori,cromaj,degresori,turnători metale feroase, forjori, vulcanizare, reparat radiatoare, ascuțitori scule, stația compresoare, strungari fonta, sudori electrici si autogenic, tinichigii sudori, abrazive, tratament termic.
Potrivit art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Pe baza materialului probatoriu analizat în precedent, luând în considerare meseriile, locurile de muncă și sarcinile efective ale reclamanților, instanța a apreciat că reclamanta F. E. îndeplinește condițiile prevăzute de art.3 din Ordinul 50/1990 al M.M.O.S., așa cum a fost completat cu avizele ulterioare, coroborat cu anexa nr.2, poziția nr.34 (polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase), poziția nr.47 (bancurile de probe și rodaj al motoarelor cu ardere internă de peste 2000 CP), pentru a beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioadele identificate de expert.
Instanța a apreciat ca fiind pertinente argumentele expertului desemnat vizând împrejurarea că Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr. I și II ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.
Totodată, potrivit Ordinului nr.50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă nu era condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Pe cale de consecință, a admis cererea acesteia și a constatat că reclamanta F. E. beneficiază de grupa a II a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 18.03._00; conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert N. C..
În ceea ce privește situația reclamantului F. I., tribunalul, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă . nr._, a reținut că acestuia i-a fost acordată grupa a II a de muncă pentru perioadele 01.07._76, 01.01._96 și 01.03._01, încadrare necontestată de reclamant.
Tribunalul nu a putut omologa concluziile raportului de expertiză care constată faptul că reclamantul poate beneficia de grupa a I a de muncă în procent de 100% pentru perioadele cuprinse în expertiză, respectiv 18.03._71 și 13.06._01, pe de o parte față de încadrarea deja acordată de angajator care nu a fost contestată și, pe de altă parte, față de faptul că expertul nu a argumentat în nici un fel de ce încadrarea făcută de angajator nu a fost corectă, de ce se impune a fi făcută o altă încadrare cu privire la alte perioade și într-o altă grupă de muncă și nu în ultimul rând față de faptul că prezentarea locurilor de muncă din cadrul unității angajatoare a fost prezentată generic fără a indica expres care au fost locurile de muncă la care a lucrat acesta, opinia expertului fiind practic nesusținută probatoriu.
Pe care de consecință, raportat la considerentele expuse, tribunalul, a respins acțiunea formulată de reclamantul F. I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând următoarele:
Referitor la primul argument, necontestarea grupei de muncă în care a fost încadrat de angajator, arată că, este de notorietate faptul că angajatul nu avea acces la carnetul său de muncă, întrucât acesta era păstrat în arhiva Serviciului de Personal al societății, fiindu-i înmânat la încetarea raporturilor de muncă cu întreprinderea, încadrările și mențiunile constituiau monopolul angajatorului, nu erau comunicate angajatului pentru a fi contestate și nu în ultimul rând, acest drept sau obligație nu a fost adus vreodată la cunoștința muncitorului, pentru a-l exercita în folosul său.
Potrivit motivării date de instanță, obligativitatea contestării încadrării date de angajator, ar fi revenit numai apelantului, în timp ce reclamantei din prezenta cauză, aflate în aceeași situație, îi recunoaște dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă, fără a-i imputa pasivitatea față de încadrarea făcută de angajator.
Consideră că, respingând acțiunea pe acest considerent, instanța l-a lipsit de un proces echitabil și l-a situat . de discriminare față de reclamanta din aceeași cauză, dar și față de persoanele care s-au judecat anterior și cărora li s-a recunoscut dreptul fără a-l condiționa de acest factor, practica constantă a Tribunalului, fiind de admitere a acțiunilor cu un astfel de obiect.
In ce privește încadrarea făcuta de expert, susține că motivarea dată de instanță este neîntemeiată.
In raportul de expertiză filele 3-8 si anexa 1 a acestuia, expertul a stabilit concret că a deținut în cadrul intimatei funcțiile de vopsitor, turnător, forjor, la Secția Reparații Capitale, Atelier Forja, lucrând efectiv, în procent de 100% în program normal de lucru și chiar depășindu-l.
De asemenea, a prezentat pe larg particularitățile fiecărei secții pe care era structurată activitatea societății, la fila 3 menționând că în atelierul de forjă, activitatea era foarte poluantă, degaja o cantitate mare de vapori de ulei, fum și gaze arse sși indiferent de anotimp, ventilația se realiza doar prin ușile deschise permanent.
La fila 4 concluzionează expertul că în ultimii 5 ani, întreaga activitate de reparații capitale s-a concentrat într-o singură hală, de circa 1000 mp, în care cantitatea de noxe acumulată pe metrul cub de aer respirat depășea cu mult normele impuse de legislația muncii, salariații având mari probleme respiratorii, usturimi ale nasului și gâtului, în cadrul acestei secții existând și o baie de decalaminare, unde se folosea acid acetic (iritant al mucoaselor nazale) și clorura de metilen (acțiune narcotică ce provoacă greața, cefalee, tulburări psihice).
La fila 5 analizează detaliat activitatea vopsitorului și forjorului, concluzionând că pentru prepararea amestecului de formare, executarea formelor de turnare, turnarea materialelor lichide în forme de turnare și alte activități specific forjei, munca se desfășura într-o atmosfera cu zgomot intens, peste limita admisă de 87 dB și sub influența unor temperaturi ambiante de 50-55 grade, generate de cuptoarele incandescente și piesele forjate fierbinți, aflate pe paturile de răcire.
