Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-02-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți B. F., N. D., I. D., S. G., V. G., O. V., Pălăvescu M. și B. N. reprezentați de avocat C. G. C. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._, depusă la dosar, lipsă fiind apelanta pârâtă S.C. U. S.A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă. Mai învederează că la dosar s-a depus întâmpinări din partea intimaților reclamanți și s-a depus din partea intimatei pârâte B. F. un material video, după care:

Avocat C. G. C. depune la dosar practică judiciară și jurisprudență referitoare la criticile din motivele de apel și copia unei adeverințe eliberate de . D-nul D. V., și având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Curtea, în temeiul art. 479 NCPC încuviințează la solicitarea intimaților reclamanți prin apărător proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanței, față de materialul video de pus la dosar, avocat C. G. C. arată că intimații au reușit să înregistreze video condițiile de la locul de muncă în care și-au desfășurat activitatea și ar solicita proba cu înregistrarea video, având în vedere că a fost solicitată de partea pe care o reprezintă, dar lasă la aprecierea instanței.

Curtea, respinge cererea de încuviințarea probei cu CD, în temeiul art. 479 alin 2 NCPC, care prevede că instanța poate încuviința probe noi în condițiile art. 478 alin 2 NCPC, din conținutul căruia reiese că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Prin întâmpinare, intimații reclamanți nu au făcut vorbire despre încuviințarea probei cu CD.

Avocat C. G. C. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat C. C. G., având cuvântul, arată că, referitor la încălcarea dreptului de apărare invocat de apelantă motivat de faptul că nu s-a acordat un termen de judecată în vederea luării la cunoștința de concluziile expertizei, consideră că acest motiv nu are fundament.

La termenul de judecată pentru care s-a depus raportul de expertiză au răspuns reclamanții reprezentați de avocat și a lipsit pârâta . de citare fiind legal îndeplinită.

S-a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză, a fost pus în discuția părților prezente și nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la aceasta lucrare.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită, . avut termen în cunoștință, și raportul de expertiză a fost depus cu respectarea dispozițiilor art. 336 alin 1 NCPC, care prevede că termenul de depunere a raportului de expertiză poate fi micșorat. Dacă nu se depunea raportul de expertiză, se acorda un nou termen de judecată dar acesta a fost depus și nici una dintre părți nu a solicitat instanței acordarea unui nou termen în vederea studierii lui. Instanța nu avea obligația să comunice raportul de expertiză.

Pasivitatea manifestată de partea care nu se prezintă la termenul de judecată nu trebuie mijlocită de instanță pe motivul necesității respectării unor principii fundamentale cum ar fi contradictorialitatea și dreptul la apărare, o asemenea conduită fiind, cel mai adesea, de natură a conduce la perpetuarea interesului pârâtului în tergiversarea soluționării cauzei.

În concluzie, față de toate aceste considerente, avocat C. C. G. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinica și legală a sentinței nr. 2532/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova; fără cheltuieli de judecată.

CURTEA ,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr._, reclamanții B. F., N. D., I. D., S. G., V. G., O. V., Pălăvescu M. și B. N., au chemat în judecată pe parata ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că în perioadele menționate expres în anexa la acțiune au lucrat efectiv în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupa I/a II-a de munca, precum și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unor adeverințe în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioadele menționate expres în anexa la acțiune au avut calitatea de salariați în cadrul pârâtei, îndeplinind diferite funcții, și au lucrat efectiv 100% sau mai puțin din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I / a II-a de muncă, deoarece în secțiile în care au lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare emanau substanțe radioactive, noxe și gaze toxice, activitatea se desfășura în condiții de microclimat nefavorabil, fiindu-le aplicabile prevederile Ordinului nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii si Protecției Sociale.

La data de 07.11.2014 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită admiterea acesteia conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert B. V..

La data de 09.04.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii formulată de reclamanta B. N. și respingerea acțiunii formulată de ceilalți reclamanți, arătând că activitățile desfășurate de aceștia și locurile de muncă în cadrul cărora și-au îndeplinit atribuțiile nu se regăsesc în Anexa 1 la Ord. 50/1990 care reglementează grupa I de muncă.

În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză mașini unelte și sisteme de producție.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2532 din 07.11.2014 a luat act că reclamanta O. V. a renunțat la judecata cererii de chemare în judecată.

