Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 297/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 297/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 297
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea M. L., domiciliată în comuna Gura Vitioarei, ., județul P., împotriva sentinței civile nr. 2944 pronunțată la data de 29 noiembrie 2013 de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Ploiești, .. 1, județul P..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 5 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea reprezentantului intimatei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, contestatoarea M. L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. H. P. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 276/20.11.2012 prin care s-a dispus desfacerea contractului său de munca, nefiind respectate disp art. 60, art. 250-252 din Lg. 53/2003 actualizata, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate aferente perioadei 20.11.2012, data concedierii, pana la data rămânerii definitive si irevocabile a sentinței, la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, la plata primelor de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, daca nu era concediată, repunerea în situația anterioara deciziei de concediere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a fost angajatul societății S.C. H. P. SA în funcția de sef serviciu relații clienți comercial în cadrul Direcției Comercial, iar motivul aplicării sancțiunii disciplinare l-a constituit faptul ca nu a verificat corectitudinea întocmirii si înregistrării contractelor cu abonații, nu a coordonat si controlat respectarea procedurilor si termenelor privind înregistrarea si facturarea consumurilor, nu a efectuat control asupra salariaților din subordine privind corectitudinea încheierii contractelor si semnarea acestora si pentru dezinformarea conducerii unității cu privire la inexistenta unor contracte nesemnate de utilizatori la sediul social al societății.
A mai arătat contestatoarea că pe parcursul cercetării disciplinare a formulat apărări, arătând faptul ca și-a îndeplinit sarcinile de serviciu stabilite, aducând totodată dovezi pertinente în acesta privința, respectiv toate rapoartele de activitate din care reieșea în mod evident controalele efectuate asupra salariaților care se aflau în subordinea acesteia, precum si celelalte aspecte de care era cercetată, dar toate apărările au fost înlăturate în mod nefondat, de asemenea a fost cercetata si sancționată pentru sarcini care nu se încadrau în fisa postului său.
Art. 247 din Codul Muncii prevede ca „abaterea disciplinara este o fapta în legătura cu munca si care consta . inacțiune săvârșita cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
Prin urmare, a arătat contestatoarea, pentru a încadra fapta sa în noțiunea de abatere disciplinara trebuie sa se constate ca a acționat cu vinovăție - considerând ca nu se poate retine în sarcina sa acest lucru, avându-se în vedere faptul ca a demonstrat în fata comisiei de disciplina ca din acuzațiile care i se aduc parte nu intrau în sarcina sa, iar pe celelalte le-a justificat si demonstrat.
Contestatoarea a mai susținut că, cu doua - trei luni înainte de desfacerea contractului de munca Ia societatea intimata, s-a încercat concedierea sa din orice motiv, fiind practic „vânata", în tot acest timp, fiind convocata în tot felul de comisii de disciplina sub diferite pretexte fără ca măcar sa fie data vreo rezoluție în urma acestora sau în situația în care s-a dat, nu a primit nimic - cert este ca nu s-a putut dispune nicio sancțiune disciplinara în urma acestora, neexistând dovezi.
Conform art. 248 din Codul Muncii: Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: avertismentul scris, retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile; reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
A considerat contestatoarea, că sancțiunea aplicata este nelegala deoarece nu s-a avut în vedere faptul ca nu a mai avut abateri disciplinare pana în acest moment, iar sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale făptuitorului.
Mai mult a învederat ca decizia de concediere s-a dat pe durata incapacității sale temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, iar în conformitate cu art. 60 afin 1 din codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe aceasta perioada.
La data de 11.03.2013, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiata și menținerea deciziei de sancționare disciplinară ca legală și temeinică.
Prin încheierea din 2.09.2013, s-a luat act de declarația intimatei, în sensul ca nu mai înțelege sa susțină excepția inadmisibilității contestației, invocate prin întâmpinare.
In cauza, s-au administrat probe cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 2944 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul P. a respins contestația formulată de contestatoarea M. L., reținând că aceasta a solicitat în contradictoriu cu . constatarea nulității absolute a Deciziei nr.276/20.11.2012 prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă cu nerespectarea dispozițiilor art.60, art.250-252 din Legea nr.53/2003, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate pentru perioada de la care i-a fost desfăcut contractul de muncă si până la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești, plata primelor de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, repunerea în situația anterioară concedierii, cât și cheltuieli de judecată.
