Acţiune în constatare. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 125/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIANR. 125
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte - A. M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtele M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5 și U.M._ BUCOV, prin M. A. Naționale – Direcția Asistență juridică, cu sediul în . – B., nr.2, județul Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2113 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații reclamanți B. S. și MIȘCĂ C., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Bărdac E., cu sediul în Ploiești, ., ..45, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți B. S. și Mișcă C. reprezentați de avocat Bărdac E. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/21.01.2015, lipsind apelantele pârâte M. A. Naționale și U.M._ Bucov.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare comunicată și părții adverse, iar apelantele pârâte au solicitat, în cadrul cererii de apel, judecata cauzei și în lipsa acestora.
Curtea pune în discuție, excepția lipsei de interes în formularea cererii de apel, invocată de intimații reclamanți pe cale de întâmpinare.
Avocat Bărdac E., având cuvântul pentru intimații reclamanți, referitor la excepția lipsei de interes a pârâtei în formularea cererii de apel, arată că în opinia sa, pârâtele nu justifică niciun interes, având în vedere că acestea, prin admiterea acțiunii, nu au suferit nici un prejudiciu, câtă vreme reclamanții nu mai sunt angajații pârâtei, ci sunt pensionari.
Curtea respinge excepția lipsei de interes în formularea cererii de apel, invocată de intimați pe cale de întâmpinare, având în vedere împrejurarea că M. A. Naționale și U.M._ Bucov au avut calitate de pârâte și se circumscriu sintagmei de păți căzute în pretenții.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 2113/26.09.2014 a Tribunalului Prahova, ce face obiectul prezentului apel, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Naționale și a lipsei capacității de exercițiu a pârâtei U.M._ Bucov, aspect neatacat de reclamanți.
Avocat Bărdac E., având cuvântul pentru intimații reclamanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația intimaților reclamanți prin apărător, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat Bărdac E., având cuvântul pentru intimații reclamanți pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Astfel, arată că prin invocarea procesului verbal din 3.10.1990, apelanta recunoaște că doar la această dată a pus în aplicare Ordinul 50/1990, care ulterior a fost modificat și completat.
Totodată arată că nu este temeinică nici susținerea în sensul că s-au respectat prevederile Ordinului 50/1990, deoarece buletinele de noxe prezentate se referă la diferite compartimente doar pentru luna nov. 1998, pentru restul perioadei nu se prezintă nici un alt buletin de determinare, deși se face vorbire de un buletin din anul 1990.
Mai mult, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că intimații reclamanții se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, având în vedere că prin adresa nr.43/G/441/10.02.2000 MMPS – Direcția Autorizare, Certificare și grupe de muncă, transmite DGMPS Prahova că, potrivit Ordinului 50/1900, completat și modificat, personalul civil din M. poate fi încadrat în grupa I și a II-a de muncă, dacă lucrează în aceleași locuri de muncă cu cadrele militare care beneficiază de aceste grupe.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /07.01.2014, reclamanții B. S. și Mișcă C. au chemat în judecata pe parații M. A. Naționale, UM_ Bucov - prin M. A. Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că în perioadele menționate expres în acțiune au lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru, la instalații, în secții cuprinse în grupele I, a II-a de muncă și să se dispună obligarea pârâților să le elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioadele menționate expres în anexa la acțiune, au avut calitatea de salariați în cadrul pârâților, îndeplinind diferite funcții și au lucrat efectiv 100% din program în secții cuprinse în grupele I, a II-a de munca, deoarece în secțiile în care au lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare emanau substanțe radioactive, noxe și gaze toxice, fiindu-le aplicabile prevederile art.1 din HG nr.559/1990 și ale Ordinul nr.50/1990 emis de M. Muncii si Protecției Sociale.
La data de 21.02.2014 pârâtul MAPN a formulat o întâmpinare,solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care reclamanții nu se încadrează în condițiile speciale solicitate, invocându-se și excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a lipsei capacității procesuale de exercițiu a UM_ Bucov în condițiile în care această unitate militară poate figura ca parte în cadrul unui proces civil numai prin intermediul MAPN-ului care la rândul său nu are calitate procesuală pasivă atât timp cât nu a avut un raport direct de muncă cu reclamanții.