A admis acțiunea precizată formulată de reclamanții B. F., N. D., I. D., S. G., V. G., P. M., B. N., și în consecință a constatat că reclamanți beneficiază de grupa I și a II-a de muncă, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în procentele și perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză B. V., parte integrantă din prezenta. A obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:

Conform raportului de expertiză mașini unelte și sisteme de producție ing. B. V., cărților de muncă existente la dosar, actelor anexate, reclamanții, având diferite funcții în cadrul paratei, și-au desfășurat activitatea în perioadele și în procentele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, în mediu toxic, în condiții deosebite de muncă, cu depășirea nivelului admisibil noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, anexa 1 actualizată pozițiile 95, 96, 54, 59, anexa 2 actualizată pozițiile 34, 41, 160 coroborat cu prevederile art. 3 ceea ce înseamnă că reclamanții au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează în grupa I și a II a de muncă, programul de lucru fiind de 75%, 100%, după caz, ținându-se cont de activitățile prestate de fiecare în cadrul pârâtei.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 .

Așadar, din probele administrate în cauză, a rezultat că locurile de muncă în care au lucrat reclamanții sunt cuprinse în Ordinul nr.50/05.03.1990, anexa 1 actualizată, pozițiile 95, 96, 54, 59, anexa 2 actualizată, pozițiile 34, 41, 160, coroborat cu prevederile art. 3, ceea ce înseamnă că în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză mașini unelte și sisteme de producție ing. B. V., reclamanții au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa I/a II a de munca, în funcție de activitățile desfășurate de fiecare în cadrul pârâtei, în procent de 75%, 100% din programul de lucru, după caz.

Apărările pârâtei în sensul că reclamanții, cu excepția reclamatei B. N., nu ar beneficia de grupa I de muncă, atât timp cât funcțiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte din categoria meseriilor care se înscriu în cadrul acestei grupe prevăzute de normele legale sus menționate, iar locurile de munca în care și-au desfășurat activitatea nu se încadrează în categoria celor beneficiare de această grupă de munca, nu au putut fi avute în vedere, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza efectuat în cauză, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine ca reclamanții nominalizați de către expert au desfășurat activitate efectiv în locurile de muncă care se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale sus menționate pentru acordarea grupei I de muncă.

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza Codului Muncii modificat, Ordinul nr.50/05.03.1990, anexa 1 actualizată, pozițiile 95, 96, 54, 59, anexa 2 actualizată, pozițiile 34, 41, 160, coroborat cu prevederile art. 3, va admite acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I și a - II-a de muncă, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în procentele și perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză B. V., parte integrantă din prezenta.

Totodată, instanța, în baza Ordinului MM nr. 590/15.09.2008, art. 1516 și urm. cod civil modificat, a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe potrivit raportului de expertiza ing. B. V., deoarece dispozițiile legale sus menționate instituie o asemenea obligație în sarcina pârâtei, mai ales că reclamanții au nevoie de un act întocmit de pârâtă prin intermediul căruia să li se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea acestora, drepturi pe care pârâta are obligația să le respecte.

De asemenea, instanța a luat act de declarația de renunțare la judecată a reclamantei O. V., având în vedere că aceasta, prezentă personal în ședința publică din data de 12.09.2014, a declarat că renunță la cererea de chemare în judecată întrucât și-a rezolvat situația pe cale amiabilă, fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 406 c.pr.civ. Totodată, a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S.C. U. S.A., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului S.C. U. S.A. a arătat că prin acțiunea introductivă, intimații au solicitat încadrarea în grupa I de pentru perioada cât au fost angajați la . cauză s-a efectuat o expertiză în specialitatea "mașini unelte", întocmită de către expert B. V., care a concluzionat că intimații vor putea beneficia de grupa I, în proporție de 100% sau 50%.

Raportul de expertiză a fost depus, în timpul ședinței prin intermediul compartimentului registratură, la termenul din data de 07 11 2014, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

A considerat apelanta că nedepunerea raportului de expertiza în termenul prevăzut de art. 336 Cod pr. civilă reprezintă o neregularitate procedurală, față de care instanța de judecată ar fi trebuit să acorde un nou termen de judecată, în vederea studierii raportului de expertiză, termenul de 10 zile impus de art. 336 având tocmai această funcție procesuală. A arătat apelanta că prin neacordarea unui termen de judecată în vederea luării la cunoștința a concluziilor expertizei, instanța de judecată i-a încălcat dreptul la apărare.

