Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 460/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 460/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 460

Ședința publică din data de 30 martie 2015

Președinte - E.-S. L.

Judecător - V.-A. P.

Grefier - N. M.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROF I. N. B., cu sediul în B. ., județul B., în numele si pentru membrii de sindicat C. V., D. D., LABONT M., M. G., M. T., Ș. V., Ș. S., V. P., împotriva sentinței civile nr. 1048/12 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul L. T. G. C. M. B.,cu sediul în B. .. 11, județul B..

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct.2 teza a II-a Cod pr.civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B., în numele membrilor săi de sindicat C. V., D. D., Labont M., M. G., M. T., Ș. V., Ș. S. și V. P., au chemat în judecată pe pârâtul L. T. G. C. M. B. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la:

1. calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității învățământ pârâte;

2.calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr.1 începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;

3.plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că potrivit art. 88 alin. 1 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic”.

Personalul administrativ sau nedidactic (denumit în continuare personal nedidactic) din unitatea de învățământ este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă.

În ce privește salariul de bază potrivit încadrării, art.1 din HG nr.1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevede: „Începând cu 01.01.2012 salariul de bază minim brut garantat pe țară sestabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012”, iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1”.

Conform art. 1 din HG nr.23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată:„(1) Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în pată pe țară se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie lună în anul 2013…

(2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, iar potrivit art.2 din aceeași hotărâre de Guvern, „pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1”.

S-a mai susținut că Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată statuează:„Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.

(2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.

Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, văzut la art. 7.”

A arătat reclamantul în continuare care au fost actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

Astfel, HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, prevedea, la art.2 alin.1, că salariile personalului din unitățile prevăzute la art. 1 cuprind:-salariul de bază, care se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, cum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate;-sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste gramul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; ..:”

HG nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată, începând cu 01.01.2010, prin art. 48 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 330/2009, cu excepția art. 21, 22, 23 și 30.

OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, prevedea la art.1 alin.1, că pentru activitatea desfășurată, personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr. I-V la prezenta ordonanță de urgență, m și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate, iar conform alin.2 al art.1, în sensul prevederilor alin. 1, prin expresia personal contractual din sectorul bugetar, denumit în continuare personal contractual, se înțelege personalul angajat în acest sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii.

Conform art.2 din OUG nr.24/2000, salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție, pe grade profesionale sau trepte profesionale, ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimă și cea prevăzute în anexele nr. I - V care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

OUG nr. 24/2000 a fost abrogată prin art. 48 alin. 1 pct. 5 din Legea nr.330/2009, începând cu 01.01.2010.

OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale

personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale stipula la art.1, că în anul 2008, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr.24/2000 aprobată prin Legea nr.383/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, cu modificările și completările ulterioare, astfel au fost majorate potrivit OG nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.231/2007, avute la data de 31 decembrie 2007, se majorează în două etape, astfel:a)cu 4,5%, începând cu data de 1 aprilie 2008, față de nivelul din luna martie 2008;b)cu 5,5%, începând cu data de 1 octombrie 2008, față de nivelul din luna septembrie 2008.”

OG nr. 10/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 177/2008, a fost abrogată prin art. 48 alin.1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009.

Potrivit art.7 alin.1 din Legea - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar conform alin.2 al art.7, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se realizează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări...”

Conform art. 30 alin. (5): „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:a)noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

De asemenea, potrivit art.30 alin.6 din lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Reclamantul a arătat că în conformitate cu art.31 din Legea nr.330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, iar potrivit art.32 din același act normativ, pentru personalul promovat în funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similarei

Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010.

OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar prevede:„Art. 4. - (1) Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.

(2) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate, iar salarizarea se face cu menținerea salariilor avute la 31 decembrie 2009.

Au fost citate de către reclamant și disp.art.5 din OUG nr.1/2010 potrivit cărora:„ (1) Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:

a)la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

b)sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr.330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz,indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009

Potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr.330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.”

OUG nr. 1/2010 a fost abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea nr. 284/2010.

Potrivit art.7 din legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice 284/2010:„ (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

(2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.”

Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din

fonduri publice prevede:„Art. 1. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4)Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute prezenta lege.

Art. 2. - În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat”.

Conform art.1 alin.1 din OUG nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale:„Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;b)cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”

A învederat reclamantul că potrivit art.1 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări Legea nr. 182/2012.

În fine, s-a arătat că potrivit art.1 din OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:” (1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

Din dispozițiile legale mai sus menționate, a arătat reclamantul, rezultă faptul că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice și salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.

Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat ai reclamantului, personal nedidactic, erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr.V/2b din OG nr.10/2008 ( la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.

Deși OG nr.10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2010. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/ 2b la OG nr. 10/2008.

De asemenea, începând cu 01.01.2011, conform art. 1 alin.1 din Legea nr. 285/ 2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la OG nr. 10/2008.

Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b la OG nr. 10/2008 ( art. 1 din OUG nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 ( art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar și pentru 2014 (art. 1 din OUG nr.103/2013).

Din anexa nr.V/2b la OG nr.10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 675 lei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care era la data de 01.01.2011, de 670 lei.

Pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei - salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2b la OG nr. 10/2008.

Faptul că salariile de bază ale membrilor de sindicat ai apelantului au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat plată, rezultă și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar și din statele de plată a salariilor.

Referitor la sporul de vechime, s-a susținut că acesta a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin.1 din HG nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare: „Art.7 - (1) Persoanele salarizate potrivit prezentei hotărâri beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, astfel:pentru tranșa de vechime în muncă între 3 și 5 ani, cota la salariul de bază este de 5%, pentru tranșa de vechime în muncă între 5 și 10 ani, cota este de 10%, pentru tranșa de vechime în muncă între 10 și 15 ani, cota este de 15%, pentru tranșa de la 15 la 20 ani, cota este de 20%, iar pentru tranșa de vechime în muncă de peste 20 ani, cota este de 25%.

De asemenea, art. 22 alin.1 din OG nr. 10/2008 stipula că pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare, iar conform alin.2 al art.2, pensionarii pentru limită de vârstă care se angajează pe baza unui contract individual de muncă în sectorul bugetar, potrivit legii, beneficiază de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă dobândite în întreaga activitate, sporul de vechime, calculându-se la acel procent în conformitate cu disp. art. 7 alin.1 din HG nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare.

Legea-cadru nr. 330/2009 prevedea la art.16 alin.1, că tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații, sunt următoarele: de la 3 la 5 ani; de la 5 la 10 ani; de la 10 la 15 ani; de la 15 la 20 ani; peste 20 ani, iar potrivit alin.2 al art.16, gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă prevăzută la tranșa respectivă.”

Reclamantul a citat în continuare disp.art. 29 alin.1 din Legea nr.330/2009, potrivit cărora: „Aplicarea prevederilor prezentei legi în ceea ce privește nivelul de salarizare pentru funcțiile prevăzute în anexele prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază în plată, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare”, ale art.30 alin.1, conform cărora: „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.

Totodată, s-a arătat că potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr.330/2009: „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:a)noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;b)sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

Începând cu 01.01.2010, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG nr.1/2010: „În salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009.

Potrivit art.7 din Legea - cadru nr. 284/2010:„ (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

(2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.”

Conform art. 11 alin. (2) - (4):„(2) Clasele de salarizare și coeficienții prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție cuprind nivelului minim al fiecărei funcții, la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare celor de vechime în muncă.

(3)Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin.2, respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:

- gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;

gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;

gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;

gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;

gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.

(4)Gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă, prevăzută la tranșa respectivă, prin acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (3).”

De asemenea, potrivit art. 33 alin. 1 din același act normativ: „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.”

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din duri publice prevede, la art.1 alin.1, că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar potrivit art.2 din lege, în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit /încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”

Conform art. 4. alin.2 din același act normativ: „În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.”

Potrivit alin.3 al art.4: „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”, iar conform art. 6 alin.1:”În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în funcția corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de ierarhizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.”

Conform art.1 alin.1 din OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a)cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b)cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”

Totodată, conform art.1 din OUG nr. 84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din OUG nr. 19/2012 pentru aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări Legea nr. 182/2012.

În fine, OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice statuează:„Art. 1. (1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”

Atât contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ universitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) sub nr._/02.11.2012, cât și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, înregistrat sub nr. 596/12.11.2007 (aplicabil până la data de 02.11.2012) prevăd la art. 36 alin. 1 lit.a - acordarea sporului de vechime după cum urmează:tranșă de vechime 3-5 ani - spor de vechime la salariul de bază de 5%;tranșă de vechime 5-10 ani - spor de vechime la salariul de bază de 10%;

tranșă de vechime 10-15 ani - spor de vechime la salariul de bază de 15%;tranșă de vechime 15-20 ani - spor de vechime la salariul de bază de 20%;tranșă de vechime peste 20 de ani - spor de vechime la salariul de bază de 25%, sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă plătindu-se începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea.

Obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de muncă este de netăgăduit, în conformitate cu prevederile art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare până la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. 1 lit.c din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și în raport de dispozițiile art. 229 alin.5 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

Au fost invocate de către reclamant și dispozițiile constituționale, susținându-se că prevederile art. 41 alin.5 din Constituție garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar art. 41 alin. 2 din Constituție consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.).

În sensul obligativității clauzelor contractelor colective de muncă este și practica instanțelor de judecată.

Mai mult, conform Codului muncii, art. 160: „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”, iar potrivit art. 162 alin. 3 din același Cod, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

Așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât și din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat.

Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariu bază calculat greșit, așa cum s-a demonstrat mai sus, la pct. I.

Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință tăgadă că nu există nicio diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.

În ceea ce privește dobânda legală, s-a arătat că potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. 4 Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.

Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. 1, că:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile” ( actualmente art. 278 alin. 1 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ce prevede următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.”)

Art. 1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare, prevede: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.

Aceste daune-interese se cuvin fără a fi ținut creditorul a justifica despre vreo pagubă și nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Noul Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează la art.1530: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.

Potrivit art.1531 alin.1 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar conform alin.2 al art.1531, prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, la stabilirea întinderii prejudiciului ținându-se seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Au mai fost invocate de către reclamant disp.art. 1535 alin.1 din Noul Cod Civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, în acest caz, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii ar fi mai mic, precum și cele ale art.1535 alin.2 și 3 din Noul Cod Civil

De asemenea, s-a arătat că sunt aplicabile disp. art.1 coroborate cu cele ale art.2 din OG nr.1/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, respectiv cele ale art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 01.09.2011, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor actuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală datorată fiecăreia dintre acestea”.

Din prevederile legale mai sus invocate, a conchis reclamantul, rezultă că daunele - interese constau în dobândă, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta, deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.

Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.

Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

În sprijinul capătului de cerere privind obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale, s-a invocat și decizia nr.2 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în ședința publică din data de 17.02.2014.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 și următoarele, art.194 Cod pr.civilă, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. 4 și art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1193/24.11.2010, HG nr.1225/14.12.2011,HG nr.23/22.01.2013,HG nr. 871/14.11.2013, contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ înregistrat sub nr. 596/12.11.2007, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituția României, pe dispozițiile HG nr. 281/1993, Legii-cadru nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010, ale Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, OUG nr. 19/2012, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, art. 156 (actualmente art. 161), art.161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. 4), art. 268 și art. 295 alin.1 (actualmente art.278 alin.1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și 2 din OG nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 și următoarele NCC.

Pârâtul L. T. G. C. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reîncadrarea personalului nedidactic pentru anul 2010 s-a făcut in mod corect și legal, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Potrivit art.30 alin 5 din Legea nr.330/2009: „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 astfel: a) noul salariu de bază,solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduce în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege”.

Începând cu 1 ianuarie 2011, încadrarea personalului nedidactic s-a făcut potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază /salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri

publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară” și potrivit Legii nr.284/2010.

În anul 2012, stabilirea salariilor pentru personalul nedidactic s-a făcut potrivit OUG nr. 19/2012, în anul 2013 conform OUG nr.84/2012 și în anul 2014, conform OUG nr. 103/2013.

Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1048/12.11.2014, Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că după cum rezultă din adeverința nr. 613/2014 și statele de plată, reclamanții C. V., D. D., Labont M., M. G., M. T., Ș. V., Ș. S., V. P. sunt angajații pârâtului L. T. G. C. M. - B., ca personal nedidactic, fiind salarizați potrivit dispozițiilor legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

S-a arătat că s-a susținut, în esență, prin motivele invocate în acțiune, că salariile de bază le-au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară, garantat în plată, că sporul de vechime nu a fost calculat corect, fiind aplicat la o bază calculată greșit, neexistând diferențe între personalul ce beneficiază de acest spor și cel care nu beneficiază, solicitând astfel calcularea salariului de bază la nivelul menționat, începând cu data de 01.01.2012, până la data pronunțării hotărârii, calcularea sporului de vechime ca procent din salariul de bază rezultat în urma calculului anterior și la plata diferențelor de drepturi salariale, cu dobânda legală aferentă sumelor.

Tribunalul a constatat că reclamanții confundă valoarea de referință la clasa 1 de salarizare cu salariul minim brut pe țară, acesta din urmă fiind stabilit anual prin hotărâri de Guvern.

Această valoare de referință nu este aceeași cu salariul minim brut pe țară, ci pe baza acestei valori de referință stabilită la art.4 alin.1 din Legea nr.283/2011, se procedează la calcularea salariilor în tot sistemul bugetar și doar acolo unde salariul de bază este mai mic decât salariul minim brut pe țară stabilit prin hotărâre de Guvern, se acordă acest salariu minim brut pe țară.

În cazul în care s-ar proceda în sens contrar, adică dacă s-ar calcula salariile începând de la cuantumul salariului minim brut pe țară, ignorându-se valoarea de referință stabilită prin lege, s-ar ajunge la modificarea legii privind salarizarea pentru întreg personalul bugetar, fapt inacceptabil, deoarece rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării și interpretării legii și nicidecum completării sau modificării acesteia.

A arătat tribunalul că depășirea atribuțiilor puterii judecătorești reprezintă de fapt, incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.

Prin urmare, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Pe de altă parte, tribunalul a constatat că în perioada de referință, pârâta a respectat legile unitare de salarizare a personalului în ce privește elementul salarial în raport de criteriile și principiile stabilite de aceste acte normative.

