Acţiune în constatare. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 248/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 248
Ședința publică din data de 24 februarie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanții S. G., I. D., T. I., S. I., S. A., I. N., P. S. - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. E., cu sediul în Ploiești, ., ., de pârâta . SA prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ..3, jud.Prahova și cu sediul ales la Cabinet avocat C. E.-R., în Ploiești, .,..A, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2182 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Apeluri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți S. G., I. D., T. I., S. I., S. A., P. S. reprezentați avocat M. E. din Baroul Prahova, lipsind apelantul-reclamant I. N. și apelanta-pârâtă . SA.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură, înregistrată sub nr. 3556/20.02.2015, apelanta-pârâtă . SA prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL a depus cerere prin care arată că renunță la judecata prezentei cauze.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de probatorii formulată de apelanții-reclamanți.
Avocat M. E. pentru apelanții-reclamanți solicită a se stabili de expert dacă pentru realizarea sarcinilor de serviciu apelanții erau obligați să se deplaseze în toată societatea. Totodată, arată că nu îl reprezintă și pe apelantul I. N., neavând delegație.
Curtea va respinge cererea apelanților-reclamanți de completare a probei cu expertiză tehnică având ca obiectiv ca expertul să precizeze dacă pentru realizarea sarcinilor de serviciu apelanții erau obligați să se deplaseze în sectoarele și secțiile de producție unde se produc noxe, având în vedere că din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond rezultă împrejurările arătate.
Apărătorul apelanților-reclamanți învederează că nu mai are alte cereri, iar Curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat M. E. pentru apelanții-reclamanți solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă, solicită a se lua act de declarația acesteia de renunțare la judecată.
C u r t e a,
Asupra apelurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2182 din 3 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S. G. (pentru perioada 10.03._02), I. D. (pentru perioada 18.03._99), T. I. (pentru perioada 18.03._99), S. I. (pentru perioada 25.06._99), S. A. (pentru perioada 02.10._01), I. N. (pentru perioada 25.01._74 si 10.02._01), P. S. (pentru perioada 17.02._01), în contradictoriu cu pârâta . SA, prin care au solicitat ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să constate ca in perioadele mai sus menționate au lucrat efectiv în grupa I-a în procent de 100%, cu obligarea pârâtei la eliberarea adeverințelor în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că din studierea cărților lor de munca rezultă că au beneficiat in perioadele deduse judecății de grupa a II-a de munca in procent de 100%, deși raportat la activitatea desfășurată (lăcătuș mecanic,cazangiu,maistru,tehnician ATM,sef serviciu protecția muncii,inginer urmărire producție,inginer energetician,primitor distribuitor, pompagiu si lăcătuș montator), trebuiau sa beneficieze de grupa I-a de munca de muncă.
De asemenea, reclamanții au solicitat recunoașterea drepturilor rezultate din Ordinul 50/5 martie 1990 pentru grupa I-a de muncă în procent de 100% și eliberarea de către parata a unei adeverințe din care să rezulte acest lucru.
În concluzie, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a formulată, în sensul de a beneficia de prevederile Ordinului nr.50/1990 al MMPS, grupa I-a de munca în procent de 100 %, si de condiții deosebite de muncă după data de 01.04.2001, datorită condițiilor învederate care vor fi confirmate și de raportul de expertiză
În drept, reclamanții au invocat disp. Ordinului nr.50/1990 al MMPS,HG.nr.559/1990, Hg.nr.456/1990, Ordinul nr.100/1990 si HG.nr.261/2001
Pârâta S.C. R. A. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în speța fiind incidente art.283 alin.2 din Codul Muncii raportat la art.7 alin1 din Decretul nr.167/1958, întrucât dreptul
la acțiune a început sa curgă de la data la care au încetat raporturile juridice de muncă si reclamanților le-a fost completat carnetul de muncă.