Totodată a apreciat apelanta că instanța de fond prin nepunerea în discuția părților a raportului de expertiză a încălcat principiul contradictorialității administrării probelor, aducând atingere dreptului său la apărare. În cazul administrării probei cu expertiza, instanța avea obligația să pună în discuție concluziile raportului de expertiză dându-i-se posibilitatea să ia cunoștința de cuprinsul raportului de expertiză, și să formuleze eventuale obiecțiuni.

Se poate constata cu ușurință că sentința 2532/07.11.2014 a Tribunalului Prahova a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității impus de art. 14 codul de procedură civilă și cel al garantării dreptului la apărare (art. 24 alin. 1 din Constituția României), întrucât la termenul de judecată din 07.11.2014, instanța a rămas în pronunțare, fără a da posibilitatea părților de a lua cunoștință de raportul de expertiză.

A precizat apelanta că, în fapt, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu s-a opus admiterii în parte a acțiunii, respectiv admiterea numai în ceea ce o privește pe reclamanta B. N. și respingerea pentru ceilalți reclamanți pentru motivele invocate în întâmpinare

Instanța de fond, față de concluziile raportului de expertiză, a acordat grupa I de munca celor șase reclamanți din dosar.

Față de cele prezentate, având în vedere că apelanta a fost în imposibilitatea de a se apăra, hotărârea pronunțată producându-i o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea ei, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței nr. 2532/07.11.2014 a Tribunalului Prahova și să se dispună rejudecarea fondului cu acordarea posibilității de a solicita lămuriri expertului, în temeiul art. 337 C. pr civilă.

Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.2532/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:

Prin calea de atac promovată, apelanta a învederat că expertiza efectuată în cauză a fost depusă prin intermediul compartimentului registratură chiar în ziua ședinței de judecată, respectiv la termenul din data de 07.11.2014, precizând, totodată, că prin nedepunerea raportului de expertiză cu 10 zile înainte de termenul de judecată fixat a fost încălcat dreptul său la apărare și totodată principiul contradictorialității.

Din analiza cuprinsului cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții B. F., N. D., I. D., S. G., V. G., O. V., Pălăvescu M. și B. N., au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa se constate că în perioadele menționate expres în anexa la acțiune au lucrat efectiv în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupa I/a II-a de munca, precum și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unor adeverințe în acest sens.

În vederea soluționării raportului juridic dedus judecății, instanța a dispus la termenul din 16.06.2014 efectuarea unei expertize de specialitate, având următoarele obiective: să se constate dacă în perioadele menționate expres in anexa la acțiune reclamanții au fost angajați în cadrul societății pârâte și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I/ a II-a de muncă, ținând seama de locurile de muncă, condițiile de lucru, funcțiile și atribuțiile efectiv îndeplinite, cu mențiunea ca la întocmirea lucrării să se țină seama de actele existente la dosarul cauzei cât și cele de la sediul societăților pârâte.

Acest raport de expertiză a fost depus la data de 7.11.2014, când, instanța, pentru a da posibilitatea părților să studieze conținutul acestuia, a lăsat cauza la a doua strigare, nefiind solicitat un alt termen de judecată de către niciuna din părți.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității pentru nedepunerea raportului de expertiză cu 10 zile înainte de termenul de judecată, instanța reține că potrivit art. 336 alin. 1 NCPC „constatările și concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puțin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micșorat.”

În literatura de specialitate s-a menționat că nerespectarea termenului poate să atragă aplicarea unei sancțiuni față de expert în condițiile art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) NCPC, dar nu poate afecta valabilitatea actului de procedură.

Cel mult, nerespectarea termenului pentru depunerea lucrării ar putea duce la obținerea de către părți, la cerere, a unui termen pentru studierea raportului, și doar refuzul dreptului la amânarea cauzei, în condițiile nerespectării acestui termen, ar putea reprezenta o încălcare a dreptului la apărare, având în vedere că s-ar putea prezuma că părțile nu au studiat cu adevărat elementele dosarului, astfel încât nu au putut în mod real să formuleze observații sau să fie ascultate cu respectarea contradictorialității.

O altă precizare care se impune a fi făcută este aceea că părțile au dreptul de a lua cunoștință de conținutul și datele raportului, însă legea nu prevede că expertiza este supusă comunicării pentru părțile care lipsesc și nu stabilește vreo obligație a instanței în acest sens.

În ceea ce privește dreptul la apărare, în art. 13 alin. 2 NCPC se menționează că părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. Alineatul 3 al aceluiași articol dezvoltă conținutul dreptului părții la apărare, menționând că „părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.”