În conformitate cu Decizia nr.276/20.11.2012, unitatea a dispus în temeiul disp.art.61 lit.a si a art.248 alin.1 lit.e din Codul Muncii desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei motivat de faptul că în temeiul disp.art.46 si 49 din Regulamentul Intern al societății în mod sistematic nu si-a executat sarcinile de serviciu, a dezinformat superiorul ierarhic privitor la sarcinile de serviciu, nu a verificat corectitudinea înregistrării si întocmirii contractelor cu abonații, nu a informat conducerea despre existenta unor contracte nesemnate, nu a coordonat si verificat subordonații referitor la sarcinile de serviciu pe care aceștia trebuiau să le execute.
Referitor la nulitatea absolută a deciziei de concediere, motivat de faptul că la data emiterii acesteia se află în concediu de incapacitate temporară de muncă - conform certificat medical . nr._, tribunalul a apreciat ca prin Adresa nr.8130/20.11.2012 a societății intimate s-a dispus că aplicarea efectivă a sancțiunii disciplinare (desfacerea contractului de muncă al contestatoarei) să producă efecte după data ultimei zile de concediu medical, având în vedere dispozițiile imperative menționate de art.60 alin 1 lit.a din Codul Muncii, unde se menționează că nu se poate dispune concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical eliberat conform legii.
Astfel, contestatoarea, prin Adresa nr.3484/15.05.2013, a anunțat oficial că data de 16.05.2013 este ultima zi de concediu medical, fiind salarizată efectiv (cu plata corespunzătoare a drepturilor de asigurări sociale până la această dată), astfel încât sub acest aspect nu există motive de nulitate absolută a deciziei contestate.
În fapt, urmare a referatului nr.7038/22.10.2012 și a referatului nr.7053/22.10.2012 emise de Oficiul Juridic și audit Intern, cât și Biroul Patrimoniu s-a procedat la verificarea activității Sucursalei Vălenii de M., situație în care au fost identificate mai multe nereguli constând în lipsa proceselor verbale de constatare, rupere sigilii la consumatorii frauduloși, contracte nesemnate de utilizatorii, semnături nerecunoscute de o parte din utilizatori, utilizatori ce au decedat, însă beneficiază de furnizare de servicii – situații pentru care s-a dispus o cercetare disciplinară a contestatoarei având în vedere atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Fișa postului contestatoarei – Șef Serviciu Comercial – precizează atribuțiile și competențele specifice, respectiv, urmărirea corectitudinii, întocmirii și înregistrării contractelor cu abonații, respectarea procedurilor privind înregistrarea și facturarea consumurilor, respectarea procedurilor de înregistrare noi abonați, inventarierea abonaților, respectarea procedurilor și termenelor privind debranșarea abonaților debitori, eliberarea avizelor de participare și de branșare/racordare, a evidenței contoarelor montate în sistem.
Deși contestatoarea a apreciat că – prin Raportul din 05.10.2012, Adresa nr.855/11.10.2012 privind evidența corectă a rapoartelor săptămânale, Adresa nr.827/02.10.2012 privind rezultatul verificării dosarelor de debite pentru paușal și recuperare creanțe, Adresa nr.802/21.09.2012 privind utilizatorii cu debite restante din anul 2009 și procedurile de debranșare, cât și alte adrese prin care sunt solicitate de contestatoare verificări în . depistarea consumatorilor frauduloși și a utilizatorilor în paușal, debranșările efectuate, numărul de dosare întocmite pentru recuperare de debite în instanța – a efectuat demersurile necesare și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu în mod corespunzător, solicitând sucursalelor societății să întocmească aceste documente, contestatoarea nu a urmărit în conformitate cu sarcinile de serviciu tocmai respectarea acestor dispoziții, în calitatea sa de șef serviciu comercial, nu a coordonat activitatea personalului din subordine din cadrul sucursalelor, nu a solicitat sucursalelor situații periodice cu stadiul de rezolvare a notelor interne transmise sucursalelor și nu a urmărit respectarea dispozițiilor emise de conducerea societății, tocmai pentru a preveni eventuale pagube materiale.
