Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1326/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 1326/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 5765/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1326

Ședința publică din data de 29 septembrie 2015

Președinte - V. G.

Judecător - P. M. G.

Grefier - J. Părcălăbescu

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta S.C. T. C. EXPRESS S.A., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 1062 pronunțată la 15 aprilie 2015 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul C. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ..

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă . SA și intimatul-pârât C. M..

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, va da eficiență dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II NCPC și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta . SA PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 116,84 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 16 l. motorină pe luna octombrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transport de călători cu autobuzul marca BMC, pe care îl are în primire și pentru care, conform cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum mediu de 20 l. motorină/100 km. parcurși, în luna octombrie 2012 a parcurs 2048 km. având un consum normat de 447 l motorină, însă a consumat 463 l. motorină, depășind cantitatea aprobată cu 16 l.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1062 pronunțată la 15 aprilie 2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, respectiv notei din data de 19.11.2012, procesului - verbal din 28.02.2014, pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători a înregistrat pe luna octombrie 2012 o depășire la consumul de carburanți de 16 l. motorină, în valoare de 116,84 lei, în condițiile în care a parcurs 2048 km. pentru care consumul normat era de 447 l. motorină.

Dispozițiile art.272 C. muncii prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare, art. 254 C. muncii stipulând că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.

Așadar, din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna octombrie 2012 transport de călători cu autobuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 16 l. motorină la 2048 km. parcurși, în valoare totală de 116,84 lei, ceea ce înseamnă că acesta nu a săvârșit din vina sa, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu vreo faptă ilicită și producerea unei pagube în daune reclamantei, deoarece din nicio probă administrată în cauză nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de câtre pârât.

Tribunalul a apreciat că înregistrarea în luna octombrie 2012 o unei depășiri de către autobuzul primit de câtre pârât a consumului normat, nu înseamnă, în mod automat, că acesta este vinovat de producerea pagubei, întrucât, pe de o parte, sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și, deci, în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.

Apărările reclamantei în sensul că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, au fost considerate de instanță ca nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și, nicidecum, pârâtul.

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 254 C. muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel . SA PLOIEȘTI, înființată prin reorganizarea Regiei Autonome de T. Public Ploiești, care a susținut că instanța de fond reține în mod greșit că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.

Precizează apelanta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații (pct. 4.83 și 4.85), iar potrivit pct. 4.12.1 acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.

Totodată, susține apelanta, conform art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".

În opinia apelantei, aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ordinului nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „ sarcinile șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".

De asemenea, a învederat apelanta că, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la Cap. 3 „Determinarea consumului mediu de combustibil”, pct. 3.1.2.” Condiții tehnice și climaterice”, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II-a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier".

Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, apelanta consideră că acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.

În raport de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, iar pe fond, obligarea intimatul la plata sumei de 116,84 lei, cu dobânzile legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:

Potrivit art. 254 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, în alin.2 menționându-se că răspunderea lor nu poate fi angajată pentru pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Prin urmare, salariații răspund patrimonial, în condițiile textului de lege menționat anterior, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, despăgubirile având caracterul unei daune pentru un prejudiciu real (nu doar nominal) cert, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii, al posibilității de evaluare, actual, direct, material și care să nu fi fost reparat încă.

Din conținutul acestui text rezultă condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.

Spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 Codul muncii nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate incumbă angajatorului.

Prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, conform art. 272 din Codul muncii.

Din procesul-verbal încheiat la 28.02.2014 (fila 7 dosar fond) rezultă că intimatul-pârât a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 16 l motorină în sumă de 116,84 lei pe luna octombrie 2012 arătând, conform notei explicative pe care a dat-o, că nu se consideră vinovat de prejudiciul cauzat reclamantei.

La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea apelantei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât, iar apelanta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare.

În ceea ce privește aplicabilitatea Ordinului nr. 14 din 27 septembrie 1982, pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile care avea în vedere hotărârea Consiliului de directivă pentru coordonarea, îndrumarea și controlul utilizării raționale a autovehiculelor din parcul socialist, din 27 august 1982, Curtea constată că potrivit art. 2, acesta se aplică unităților deținătoare de mijloace de transport auto din subordinea ministerelor, celorlalte organe centrale, consiliilor populare județene și al municipiului București și organizațiilor cooperatiste și obștești, pe baza dispozițiilor date de organele centrale ale acestora.

Regia autonomă de T. Public Ploiești este înființată în baza legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale ca persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, autoturismele în discuție fiind destinate exercitării obiectului său de activitate, ea nefăcând dovada că se încadrează printre unitățile strict indicate în Ordinul invocat.

În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 254 Codul muncii, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea în temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat reclamanta S.C. T. C. EXPRESS S.A., cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 1062 pronunțată la 15 aprilie 2015 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul C. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2015.

Președinte, Judecător,

V. G. P. M. G.

Grefier,

J. Părcălăbescu

Red. GV

Tehnored.PJ

4 ex /01.10.2015

j.f. N. A.

d.f._ Tribunalul Prahova

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1326/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI