Acţiune în constatare. Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 2831/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 174
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Președinte –V. S.
Judecători - E. M.
– V. G.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta C. Națională a Uraniului SA București, cu sediul în București, ..68, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2205 din 6.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant M. M. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant M. M. având cuvântul solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională a Uraniului SA București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că în perioada 6 septembrie 1985 - 1 iulie 1989 a desfășurat activitate în calitate de angajat al pârâtei ce se încadrează în grupa I-a de munca, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că fost angajatul societății-pârâte, în calitate de inginer electromecanic având ca sarcini de serviciu exploatare și întreținerea tuturor instalațiilor electrice și mecanice, fiind pe toată durata programului de lucru expus mediului catalogat ca radioactiv.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2205 din 6 octombrie 2014, în temeiul disp.art. 406 C. proc. civ., a luat act că reclamantul a renunțat la judecată și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin art. 9 C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Instanța de fond, a reținut că în cauză reclamantul a formulat și depus la dosar prin serviciu registratură la data de 28.08.2014, cererea de renunțare la judecarea întregii cereri de chemare în judecată, aceasta fiind consemnată în practicaua acestei sentințe.
Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C.pr.civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârât, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța verifică în continuare îndeplinirea acestei condiții.
Astfel, în ședința de judecată din data de 6.10.2014, pârâta și-a dat acordul expres la cererea reclamantului având ca obiect renunțarea la judecată, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) C.pr.civ.
Totodată, având în vedere cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată potrivit art. 406 alin. (3) C.pr.civ., tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că acestea nu au fost dovedite de către solicitant potrivit cerințelor stabilite prin art. 452 C.pr.civ.
În baza tuturor considerentelor de fapt și de drept dezvoltate, tribunalul a constatat că reclamantul a renunțat la judecarea cauzei și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, considerând-o nelegală întrucât în mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată deși acestea au fost dovedite în fața instanței și solicitate.
A susținut recurenta că la termenul din 6 octombrie 2014 consilierul juridic s-a prezentat la sediul instanței cu autoturismul, mergând de la București la Tribunalul Prahova și pentru aceste cheltuieli efectuate a transmis prin fax instanței adresa nr. 8135/6 octombrie 2014 însoțită de bonul de benzină nr. 311/6 octombrie 2014 în valoare de 100 lei reprezentând contravaloarea combustibilului necesar deplasării.
În dovedirea susținerilor recurenta a depus la dosar copia ordinului de deplasare, a bonului fiscal precum și a decontului.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la data de 6 octombrie 2014 când s-a pronunțat sentința civilă nr. 2205 recurenta a fost prezentă în instanță și a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport, așa cum se menționează în practicaua hotărârii, unde, de asemenea, s-a făcut mențiunea consilierului juridic că va depune dovada cheltuielilor de judecată până la sfârșitul ședinței de judecată.
Din actele dosarului rezultă că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată făcută în scris prin care s-au solicitat, pe lângă cheltuielile de transport cerute prin concluziile orale de recurentă, s-a solicitat în plus și suma de 160 lei reprezentând diurnă pe ziua respectivă, la cerere atașându-se bonul fiscal copia articolelor nr. 105/112 din Contractul colectiv de muncă. Toate aceste acte au fost primite de Tribunalul Prahova prin fax la data de 6 octombrie 2014 02.33PM, fiind înregistrate la registratura instanței la data de 7 octombrie 2014, deci după ce instanța s-a pronunțat la data de 6 octombrie 2014.
Față de aceste împrejurări în mod corect tribunalul a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, motiv pentru care recursul de față este nefondat și va fi respins ca atare, față de prevederile art. 496 NCPC.
Totodată, va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Națională a Uraniului SA București, cu sediul în București, ..68, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2205 din 6.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 februarie 2015.
Președinte Judecători
V. S. E. M. V. G.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-02-19
EM/VM
4 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. G. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 641/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1326/2015.... → |
|---|