Pârâta a arătat că reclamanții au cunoscut aceste înregistrări din carnetul de muncă ce fac dovada, în vederea pensionarii, a perioadelor de activitate desfășurate de reclamanți în grupa a II a de muncă și ca atare de la aceasta dată curge termenul de prescripție, prescripție deja împlinită, situație în care acțiunea reclamanților este prescrisă.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că reclamanții au fost încadrați în grupa a II-a de munca întrucât nu au lucrat efectiv in instalațiile încadrate în grupa I-a de munca, iar pentru perioada după data de 01.04.2001incadrarea în condiții deosebite de muncă s-a făcut în temeiul prevederilor HG.nr.261/2001, obținându-se aviz de la I.T.M. Prahova numai pentru salariații ce lucrau efectiv în condiții grele de muncă, avizul fiind valabil începând cu data de 01.08.2002,data la care reclamatul S. G. nu mai era salariatul societății.
S-a mai apreciat de pârâta că existența condițiilor deosebite trebuie probată cu determinări de noxe ce trebuiesc confirmate de inspectorii teritoriali de protecția muncii care să constate că au fost aplicate toate măsurile de normalizare a activităților, a condițiilor de muncă și că toate instalațiile funcționează normal, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică specialitatea mașini unelte, expertul desemnat N. C. a constatat că reclamanții S. G. si I. N. au prestat activitate la Atelierul Mecanic si Atelierul Revizii-Reparații-Întreținere, iar reclamanții T. I., I. D., S. I. si P. S. au desfășurat activitate în cadrul Secției energetica -Atelier Termo-Hidro, cât și la serviciu P.S.I (I. D.).
Deși nu au fost efectuate determinări de noxe, nefiind indicate buletine de determinări în acest sens, expertul desemnat a încadrat toți reclamanții în grupa I-a de munca (aceștia beneficiind de grupa a II-a de muncă acordată de societate pentru perioadele deduse judecății) întrucât s-a apreciat de către expert ca în cadrul societății s-au desfășurat procese de rafinare cu acid sulfuric, fabricare de uleiuri, instalații de ardere gudroane, sisteme de descărcare chimica în urma cărora s-au degajat vapori de sulf, vapori de produse petroliere și alți compuși toxici volatili situație de fapt ce îi îndreptățește pe reclamanți să beneficieze de grupa –I-a de muncă în procent de 100%.
Tribunalul a apreciat ca fiind eronate concluziile expertului desemnat întrucât acesta a încadrat reclamanții corespunzător HG.nr.559/1990 la salariați ce prestează activitatea în instalații de rafinare cu acid sulfuric în industria prelucrătoare a țițeiului (art.1.pct.3), situație neconformă cu realitatea având în vedere secțiile și atelierele în care și-au desfășurat reclamanții activitatea și care nu beneficiază de grupa a I-a de muncă.
Astfel, Tribunalul a constatat că reclamanții nu pot beneficia de grupa I-a de muncă întrucât nu și-au desfășurat activitatea în instalațiile strict și expres menționate de HG.nr.559/1990, considerând ca fiind corectă încadrarea în grupa a II-a de muncă
dispusă de către societatea pârâtă, situație față de care acțiunea formulată de reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanța de fond a considerat ca sunt eronate concluziile expertului, având in vedere secțiile si atelierele in care și-au desfășurat activitatea (atelierul mecanic si atelierul revizii-reparatii-intretinere: S. Ghe. si I. N.; secția energetica -atelier termo-hidro: T. I., (linca D., S. I. si P. S., precum si la PSI llinca D.), care nu se încadrează in lege privind condițiile speciale - grupa I-a de munca. Instanța a observat numai cărțile de munca unde figurează secțiile unde au fost incadrati conform contractelor individuale de munca si nu a analizat cu atenție raportul de expertiza.
. de munca, au lucrat in aceste secții, dar activitatea zilnica (atat ziua cat si noaptea) și-au desfasurat-o practic in toata societatea, trecând prin toate celelalte secții si sectoare, spre a își îndeplini sarcinile de serviciu, lund contact direct cu noxele ce izvorăsc din fluxul tehnologic al acestor sectoare. Expertul a arătat clar obiectul de activitate si fluxul tehnologic al intimatei parate (cuprinzând doua linii tehnilogice principale), precizând procesele de rafinare din cadrul rafinăriei, cu noxele rezultând din acestea.
