Obligaţie de a face. Decizia nr. 295/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 1372/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 295
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de pârâtele U. din Pitești cu sediul în Pitești, . nr. 1, jud. Argeș și M. Educației Naționale fost MECTS cu sediul în București, sector 1, .. 28-30, împotriva sentinței civile nr. 1175 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții D. D., T. A. E., D. G., toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Pitești, ., jud. Argeș și V. D. domiciliat în Pitești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității apelului declarat de pârâtul M. Educației Naționale, având în vedere că hotărârea a fost comunicată la data de 11 noiembrie 2014 iar apelul a fost declarat la data de 25 noiembrie 2014 și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.1372/21.03.2014, reclamanții D. D., T. A. E., D. G. și V. D., au chemat în judecată pe pârâții U. din Pitești și M. Educației Naționale, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea în parte a deciziilor de reîncadrare emise în temeiul Legii nr.330/2009 și O.U.G. 1/2010, a Legii 284/2010 și 285/2010, în măsura în care au fost întocmite, în ceea ce privește cuantumul salariilor de bază brute, decizii necomunicate acestora; obligarea Universității din Pitești să emită noi decizii de reîncadrare, cu luarea in considerare a salariului de baza ce li s-ar fi cuvenit în luna decembrie 2009, dacă ar fi fost stabilit corect conform dispozițiilor Legii nr.211/2008 prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 15/2008; obligarea Universității din Pitești să îi încadreze potrivit Legii nr. 63/2011 (art.2), începând cu 13 mai 2011 și ulterior, cu luarea în considerare a salariului de baza ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie 2011 dacă ar fi fost corect reîncadrați in ianuarie 2010 și ianuarie 2011, prin raportare la salariul de bază stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008 prin care s-a aprobat O.G. nr. 15/2008; obligarea pârâților U. din Pitești și M. Educației Naționale să calculeze și să plătească fiecăruia dintre ei diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin reîncadrarea/ încadrarea corectă, prin includerea majorărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 15/2008 așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 221/2008 pentru perioada cuprinsa intre 01.01.2010 si data reîncadrării efective, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; dacă se resping capetele de cerere privind reîncadrarea, potrivit Legii 284/2010 și Legii 285/2010, respectiv încadrarea în temeiul Legii nr.63/2011, să fie obligați pârâții la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele ce li s-ar fi cuvenit prin reîncadrarea corectă, respectiv prin încadrarea pentru perioada cuprinsă între martie 2011 și pentru viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea primei pârâte să achite indemnizația de concediu de odihnă, începând cu anul universitar 2010-2011 și în continuare, potrivit art. 150 Cmc; precum și obligarea primei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că problema de drept ce a determinat formularea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost sesizată și de I.C.C.J. a României când a fost învestită cu soluționarea celor două recursuri în interesul legii pe aceasta tema (decizia nr.3/2011 și nr.11/2012), constă în interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la drepturile salariale ce se cuvin personalului didactic, de cercetare si didactic auxiliar pentru perioada octombrie 2008 până în prezent, drepturi ce trebuiau avute în vedere la reîncadrarea, respectiv încadrarea personalului didactic, de cercetare si didactic auxiliar, in temeiul actelor normative succesive ce s-au aplicat în perioada ianuarie 2010 și până în prezent.
Prin art. 1 alin. 1 lit. b) și c) din O.G.nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a prevăzut o majorare a valorii de referință ce corespunde coeficientului de multiplicare 1,00, astfel încât s-a asigurat o creștere a drepturilor salariale pentru anul 2008 cu 16% fata de nivelul acestora la 31.12.2007.
O.G.nr. 15/2008 a fost aprobata cu completări si modificări prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constituind-o majorarea valorii de referință ce corespundea coeficientului de multiplicare 1,00 la 400 lei pentru perioada 01.10.-31.12.2008, ceea ce asigura o creștere a drepturilor salariale cu aproximativ 50% fata de nivelul de la 31.12.2007.