Pe de altă parte, principiul contradictorialității reglementat de art. 14 NCPC presupune că orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant să fie pusă în discuția părților, actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condițiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

În condițiile în care la termenul din 7.11.2014, când s-a soluționat pricina, raportul de expertiză efectuat în cauză a fost pus în discuția părților prezente și fiecare dintre acestea a învederat că a luat cunoștință de conținutul lui, că nu au obiecțiuni, solicitând judecata pricinii, iar pârâta .-a trimis reprezentant în instanță pentru a participa la soluționarea cauzei și nici nu a formulat cerere pentru comunicarea raportului de expertiză efectuat, nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității.

De altfel, o atare critică nu poate fi primită din moment ce (astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului) tuturor părților li s-a asigurat posibilitatea de a lua cunoștință de cuprinsul dosarului, de a propune probe, de a-și face apărări, de a-și prezenta susținerile in scris, fiind puse în discuția contradictorie a părților prezente toate cererile, împrejurările de fapt sau de drept invocate, dar și lucrarea de expertiză efectuată.

Având în vedere toate aceste aspecte, precum și faptul că la instanța de fond apelanta, deși a fost legal citată, nu și-a trimis reprezentant in instanță la termenul de judecată la care instanța a rămas în pronunțare asupra pricinii, criticile sale privind vătămarea ce i-a fost produsă prin nedepunerea raportului de expertiză în termenul procedural apar ca nefondate și urmează a fi respinse.

În ceea ce privește motivul de apel privind acordarea grupei superioare de muncă tuturor reclamanților, Curtea reține că potrivit raportului de expertiză mașini unelte și sisteme de producție ing. B. V., cărților de muncă existente la dosar, actelor anexate, reclamanții, având diferite funcții în cadrul paratei, și-au desfășurat activitatea în perioadele și în procentele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, în mediu toxic, în condiții deosebite de muncă, cu depășirea nivelului admisibil noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, anexa 1 actualizată pozițiile 95, 96, 54, 59, anexa 2 actualizată pozițiile 34, 41, 160 coroborat cu prevederile art. 3 ceea ce înseamnă că reclamanții au lucrat efectiv în locuri de munca care se încadrează în grupa I și a II a de muncă, programul de lucru fiind de 75%, 100%, după caz, ținându-se cont de activitățile prestate de fiecare în cadrul pârâtei.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 .

Așadar, în mod corect a reținut tribunalul că din probele administrate în cauză, a rezultat că locurile de muncă în care au lucrat reclamanții sunt cuprinse în Ordinul nr.50/05.03.1990, anexa 1 actualizată, pozițiile 95, 96, 54, 59, anexa 2 actualizată, pozițiile 34, 41, 160, coroborat cu prevederile art. 3, ceea ce înseamnă că în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză mașini unelte și sisteme de producție ing. B. V., reclamanții au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa I/a II a de munca, în funcție de activitățile desfășurate de fiecare în cadrul pârâtei, în procent de 75%, 100% din programul de lucru, după caz.

Instanța de fond a apreciat în mod just că apărările pârâtei în sensul că reclamanții, cu excepția reclamatei B. N., nu ar beneficia de grupa I de muncă, atât timp cât funcțiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte din categoria meseriilor care se înscriu în cadrul acestei grupe prevăzute de normele legale sus menționate, iar locurile de munca în care și-au desfășurat activitatea nu se încadrează în categoria celor beneficiare de această grupă de munca, nu au putut fi avute în vedere, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza efectuat în cauză, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine ca reclamanții nominalizați de către expert au desfășurat activitate efectiv în locurile de muncă care se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale sus menționate pentru acordarea grupei I de muncă.

Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.

În atare context având în vedere opinia expertului exprimată detaliat prin raportul întocmit, fundamentată pe actele și lucrările dosarului și necombătută de nicio altă probă, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apelantei, justificându-se în raport de considerentele expuse în precedent acordarea grupei a I și a II-a de muncă reclamanților în procent de 100% în perioadele cât au lucrat în cadrul societății pârâte, conform raportului de expertiză B. V..

În raport de argumentele expuse în precedent, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile pârâtei, motiv pentru care apelul formulat este nefondat și în baza art. 480 NCPC va fi respins, menținându-se ca legală sentința atacată.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 c.pr.civ. și dând prevalență principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta .>, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2532 pronunțată la 07 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții B. F., N. D., I. D., S. G., V. G., O. V., PĂLĂVESCU M., B. N. reprezentați de avocat C. C. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. C. G., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.