Astfel, deși Sucursala Vălenii de M. este înființată încă din anul 2009, contestatoarea nu a verificat la fața locului niciun fel de contracte ori respectarea procedurilor de lucru și nu a informat conducerea societății față de situația că nu i-au fost transmise în timp util toate datele solicitate; pentru a putea fi inițiate proceduri de recuperare debite, situații debranșări și consumatori frauduloși, situații ale unor contracte nesemnate ori semnate de alte persoane decât beneficiarii, contracte ce fac obiectul unor plângeri penale despre a cărei existență contestatoarea nu avea cunoștință deși se aflau în posesia ei.
Astfel, deși se cunoștea că la data de 18.09.2012 existau un număr de 700 contracte nesemnate la Sucursala Vălenii de M., contestatoarea nu a efectuat niciun fel de demersuri pentru remedierea acestei situații în perioada 2009-2012, abia începând cu luna mai 2012 transmițând sucursalelor solicitarea de raporturi săptămânale, verificări utilizatori debite restante 2009, facturi în sold, verificări în teren, identificare consumuri frauduloase, situație încheieri contracte.
Instanța a apreciat că în toată această perioadă 2009 - mai 2012, contestatoarea, prin atitudinea sa de pasivitate și-a îndeplinit în mod necorespunzător sarcinile de serviciu, nu a verificat activitatea salariaților din subordine din cadrul sucursalei societății și nu a informat conducerea societății despre faptul că există contracte nesemnate de utilizatori, debite neactualizate încă din anul 2009, cât și alte situații apărute în activitatea Serviciului Relații Clienți Comerciali - ce au condus la producerea de pagube societății – situație în care sancțiunea concedierii disciplinare a contestatoarei a fost corect aplicată raportat la gravitatea faptelor produse de contestatoare, motiv pentru care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea M. L., susținând că ca în mod eronat instanța de fond a respins contestația formulata împotriva deciziei nr. 276/20.11.2012 emisa de ., deoarece sub aspectul legalității se poate constata ca nu au fost respectate dispozițiile art. 60 alin 1 din Codul Muncii care prevede nu poate fi dispusa concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, recurenta figurând în concediu medical începând cu data de 18.11.2012.
Se mai susține că în conformitate cu art. 50 alin 1 lit. b din Codul Muncii contractual individual de munca se suspenda de drept în situația concediului pentru incapacitate de munca, de unde rezulta ca nicio măsura nu poate fi dispusa în acest interval de timp.
În concluzie, decizia de concediere nr. 276/20.11.2012 nu putea fi suspendata, ci anulata ca urmare a dispozițiilor acestui articol.
Astfel, instanța de fond în mod eronat se raportează la concluziile referatelor nr. 7038/22.10.2012 și 7053/22.10.2012 emise de Oficiul Juridic și Audit intern și de Biroul Patrimoniu, apreciindu-le ca relevante în prezenta cauza, fără să aibă în vedere și probatoriile depuse la dosarul cauzei, respectiv numeroasele note de serviciu pe care le transmitea tuturor sucursalelor pe care le avea în subordine, precum și concluziile raportului efectuat la data de 05.10.2012 ca urmare a controlului dispus la Sucursala Vălenii de M. și fără sa analizeze declarațiile din cadrul raportului efectuat, date cu ocazia cercetării prealabile.
Din raportului efectuat la data de 05.10.2012 ca urmare a controlului dispus la Sucursala Vălenii de M. rezulta fără putința de tăgadă, ca se știa încă de la data de 18.09.2012 de neregulile existe la aceasta sucursala și anume ca la acea data încă existau un număr de aproximativ 700 de contracte nesemnate de către utilizatori, precum și faptul ca nu s-a transmis de către Șeful de grupa relații clienți A. E. către sediul central - departamentul comercial, nicio informare privind numărul de avize eliberat și urmărirea lor pana la încheierea contractului cu utilizatorul, în schimb s-a transmis un raport de către Șeful de grupa relații clienți A. E. către sediul central în care informa ca s-a făcut inventarierea abonaților în doua etape, respectiv 2009-2010,_11 și nu au fost depistate branșamente clandestine, iar toți utilizatorii au contracte încheiate în conformitate cu prevederile legale, raport contrazis de verificarea efectuata în septembrie 2012.
Daca se raporta la motivele prin care i se imputa ca în calitatea pe care o avea de sef serviciu relații clienți, nu a verificat corectitudinea întocmirii înregistrării contractelor cu abonații Sucursalei Vălenii de M., se poate observa aspectele relevate în declarația nr. 7237/25.10.2012 data de către Directorul Comercial C. V. cu ocazia cercetării disciplinare.