S-au invocat în susținerea cererii reclamanților și dispozițiile Deciziei nr. 3 din 4 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit: "Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 si nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009".
De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat că: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. . 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008."
Ulterior datei de 31 decembrie 2009, au avut loc reîncadrări succesive ale reclamanților, în temeiul Legii nr.330/2009 si a O.U.G.nr. 1/2010, începând cu 1 ianuarie 2010, in temeiul Legii 284 si Legii 285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, prin acte juridice unilaterale ale angajatorului care nu le-au fost comunicate si nici aduse la cunoștință, salariile acestora fiind stabilite prin nesocotirea dispozițiilor O.G.nr. 15/2008 așa cum a fost modificata si aprobata prin Legea 221/2008. De asemenea, in temeiul Legii nr.63/2011, deși trebuia emis un act de stabilire a salariului începând cu data de 13 mai 2011, acesta nu a fost emis și deci nici adus la cunoștință.
Reclamanții au mai precizat că U. din Pitești trebuia calculeze, să stabilească și să le plătească salariile, începând cu octombrie 2008, așa cum au fost majorate prin O.G.nr. 15/2008 în forma aprobata si completata prin Legea nr.221/2008, iar M. Educației Naționale, in calitate de ordonator principal de credite trebuia sa aloce sumele cuvenite de la bugetul de stat necesare finanțării drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice ale Universității din Pitești, conform O.G.nr. 15/2008 în forma aprobata si modificata prin Legea 221/2008.
Pârâții aveau obligația de a recalcula și stabili drepturile salariale, de a îi reîncadra, începând cu ianuarie 2010, cu ianuarie 2011 și respectiv a îi încadra potrivit Legii nr.63/2011, prin includerea in drepturile salariale a majorărilor prevăzute dc O.G.nr. 15/2008 in forma aprobata prin Legea 221/2008.
In consecința, începând cu luna ianuarie 2010, respectiv ianuarie 2011, date la care au fost reîncadrați in temeiul Legii nr.330/2009 si Legii nr.284/2010, aveau dreptul la un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, respectiv octombrie-decembrie 2010 potrivit dispozițiilor legale, iar nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, Deciziile Curții Constituționale și Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012 pronunțate în recurs în interesul legii, începând cu 1 octombrie 2008, trebuiau să beneficieze de drepturi salariale lunare prin includerea majorărilor salariale stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, indiferent de cate reîncadrări sau încadrări au fost operate in aceasta perioada, atâta timp cât principiul care a guvernat aceste reîncadrări a fost acela al păstrării drepturilor salariale avute la acel moment.
De asemenea, au mai arătat reclamanții, pârâta U. din Pitești nu le-a plătit indemnizațiile de concediu, pe considerentul că sunt și magistrați, împotriva prevederilor art. 150 Codul muncii.
S-au atașat în copie: actele de identitate, listă privind acordarea titlului didactic de profesor universitar reclamanților D. D. și V. V., contract individual de muncă pentru T. E. A., contract de muncă pentru D. G., decizie pentru V. D. privind ocuparea funcției de lector universitar, practică judiciară.
Pârâta U. din Pitești a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat și din surse proprii, sursele bugetare fiind alocate de M. Educației Naționale, cu care a încheiat un contract instituțional, iar drepturile solicitate de reclamanți nu au fost incluse în aceste contracte pe anii 2008-2010, pârâta fiind în imposibilitate de a aloca la rândul său sumele necesare creșterilor salariale, cu atât mai mult cu cât începând cu 01.01.2010 a aplicare dispozițiile Legii 330/2009, conform cărora personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul avut la acea dată.
Cât privește cuantumul salariului începând cu 13.05.2011, s-a considerat că încadrarea salarială respectă dispozițiile Legii 63/2011, iar art.22 alin.2 din Regulamentul Intern prevede că doar personalul cu funcția de bază la Univesitatea din Pitești beneficiază de indemnizație de concediu de odihnă, ori reclamanții au funcția de bază la Curtea de Apel Pitești.