La data de 11.03.2014 reclamanții au formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtului, solicitând respingerea excepțiilor invocate în condițiile în care au avut calitatea de salariați civili în cadrul celor doi pârâți care au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, mai ales că pârâta UM_ Bucov figurează în calitate de pârâtă prin intermediul MAPN-ului.
În ședința publică din data de 25.04.2014 instanța a pus în discuția părților excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a lipsei capacității procesuale de exercițiu a UM_ Bucov.
La data de 26.09.2014 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând acordarea grupei a II-a de muncă, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, ținându-se seama de perioadele în care au prestat activitate în favoarea pârâților și în procentele indicate în cuprinsul expertizei.
În cauza s-au administrat probe cu acte si expertiza mașini unelte și sisteme de producție.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 2113 din 26 septembrie 2014 prin care a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Naționale, a lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei UM_ Bucov.
Prin aceiași hotărâre instanța a admis acțiunea precizată, a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% din programul de lucru în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză B. V. care face parte integrantă din prezenta sentință și a obligat pârâții să elibereze reclamanților adeverințe potrivit aceleiași lucrări de specialitate, luând act ca reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză mașini unelte și sisteme de producție B. V., cărților de munca existente la dosar, actelor existente la dosar, reclamanții, având diferite funcții, in cadrul paraților, și-au desfășurat activitatea în perioadele și în procentele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, în mediu toxic, în condiții deosebite, speciale de munca, cu depășirea nivelului admisibil noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, Ordinul nr.125/1990, ceea ce înseamnă că reclamanții au lucrat efectiv in locuri de munca care se încadrează în grupa a II-a de munca, programul de lucru fiind de 100%, ținându-se cont de activitățile prestate în favoarea pârâților.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 .
De asemenea, Legea nr. 226/2006, HG nr. 1025/2003, stipulează că salariații beneficiază de condiții speciale de muncă, ținându-se seama de atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestata, condițiile grupei I de munca existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în timp ce în baza disp. art. 30 din Legea nr. 263/2010, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și a II-a de expunere la radiații, c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a legii, d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1, e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Așadar, instanța a constatat că, din probele administrate în cauză, rezultă că locurile de muncă în care au lucrat reclamanții sunt cuprinse în anexa la HG nr. 559/1990, art.1 și respectiv pct.13 din HG nr. 456/1990, în Ordinul nr.50/05.03.1990, Ordinul nr.125/1990, ceea ce înseamnă că în perioadele și procentele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiza B. V., reclamanții au lucrat efectiv in locuri de munca care se încadrează în grupa a II-a de munca, în funcție de activitățile desfășurate în cadrul pârâților.
Tribunalul a apreciat că, apărările pârâților în sensul că reclamanții nu beneficiază de grupa a II-a de munca în condițiile în care funcțiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte din categoria meseriilor care se înscriu in cadrul acestei grupe prevăzute de normele legale sus menționate, iar locurile de munca in care si-au desfășurat activitatea reclamanții nu se încadrează în categoria celor beneficiare de grupa a II-a de muncă, nu pot fi avute în vedere, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine ca reclamanții au desfășurat activitate efectiv in locurile de munca care se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale sus menționate pentru acordarea condițiilor speciale munca constând în grupa a II-a de muncă.
Prin urmare, tribunalul, in raport de aceste considerente, în baza Codului Muncii modificat, art.1 din HG nr. 559/1990, art.7 din Ordinul nr.50/1990 al MMPS si ținând seama de Legea nr. 226/2006, HG nr.1025/2003, a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% din programul de lucru în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiza B. V. care face parte integrantă din prezenta sentință.
Totodată, instanța, în baza Ordinului MM nr.590/15.09.2008, art. 1516 și urm. cod civil modificat, a obligat pârâții să elibereze reclamanților adeverințe potrivit raportului de expertiză B. V., deoarece dispozițiile legale sus menționate instituie o asemenea obligație în sarcina pârâților, mai ales că reclamanții au nevoie de acte întocmite de către pârâți prin intermediul cărora să li se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea acestora, drepturi pe care pârâții au obligația să le respecte.