Din acest motiv, starea sa de sănătate a fost profund alterată, fiind diagnosticat cu hipoacuzie profesională, poartă aparat auditiv, are probleme endocrine și datorită efortului fizic constant, a suferit o operație de hernie de disc, rămânând cu pareză pe piciorul drept și una de hernie ombilicală.
La fila 6 expertul prezintă condițiile de lucru in forja, concluzionând că legislația muncii recunoaște că acest sector este un loc de muncă cu condiții grele, toxice și periculoase, ale căror caracteristici le dezvoltă detaliat la filele 6-7.
De asemenea, în urma cercetărilor efectuate, expertul a stabilit că activitatea prestată s-a desfășurat numai în locuri de muncă cu condiții deosebite și grele pentru care dispozițiile legale prevedeau încadrarea într-o grupa superioară de muncă ( poziția 107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 R).
Consideră că, instanța nu a dat eficiență probatoriilor administrate în cauză, respectiv mențiunile din carnetul de muncă și raportul de expertiză contabilă- salarizare, pronunțând astfel o soluție nelegală și netemeinică.
Urmează a se constata că potrivit dispozițiilor pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea personalului care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de micro-climat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii), dar și faptul că încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, conform pct. 7 din Ordin.
Ori, în baza constatărilor expertului (Anexa 1 a raportului de expertiză), a desfășurat o activitate de 100% din programul de lucru în condițiile grupei I de muncă, potrivit poziției 107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 R, ceea ce face admisibilă acțiunea.
P. hotărârea pronunțată, prima instanța a încălcat principii fundamentale ale dreptului procesual civil: principiul echității, dreptul la un proces echitabil și al legalității, motiv pentru care în conformitate cu disp. art 480 (2) NCPC solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate, cu consecința încadrării activității pe care a desfășurat-o la . AUTO SA Campina, în grupa I de muncă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sunt fondate criticile referitoare la faptul că, necontestarea grupei de muncă în care a fost încadrat de angajator, arată că, este de notorietate faptul că angajatul nu avea acces la carnetul său de muncă, întrucât acesta era păstrat în arhiva Serviciului de Personal al societății, fiindu-i înmânat la încetarea raporturilor de muncă cu întreprinderea, încadrările și mențiunile constituiau monopolul angajatorului, nu erau comunicate angajatului pentru a fi contestate și nu în ultimul rând, acest drept sau obligație nu a fost adus vreodată la cunoștința muncitorului, pentru a-l exercita în folosul său.
De asemenea, în raportul de expertiză filele 3-8 si anexa 1 a acestuia, expertul a stabilit concret că a deținut în cadrul intimatei funcțiile de vopsitor, turnător, forjor, la Secția Reparații Capitale, Atelier Forja, lucrând efectiv, în procent de 100% în program normal de lucru și chiar depășindu-l.
S-au prezentat pe larg particularitățile fiecărei secții pe care era structurată activitatea societății, la fila 3 menționând că în atelierul de forjă, activitatea era foarte poluantă, degaja o cantitate mare de vapori de ulei, fum și gaze arse și indiferent de anotimp, ventilația se realiza doar prin ușile deschise permanent.
Se va reține și faptul că expertul la fila 4 concluzionează că în ultimii 5 ani, întreaga activitate de reparații capitale s-a concentrat într-o singură hală, de circa 1000 mp, în care cantitatea de noxe acumulată pe metrul cub de aer respirat depășea cu mult normele impuse de legislația muncii, salariații având mari probleme respiratorii, usturimi ale nasului și gâtului, în cadrul acestei secții existând și o baie de decalaminare, unde se folosea acid acetic (iritant al mucoaselor nazale) și clorura de metilen (acțiune narcotică ce provoacă greața, cefalee, tulburări psihice).
De asemenea, în urma cercetărilor efectuate, expertul a stabilit că activitatea prestată s-a desfășurat numai în locuri de muncă cu condiții deosebite și grele pentru care dispozițiile legale prevedeau încadrarea într-o grupa superioară de muncă ( poziția 107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 R).
Astfel e fondată critica formulată de apelant în sensul că instanța nu a dat eficiență probatoriilor administrate în cauză, respectiv mențiunile din carnetul de muncă și raportul de expertiză contabilă- salarizare.
Curtea, față de aceste considerente urmează a constata că potrivit dispozițiilor pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea personalului care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de micro-climat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii), dar și faptul că încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, conform pct. 7 din Ordin.
Ori, în baza constatărilor expertului (Anexa 1 a raportului de expertiză), a desfășurat o activitate de 100% din programul de lucru în condițiile grupei I de muncă, potrivit poziției 107 din Anexa 1 a Ordinului 50/1990 R, ceea ce face admisibilă acțiunea.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă, va schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului apelant, în parte, și constată că acesta a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în gr.I-a în procent de 100% în perioada 01.08._01 și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul F. I., domiciliat în comuna B., .. 983, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2208 pronunțată la data de 6 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți . SA, cu sediu în Câmpina, .. 46, județul Prahova și . SA prin lichidator ., cu sediul în Ploiești, ., ., . și intimata-reclamantă F. E., domiciliată în comuna B., .. 983, județul Prahova, și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului apelant, în parte, și constată că acesta a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în gr.I-a în procent de 100% în perioada 01.08._01.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. D. M. G.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.CO
6 ex./17._
d.f._ Trib. Prahova
j.f. G. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 249/2015. Curtea... → |
|---|