S-au anexat în copie: contract instituțional renegociat pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, contract complementar pe anul 2013.
Pârâtul M. Educației Naționale a depus la rândul său o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, instituțiile de învățământ superior fiind cele care calculează și stabilesc drepturile salariale, conform art.92 alin.2 și 3 lit.g din Legea învățământului nr.84/1995, iar in baza art.,8 și 21 din Legea 500/2002 privind finanțele publice acestea stabilesc bugetul, iar sumele se alocă de la bugetul Ministerului Educației Naționale pe bază de contract și din venituri proprii, potrivit art.171 din Legea 84/1995, prevederi care se regăsesc și în actuala reglementare, Legea educației naționale 1/2011.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de U. din Pitești, arătând că deciziile de reîncadrarea nu au fost emise în temeiul Legii 330/2009, pentru a curge vreun termen de prescripție, iar existența unui regulament intern al universității în privința capătului de cerere nr.6, nu poate primi aplicare prioritară împotriva dispozițiilor legale cu forță juridică superioară, cum sunt cele ale Codului muncii.
Pârâta U. din Pitești a depus la dosar deciziile cu nr.1 din 06.01.2014 privind pe toți reclamanții și decizia nr.45/381/28.01.2010 privind pe reclamantul D. D., prin adresa nr._/10.06.2014 arătând că nu au mai fost emise alte decizii, deoarece reclamanții nu au funcția de bază la universitate, exercitând funcțiile de conferențiar sau profesor universitar prin cumul, iar drepturile salariale s-au stabilit prin efectul legii.
Prin sentința civilă nr. 1175 din 7 octombrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, invocată de acest pârât.
A admis în parte cererea reclamanților D. D., T. A. E., D. G. și V. D., în contradictoriu cu pârâții U. din Pitești și M. Educației Naționale cu sediul în București .. 28-30, sector 1.
A anulat în parte deciziile de reîncadrare emise pe numele reclamanților, în ceea ce privește cuantumul salariilor de bază brute, după cum urmează: Decizia nr.1/342/06.01.2014 pentru reclamanta T. A. E., Decizia nr.1/677/06.01.2014 pentru reclamantul D. G., Decizia nr.1/319/06.01.2014 pentru reclamantul V. D. și Decizia nr.45/381/28.01.2010 și Decizia nr.1/381/06.01.2014 pentru reclamantul D. D..
A obligat U. din Pitești să emită decizii de reîncadrare pentru reclamanți, cu luarea în considerare a salariului de baza ce li s-ar fi cuvenit în luna decembrie 2009, dacă ar fi fost stabilit corect conform dispozițiilor Legii nr.221/2008 prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 15/2008 și să încadreze pe reclamanți, potrivit Legii nr. 63/2011 (art.2), începând cu 13 mai 2011 și ulterior, cu luarea în considerare a salariului de baza ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie 2011, dacă ar fi fost corect reîncadrați in ianuarie 2010 și ianuarie 2011, prin raportare la salariul de baza stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008 prin care s-a aprobat O.G. nr. 15/2008.
A obligat pe pârâții U. din Pitești și M. Educației Naționale să calculeze și să plătească fiecăruia dintre reclamanți diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite prin reîncadrarea/ încadrarea corecta, prin includerea majorărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 15/2008 așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 221/2008 pentru perioada cuprinsa intre 01.01.2010 si data reîncadrării efective, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins capătul 5 de cerere, capăt de cerere subsidiar primelor 4 capete de cerere și capătul de cerere privind obligarea Universității din Pitești să achite reclamanților indemnizația de concediu de odihnă, începând cu anul universitar 2010-2011 și în continuare, potrivit art. 150 Codul muncii, a luat act că reclamanta T. A. E. nu a solicitat cheltuieli de judecată și a respins cererea celorlalți reclamanți privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții, conform contractelor individuale de muncă exercită funcțiile de profesor universitar (D. D.), lector universitar (T. A. E., D. G. și V. D.), din adresa nr._/10.06.2014 emisă de pârâta U. din Pitești reieșind că nu au funcția de bază la această universitate.