De asemenea, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MAPN, a lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei UM_ Bucov întrucât pârâtul MAPN are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care reclamanții au avut calitatea de salariați civili ai acestui minister, persoană juridică față de care au formulat pretenții în prezenta cauză, iar pârâta UM_ Bucov figurează ca parte în prezenta cauză prin intermediul MAPN-ului, neavând calitatea de pârâtă de sine stătător, fiind deci reprezentată de către ministerul din care face parte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâtele M. A. Naționale și U.M._ Bucov, prin M. A. Naționale criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantele au arătat că, prin cererea formulată, reclamanții solicită, instanței să constate că pentru perioadele menționate în acțiune au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa a doua de muncă, în procent de 100% sau mai puțin și să oblige pârâtele să le elibereze adeverințe.
Apelantele au invocat practica judiciară a Curții de Apel Ploiești și au învederat că reclamanții au fost angajați ai UM nr._ Bucov B. S. în perioada 24.02,_01, pe funcția de frezor universal și MIȘCĂ C. în perioada 05.03._01, pe funcția de electrician, iar în perioadele mai sus menționate au beneficiat de drepturile salariate înscrise în carnetul de muncă.
Au mai precizat apelantele că ,Ordinul nr.50/ 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și a II-a de muncă în vederea pensionarii prevede la nct.5 „existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele proprii ale unității”.
Pentru punerea în aplicarea Ordinului nr.50 din 05.03.1990 în data de 02.1.0.1990 în U.M,_ Bucov s-a întrunit comisia stabilită prin O.Z.U. nr.204 din 03.10.1990 pentru a analiza și a încadra personalul civil în grupele de muncă I și a II-a. La sfârșitul activității a fost încheiat Procesul verbal nr.845 din 03.10.1990 - anexat - în care funcțiile pe care au fost încadrați reclamanții nu au fost nominalizate deoarece nu întruneau condițiile prevăzute de punctele 5, 6 și 7 ale Ordinul nr.50 din 05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și a II-a de muncă în vederea pensionarii.
Apelantele au arătat că, activitățile desfășurate de reclamanți nu sunt nominalizate în anexa nr.2 a Ordinului nr.50 din 05.03.1990 și nici în cele ale Ordinului nr.125 din 05.05.1990 ca făcând parte din activitățile care beneficiază de grupe de muncă, iar unitatea a respectat prevederile pct.5 al Ordinului nr.50/ 1990 deoarece pentru determinarea condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe unitatea a solicitat Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova să determine aceste noxe.
După cum se poate observa din conținutul Procesului verbal nr.845 din 03.10.3990 încadrarea personalului unității în grupe de muncă s-a efectuat numai după determinarea noxelor existente la fiecare loc de muncă, buletine de analiză comunicate cu adresa nr.429 din 23.08.1990 de către Centrul Sanitar Antiepidemic al Ministerului A. Naționale.
Astfel, apelantele au arătat că instanța a constatat în mod greșit, la pagina 3 paragraful 4 că „din probele administrate în cauză, rezultă că locurile de muncă în care au lucrat reclamanții sunt cuprinse în anexa la H.G. nr.559/ 1990, art. l și respectiv pct.13 din H.G. nr.456/ 1990, în Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr.125/1990, ceea ce înseamnă că în perioadele și procentele expres menționate în raportul de expertiză B. V., reclamanții au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în funcție activitățile desfășurate în cadrul pârâtelor."
Ori, reținerile instanței de fond sunt greșite, întrucât din actele depuse la dosarul cauzei se poate ușor observa că reclamanții nu au lucrat în industria chimică și petrochimică pentru a le fi aplicate prevederile art.1 din H.G. nr. 559/ 1990 privind, acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică și respectiv pct.13 din HG. nr.456/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică.
Au mai precizat apelantele că, pentru a pronunța această hotărâre instanța, în mod greșit a interpretat și aplicat prevederile pct. 5, 6, 7, 15, precum și punctele 34 și 184 Anexa nr.2 din Ordinul nr.50/ 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării și 17 și 19 din Anexa nr.2 a Ordinului nr. 125/1990.
Ordinul nr.50/ 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și II de muncă în vederea pensionării prevede la pct.5 „existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să, rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele proprii ale unității".