De asemenea, expertul a arătat si obiectivele fiecărei secții in care au lucrat si sarcinile de servici care le-au revenit (secția energetica atelier termo hidro, serviciul PSI (prevenirea si stingerea incendiilor)-unde a lucrat reclamantul llinca D., secția mecanica -atelier mecanic si atelier reparații, întreținere revizii), precum si noxele la care se expun cei care lucrează in aceste secții pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe intreg teritoriu al rafinăriei.
Pe de alta parte, arată apelanții reclamanți și faptul că principala proba care s-a administrat si care a contat in cauza a fost aceasta expertiza. Expertul a mers la intimata parata, s-a consultat cu factorii de decizie, a analizat sarcinile reclamanților de serviciu si a concluzionat favorabil. Expertul era singurul in măsura a analiza dacă aceștia îndeplinesc condițiile pentru grupa I-a de munca.
Solicită apelanții să se dispună completarea probei cu expertiza tehnica, in sensul de a se preciza daca, pentru realizarea sarcinilor de service, erau obligați a se deplasa in sectoarele si secțiile de producție unde, datorita activității desfășurate si a fluxului tehnologic, se produc noxele menționate si de expert.
Împotriva sentinței a declarat apel și pârâta . SA, arătând că, criticile formulate impotriva soluției instanței de fond vizează pronunțarea unei soluții netemeinice si nelegale, in speța fiind incidente disp. 480 alin. (2) C.proc.civ.
Instanța de fond nu a dat o interpretare unitara a dispozițiilor legale in materie, netinand cont si de disp.art.10 din Ordinul 50 din 1990 care prevăd in mod expres ca in situația in care nu se cunoaște cat din timpul efectiv lucrat se incadreaza in grupa I de munca si cat in grupa II de munca, salariaților li se va acorda grupa II de munca. Reiterează excepția prescripției dreptului la acțiune, in speța fiind incidente art. 283 alin. 2 Codul muncii ,raportat la art. 7 alin. 1 din Decretul167/1958, excepție respinsă nelegal de către instanța de fond.
Art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990 prevede ca unitățile au obligația sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente in unitate, situația incadrarii personalului in grupele I si II de munca, incepand cu 18.03.1969, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce seincadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii, facandu-se conform alin. 1, pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca.
Așadar, dovedirea perioadei de activitate desfășurata de intimata reclamanta in grupa I de munca, in vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca. Reclamanta nu contesta ca a cunoscut, la data incetarii raporturilor de munca cu recurenta parata, înregistrările din carnetul de munca in care se menționează grupa II de munca.
Prin urmare, pentru stabilirea datei la care s-a născut dreptul la acțiune având ca obiect recunoașterea grupelor de munca potrivit Ordinului nr. 50/1990, relevanta are doar data la care reclamantul a cunoscut aceste înregistrări din carnetul de munca, care si fac dovada, in vederea pensionarii, a perioadelor de activitate desfășurate in locurile de munca si activitățile ce se incadreaza in grupele I si II de munca, respectiv data comunicării carnetului de munca, suucesiv încheierii raportuilor juridice de munca, 01.04.2001 Ia toti reclamanții
Reclamanții au fost salariați ai paratei in perioadele invocate in petitul cererii introductive de instanța, alții lucrând in continuare la societatea pârâtă.
Conform funcției deținute de reclamanți, a fisei postului si atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, reclamanții au fost încadrați in grupa a II a de munca, nelucrand efectiv in instalațiile încadrate in grupa I de munca.
Ordinul 50/1990 are 2 anexe, care stabiilesc n mod expres locurile de munca care se incadreaza in grupa I si respectiv grupa II de munca
Se poate observa ca din totalul celor 51 de locuri încadrate in munca numai 8 locuri de munca au fost incadrate in grupa I de munca, corespunzând condițiilor de fond si de forma necesare acestei încadrări.