Există emise decizii de reîncadrare cu privire la reclamanți în anul 2010 doar pentru D. D.(decizia nr.45/381/28.01.2010, cu privire la aplicarea Legii 330/2009, OUG 1/2010, Legii 128/1997 și OG nr.15/2008 și pentru toți reclamanții Deciziile de încadrare cu nr.1 din 06.01.2014, în baza OUG nr.103/2013, HG nr. 871/2013, Legii nr.63/2011 și Legii nr.284/2010, pârâta U. din Pitești motivând că nu au mai fost emise alte decizii, deoarece reclamanții nu au funcția de bază la universitate, exercitând funcțiile de conferențiar sau profesor universitar prin cumul, iar drepturile salariale s-au stabilit prin efectul legii.
Prin cererea de chemare în judecată aceștia au solicitat anularea în parte a deciziilor de reîncadrare, în ceea ce privește cuantumul salariilor de bază brute, ca urmare a neaplicării dispozițiilor Legii 221/2008, Legii 63/2011, plata diferențelor rezultate, precum și a indemnizației de concediu de odihnă, începând cu anul universitar 2010-2011 și în continuare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, tribunalul a apreciat-o neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În cadrul dispozițiilor art.5 al HG 536/2011 sunt enumerate atribuțiile principale ale acestui minister. Astfel, în alin.1 lit.x a art.5 se menționează că acesta are atribuția de a elabora și propune proiectul de buget conform legii.
Potrivit art.216 alin.1 din Legea nr.1/2011, statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului și Ministerului Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului. A..2 al aceluiași text legal statuează la lit.g că, M. Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului(în prezent M. Educației Naționale) are printre atribuții principale și elaborarea și propunerea proiectului de buget pentru învãțãmântul superior, ca parte a bugetului educației și bugetului cercetãrii. Mai mult, alin.3 al art.222 din Legea 1/2011 stabilește că finanțarea învățământului superior de stat se asigură din fonduri publice, iar art.223 al aceluiași act normativ prevede că „Instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii.
(2) Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea de obiective de investiții, fonduri alocate pe bază competițională pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe bază competițională pentru incluziune, burse și protecția socială a studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații, sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane fizice și juridice, române sau strãine, și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituțiile de învãțãmânt superior, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizãrii obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învãțãmântului și cercetãrii științifice universitare.
(3) Finanțarea suplimentarã se acordã din fonduri publice de cãtre M. Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului pentru a stimula excelența instituțiilor și a programelor de studii, atât din cadrul universitãților de stat, cât și al celor particulare. Finanțarea suplimentarã se acordã conform prevederilor art. 197 lit. a).
(4) M. Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului asigurã finanțarea de bazã pentru universitãțile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu și per limbã de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigurã dezvoltarea sustenabilã și competitivã a societãții, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia calitãții acestora, numãrul de granturi de studii alocate unui program variind în funcție de poziția programului în aceastã ierarhie.
(7) Finanțarea instituțiilor de învãțãmânt superior de stat se face pe bazã de contract încheiat între M. Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului și instituția de învãțãmânt superior respectivã, dupã cum urmeazã:
a) contract instituțional pentru finanțarea de bazã, pentru fondul de burse și protecție socialã a studenților, pentru fondul de dezvoltare instituționalã, precum și pentru finanțarea de obiective de investiții;
b) contract complementar pentru finanțarea reparațiilor capitale, a dotãrilor și a altor cheltuieli de investiții, precum și subvenții pentru cazare și masã;
c) contractele instituționale și complementare sunt supuse controlului periodic efectuat de M. Educației, Cercetãrii, Tineretului și Sportului și CNFIS.