La pct.6 ordinul prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective".
Potrivit pct.7 „încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă induse în aceste grupe de muncă cu condiția ca. persoanele respective să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, din programul de lucru pentru grupa I și respectiv 70% pentru grupa a II-a de muncă".
De asemenea, la pct. 15 se prevede că, „dovedirea, perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă, conform metodologici de completare a acestuia stabilite de M. Muncii și Ocrotirilor Sociale".
Pentru punerea în aplicarea Ordinului nr.50 din 05.03.1990 în data de 02.10.1990 în U.M._ Bucov s-a întrunit comisia stabilită prin O.Z.U. nr.204 din 03.10.1990 pentru a analiza și a încadra personalul civil în grupele de muncă I și a II-a. La sfârșitul activității a fost încheiat Procesul verbal mr.845 din 03.10.1990 (anexat) în care reclamanții nu au fost nominalizați deoarece nu întruneau condițiile prevăzute de punctele 5, 6 și 7 ale Ordinul nr.50 din 05.03.1990.
Activitatea desfășurată de reclamanți nu este nominalizată în anexele 1 și 2 ale Ordinului nr.50/1990 ca făcând parte din activitățile care beneficiază de grupe de muncă.
În ciuda acestui fapt instanța a achiesat la concluzia expertului desemnat în
cauză.
Apelantele au învederat că, expertul a interpretat greșit atât prevederile Anexei nr. 2, poz.34 și 184 din Ordinul nr.50/1990 R, Ordinul nr.125/ 1990 R, Anexa nr.2 poz.17, 19 cât și înscrisurile prezentate, respectiv buletinele de determinări de toxicologie în mediul de muncă emise de către Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă – Prahova.
Potrivit punctelor 34 și 184 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990 și 17 și 19 din Anexa nr.2 a Ordinului 125/ 1990 pentru a beneficia de încadrare în grupe de muncă superioare reclamanții trebuiau să fi lucrat în locuri de muncă unde se desfășurau următoarele activități:
Punctul nr.34 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990: Confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile; curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei; sablaj umed; polizarea, șlefuirea și lustruirea, pieselor din metale feroase și neferoase.
Punctul nr.184 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990: Activitatea în sectoarele de demontări, decapări și gresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în, vederea reparării.
Punctul nr.17 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.125/1990: Prelucrarea prin așchiere a pieselor brute din fontă pe mașini unelte de mare gabarit în cadrul Uzinei Mecanice Cugir: Activitatea de prelucrare pe strunguri monoax și multiax în ateliere sau secții organizate distinct, (Urmează să se aplice până la. 31.12.1996...)
Punctul nr.19 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.125/1990: Ascuțirea, sculelor cu polizorul.
Apelantele au învederat că, la pagina 6 a raportului sunt prezentate punctele menționate mai sus numai că expertul desemnat în mod intenționat nu le-a consemnat la fel ca în ordinele menționate.
Astfel, se poate ușor observa cum expertul desemnat a omis spre exemplu să menționeze că la punctul 17 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.125/ 1990 că activitățile se desfășurau numai la Uzina Mecanica Cugir, iar activitatea pentru prelucrarea pe strunguri monoax și multiax se încadrează în grupă de muncă până în 31.12.1996 nu și mai târziu cum a făcut acesta.
Mai mult, activitățile și locurile de muncă menționate de expert la pagina nr.3 din raport nu au nicio legătură cu activitățile desfășurate de către reclamanți și anume prelucrarea mecanică prin așchiere, sau activități specifice unui electrician.
Analizând activitățile desfășurate în concret de reclamanți și cele prevăzute la punctele nr.34 și 184 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/ 1990 se poate observa că aceștia nu si-au desfășurat activitatea în condiții care să-i permită expertului încadrarea în condiții superioare de muncă, respectiv grupa a II-a.
Mai mult, apelantele au menționat că încadrarea la poziția nr.34 nu se poate face decât dacă avem în vedere toate activitățile prevăzute la această poziție și nu fiecare activitate separat. Pot fi încadrați la această poziție numai muncitorii care au desfășurat activități specifice procesului tehnologic de confecționare a cojilor de bachelită.