In această declarație Directorul Comercial reda modalitatea și condițiile defectuoase în care s-a preluat Sucursala Vălenii de M., și anume fără personal la grupa comerciala, contractele și baza de date au fost realizate în prima etapa de către angajați ai serviciului comercial de la sediul societății și în alte sucursale, scrierea contractelor și a anexelor s-a făcut . urmând ca ulterior sa se semneze celalalt exemplar, iar pentru completarea bazei de date au fost folosite informații de la fostul operator cu CNP -uf unui angajat H. pentru validare în baza de date, acest compromis care este de fapt o nerespectare a procedurilor de lucru care era cunoscuta de către întreaga conducere a societății, deci și de către Directorul General, a fost necesar pentru a se putea factura consumurile.
Se poate observa că procedura de lucru între centru și sucursale era următoarea: șeful serviciu relații clienți, respectiv contestatoarea, avea obligația de a formula note de serviciu către șefii de sucursale (lucru de altfel dovedit prin înscrisurile de la dosar) prin care le transmitea proceduri și instrucțiuni, solicitându-le situații, iar în baza rapoartelor pe care le primea de la șefii de sucursale efectua la rândul sau rapoarte și statistici către șefii ierarhici superiori.
De altfel ar fi fost și imposibil de realizat în mod practic un control direct având în vedere faptul ca existau 12 sucursale în tot județul cu aproximativ 70.000 de utilizatori, rolul șefului de sucursala fiind tocmai acesta de a comunica datele din teritoriu.
De asemenea, se menționează că aspectele mai sus menționate de recurentă sunt confirmate de faptul ca la controlul dispus la Sucursala Vălenii de M., contestatoarea a fost numita de către Directorul comercial sa meargă în control, în aceasta situație daca se aprecia ca nu și-a îndeplinit obligațiile în calitatea pe care o avea, de ce nu a fost trimis altcineva în control pentru a verifica activitatea recurentei.
In mod eronat, instanța de fond apreciază ca nu a solicitat situații periodice și nu a coordonat activitatea personalului din subordine, întrucât acest fapt reiese din notele de serviciu emise de aceasta către sucursale.
De asemenea, tot din referatul mai sus menționat reiese ca deplasarea personalului de control de la centru la sucursale se făcea numai la dispoziția expresa a Directorului comercial și nu așa cum susține intimata ca putea prin atribuțiile pe care le avea sa întreprind aceste masuri, fără o dispoziție anterioara din partea factorilor de decizie, respectiv directorul comercial și directorul general.
In ceea ce privește motivul cuprins la pct d) din decizia de concediere se poate observa din înscrisurile prezentate la dosar ca în baza de date de la sediul central, singurul loc unde se puteau vedea daca utilizatorii sunt debranșați sau nu aceștia figurau nedebranșați. Utilizatorilor la care se face referire li s-a formulat plângere penala de către consilierul juridic al societății în urma unor sesizări anonime, fără a înștiința departamentul comercial, respectiv directorul comercial sau șeful de serviciu așa cum era procedura.
Or, recurenta contestatoare susține că nu a înaintat niciun document la oficiul juridic, nu exista niciun înscris din care sa derive aceste aspecte, fiind simple speculații ale intimatei care nu face dovada cu documentele din care sa reiasă în mod concret cum anume nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu încercându-se numai să se găsească un vinovat cu orice risc care să mai acopere pentru puțin timp neregulile da la acea sucursala, existente și la aceasta data.
Nu sunt reale susținerile intimatei cum ca nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de serviciu nici față de alte sucursale, neexistând dovezi în acest sens, singura problema intervenind la aceasta sucursala, dar așa cum reiese din înscrisurile de la dosar nu din cauza recurentei ci dintr-o grava neglijență a personalului responsabil din sucursale care nu respectau instrucțiunile și procedurile de lucru.
În ceea ce privește motivul cuprins la pct. e) din decizia ce concediere, realitatea de fapt este alta și anume: când s-a descoperit ca Sucursala Vălenii de M. a făcut informări eronate către sediul central privind corectitudinea întocmirii contractelor s-a format o echipa de la sediul centra) care sa se ocupe și sa-i ajute la remedierea situației în cel mai scurt timp. Se trimiteau de la Sucursala Văleni de M., copii ale contractelor utilizatorilor care trebuiau acționați în instanța (un rând de copii), echipa făcea un alt rând de copii, verifica documentele de la dosar și le înainta oficiului juridic pentru verificarea legalității. Printre contractele trimise de la Sucursala Vălenii de M. au fost transmise și contracte în original, personalul din echipa punându-le deoparte sa le trimită înapoi la sucursala.