(8) Finanțarea cercetãrii științifice universitare se face conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științificã și dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile și completãrile ulterioare, și legislației specifice domeniului cercetãrii-dezvoltãrii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.30 din Legea nr.330/2009, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Pe de altă parte, potrivit art.7 alin.2 din Legea 284/2010, „Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice” iar potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010 „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
În aceste condiții, în ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, având în vedere considerentele mai sus enunțate, trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii 221/2008.
A mai reținut tribunalul că U. din Pitești a recunoscut că salariile de bază brute ale reclamanților nu au fost determinate în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, așa încât se apreciază ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a se anula în parte deciziile de reîncadrare emise pe numele reclamanților, în ceea ce privește cuantumul salariilor de bază brute, urmând a fi obligată pârâta U. din Pitești să emisă decizii de reîncadrare cu luarea în considerare a salariului de bază ce li s-ar fi cuvenit reclamanților în luna decembrie 2009, dacă ar fi fost stabilit corect conform dispozițiilor Legii 221/2008.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a diferențelor de drepturi salariale, tribunalul a reținut că pentru intervalul 01.01._10, prin Decizia nr.11/2012 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea si aplicarea disp.art.5 alin.6 din OUG 1/2010 și ale art.30 din Legea nr.330/2009, că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Începând cu 01.01.2011 și până la 12.05.2011 sunt aplicabile dispozițiile art.7 alin.2 din Legea 284/2010, conform cărora valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care este Legea 285/2010 și care la art.1 alin.1 arată că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
De la 13.05.2011 au intrat în vigoare dispozițiile Legii 63/2011, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ la art.2, alin.(1) și 2, conform cărora „Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege”.
Prin urmare, drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau la . acestei legi, drepturi salariale care trebuiau să se raporteze la salariul de bază stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii 221/2008 prin care s-a aprobat OG nr.15/2008, diferențele salariale urmând a fi calculate și plătite de pârâți, pe perioada începând cu 01.01.2010 și până la reîncadrarea efectivă, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Capătul 5 de cerere, subsidiar celorlalte capete de cerere a fost respins, întrucât au fost admise capetele de cerere anterioare.
Instanța a respins capătul de cerere nr.6, privind obligarea primei pârâte la achitarea indemnizației de concediu de odihnă, începând cu anul universitar 2010-2011, întrucât potrivit dispozițiilor art.150 din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, așadar Codul muncii neprevăzând posibilitatea ca un salariat care nu are funcția de bază la un alt angajator să beneficieze de mai multe indemnizații de concediu de odihnă, ci de o singură indemnizație de concediu, astfel că cererea a fost privită ca neîntemeiată.
S-a luat act că reclamanta T. A. E. nu a solicitat cheltuieli de judecată și s-a respins ca nedovedită cererea celorlalți reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată, aceștia nedepunând la dosar nici un fel de chitanțe care să ateste că au efectuat astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții U. din Pitești și M. Educației Naționale.
U. din Pitești, în dezvoltarea motivelor de apel, a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul acordării diferențelor salariale până la data pronunțării sentinței, nu și ulterior prin reîncadrarea reclamanților, pentru următoarele motive:
U. din Pitești este instituție publică, finanțată de la bugetul de stat din fonduri publice prin Legea Bugetului de Stat și din surse proprii. Sumele necesare finanțării activității de învățământ, inclusiv pentru acordarea drepturilor salariale, sunt alocate Ministerului Educației Naționale, în baza Legii Bugetului de Stat, de către Stat, reprezentat de M. Finanțelor.
Consideră apelanta că Statul prin M. Finanțelor trebuia să fie obligat la rectificarea Bugetului de Stat, în sensul creșterii alocației bugetare pentru învățământul superior, cu sumele reprezentând creșterile salariale conform OUG 15/ 2008 așa cum a fost aprobată prin Legea 221/2008.
A arătat în continuare că în baza alocării fondurilor prin bugetul de stat, anual, între U. din Pitești și Ministerului Educației, au fost încheiate Contracte instituționale care stipulează drepturile și obligațiile reciproce, precum și nivelul finanțării de la buget, în care sunt incluse și drepturile salariale.