După cum se poate observa din cele prezentate încadrarea reclamanților la punctele 34, 184 din Anexa nr.2 Ordinul nr.50/1990 și 17 și 19 din Anexa nr.2 a Ordinului 125/ 1990 nu are nicio legătură cu activitatea desfășurată de aceștia, această încadrare făcându-se în mod eronat
Mai mult, cu toate că la nivelul secțiilor de producție existau hote de aerisire - secția montaj reparații sau exhaustoare pentru aerisire - bancul de rodaj, vopsitorie, tâmplărie, secția scule, dispozitive și verificatoare - acest fapt nu a fost consemnat în raportul de expertiză.
La locurile de muncă unde s-au constatat depășiri ale cotelor admise de noxe, conform buletinelor de determinări sau în conformitate cu specificul fiecărei meserii în parte, personalul a fost încadrat în grupele I sau II de muncă și au fost acordate sporurile pentru condiții vătămătoare conform legilor și instrucțiunilor în vigoare la acea dată. Au fost acordate drepturile acestora constând în alimentație de protecție - apa minerala, lapte, materialele igienico-sanitare - săpun, crema pentru mâini, pastă de dinți, etc., zile de concediu suplimentar precum și echipamentul de protecție specific fiecărei meserii în parte și operațiunii executate.
Conform celor relatate anterior, muncitorii, lucrau în echipament de protecție pentru evitarea contactului cu pielea și cu ochii, aceste activității fiind reglementate de normele specifice de securitate a muncii.
De asemenea activitățile pentru repararea tehnicii nu se executau numai în interiorul halelor, unele activități erau executate și în afara acestora.
Au mai precizat apelantele că, expertul desemnat a constat în mod greșit că reclamații și-au desfășurat activitatea în mediu toxic, în condiții deosebite, speciale de muncă, cu depășirea nivelului admisibil noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/1990, Ordinul nr. 125/1990.
Acest fapt este contrazis de Buletinele de determinări de toxicologie în mediul de muncă emise de către Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova sau a celor emise de structura de specialitate din cadrul Ministerului.
După cum se poate observa din conținutul Procesului verbal nr. 845 din 03.10.1990 încadrarea personalului unității în grupe de muncă s-a efectuat numai după determinarea noxelor existente la fiecare loc de muncă, buletine de analiză comunicate cu adresa nr.429 din 23.08-1990 de către Centrul Sanitar Antiepidemic al Ministerului A. Naționale.
Ulterior au mai fost efectuate măsurători pentru stabilirea nivelului noxelor în care își desfășurau activitatea reclamanții.
Astfel, potrivit Buletinului de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr.3043, 3080, 3061, 3094, 3112 și 3130 - anexate - emise de Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova nu s-au înregistrat depășiri de noxe.
Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, la începutul fiecărui an după . Ordinului nr.50/ 1990, unitatea a consemnat în ordinul de zi atât locurile de muncă care se încadrau în grupa I și a II-a de muncă cât și personalul care desfășura activități în aceste locuri,
De asemenea, apelantele au precizat că unitatea a respectat prevederile pct.5 al Ordinului nr.50/ 1990 deoarece pentru determinarea condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe unitatea a solicitat Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova să determine aceste noxe.
Astfel, potrivit Buletinului de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr.3043 din 25.11.1998 (anexat) emis de Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă - Prahova nu s-au înregistrat depășiri de noxe. Cu toate acestea expertul desemnat susține contrariul de unde putem trage concluzia că nu știe să interpreteze aceste rezultate.
Pentru lămurirea acestui fapt apelantele au arătat că, potrivit buletinelor de determinare a noxelor depuse la dosar nu s-au constat depășiri ale cotelor admise ale valorilor (CVA) iar dacă s-au constat depășiri ale acestor cote la unele locuri de muncă, spre exemplu la bancul de rodaj, personalul care își desfășura activitatea la acele locuri de muncă a fost încadrat conform prevederilor legale în grupa a II-a de muncă.
Apelantele au mai arătat că, la pagina 5 aliniatul nr.3 a raportului expertul desemnat reține locurile de muncă unde s-au constatat depășiri ale cotelor admise ale valorilor noxelor, locuri de muncă unde reclamanții nu și-au desfășurat activitatea, acesta constată că aceștia și-au desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă.