Astfel, salarizarea reclamanților, începând cu data de 01.01.2010, a fost reglementată de Legea nr.330/2009, legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform Anexei II/14 - Alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, care desfășoară activitate de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, OUG nr.19/2012, OUG nr.84/2012 și OUG nr.103/2013.

Legea - cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a prevăzut, în art.30 alin.5, că în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul avut, iar noul salariu va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta.

Conform art.30 din lege:„(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;

(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege;

(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009;

(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.

(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

În același sens, a arătat prima instanță, au fost și dispozițiile OUG nr.1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

Reclamanții au susținut că la data de 01.01.2010, salariile de bază erau cele prevăzute de anexa V/2b din OG nr.10/2008, fiind prevăzute pentru personalul nedidactic între limita minimă de 641 lei și limita maxima de 675 lei, deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care era de 670 lei în anul 2011.

Însă, a arătat tribunalul, stabilirea salariilor de bază în raport de salariul avut în luna decembrie 2009 era prevăzută de textul legal, respectiv art.30 alin.5 lit.a din Legea nr.330/2009, iar reclamanții nu au făcut dovada contestării acestei încadrări.

Ulterior, Legea nr.330/2009 a fost abrogată prin Legea cadru nr.284/2010.

Conform art.7 din Legea nr.284/2010, s-a prevăzut că aplicarea legii se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, iar valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Ca urmare, deși Legea-cadru nr.284/2010 a intrat în vigoare la 01.01.2011, nu s-a aplicat în privința stabilirii salarizării( coeficienți de ierarhizare, valoare de referință, sporuri etc.)

Pentru anul 2011, Legea nr.285/2010 a fost aceea care a stabilit salarizarea personalului bugetar, ca lege tranzitorie.

Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011:„(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%;

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010;

(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.

Art.16 din aceeași lege a prevăzut expres că „majorarea totală a salariului brut, soldei brute lunare/salariului lunar brut, a indemnizației lunare brute nu poate fi mai mare de 15% față de nivelul acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

Art. 4 „(1) Valoarea de referință este de 600 lei.

(2) În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru;

(3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.”

A conchis instanța de fond că din aceste dispoziții legale rezultă că începând cu anul 2011, cuantumul brut al drepturilor salariale s-a stabilit în raport de funcția și de vechimea în muncă dobândită, în condițiile legii, până la data de 31 decembrie 2010.

Ulterior, prin Legea nr.283/2011,ce a modificat OUG nr.80/2010, s-a prevăzut:„Art. 1 - (1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011;

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

În anul 2012, reglementarea salariilor de bază, a sporurilor personalului plătit din fonduri publice a fost aceea prevăzută de OUG nr.19/2012, în anul 2013 de OUG nr.84/2012 ( art.1: „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”), iar în 2014 de OUG nr.103/2013.

Potrivit art.1 din OUG nr.103/2013:„(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare;

(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

Existând astfel trimiteri ale textelor legale la nivelul, inițial, al salariului din luna octombrie 2010, cu majorarea de 15%, respectiv la vechimea avută la 31 decembrie 2010 și de menținere a acestui nivel, conform art.16 din Legea nr.285/2010 și art.II, art.1 alin.2 din OUG nr.80/2010, modificată prin Legea nr.283/2011, instanța a reținut, având în vedere situația drepturilor salariale ale reclamanților, astfel cum rezultă din copiile statelor de plată, că au fost stabilite legal.

Art.2 din HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013 și HG nr.871/2013 prevăd că „ pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării: nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”

Or, rezultă din statele de plată, din perioada 2012-2014, că nivelul salariului de bază realizat de reclamanți este peste nivelul salariului de bază minim brut pe țară prevăzut succesiv prin HG nr.1225/2011, HG nr.23/2013, respectiv HG nr.871/2013.

Au mai invocat reclamanții obligativitatea contractelor colective de muncă, cu referire la sporul de vechime, corespunzător fiecărei tranșe de vechime, prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar, înregistrat sub nr._/2012 și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, înregistrat sub nr.596/2007, apreciind că nu a fost corect calculat, fiind aplicat la o bază de calcul greșită.

Însă, a arătat tribunalul, această susținere este nefondată, baza de calcul fiind aceea prevăzută de dispozițiile legale menționate mai sus.

În privința salarizării personalului bugetar, art.13 alin.3 din Legea nr.330/2009 a reglementat faptul că în cadrul fiecărui grad sau al fiecărei trepte profesionale, diferențierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă, prevăzute la art.16 ( de la 3 la 5 ani, de la 5 la 10 ani, de la 10 la 15 ani, de la 15 la 20 de ani și peste 20 de ani).

Acest spor de vechime a fost inclus, conform art.5 din OUG nr.1/2010, în salariile de bază, în cuantumul avut în luna decembrie 2009.

Totodată, s-a prevăzut expres în alin.3 al art.5 din ordonanță, că „în situația în care în cursul anului personalul de conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009”.