Niciun loc de munca din cadrul paratei nu s-a incadrat in grupa I de munca conform Ordinului 50/1991 ci in grupa alia, conform pct 48 al Anexei II. Subsecvent adoptării Ordinului 50/1991 a fost adoptata HG 559/17.05.1998 care precizează in anexa locurile de munca, acitivitatile profesionale si categoriile profesionabile incadrabile in grupa I de munca din Ministerul Idustriei si Chimiei, la art.3 fiind incadrate rafinăriile, la pct.5-bitumul si la pct.7-epurare si reziduuri.
Ulterior datei de 01.04.2001 încadrarea in condiții deosebite de munca s-a făcut in baza prevederilor HG 261/22.02.2001. Parata a obținut avizarea de la ITM Prahova, conform metodologiei prevăzute de norma juridica speciala abia numai dupa data de 01.08.2002 si numai pentru anumite categorii de salariați.
Din lista nominala depusa la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea se poate lesne observa ca încadrarea in condiții deosebite de munca s-a făcut in conformitate cu disp.HG 261/22.01.2001 numai pentru salariații care lucrau efectiv in condiții grele de munca, iar personalul de conducere (gen șefii de formație sau șeful de instalație) nu a fost incadrat in condiții grele de munca, nebeneficiind de grupa I de munca.
Apelanta parata precizează ca la pct 5 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede expres ca existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Condițiile potrivit cărora un loc de munca se incadreaza în grupa I sau a Il-a de munca sunt reglementate în actele normative mai sus menționate astfel ca instanțele nu au competenta de a schimba activitățile dintr-o grupa în alta respectiv din grupa a Il-a de munca în grupa I de munca. Mai mult, fata de actele normative în vigoare, instanțele judecătorești nu au competenta de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie de către administrație si sindicat.
Mai mult, reclamanții isi întemeiază cererea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, abrogat prin Legea nr. 19/2000, si nici o instituție nu poate fi obligata sa întocmească un act pe o prevedere legala care nu mai este in vigoare de 12 ani.
Față de aceste considerente expuse pe larg anterior solicitam admiterea ca temeinic si legal a apelului formulat de apelanta reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2182/03.10.2014, comunicata la data de 21.11.2014, soluție pronunțata de Tribunalul Prahova in cauza ce a format obiectul dosarului civil nr._, schimbarea în tot a sentinței apelate și, in principal respingerea cererii privind recunoașterea grupei I de munca, ca fiind prescris dreptul la acțiune, si în subsidiar modificarea in parte a sentinței apelate si pe fondul cauzei respingerea ca nefondata a cererii introductive de instanța.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta R. A. Română SA prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL,în temeiul dispozițiilor art. 406 din Codul de procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea acesteia la judecata apelului declarat.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, Curtea constată că R. A. Română SA are ca obiect de activitate prelucrarea țițeiului și a derivatelor acestuia, prelucrarea gazolinei și comercializarea acestor produse, fluxul tehnologic desfășurându-se pe două linii tehnologice principale: prelucrarea țițeiului indigen și de import cu un conținut de sulf redus, obținându-se carburanți, și prelucrarea țițeiului naftenic secționat indigen, producându-se uleiuri.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de experta N. C., în cadrul Rafinăriei A. Română erau procese de rafinare cu acid sulfuric fumans tehnic, pentru fabricare de uleiuri, procese de fabricare cocs și bitum, instalații de ardere gudroane, în urma cărora se degajă vapori de SO2, SO3, pulberi cocs, gudroane arse incomplet, vapori grei de produse rezultate de la blazele de oxidare bitum, vapori de produse petroliere. A arătat expertul și faptul că există sisteme de descărcare chimicale care
determină apariția de vapori de SO2, SO3, furfurol, pulberi de pământ decolorant – un cumul de noxe pe tot teritoriul rafinăriei, mirosurile fiind datorate compușilor de sulf, cum ar fi: H2S, SO2, hidrocarburi de petrol și compușilor agenți volatili.