La pagina 4 a raportului sunt menționate activitățile pe care le executa un electrician, activități care nu au nicio legătură cu cele de la punctele unde a fost încadrat acesta, respectiv 34 și 184 din Anexa nr.2 a Ordinului 50/ 1990. Se poate ușor observa că electricianul nu a desfășurat activități nici de polizare, șlefuire, lustruire a pieselor din metale feroase și neferoase și nici activități în sectoarele de demontări, decapări și gresări în întreprinderile de reparații auto și utilaje în vederea reparării.
De asemenea, se poate ușor observa că expertul nu a fost imparțial atunci când i-a încadrat pe reclamanți la poziția nr.19 din Ordinul nr.125/ 1990, acesta menționând trunchiat locurile de muncă prevăzute la aceste poziții citând, numai ceea ce le este favorabil reclamanților. Ca atare, se observă ușor lipsa de profesionalism a expertului și greșeala instanței de fond care a achiesat la părerea acestuia.
De asemenea, apelantele au învederat că expertul B. V. este cel care a întocmit mai multe rapoarte de expertiză în spețe similare și ca și în această speță, acesta i-a încadrat pe toți, aproximativ 30 - 40 de persoane, foștii angajați ai U.M._ Bucov, în grupa a II-a de muncă constatând, ca și în cazul de față, că aceștia au desfășurat activitățile menționate la punctele 34, 41 și 184 din Anexa nr.2 ale Ordinului nr.50/ 1990 și punctele 17 și 19 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.125/ 1990.
În toate spețele expertul a constatat că toți angajații, inclusiv inginerii, proiectanții și mai nou traducătorii, 100% din programul de lucru polizau, șlefuiau și lustruiau piese din materiale feroase și neferoase, crăițuiau electro - pneumatic, remediau prin sudură piesele turnate din fontă (operații executate pe piese încălzite în prealabil în vederea sudării) etc.
Apelantele au mai arătat că, interpretând în acest fel buletinele de determinare a noxelor, aceasta reprezintă o încălcare flagrantă și de neacceptat a dispozițiilor pct. 5 din Ordinul nr.50/ 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele de I și II de muncă în vederea pensionării.
De altfel instanța de fond nu interpretează în niciun fel, nu face nicio referire la buletinele de determinări de toxicologic sanitară în mediul de muncă anexate.
Pe de altă parte, în mod greșit instanța achiesează la concluziile expertului referitoare la Buletinele de determinarea noxelor.
Astfel, expertul desemnat a indus în eroare instanța când a spus că „buletinele de determinări examinate, au fost realizate în perioada 1998- 2001, perioadă recunoscută cu activitate redusă și implicit nivel redus al noxelor", deoarece din conținutul procesului verbal nr.845 din octombrie 1990 se poate observa că încadrarea personalului unității în grupe de muncă s-a efectuat numai după determinarea noxelor existente la fiecare loc de muncă, conform buletinelor de analiză comunicate cu adresa nr.429 din 23,08.1990 de către Centrul Sanitar Antiepidemic al Ministerului A. Naționale.
Acest proces verbal a fost semnat inclusiv de reprezentantul salariaților, actualul lider de sindicat și care era, direct si personal interesat ca toți colegii lui si implicit el să beneficieze de grupă superioară de muncă.
De fapt, încadrarea corectă și legală a angajaților unității în grupă de muncă este cea consemnată în Procesul verbal nr.845/ 02.10.1990 și nu cea constatată de expertul desemnat.
În opinia apelantelor că nu trebuie să fi expert ca să observi că dacă noxele măsurate au fost mai mici decât cota admisă a valorii aceste noxe nu au fost depășite.
Au mai precizat apelantele că prin concluziile sale expertul încearcă să facă să se creadă că toți reclamanții, toți angajații civili ai unității militare și-au desfășurat activitatea lângă bancul de rodaj, la forjă, tratamente - termice și turnătorie timp de 8 ore în flecare zi, ceea ce este o aberație.
Față de argumentele expuse apelantele au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul, respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
La data de 3.12.2014, intimații au depus la dosar întâmpinare.