Având în vedere faptul că bugetul de stat nu a fost rectificat în sensul creșterii alocației bugetare pentru învățământul universitar cu creșterea prevăzută în OUG 15/ 2008. aprobată prin Legea 221/2008, în Contractele instituționale încheiate între U. din Pitești și Ministerului Educației, pe anii 2010 – 2014, nu au fost incluse sumele reprezentând creșterile salariale conform OUG 15/2008 așa cum a fost aprobată prin Legea 221 / 2008. Ori, daca Statul Român, a adoptat o inițiativă legislativă pentru sistemul de învățământ universitar, finanțat și din fonduri publice, atunci tot Statul Român, trebuia să stabilească sursele de acoperire a creșterilor salariale generate de aceasta.
Astfel, a învederat că având în vedere că Bugetul de stat nu a fost modificat în mod corespunzător, prin majorarea sumelor alocate învățământului universitar, U. din Pitești este în imposibilitatea de a face o reîncadrare efectivă a reclamanților ulterior pronunțării sentinței, întrucât legislativul a intervenit numai în sensul acoperirii sumelor acordate prin sentințe judecătorești, până la data pronunțării acestora.
Legislativul trebuia să intervină în sensul creșterii salariilor personalului din învățământ prin raportare la OUG 15/2008, aprobată prin Legea 221/2008, începând cu octombrie 2012, atunci când prin Decizia nr. 11 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu data de 01 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea 221 / 2008.
Daca statul R. rămânea consecvent în aplicarea legilor adoptate de el însuși, M. Educației Naționale și U. din Pitești ar fi ținut seama de aceste dispoziții și ar fi acordat drepturile salariale la vremea respectivă. În lipsa consecvenței, U. din Pitești a fost și este în imposibilitatea de a efectua reîncadrarea reclamanților ulterior pronunțării sentinței. Așa cum deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, ele ar trebui să devină izvor de drept și în fundamentarea bugetului de stat și implicit să genereze o nouă lege a salarizării, ținând seama de reîncadrările dispuse de instanțele judecătorești.
A menționat că, fără a constitui însă un motiv de apel, între salariații Universității din Pitești s-au produs discriminări grave privind salarizarea, pe de o parte a celor care au inițiat acțiuni în instanță și au obținut plata diferențelor salariale și chiar reîncadrări, și, pe de altă parte, salarizarea celor care nu au inițiat acțiuni în instanță iar drepturile salariale le-au fost conservate, ba chiar diminuate.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul acordării diferențelor salariale până la data pronunțării sentinței, nu și ulterior prin reîncadrarea reclamanților.
Apelantul M. Educației Naționale, în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că, o primă critică este că instanța de fond a admis acțiunea față de M. Educației Naționale, deși acesta nu are calitate procesual pasivă în cauză. Prin urmare, instanța de fond a dat o hotărâre greșită întrucât o parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
M. Educației Naționale fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) nu are calitate de angajator față de reclamanți, întrucât conform principiului specialității capacității de folosință, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Consideră că instanța de fond nu a analizat prevederile legale aplicabile în speță.
A arătat că instituțiile de învățământ superior, calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. (2) și alin.(3) lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare"
În conformitate cu dispozițiile art. 1691 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat "sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare."
Astfel, a arătat că, în baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. (10) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin „includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (2) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, „din fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxă, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ" si, potrivit art. 171 alin. (7) din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și această instituție de învățământ superior.
Astfel, a învederat că din coroborarea dispozițiilor legale sus menționate, rezultă cu certitudine că, finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. Educației Naționale să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume. Toate aceste prevederile legale se regăsesc și în actuala reglementare, Legea educației naționale nr. 1/2011.
A mai arătat că, în baza prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de către instituțiile de învățământ superior de stat, în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare.
Potrivit prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 222. alin (6), „toate resursele de finanțare ale universităților de stat sunt venituri proprii".
De asemenea, în conformitate cu prevederile din Anexa 3 la H.G. nr 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, finanțarea instituțiilor de învățământ superior care funcționează în coordonarea acestuia se asigură din „Venituri proprii". În veniturile proprii ale universității sunt incluse și sumele primite de la MEN, prin contractul instituțional, pentru finanțarea de bază, pentru cifra de școlarizare aprobată anual prin Hotărâre de Guvern.
M. Educației Naționale asigură finanțarea de bază pentru universitățile de stat în funcție de numărul de studenți și de indicatorii de calitate pentru cifra de școlarizare subvenționată de la bugetul de stat. Pe lângă numărul studenților înmatriculați pe baza cifrei de școlarizare subvenționate de la bugetul de stat, universitățile de stat înmatriculează în baza deciziei senatului și studenți pe locuri cu taxă, în limita capacității maxime de școlarizare evaluată și aprobată de ARACIS, pe program universitar/specializare.
În baza autonomiei universitare (art. 123 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011), comunitatea universitară are dreptul să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare iar M. Educației Naționale a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
In calitate de ordonator de credite, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 118 lit. a din Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
Prin urmare, a arătat apelantul, M. Educației Naționale nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. Educației Naționale a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
D. prevederile legale menționate mai sus, reiese cu certitudine faptul că ministerul nu are calitatea de a plăti și calcula drepturile salariale pentru cadrele didactice.
Potrivit prevederilor Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Astfel, a arătat că, în nici un caz, M. nu are calitatea de angajator față de reclamanți, întrucât nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință, încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecata fata de MEN ca neîntemeiată.
In drept apelul a fost întemeiat pe disp. art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 84/1995 Legea învățământului cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003.
Intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, prin care au răspuns punctual motivelor de apel invocate de ambii apelanți, arătând în esență că susținerile apelantei universitatea din Pitești nu pot fi reale critici aduse sentinței pronunțată de instanța de fond, deoarece vizează preponderent obligarea Ministerului Educației Naționale de achitare a drepturilor bănești ce li se cuvin, că pârâta invocă lipsa unei rectificări bugetare, critică din care rezultă că în realitate, aceasta recunoaște temeinicia pretențiilor lor pentru punctele 1-5 din cererea de chemare în judecată.
Au solicitat respingerea ambelor apeluri ca nefondate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și apelurile declarate în cauză, va reține următoarele:
Referitor la apelul declarat de M. Educației Naționale fost MECTS, curtea va constata că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 468 NCPC raportat la art.215 din Legea nr.62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Sentința civilă atacată, nr. 1175/7.10.2014 a Tribunalului Dâmbovița a fost comunicată apelantului M. Educației Naționale la data de 11.11.2014, conform dovezii de comunicare a hotărârii, dovezii de primire și procesului verbal de predare, atașate la dosarul de fond, iar apelul a fost declarat la data de 25.11.2014, conform mențiunilor de pe ștampila poștei aplicate pe plicul de corespondență, deci cu depășirea termenului de 10 zile instituit de lege și calculat potrivit art. 181 NCPC.
Criticile formulate de acest apelant nu vor mai fi analizate întrucât, potrivit art.248 alin. 1 NCPC, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Pentru considerentele arătate, în lumina reglementărilor legale invocate, Curtea urmează să admită excepția tardivității formulării cererii de apel invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge apelul declarat de M. Educației Naționale fost MECTS ca fiind tardiv formulat.
Referitor la apelul declarat de U. din Pitești, curtea va constata că acesta este nefundat, pentru următoarele considerente:
Prin O.U.G. nr.15/2008 au fost aprobate creșterile salariale ce se vor acorda, începând cu anul 2008, personalului din învățământ, acest act normativ fiind aprobat de Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, stipulându-se majorarea coeficientului de multiplicare pentru personalul didactic și didactic auxiliar pentru perioada 01.10.2008 – 31.12. 2008 și reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, până la data de 31.12.2009, situație confirmată cu ocazia unui recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr.3/2011 pronunțată de I.C.C.J.
