Acţiune în constatare. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 732/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2470/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 732
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Președinte - C.-P. B.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta . SA, J_, CUI RO1346828, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova și prin avocat C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2611/14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul F. F., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-pârâtă . SA, reprezentată de avocat A. P., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/26.01.2015 și intimatul-reclamant F. F., asistat de avocat M. E., din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.02.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează că, în cadrul procedurii prealabile, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare, de către intimatul-reclamant F. F., înregistrată sub nr. 3636/23.02.2015, comunicată apelantei.
Avocat A. P., pentru apelanta-pârâtă, învederează că a încetat contractul de asistență a avocatului R. E. C., astfel că este singurul avocat care reprezintă apelanta în prezenta cauză și, astfel, susține numai motivele de apel ce se regăsesc în cererea semnată de ea, aflată la filele 10-12 dosar. Precizează că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat M. E., pentru intimatul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. P., având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată. Depune concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat M. E., având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței care este temeinică și legală, reclamantul având meseria de electrician și conform concluziilor raportului de expertiză activitatea acestuia se încadrează în grupa I de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 21.03.2014, reclamantul F. F., în contradictoriu cu pârâta . SA, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei se încadrează în grupa I de muncă, urmând a fi obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, arată reclamantul faptul că a fost angajat în cadrul pârâtei în funcția de electrician, lucrând în condiții toxice.
In drept, reclamantul a invocat disp. Ordinului 50/1990.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 6-9).
Pârâta, la data de 17.07.2014, a depus întâmpinare, solicitând în principal respingerea acțiunii ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar in subsidiar, respingerea ca nefondata a cererii introductive de instanța de către reclamant. Arată că, in speța sunt incidente art. 283 alin. 2 Codul muncii, raportat la art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripția incepe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă care au fost perioadele în care acesta a fost salariatul pârâtei și pentru care se solicita recunoașterea grupei I sau a II a de munca, conform indicării speciale din cererea introductivă de instanța, prin urmare, de la data când au încetat raporturile juridice de munca si i s-a completat carnetul de munca începe să curgă termenul de prescripție pentru acțiunea privind grupa de munca in care se încadrează activitatea desfășurata la aceasta unitate. Reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată la data de 23.04.2014, după expirarea termenului prevăzut de art. 283 alin. 2 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, aceasta neîndeplinind condițiile speciale cerute de norma juridică specială, nedesfășurându-și activitatea în condiții toxice. Conform funcției deținute, a listei postului și atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, reclamantul a fost încadrat în grupa a II a de muncă, nelucrând efectiv în instalațiile încadrate în grupa I de muncă.
In drept, pârâta a invocat disp. art.201 N. C.proc. civ, coroborat cu disp. HG 261/22.01.2001.
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamantului proba cu expertiză specialitatea normare salarizare, raportul întocmit de expert A. C., fiind depus la dosarul cauzei la data de 12.11.2014.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2611/14.11.2014, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele expres menționate în raportul de expertiză A. C., astfel: în perioada 01.08._73 grupa I de munca 100% ; în perioada 04.12._82 grupa I de munca 100%, a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 248 alin.1 N.C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, având în vedere disp. art. 2502 alin.2 pct. 2 din Codul civil, potrivit cărora acțiunea în constatarea existenței unui drept este imprescriptibilă.
Pe fondul cauzei, mai arată instanța de fond, potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Menționează instanța de fond că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, iar pentru grupa a II a cel puți 70% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.
Reclamantul F. F. a deținut în perioada 01.08._73 funcția de electrician întreținere și reparații Mecano-energetic, iar în perioada 04.12._82, funcția de electrician întreținere și reparații Mecano-energetic, în cadrul pârâtei.
Reclamantul beneficiază de încadrare în grupa a II a de munca 100% acordată de unitatea intimată.
Activitatea desfășurata si condițiile de munca sunt cele ce reies din anexele I si II la Ordinul 50/1990, respectiv din anexele la HG.456/1990, HG.559/1990 si Ordin MICHP 969/1990 care reglementează drepturile personalului din industria chimica si petrochimica, privind încadrarea in grupe superioare de munca.