Pe cale de intimații au invocat excepția lipsei de interes a apelantelor pârâte.
În motivarea acestei excepții intimații au arătat că potrivit art. 458 C. pr . civilă, "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes".
În prezenta cale de atac apelantele pârâte nu justifică un interes, întrucât nu au suferit nici un prejudiciu, intimații salariați nu mai sunt angajații acesteia, ci pensionari. Prin eliberarea de Adeverințe potrivit raportului de expertiză Bălăceam V., în sensul că Bălteam S. în perioada 24.02._01, iar Mișcă C. în perioada 5.03.1980 – 01. 04.2001 beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de muncă în procent de 100% din timpul de lucru, celor doi probabil că li se va modifica pensia pe care o încasează de la Casa Județeană de Pensii Prahova, M.A.N. având Casă de pensie proprie, diferită de a reclamanților.
Pe fond, intimații au solicitat respingerea apelului.
Au învederat intimații că motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare, sau dovezi noi. Mai mult, s-au preluat pagini de la întâmpinare și obiecțiuni formulate la raportul de expertiză și s-a prezentat apelu1. Diferă doar sublinierile între aceste înscrisuri.
Au mai menționat intimații că nu poate fi considerat motiv de apel enumerarea unor dosare în care M.A.N. a fost fie recurent, fie intimat pentru că nu există identitate de părți, obiect, cauza, etc., pentru ca și prezentei căi de atac să i se aplice aceiași soluție.
Prin invocarea procesului verbal nr. 845/3.X. 1990, "apelanta recunoaște” că doar la această dată a pus în aplicare Ordinul nr. 50/5.o3.1990 care ulterior a fost modificat și completat.
Nu este temeinică nici susținerea că unitatea a respectat prevederile pct. 5 din Ordinul 50/1990, deoarece buletinele prezentate privind determinarea noxelor se referă la diferite compartimente, doar pentru luna XI.1998, determinarea fiind făcută de Inspectoratul de poliție Sanitară și Medicină preventivă Prahova.
Singurul înscris întocmit de apelante pentru încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este procesul verbal nr.845/ 30.X.1991. E normal ca salariații care nu se găsescă în acest înscris sau care s-au angajat după această dată să apeleze la justiție pentru stabilirea grupei de muncă aferentă condițiilor atribuțiilor îndeplinite, etc.
Conștient de această lacună, M.A.N. solicită prin Memoriul tehnic, nr. A.l094/15.09.1999 completarea Ordinului 50/1990, Anexa 2 cu "personalul militar și civil din UM_ Ploiești care își desfășoară activitatea în secții și ateliere de fabricație, reparații și întreținere a tehnicii militare grele (tancuri, auto, artilerie, geniu). Pentru personalul militar s-au emis acte normative interne privind încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă, iar personajului civil i-a rămas alternativa acționării în instanță.
Mai mult, prin adresa nr. 43/G/441/l0.02.2000 M. M.P.S. Direcția Autorizare, Certificare și Grupe de muncă, transmite D.G.M.P.S. Prahova, că potrivit Ordinului 50/1990, Anexa 1, poziția 75, completate cu avizele ulterioare, personalul civil din M.A.N. poate fi încadrat în grupa I și a II-a de muncă, dacă lucrează în aceleași locuri de muncă cu cadrele militare care beneficiază de aceste grupe, dar nu poate beneficia de această încadrare anumite categorii profesionale cum ar fi: contabil, casier, secretar, dactilograf.
Intimații au arătat că au lucrat efectiv în producție și în consecință, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2015 Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei de interes în formularea cererii de apel invocată de intimați pe cale de întâmpinare pe care a respins-o pentru considerațiile expuse în partea introductivă a prezentei decizii.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Prin cererea cu care a fost investit inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, astfel cum acesta a fost ulterior precizată reclamanții B. S. și Mișcă C., intimați în prezenta fază procesuală au solicitat a se constata că activitatea desfășurată de aceștia în cadrul pârâtelor, apelante în litigiul pendinte pe rolul Curții se încadrează în grupa a II-a de muncă.
La baza demersului judiciar al reclamanților au stat dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, așa cum rezultă din chiar conținutul acțiunii.