Reclamanții au lucrat în cadrul societății pârâte, desfășurându-și activitatea în cadrul Secției Energetice Atelier Termo-Hidro (T. I., S. A., S. I. si P. S.), Secției Mecanice – Atelier Mecanic și Atelier Reparații, Întreținere, Revizii (S. G. și I. N.), precum și la Serviciul PSI (llinca D.).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de experta N. C., activitatea zilnică desfășurată de reclamanți s-a realizat în locuri de muncă cu condiții nefavorabile de microclimat, expunere profesională la gaze produse petroliere, acizi, zgomot peste limita admisă, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale, pericol de explozie, fiind imposibilă îndepărtarea nocivității și pericolului factorilor fizici, chimici sau biologici nocivi.
Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că activitatea prestată de reclamanți în perioadele precizate în anexa la raportul de expertiză, anterioare datei de 01.04.2001, poate fi încadrată în grupa I de muncă în procent de 100%, fiind îndeplinite condițiile HG nr. 559/1990 și ale Ordinului nr. 50/1990 republicat.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de munca prin prisma a patru condiții, respectiv: activitatea desfășurata, condițiile de munca, categorii de personal care prestează activitate si timpul de munca. Activitatea desfășurată si condițiile de muncă sunt cele ce reies din anexa nr.1, iar categoriile de personal care prestează activitate sunt cele menționate la punctul 3 din ordin care statuează ca "beneficiază de încadrarea in grupele I si II, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
În cauză, prin raportul de expertiză efectuat pe baza analizării legislației în domeniu, a carnetelor de muncă ale reclamanților, a fișelor de post, a contractelor de muncă, fișelor de apreciere și proceselor verbale întocmite de conducerea unității cu privire la meseriile care se încadrează în grupe de muncă conform Ordinului 50/1990 și a dosarului de personal, expertul de specialitate a concluzionat că activitatea prestată de reclamanți în perioadele precizate în anexa la raportul de expertiză poate fi încadrată în grupa I de muncă în procent de 100%.
Curtea reține și faptul că timpul de muncă este dovedit cu mențiunile efectuate in carnetele de munca, activitatea desfășurata de reclamanți fiind de 100% din durata timpului zilnic de munca, iar legislația privind grupele speciale reglementează acordarea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanți și va schimba în tot sentința în sensul că va admite acțiunea precizată și va constata că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% astfel: S. G. pentru perioada 10.03.1970-1.04.2001; I. D. 18.03.1969-1.03.1999; T. I. - 18.03.1969-1.07.1999; S. I. - 25.06.1969-1.07.1999; S. A. - 2.10.1978-1.04.2001; I. N. - 25.01._74 și 10.02.1975-1.04.2001; P. S. - 17.02.1972-1.01.2001, conform raportului de expertiză N. C..
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata apelului declarat de pârâta R. A. Română SA prin administrator judiciar VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ..3, jud.Prahova și cu sediul ales la Cabinet avocat C. E.-R., în Ploiești, .,..A, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2182 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de reclamanții S. G., I. D., T. I., S. I., S. A., P. S. - toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat M. E., cu sediul în Ploiești, ., ., I. N., domiciliat în ., jud.Prahova.
Schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea precizată.
Constată că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% astfel: S. G. pentru perioada 10.03.1970-1.04.2001; I. D. 18.03.1969-1.03.1999; T. I. - 18.03.1969-1.07.1999; S. I. - 25.06.1969-1.07.1999; S. A. - 2.10.1978-1.04.2001; I. N. - 25.01._74 și 10.02.1975-1.04.2001; P. S. - 17.02.1972-1.01.2001, conform raportului de expertiză N. C..
.//.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește renunțarea la judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. V. S.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
6 ex./10.03.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. E. C.-D.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1349/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-02-2015, Curtea de... → |
|---|