Astfel, începând cu perioada octombrie 2008 – decembrie 2009, persoanele încadrate în funcții didactice trebuie să beneficieze de un salariu de baza, calculat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008.
Ulterior, începând cu data de 01 ianuarie 2010, au intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și O.U.G. nr.1/2010 care au reglementat salarizarea pentru perioada 01.01. 2010 – 31.12.2010.
Potrivit art. 30 alin.5 din Legea nr.330/2009, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar, ulterior, prin O.U.G. nr.1/2010, în cuprinsul art.5 alin.1, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2010 își păstrează salariul (indemnizația lunară de încadrare avută la aceasta data).
Așa fiind, această soluție se impune în puterea legii, având în vedere și considerentele Deciziei nr.877/28.06.2011 a Curții Constituționale care a statuat în sensul că reîncadrarea personalului din învățământ, începând cu data de 01.01.2010 se va face conform dispozițiilor Legii nr.221/2008, aceasta decizie având caracter obligatoriu, potrivit art.147 alin.4 din Constituție.
Situația prezentată se perpetuează și după data de 1.01.2011, întrucât, în Legea nr. 285/2010 se menționează că „începând cu 01.01. 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice, se majorează cu 15%”.
Legea folosește sintagma „acordate”, însă, în speță, drepturile salariale nu au fost acordate în cuantumul stabilit prin Decizia nr.877/2011 a Curții Constituționale, astfel, încât, se apreciază că majorările și diminuările produse cu privire la salariații bugetari, inclusiv personalului din învățământ, respectiv diminuarea de 25% prevăzută de Legea nr.118/2010 și majorarea ulterioară de și15%, trebuie raportate la o altă bază de calcul, atât în anul 2009, cât și în anul 2010, situație atestată și prin Decizia nr.11/2012 a I.C.C.J.
De la 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ la art.2.
D. analiza dispozițiilor acestei legi rezultă în mod cert că drepturile salariale nu pot fi inferioare celor de care reclamanții beneficiau la . acestei legi, drepturi salariale care trebuiau să se raporteze la salariul de bază stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii 221/2008 prin care s-a aprobat OG nr.15/2008.
Prin urmare, în mod corect tribunalul a dispus obligarea Universității din Pitești să emită decizii de reîncadrare pentru reclamanți, cu luarea în considerare a salariului de baza ce li s-ar fi cuvenit în luna decembrie 2009, dacă ar fi fost stabilit corect conform dispozițiilor Legii nr.221/2008 prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 15/2008 și s-i încadreze pe reclamanți, potrivit Legii nr. 63/2011 (art.2), începând cu 13 mai 2011 și ulterior, cu luarea în considerare a salariului de baza ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie 2011, dacă ar fi fost corect reîncadrați in ianuarie 2010 și ianuarie 2011, prin raportare la salariul de baza stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008 prin care s-a aprobat O.G. nr. 15/2008. Ca o consecință a acestei reîncadrări, în mod corect s-a dispus și plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite.
Nu poate fi primită susținerea apelantei că nu au fost prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aceste sume, în condițiile în care ordonatorul de credite avea obligația de a calcula corect drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ și de a-și dimensiona corespunzător bugetul.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art. 480 NCPC, va respinge apelul declarat de pârâta U. din Pitești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția de tardivitate de declarare a apelului de către apelantul M. Educației Naționale invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelantul M. Educației Naționale fost MECTS cu sediul în București, sector 1, .. 28-30, împotriva sentinței civile nr. 1175 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții D. D., T. A. E., D. G., toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Pitești, ., jud. Argeș și V. D. domiciliat în Pitești, ., ., ., jud. Argeș, ca tardiv declarat.
Respinge apelul declarat de apelanta U. din Pitești împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Respinge cererea intimaților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5 martie 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
8 ex./18.05.2015
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. L. B.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