Ori, în lumina dispozițiilor art. 3 din actul menționat, text de lege invocat de altfel și de către tribunal beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Pe de altă parte, dintr-o interpretare coroborată a punctelor 5, 6 și 7 din Ordinul 50/1990 pentru încadrarea în grupa I sau II de muncă trebuie avute în vedere anumite aspecte.
Astfel, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Totodată, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective - nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, iar încadrarea în una din aceste grupe se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea observă că, în ceea ce îl privește pe reclamantul B. S., deși în cuprinsul raportului de expertiză se menționează că acesta a îndeplinit funcția de frezor în cadrul secției Fabricație – prelucrări așchiere, expertul nu menționează care erau activitățile efectiv prestate de acesta și care îl îndreptățeau la grupa superioară de muncă.
De altfel este de observat că expertul enumeră mai multe activități care ar fi fost specifice unei alte secții și anume cea de Fabricație – lucrări speciale și în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea celălalt reclamant și care oricum nu puteau intra toate în sarcinile de serviciu ale lui B. S..
Ori, în lipsa unor mențiuni exprese cu privire la sarcinile de lucru ale reclamantului în discuție nu se poate stabili dacă activitățile prestate de acesta se încadrează în cele menționate de expert ca justificând grupa II de muncă și anume Anexa nr. II poz. 34 din Ordinul nr. 50/1990 Anexa nr. II poz. 17 și 19 din Ordinul nr. 125/1990.
În ceea ce îl privește pe celălalt reclamant și anume Mișcă C. Curtea observă că sunt menționate în cuprinsul lucrării activitățile desfășurate de acesta.
Pe de altă parte, expertul și-a fundamentat concluziile sale dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, pozițiile 34 și 184.
Numai că nicuna din respectivele activități nu are legătură cu cele menționate la cele două poziții arătate în paragraful precedent.
Pentru argumentația expusă Curtea apreciază că în mod greșit tribunalul pornind de la lucrarea de expertiză efectuată în cauză a reținut că reclamanții au lucrat efectiv în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a, în funcție de activitățile desfășurate în cadrul pârâtelor, toate criticile apelantelor vizând aceste aspecte fiind fondate.
În ceea ce privește determinările de noxe, chiar expertul în cuprinsul lucrării recunoaște că potrivit buletinelor de determinare acestea nu depășesc preponderent limita admisă.
Alegația expertului cum că ar privi o perioadă de reducere a activității, nu poate fi primită.
Astfel, nu numai că acesta este o simplă afirmație, dar mai mult decât atât concluziile sale privitoare la îndrituirea reclamanților la grupa superioară se referă inclusiv la intervalul în discuție.
Mai mult decât atât expertul face referire la limite de zgomot depășite pentru altă secție, respectiv pentru alte locuri de muncă decât cele în care au activat reclamanții.
Față de considerațiile expuse Curtea apreciază ca fondate și criticile apelantelor privitoare la reținerile eronate cu privire la desfășurarea activităților de către reclamanții intimați în mediu toxic, cu depășirea nivelului admisibil al noxelor profesionale, care se încadrează în cazurile reglementate de actele normative în materia grupelor superioare de muncă.
Pentru toate motivele arătate, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod pr. civ. urmează să admită apelul.
Pe cale de consecință Curtea va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că, pe fond, va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței în ceea ce privește modul de soluționare de către tribunal a excepțiilor de lipsă de calitate procesual pasivă și de lipsă de capacitate procesuală de exercițiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge excepția lipsei de interes în formularea cererii de apel, invocată de intimați, ca neîntemeiată.
Admite apelul declarat de pârâtele M. A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5 și U.M._ BUCOV, prin M. A. Naționale – Direcția Asistență juridică, cu sediul în . – B., nr.2, județul Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2113 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații reclamanți B. S. și MIȘCĂ C., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Bărdac E., cu sediul în Ploiești, ., ..45, jud. Prahova.
Schimbă în parte Sentința civilă nr. 2113 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în sensul că, pe fond, respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. R. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red. AMR
6 ex./03.02.2015
d. f. nr._ Tribunalul Prahova
j. f. C. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 106/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 356/2015.... → |
|---|