S-a mai susținut de către reclamanți, în privința sporului de vechime, că potrivit statelor de plată, nu există nicio diferență între salariul personalului ce beneficiază de spor de vechime și cel care nu beneficiază de acest spor, însă nediferențierea respectivă rezultă din faptul că acest spor a fost inclus în salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile legale de mai sus ( art.30 din Legea nr.330/2009, art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010), iar în cazul personalului ce nu beneficiază de spor de vechime, încadrarea și stabilirea salariilor s-a făcut la nivelul de salarizare pentru funcții similare.

În acest sens sunt dispozițiile din art.2 al Legii nr.285/2010:

„În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

De asemenea, aceeași dispoziție a fost menținută și prin art.2 al OUG nr.80/2010, aprobată prin Legea nr.283/2011:

„ În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”

Aceleași prevederi au fost aplicate și în anul 2013, conform art.2 din OUG nr.84/2012, iar în anul 2014, potrivit art.5 din OUG nr.103/2013.

Totodată, instanța a reținut că deși reclamanții solicită obligarea pârâtului la calcularea salariului de bază, a sporului de vechime, în raport de nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv ca procent la acest salariu de bază și la plata diferențelor de drepturi salariale, începând cu data de 01.01.2012, nu au contestat modul de stabilire a salariilor de bază individuale, conform dispozițiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 284/2010 care prevede în art.30:

„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite;

(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite;

(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare;

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris.”

În același sens sunt și prevederile art.7 din Legea nr.285/2010:„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite;

(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite;

(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile;

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.”

Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, instanța a reținut că fiind subsecvent primelor două capete de cerere, apreciate ca neîntemeiate, și acesta are același caracter.

În consecință, față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „ Prof. I. N.” B., în numele membrilor de sindicat C. V., D. D., Labont M., M. G., M. T., Ș. V., Ș. S., V. P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Se susține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului la calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.

Se arată că tribunalul a respins acțiunea ca nefondată, motivarea sentinței, la care s-a făcut referire, fiind nelegală.

Astfel, se învederează că la momentul aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010, nivelul salariului minim pe economie stabilit prin hotărâre de Guvern era de 600 lei, în timp ce salariul de care beneficiau petenții, potrivit anexei nr. V/2b din OG nr.10/2008, era peste acest nivel, astfel că nu exista motiv de contestare, sub acest aspect, a deciziilor de reîncadrare emise de intimată la data de 01.01.2010.

În ceea ce privește susținerile instanței de fond potrivit cărora apelantul a confundat valoarea de referință la clasa 1 de salarizare cu salariul minim brut pe țară, acestea sunt nefondate, apelantul susține că știe foarte bine ce înseamnă noțiunea de valoare de referință și ce înseamnă noțiunea de salariu minim pe economie garantat în plată.

De asemenea, arată apelantul, cunoaște și faptul că valoarea de referință se aplică pentru stabilirea salariilor personalului bugetar în funcție de coeficienții de ierarhizare (valoarea de referință x coeficientul de ierarhizare = salariu de încadrare). Or, în prezenta speță salariile personalului nedidactic sunt exprimate în lei, între limite minime și maxime, cuantumul valorii de referință neavând nicio implicare în determinarea salariilor de bază a acestora.

Din contră, se susține că din motivare rezultă că instanța de judecată face o confuzie între noțiunile de salariul de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut.

Folosind sintagma „salariul de bază” privit ca un tot unitar, instanța se referă, probabil, la salariul de bază brut. Cele două noțiuni - salariul de bază potrivit

încadrării și salariul de bază brut - nu sunt identice.

Salariul de bază, potrivit încadrării (salariul de încadrare) reprezintă o valoare de referință, care constituie bază de calcul pentru celelalte componente ale salariului (sporuri, indemnizații etc.). În cazul de față, salariul de încadrare reprezintă bază de calcul pentru sporul de vechime în muncă. Așadar, salariul de bază, potrivit încadrării, nu se confundă cu salariul de bază brut.

Potrivit hotărârilor Guvernului privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, adoptate în perioada 2010-2014, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. În sistemul bugetar noțiunea de salariului de bază, potrivit încadrării, este aceeași cu noțiunea de salariu de încadrare.

Apreciază apelantul că această interpretare decurge chiar din modul de redactare a hotărârilor Guvernului privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

În acest context, se au în vedere de către apelant atât principiile și argumentele de interpretare, cât și normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000.

Spre exemplu, arată apelantul, HG nr.1193/2010 conține următoare redactare a textului normativ:”Art. 1. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.

Art. 2. Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi. inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”

Potrivit art. 47 alin.1 din Legea nr. 24/2000, „articolul” ca element structural de bază al părții dispozitive cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date.

În situația supusă analizei textul normativ conține două articole distincte, aplicabile, în două situații distincte: 1) Instituirea, prin art. 1, a unui salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național;2) Instituirea, prin art. 2, a unei reguli speciale pentru personalul din sectorul bugetar, și anume interdicția de a se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării, inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.