Susține recurenta că nu a știut de existența acestor dosare, dar nu este nimic ilegal ca la sediul central sa fie aduse documente originale (nu s-a prezentat un înscris din care sa reiasă ca acest aspect este interzis de vreo norma procedurala) și chiar și în situația în care ar fi știut de existența contractelor nu aveam niciun motiv sa ascund acest lucru deoarece neregula - și anume ca nu erau semnate toate contractele cu furnizorii - era deja constatat ca urmare a controlului efectuat și se aflau la sediul central tocmai pentru remedierea acestor aspecte.
Se poate constata astfel că este vorba doar de rea credința din partea intimatei în disperarea acesteia de a găsi o persoana responsabila pentru toate aceste nereguli și pentru a nu se efectua controale de la departamentele superioare care sa ateste faptul că este o problema de management, reaua credința fiind dovedita și în greutatea cu care au prezentat documentele solicitate de recurentă.
Față de aspectele învederate consideră ca instanța ce fond au dat o greșita interpretare probatoriilor administrate, pronunțând o soluție vădit netemeinică și nelegala, motiv pentru care va solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii recursului, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulata.
Curtea, examinând recursul formulat va reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că în conformitate cu art. 50 alin 1 lit. b din Codul Muncii contractual individual de munca se suspenda de drept în situația concediului pentru incapacitate de munca, de unde rezulta ca nicio măsura nu poate fi dispusa în acest interval de timp, în concluzie, decizia de concediere nr. 276/20.11.2012 nu putea fi suspendata, ci anulata ca urmare a dispozițiilor acestui articol, Curtea va reține că este nefondată.
Astfel, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, angajatorul a dispus suspendarea aplicării sancțiunii disciplinare pe perioada cât contractul individual de muncă era suspendat potrivit disp.art. 50 din Codul Muncii datorata concediului medical, reclamanta recurentă primind toate drepturile bănești conform pontajului.
Referitor la critica conform căreia instanța de fond în mod eronat s-a raportat la concluziile referatelor nr. 7038/22.10.2012 și 7053/22.10.2012 emise de Oficiul Juridic și Audit intern și de Biroul Patrimoniu, apreciindu-le ca relevante în prezenta cauza, fără să aibă în vedere și probatoriile depuse la dosarul cauzei, se va reține ca fiind nefondată.
Astfel, instanța de fond a analizat toate probatoriile existente, în mod legal apreciind având în vedere atribuțiile existente în fișa postului, că recurenta nu și-a îndeplinit activitatea de control.
Din actele existente la dosar nu rezultă că aceasta a prezentat un raport lunar sau trimestrial al activității sucursalelor care prezentau nereguli în activitatea desfășurată, măsuri de remediere și sancționarea celor inovați, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască că existau multe nereguli în acest sens.
Susținerea că activitatea sucursalei prezenta nereguli încă de la preluare este neîntemeiată, atât timp cât în toată perioada contestatoarea nu a inițiat vreo măsură concretă privind remedierea activității.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și a informării efectuate prin referatele Oficiului Juridic- Audit Intern, în urma cărora s-a efectuat cercetarea disciplinară a contestatoarei și ulterior emiterea deciziei de sancționare, aceasta a dezinformat voit conducerea societății, despre existența unor contracte nesemnate de beneficiari, ce au făcut obiectul plângerii penale, ulterior acestea fiind găsite în posesia sa (fila 58 dosar fond).
Față de aceste considerente, Curtea va reține că recursul formulat este nefondat, astfel că potrivit disp. art. 312 c.pr.civilă corob. cu disp.art. 304 și 3041c.pr.civilă urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea M. L., domiciliată în comuna Gura Vitioarei, ., județul P., împotriva sentinței civile nr. 2944 pronunțată la data de 29 noiembrie 2013 de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Ploiești, .. 1, județul P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2015.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. VD
tehnored.BA
2 ex./23.03.2015
dosar fond nr._ Tribunalul P.
jud.fond C. A. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 249/2015. Curtea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