Activitatea desfășurata de către reclamant a fost pe funcția de electrician, iar condițiile de munca au fost influențate de riscul de periculozitate generat de probabilitatea declanșării unei explozii care ar afecta toata suprafața rafinăriei si de starea de stres pentru întregul personal, conștient de pericolul potențial al instalațiilor din vecinătate, ținând cont de faptul că instalațiile periculoase au fost amplasate pe întreg teritoriul Rafinăriei A..
Timpul de munca a fost dovedit din mențiunile efectuate în carnetul de munca, activitatea desfășurata fiind 100% din durata timpului zilnic de muncă în cadrul secției Mec-energetic Rafinaria A. SA.
Factorii de risc in activitatea desfășurata de reclamant, astfel cum aceștia au fost identificați de expertul desemnat: factori de risc proprii mijloacelor de munca/echipamentelor de muncă; factori de risc mecanic: lovirea de către mijloace de transport auto/CF la deplasarea per pedes pe traseul spre/de la locul de munca, in incinta rafinăriei sau la punctele de lucru etc; lovire, strivire de către mijloace de transport(auto si/sau CF) in caz de accident rutier, la deplasarea cu autoutilitara/transportul in comun(ca pasager); prindere, lovire, strivire la închiderea/deschiderea necontrolata a ușilor de la atelier, fișete, dulapuri etc.; deplasarea/răsturnarea necontrolată a corpurilor de mobilier, a echipamentelor de munca sau a materialelor, sculelor,uneltelor depozitate pe bancuri, rafturi, a buteliilor de gaze neasigurate corespunzător etc.; contactul cu suprafețe sau contururi periculoase, înțepătoare, tăioase ale sculelor, uneltelor de munca (înțepături, tăieri, zgârieri, loviri), în timpul exercitării sarcinii de munca; explozii generate de: buteliile de gaze neasigurate sau ale altor EM sub presiune la efectuarea de reparații/intervenții; cădere de la același nivel prin alunecare datorita diverselor soluții (detergenți, alte lichide) ajunse accidental pe pardoseala sau gheata in exteriorul sediului, in timpul iernii; cădere de la înălțime (ex.:la efectuarea reparațiilor/intervențiilor la diverse EM aflate la cote superioare in instalațiile tehnologice, rezervoare etc.); incendiu datorat instalației electrice defecte, echipamentelor electrice defecte; factori de risc termic: contactul accidental cu suprafețe fierbinți (ex.: suprafețe ale EM pe încălzite în timpul funcționării pe lângă poate trece sau atinge accidental în timpul reparațiilor/reviziilor altor EM din vecinătate); deficiențe la instalația electrică care pot genera riscuri de producere a unor scântei și de aprindere a instalației electrice, a cablurilor, prizelor, aparaturii electrice etc.; factori de risc electric: electrocutare prin atingere directă/indirectă, tensiune de pas, din cauza unor deteriorări a izolației cablurilor de alimentare a echipamentelor de muncă, tablouri electrice deschise, improvizații la realizarea legăturilor, prize de pământ discontinui; factori de risc chimic: substanțe toxice-vapori de substanțe periculoase existente/depozitate pe stoc (ex.: acid sulfuric, clorhidric etc. care se pot degaja în atmosfera la spargerea, fisurarea vaselor de depozitare); substanțe inflamabile: ex.: combustibil, țiței aflate pe stoc, depozitate în rezervoare care se pot fisura, sparge etc.; substanțe explozive: (ex: oxigenul, acetilena, amestec de vapori de produse petroliere cu aer care pot atinge limita de explozie sau de la instalația de gaz metan utilizata la încălzire); factori de risc proprii mediului de muncă; factori de risc fizic: temperatura aerului scăzută iarna și ridicată vara, la lucrări în mediul exterior pe timpul îndeplinirii sarcinii de munca; curenți de aer favorizați de deschiderea ușilor și/sau ferestrelor atelierului și din cauza neetanșeităților; calamități naturale-seism, trăsnet, inundații, viscol, grindina etc.; zgomot (continuu/impulsiv-datorat activităților specifice din atelier); radiații infraroșii și ultraviolete provenite de la flacăra de sudura pe timpul intervențiilor/reparațiilor, când ajuta sudorul la poziționarea sau fixarea pieselor); factori de risc chimic: substanțe toxice: gaze, fum - rezultate în urma operațiilor de sudare (monoxid și dioxid de carbon, oxizi de azot), inhalare de vapori de substanțele periculoase aflate pe stoc (ex.: in cazul producerii unor scurgeri, deversări, fumuri toxice rezultate în urma unor incendii etc.) sau care pot apărea la intervenția la EM; factori de risc proprii sarcinii de muncă: suprasolicitare fizică: afecțiuni ale ochilor în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă datorită nivelului de iluminare artificială scăzut sau datorită flăcării de sudura (reparațiile/intervențiile desfășurate în același spațiu sau în apropiere cu sudorul); afecțiuni ale sistemului osteo-musculo-articular din cauza pozițiilor de lucru vicioase, a lucrului în poziție preponderent aplecată; efort dinamic la manipularea uneltelor grele(ciocan) unor EM grele care trebuiesc deplasate, poziționate pentru reparații/intervenții etc.; suprasolicitare psihică: suprasolicitarea psihică în luarea unor decizii dificile in timp scurt, solicitarea atenției la efectuarea sarcinii de muncă; suprasolicitare psihică - ritm de munca intens, monotonie, operații repetitive, eventuale conflicte și situații tensionate cu șefii ierarhici sau cu colegii de muncă, stres; nemulțumire și stare de încordare datorate relațiilor cu șefii ierarhici, cu colegii sau alte persoane cu care vine în contact pentru îndeplinirea sarcinii de muncă.