Aceeași idee se desprinde și din interpretarea istorico-teleologică, logică și sistematică a celor două articole. Este evident că legiuitorul a dorit instituirea unei norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că numai în aceste condiții își găsește sensul introducerea art. 2 în această redactare. Dacă s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, s-ar fi făcut expres o asemenea mențiune, fără a se mai introduce sintagma „salariu de bază, potrivit încadrării”.

Așadar, raportat la actele normative privind nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, nivelul salariului de încadrare al reclamanților, așa cum acesta este evidențiat în adeverința emisă de unitatea angajatoare, nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată. În speță, nivelul salariului de încadrare al reclamanților este inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Prin urmare, nu salariul de bază, privit ca un tot unitar, este cel ce trebuie să respecte minimul garantat în plată prin actele normative, așa cum în mod greșit a reținut instanța, ci salariul de bază, potrivit încadrării, asimilat salariului de încadrare - bază de calcul pentru obținerea salariului de bază „privit ca un tot unitar” (salariul brut).

Cu privire la sporul de vechime, este evident că în măsura în care salariul de încadrare, care reprezintă bază de calcul, a fost stabilit în mod eronat, urmează ca și acesta să fie calculat și plătit ca procent dintr-un salariu de încadrare situat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioadele de referință indicate.

În legătură cu calculul și plata sporului de vechime, nu lipsit de relevanță este și faptul că din adeverința de salarizare, rezultă că nu există nicio diferență între salariații aflați în aceeași funcție, dar situați pe tranșe diferite de vechime în muncă.

Se ajunge în acest mod la situația discriminatorie în care persoane cu vechime considerabilă în muncă cum sunt membrii de sindicat ai apelantului au același nivel de salarizare cu un proaspăt angajat, aflat la primul loc de muncă, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea în vedere că acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal; în timp ce, celor din a doua categorie, li se asigură salariul minim pe economie stabilit prin hotărârile de Guvern anuale, aceștia neavând dreptul la spor de vechime.

Considerentele instanței de fond potrivit cărora „apărarea în sensul că nu există nicio diferență între personalul nedidactic care beneficiază de vechime, de cel care nu are acest spor, nu este relevantă, atâta timp cât încadrările acestora sunt diferite, fiind emise prin raportare la norme legislative diferite”, nu pot fi menținute dat fiind faptul că, așa cum arată și instanța, actul normativ în baza căruia se face încadrarea și salarizarea personalului nedidactic din învățământ este Anexa V/2b din OG nr. 10/2008, coroborată cu Legea nr. 330/_, OUG nr. 1/2010 și Legea nr. 285/2010, prin urmare ambele categorii de salariați sunt supuse acelorași norme legislative.

În sinteză, cu titlu de exemplu, apelantul prezintă o simulare a modului în care apreciază că ar trebui realizată salarizarea reclamanților pentru anii 2012, 2013 și 2014.

Se solicită, pentru aceste motive, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât L. Teoretic G. C.M. nu a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Se susține de către apelantul-reclamant că se impunea obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale cuvenite, motivat de faptul că la stabilirea punctului de plecare în cazul salarizării membrilor săi de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, nu s-a avut in vedere salariul minim brut pe țară stabilit pe perioada în discuție în cauză.

Salariul minim brut a fost definit de Organizația Internațională a Muncii ca fiind nivelul de remunerație sub care nu se va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent care ar fi modul său de calcul, este salariul care în fiecare țară are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunilor penale sau a altor sancțiuni specifice. Salariul minim este salariul considerat ca suficient pentru satisfacerea necesităților vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând cont de dezvoltarea economică și culturală a fiecărei țări.

Este de necontestat că prin HG nr. 1225/2011 a fost stabilit pentru anul 2012 un salariu minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei lunar, după cum prin HG nr.23/2013 s-a stabilit, începând cu data de 01.02.2013, un salariu minim brut de 750 lei lunar, respectiv de 800 lei lunar începând cu 01.07.2013, iar prin HG nr.871/2013 s-a stabilit, începând cu data de 01.01.2014, un salariu minim brut pe țară de 850 lei lunar, respectiv de 900 lei lunar începând cu 01.07.2014.

Existența acestor acte normative nu înseamnă că negocierea sau stabilirea prin lege a salariilor personalului din unitățile bugetare trebuie să aibă ca bază de pornire acest salariu minim brut garantat, astfel cum pretinde apelantul, ci doar faptul că angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară (art. 164 alin. 2 Codul muncii).

Prin urmare, de principiu, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, astfel cum statuează disp.art.164 alin.3 din Codul muncii și nicidecum să folosească cuantumul acestuia ca punct de plecare în raport de care se calculează ulterior salariul brut lunar al acestuia, cuprinzând, pe lângă salariul de bază, și indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri.

Se impune, de asemenea, a se preciza că în speță este vorba de personal salarizat din sectorul bugetar, iar conform dispozițiilor speciale ale art.162 alin.3 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale representative.

Așadar, în cazul membrilor de sindicat din prezenta cauză, în numele cărora a fost formulată acțiunea de față - C. V., D. D., Labont M., M. G., M. T., Ș. V., Ș. S. și V. P. - drepturile salariale ale acestora pe perioada în discuție au fost stabilite și plătite în conformitate cu dispozițiile actelor normative cu caracter special, la care a făcut pe larg trimitere și prima instanță în considerentele sentinței atacate, conchizând în mod just că drepturile salariale ale membrilor de sindicat au fost legal stabilite.

S-a reținut în mod corect de către prima instanță că salarizarea membrilor de sindicat ai reclamantului, în numele cărora a fost formulată acțiunea, s-a făcut, începând cu anul 2010, conform Legii - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 330/2009.

Salariile calculate la acel moment potrivit anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008 au fost menținute, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 și art. 4 din OUG nr. 1/2010 conform cărora personalul aflat în funcție își păstrează salariul avut la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, fără a fi afectat de reducerea cheltuielilor de personal.

Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin dispozițiile Legii nr. 284/2010, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

Se impune a se menționa că din anul 2010 și până în prezent, salariile membrilor de sindicat ai reclamantului, în numele cărora a fost formulată acțiunea, sunt calculate la nivelul drepturilor avute la data de 31.12.2010, deoarece prin acte normative succesive, în fiecare an, s-a prorogat aplicarea Legii nr.284/2010, fiind menținută în plată indemnizația ce li se cuvenea la nivelul anului 2010.

Astfel, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

A..2 al art.1 din același act normativ prevede că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar conform alin.3 al art.1, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

De asemenea, potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivitOrdonanței de urgențăa Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

În anul 2012, aceste dispoziții au fost prelungite prin art. II din Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Astfel, potrivit acestor dispoziții, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În anul 2013, plata salariilor membrilor de sindicat ai reclamantului, în numele cărora a fost formulată acțiunea, s-a făcut la același nivel potrivit art. 1 din OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, conform căruia în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

De precizat este că potrivit art. 1 din OUG 19/2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

(2) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Prin urmare, instanța de fond nu a făcut o confuzie între noțiunile de salariu de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut.

În speță, chiar dacă în anul 2010, la momentul aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010, nivelul salariului minim pe economie stabilit prin hotărâre de Guvern era de 600 lei, iar salariul de care beneficiau membrii de sindicat ai reclamantului, potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008 era peste acest nivel, ulterior, prin menținerea acelorași drepturi, potrivit actelor normative anterior arătate, se pretinde că drepturile cuvenite sunt sub nivelul prevăzut anual prin hotărârile de Guvern indicate.

Este adevărat că potrivit hotărârilor Guvernului privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, adoptate în perioada dedusă judecății, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază potrivii încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, însă prevederile respective nu pot fi interpretate în sensul susținut de apelantul-reclamant, câtă vreme, pe de o parte, chiar titlul hotărârilor de Guvern respective se referă la stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar pe de altă parte, după cum s-a arătat mai sus, în cazul drepturilor salariale ale membrilor de sindicat ai reclamantului, în numele cărora a fost formulată prezenta acțiune, acestea au fost stabilite prin legi și ordonanțe ale Guvernului, astfel încât hotărârile de Guvern menționate nu pot contraveni dispozițiilor legale consacrate de legile și ordonanțele de Guvern enumerate mai sus.

Chiar și în situația în care s-ar accepta interpretarea susținută de către apelantul-reclamant, având în vedere tocmai principiile și argumentele de interpretare, cât și normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000, invocată de apelanți, se constată că în speță sunt aplicabile legile și ordonanțele de urgență ale Guvernului, prin care se stabilește o modalitate specială de calcul a salariilor bugetarilor, astfel cum în mod just a conchis și prima instanță.

Astfel, reglementarea principiului ierarhiei actelor normative se face chiar prin articolul 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate (conținutul normativ) și în funcție de locul autorității emitente în rândul autorităților publice și determină forța juridică a acestora.

Principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele și potrivit normelor care le Guvernează, de nivel superior.

Astfel, art. 1 alin.5 din Constituție stabilește că: „ În România, respectarea

Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Acest text reprezintă consacrarea constituțională a ierarhiei actelor normative, corelativ cu instituirea obligației esențiale pentru funcționarea statului, de respectare a acestei supremații - ierarhii a actelor normative.

Cu privire la forța juridică a actului normativ prin care se realizează evenimentele legislative - modificare, abrogare, etc.-, art. 58 alin. 3 din Legea nr.24/2000 statuează că acestea pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.