Corespunzător proceselor verbale din 13.06.1990 și din 13.07.1990, conducerea Rafinăriei A. Ploiești a acordat grupa superioara următoarelor sectoare (locuri de munca): grupa I de munca: atelier conducte pentru sudura în plumb, instalație rampa ulei, instalație rafinare prod. albe, instalație bitum, stația epurare-atelier electric, depou locomotive și grupa a II a de munca: secția I, secția 2-solventare, dezasfaltare, hidrofinare, redistilare, secția mecanica, secția conducte cazangerie, instalație rampa țiței, secția energetica, serviciul aprovizionare, Serviciul PPUP, Serviciul PIS, Serviciul Plan, Serviciul CTC, Serviciul financiar, Serviciul contabilitate, Serviciul Desfacere, Oficiul de calcul, creșa, grădinița, conducerea unității.
Menționează instanța de fond că toate condițiile de muncă arătate anterior conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, activitatea zilnică desfășurată de către reclamant în locurile de muncă menționate dovedind că acesta îndeplinește toate condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, HG 559/1990 și Ordinul 969/1990 pentru încadrarea în grupa I de muncă în proporție de 100% din programul de lucru pentru activitatea desfășurata in perioada pana la 31.03.2001.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și de textele de lege mai sus arătate, a admis acțiunea și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I în proporție de 100% în perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză A. C., astfel: în perioada 01.08._73 grupa I de munca 100% Hot.559/1990, Lista anexa pct.3 si 7,coroborat cu Ordin 969/1990 art.1 și în perioada 04.12._82 grupa I de munca 100% Hot.559/1990, Lista anexa pct.3 si 7,coroborat cu Ordin 969/1990 art.1.
Totodată, în temeiul disp. art. 34 alin.5 din Codul muncii, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea iar, în baza disp. art. 453 alin. 1 din NCPC, a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva sentinței sus-menționată a declarat apel pârâta . SA, prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL și prin avocat C. E. R., considerând-o netemeinică și nelegală.
În ședința publică din 18 mai 2015, avocat P. A. a precizat că susține cererea de apel formulată de administratorul judiciar, respectiv:
Apreciază apelanta sentința ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând pe acesta cale schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecata, având în vedere următoarele:
Soluția dispusa de instanța de fond a fost netemeinică și nelegală, în speța fiind
incidente dispozițiile, art. 480 alin 2 NCPC. Apreciază apelanta că instanța de fond nu a dat o interpretare unitară a dispozițiilor legale în materie, neținând cont și de dispozițiile Ordinului nr.50/1990 care prevăd în mod expres ca nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă se face de către conducerea unităților cu sindicatele din unitați, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, cu îndeplinirea anumitor condiții și anume: avizele date de Ministerul Sănătății, Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
In fapt, prin cererea introductiva reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunțat sa se constate ca activitatea desfășurata in cadrul subscrisei se incadreaza in grupa I de munca, urmând a fi obligata la eliberarea unei adeverințe in acest sens, motivând in fapt ca a fost angajat in cadrul subscrisei in funcția de electrician, iar in drept de dispozițiile Ordinului 50/1990.
Prin intampinarea depusa la dosarul cauzei subscrisa a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii reclamantului, motivat de faptul ca funcția deținuta de acesta nu indeplineste condițiile prevăzute de norma juridica speciala pentru a putea fi incadrata in grupa I de munca, activitatea acestuia nefiind desfășurata in condiții toxice. Reclamantul din prezenta cauza, conform fisei postului si atribuțiilor de serviciu ce ii reveneau, a fost incadrat in grupa a II-a de munca, activitățile desfășurate de acesta nefiind nominalizate in documentele societății pentru încadrare in grupa I-a de munca deoarece nu se regăsesc prin specificul lor in anexa 1 a Ordinului 50/1990.
Instanța, pe baza înscrisurilor depuse, precum si a raportului de expertiza întocmit la dosarul cauzei, a admis acțiunea reclamantului, constatând ca acesta beneficiază de încadrarea in grupa I de munca, in procent de 100%, pentru perioadele 01.08._73 si 04.12._82.
In drept, Ordinul nr. 50/1990, prin cele doua anexe, stabilește în mod expres si limitativ locurile de munca ce pot fi încadrate în grupa I, respectiv grupa a II-a de munca. Astfel, conform acestui ordin, locurile de munca ale reclamantului au fost încadrate in grupa a II-a, potrivit pct. 48 al Anexei II. Ulterior, prin adoptarea HG 559/1990 sunt precizate in Anexa locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice.
Menționează apelanta că încadrarea în grupe de munca, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a societarii, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul 50/1990, HG 559/1990, aplicabile în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului. Pct. 5 din Ordinul 50/1990 prevede expres că existența condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie sa fie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii, care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalările de protecție a muncii funcționau normal.
Față de aceste acte normative apreciază apelanta că instanțele judecătorești nu au competenta de a efectua, nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie, încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, putea fi solicitată numai în cazul în care activitatea de electrician, pe care acesta a desfășurat-o în secția Mecano-Energetic a societății, făcea obiectul prevederilor legislative pentru muncă în condiții specifice grupei I.
Or, niciunul dintre locurile de munca din cadrul societății
nu a fost încadrat în grupa I-a de muncă, ci în grupa a II-a de muncă, conform
Ordinului 50/1990, Anexa II, pct48.
Față de aceste aspecte, se solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2611 pronunțata de către Tribunalul Prahova, la data de 14.11.2014, schimbarea în tot a soluției apelate, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, reține că apelul formulat este fondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul F. F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei se încadrează în grupa I de muncă, urmând a fi obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Din verificarea mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, coroborate cu concluziile raportului de expertiză reiese că în perioada dedusă judecății acesta a îndeplinit funcția de electrician – întreținere, reparații la C. Mec-energetic .
Potrivit dispozițiilor pct.3 din Ordinul 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Conform pct.6 din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Cum activitatea desfășurată de reclamantul- intimat nu este nominalizată în Anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 și nu poate fi încadrată nici în lista anexă, pct. 3 și 7 din Hotărârea nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică, întrucât sarcinile de serviciu ale acestuia nu presupun lucrul cu „rafinații cu acid sulfuric în industria de prelucrare a țițeiului” și nici „fabricarea acidului diclorfenoxiacetic, paragelului și aditivilor polifuncționali pentru uleiuri minerale (toate fazele); laboratoarele de cercetare și stațiile de epurarea apelor reziduale”, Curtea apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei tehnice de specialitate întocmită în cauza.
Desfășurarea activității în condițiile existenței unor factori de risc la locul de muncă nu este suficientă pentru încadrarea acesteia în grupa I de muncă fiind necesară și nominalizarea acesteia într-unul din punctele anexei 1 la Ordinul nr. 50/1990 sau în alte acte normative de specialitate, ca activitate sau loc de muncă ce l-ar îndreptății pe reclamant la acordarea unei grupe superioare de muncă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ. Curtea va admite apelul declarat de pârâtă și, pe cale de consecință, va schimba in parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea excepției prescripției extinctive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta . SA, J_, CUI RO1346828, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova și prin avocat C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2611/14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul F. F., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., . și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2611/14 noiembrie 2014 a Tribunalului Prahova, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea excepției prescripției extinctive.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. B. E.-S. L.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/tehnored.NM
5 ex./29. 05.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