Ca atare, în doctrina și practica judiciară s-a stabilit că evenimentul legislativ poate fi dispus cu respectarea următoarelor condiții: actul normativ prin care intervine evenimentul legislativ să fie de același nivel sau de nivel superior celui asupra căruia se intervine; actul normativ prin care intervine evenimentul legislativ să fie ulterior actului asupra căruia se intervine; actul normativ asupra căruia se intervine să fie în vigoare sau în mod excepțional, fiind un act de importanță și complexitate deosebită, poate să nu fie în vigoare, dar să fie publicat în Monitorul Oficial, urmând a intra în vigoare la o anumită dată ulterioară.

În consecință, se reține că actele normative date în executarea actelor normative primare (legi, ordonanțe de Guvern) trebuie să fie date cu respectarea competenței constituționale și legale a organului emitent și cu respectarea actelor normative cu forță juridică superioară.

De asemenea, hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin.2 din Constituția României, „se emit pentru organizarea executării legilor”.

Este consacrat astfel regimul constituțional al hotărârilor Guvernului, potrivit căruia hotărârile trebuie să se întemeieze pe lege sau pe un act normativ cu forța juridică a legii.

Aceste dispoziții constituționale sunt dezvoltate în cuprinsul Legii nr. 24/2000, precum și, subsecvent, în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009.

Hotărârile de Guvern sunt acte de reglementare secundară (secundum legem), ce se emit pentru organizarea executării legilor.Ele nu pot cuprinde reglementări primare ale relațiilor sociale și nu pot fi emise în lipsa unui temei existent într-un act juridic de natură primară.

Ca atare, se constată că în mod corect tribunalul a dat prevalență dispozițiilor din legile și ordonanțele care au stabilit menținerea, în anii 2011, 2012, 2013 și 2014, a unui anumit cuantum salarial avut în anul 2010, iar analiza istorico-teleologică, logică și sistematică a textului normativ din hotărârile de Guvern sus-menționate, pe care apelantul o face, nu poate justifica admiterea apelului în sensul celor solicitate de acesta.

Pe cale de consecință, nici criticile referitoare la recalcularea sporului de vechime, ca procent dintr-un salariu de încadrare situat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioadele de referință indicate nu sunt fondate.

În ceea ce privește calculul și plata sporului de vechime, s-a susținut de către apelant că nu există nicio diferență între salariații aflați în aceeași funcție, dar având tranșe diferite de vechime în muncă.

Cu privire la această problemă, trebuie precizat că art. 30 din Legea nr.330/2009, ale cărei dispoziții, chiar abrogate, își mențin efectele și în prezent prin menținerea an de an a salariului aflat în plată, prevedea că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere, reîncadrarea personalului făcându-se corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.

Potrivit art. 30 alin. 5 din aceeași lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Sporul de vechime a fost inclus, conform art.5 alin.3 din OUG nr.1/2010, în salariile de bază, în cuantumul avut în luna decembrie 2009.

De asemenea, s-a prevăzut expres în alin.3 al art.5 din ordonanță, că în situația în care în cursul anului, personalul de conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009.

Atât art. 31 din Legea nr.330/2009, cât și art. 2 din Legea nr.285/2010, art.2 din OUG nr.80/2010, aprobată prin Legea nr.283/2011, art.2 din OUG nr.84/2012 și art.5 din OUG nr.103/2013 stipulează că pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În cauză nu s-a făcut dovada existenței unei situații de fapt care să fie contrară dispozițiilor legale sus - arătate și nici a unei situații discriminatorii sub acest aspect, iar niciuna din prevederile legale invocate în cuprinsul motivelor de apel nu poate constitui un argument pentru admiterea apelului în sensul cerut de apelant.

Practic, raportat la solicitările reclamantului, se constată că acesta contestă, în esență, măsurile legislative prin efectele concrete ale salarizării de care beneficiază membrii de sindicat în numele cărora a promovat acțiunea.

Or, sub acest aspect, sunt relevante considerentele deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind acela de a realiza justiția, adică de a soluționa aplicând legea litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.

În consecință, solicitările reclamantului în sensul înlăturării unor eventuale discriminări prin eludarea unor acte normative sau înlocuirea acestora sunt nejustificate și exced puterii judecătorești, echivalând cu crearea de norme care sunt atributul puterii legislative.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR PROF I. N. B., cu sediul în B. ., județul B., în numele si pentru membrii de sindicat C. V., D. D., LABONT M., M. G., M. T., Ș. V., Ș. S., V. P., împotriva sentinței civile nr. 1048/12 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul L. T. G. C. M. B.,cu sediul în B. .. 11, județul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2015.

Președinte, Judecător,

E.-S. L. V.-A. P.

Grefier,

N. M.

Red.VAP

Tehnored.NM

4ex./20.04.2015

d.f._ - Tribunalul B.

j.f. A. E. D.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 461/2015....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 462/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Acţiune în constatare. Sentința nr. 1349/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-02-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 461/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 462/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Cereri. Decizia nr. 1613/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 1598/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI