Acţiune în constatare. Decizia nr. 176/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantele reclamante I. V. și F. V. reprezentate de avocat B. A. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar, lipsind intimații reclamanți I. B., B. M., G. A. și intimata pârâtă ..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată după suspendare, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, cauza a fost suspendată la data de 16 octombrie 2014, în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, cererea de repunere pe rol fiind formulată de apelantele reclamante.

Curtea constată îndeplinite condițiile pentru repunerea pe rol a cauzei și procedează în consecință.

Avocat B. A. pentru apelantele reclamante, arată că nu are alte cereri, solicită cuvântul în fond.

Curtea, ia act de declarația apelantelor reclamante prin apărător, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat B. A. pentru apelantele reclamante I. V. și F. V., solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul de a se constata că și apelanta F. V. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, astfel cum rezultă din actele existente la dosar.

Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și în ceea ce o privește pe apelanta reclamantă I. V..

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 23.05.2013, reclamanții I. V., domiciliată în Ploiești, ., bU48, ., Jud. Prahova, I. B., domiciliat în Ploiești, ..37, Jud. Prahova, B. M., domiciliata în Ploiești, General E. G. nr. 7B, .. Prahova, CNP:_; F. V., domiciliata în Băicoi, ., Jud. Prahova, CNP:255 1_; G. A., domiciliat în M., Slt. T. D. nr. 48, Jud. Prahova, CNP:_ 1_ cheamă in judecata pe parata S.C.U. S.A, fosta ÎNTREPRINDERE DE REPARAȚII PLOIEȘTI, urmând ca pe baza probelor ce vor fi administrate instanța să constate că pe perioadele menționate în anexa la cerere au avut calitatea de salariați în cadrul pârâtei - lucrând efectiv 100% din program in secții cuprinse in grupa I si respective a II-a de munca conform anexei), urmând a se dispune rectificarea carnetului de munca si, pe cale de consecința, eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte grupa de munca la care reclamanții au dreptul.

În motivarea cererii s-a arătat că în perioadele menționate în anexa la prezenta cerere, au avut calitatea de salariați ai paratei (transformata prin reorganizare), in funcții și locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă, cu program de lucru de 100%.

Munca efectivă s-a desfășurat în hale industriale din construcție metalică în suprafața de 2000 - 3000 mp., având înălțime de peste 10 m, cunoscute ca fiind Secția I, secția 11, secția III, secția mecanic - energetic, secția motoare, construite în perioada 1950, iar condițiile de munca au rămas aceleași de la data construcției: fără ventilație, fără încălzire, existau condiții de temperaturi improprii organismului uman, ridicate vara si scăzute iarna, secțiile nu erau dotate cu spatii de izolare in care sa se execute operațiuni de curățare prin polizare, chituire, grunduire si vopsire a reperelor; utilajele de așchiere nu au fost dotate cu aspirator de vapori si praf si, de aici gradul de îmbolnăvire a fost ridicat, in rândul angajaților.

Față de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea acțiunii.

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecata din 30.09.2013, instanța a încuviințat la cererea reclamanților proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică judiciară specialitatea organizarea-muncii salarizare.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 639 din 3 martie 2014 prin care a admis în parte acțiunea precizată, a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză A. C., inclusiv raport expertiză răspuns la obiecțiuni și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.

Prin aceeași sentință, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta F. V. ca neîntemeiată.

Totodată instanță a repins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la rectificarea carnetelor de muncă, ca neîntemeiat și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiza tehnică judiciară efectuat în cauză și conform înscrisurilor din carnetele de muncă, ruta profesională a petenților a fost: 1.I. V. CNP_ CM .. nr._ - 01.02._91 tehnician proiectant 01.01._00 tehnician ICPAIUC; 2.I. B. CNP_ CM ..nr._ 05.08._00 inginer Mașini unelte Mec-energetic 06.11._01 inginer Mec-energetic; 3.B. M. CNP_ CM ..nr._ 22.09._73 tehnician comp.proiectare si tehnologie 10.04._00 tehnician proiectant comp.proiectare si tehnologii; 4.F. V. CNP_ CM ..nr._ 01.09._91 desenator tehnic ICPAIUC; 01.01._00 desenator tehnic U.; 5.G. A. CNP_ CM .. nr._ 13.06._88 electrician secția a II-a

A mai reținut prima instanță că expertul desemnat în cauză a arătat că din discuțiile purtate la sediul unității intimate a rezultat faptul că pentru petenții care au lucrat în cadrul ICPAIUC, au avut sarcini de lucru în Atelierul de proiectare nr.5 din cadrul U., respectiv documentații de execuție a centralei de betoane C 15 și întocmirea documentației pentru produsul macara pe pneuri cu braț telescopic HT - 250 si HT - 400, lucrări care s-au derulat în cadrul U. SA Ploiești.

Lucrătorii din cadrul Atelierului nr.5 proiectare erau salariați ai ICPAIUC SA, dar atelierul nr.5 era în incinta U..

Corespunzător funcțiilor avute, reclamanții au avut ca atribuții de serviciu acordarea de asistenta tehnologica în timpul desfășurării procesului de producție, urmărirea aplicării procedeelor tehnologice în omologarea finală a produselor menționate.

Au participat de asemeni in cadrul secțiilor la obținerea unor soluții tehnice la problemele apărute in cadrul execuției utilajelor respective, sarcini a căror realizare, evident ca a presupus prezenta in secțiile de producție.

Prin Adresa nr. 130/08.01.1991 se certifica transferul salariaților din cadrul ICPAIUC SA la U. Ploiești.

Tribunalul a mai învederat că, a arătat expertul că activitatea s-a desfășurat efectiv în hale industriale din construcție metalică în suprafață de aproximativ 2000-3000 mp, având o înălțime de circa 12 metri liniari și anume: Secția nr. l, Secția nr.2, Secția nr.3, Secția Mecano-energetic, Secția Motoare. Aceste hale industriale au fost construite în anii 1950 - 1970, condițiile fiind fără ventilație și fără încălzire de la înființare.

Ca și proces tehnologic, în secțiile respectivele efectuau diverse operațiuni la piese cu dimensiuni și greutăți de la cele mai mici până la 20 m lungime și de circa 20 - 30 tone greutate.

Proiectarea si executarea acestor secții a fost făcuta începând cu anul 1950 și nu au fost dotate cu spații de izolare - separare în care să se execute operațiunile de curățare prin polizare, chituire, grunduire și vopsire a pieselor, astfel că, în urma executării acestor operațiuni în mijlocul secțiilor rezultau pulberi metalice, vapori de vopsea, fum și praf, care au afectat toți salariații. Se efectuau operațiuni pe produse din fonta si in urma proceselor de prelucrare prin strunjire, frezare sau rectificare, rezultau pulberi metalice și vapori ai lichidelor de răcire, toxici pentru organism. De asemenea utilajele de așchiere nu au fost dotate cu aspiratoare de vapori, praf sau fum.

Lichidul de răcire folosit avea în compoziție elemente pe care chiar fabricantul acestor emulsii le-a catalogat ca fiind iritante pentru ochi si piele ,recomandând evitarea contactului vaporilor rezultați cu pielea si ochii ,lucru care nu a fost posibil,având in vedere condițiile efective de lucru.

În cadrul operațiunilor de rectificare executate, din procesul tehnologic rezultau vapori compuși din micropulberi metalice, amestecate cu micropulberi ale lichidului de răcire care ajungeau in plămâni, astfel încât gradul de îmbolnăvire în cadrul salariaților a fost foarte ridicat datorită bolilor profesionale contactate.

În timpul procesului tehnologic de demontare și montare a utilajelor grele - macarale de zeci de tone-se lucra în condiții de intemperii, în spațiu deschis (afară), în condiții de frig, ploaie, temperaturi scăzute, iar vara temperaturi foarte ridicate. În aceste condiții metalele se supraîncălzeau la peste 50 grade, iar probele ce se efectuau la utilajele reparate sau confecționate se făceau la presiuni înalte, fapt ce ducea la degajarea de vapori de uleiuri minerale deosebit de toxici pentru organismul uman.

Tribunalul a redat concluziile raportului de expertiză privitoare la încadrarea activității reclamanților în gurpa superioară de muncă.

Totodată prima instanță a reținut că, potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.

În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)

Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.

Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândita de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menita sa elimine inconsecventele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna sa se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egala și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de munca, indiferent de perioada în care au lucrat.

F. de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, a constatat că reclamanții I. V., I. B., B. M., G. A., beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte conform raportului de expertiză A. C., inclusiv raport expertiză răspuns la obiecțiuni.

Totodată, tribunalul a reținut că, potrivit art. 34 alin. 4 din Codul muncii “la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.

Pe de altă parte, conform art. 40 alin. (2) lit. h) din același act normativ, angajatorul are obligația „să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”.

Prin urmare, instanța a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverință care să ateste activitățile încadrate în grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioadele sus-menționate.

A mai învederat prima instanță că, potrivit art. 281 alin. (3) din Codul muncii, la data de 1.01.2011 au fost abrogate dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

Așa fiind, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect rectificarea carnetului de muncă ca neîntemeiat.

În ce o privește pe reclamanta F. V., instanța a constatat că acțiunea acesteia este neîntemeiata deoarece a desfășurat activitate ca desenator tehnic, fără ca raportul de expertiză efectuat în cauză să evidențieze împrejurarea că reclamanta ar fi muncit în condiții grele, afectată de factori de risc sau de noxe, aspecte ce ar fi putut atrage încadrarea activității acesteia în grupa a II-a de muncă.

A reținut tribunalul că această reclamantă nu a produs niciun fel de alte probe în susținerea cererii sale, astfel încât a respins cererea sa ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele I. V. și F. V., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel apelanta F. V. a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză - raportul de expertiză efectuat și actele depuse - carnetul de muncă - din care reieșea în mod cert că pe perioadele menționate în cererea de chemare în judecată a lucrat în condiții similare celorlalți reclamanți din prezenta cauza cărora le-a fost admisă acțiunea.

Astfel, din raportul de expertiză efectuat reiese faptul că pe perioada în care a fost salariata pârâtei această apelantă reclamantă a lucrat în condiții care se înscriu în grupa a II-a de muncă.

În ceea ce o privește pe apelanta I. V. aceasta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis doar în parte acțiunea sa constatând că beneficiază de grupa a II-a de muncă doar în perioada 01.02._00, deși, astfel cum reiese din carnetul de muncă anexat dosarului cauzei și în perioada anterioară - 03.01._77 - a fost angajata pârâtei și a lucrat în aceleași condiții în care și-a desfășurat activitatea și în perioada 01.02._00.

A învederat această apelantă că, potrivit cărții de muncă ID nr._ - pag.14, poziția 5, se specifică transferul în interes de serviciu de la Fabrica de Ferite Urziceni la Centrul de Cercetare și Proiectare București începând cu data de 03.01.1974.

Prin reorganizare, la 15.06.1974 - conform Cărții de muncă - pag. 14 poziția 6, Centrul de Cercetare și Proiectare București devine ICPAIUC - București, lucrătorii secției 5 - secție în care și-a desfășurat activitatea și reclamanta I. V. - aflându-se în incinta pârâtei U. SA, fiind ulterior transferați de la ICPAIUC la U. conform adresei 130/08.01.1991

Față de cele menționate, având în vedere concluziile raportului de expertiză specialitatea salarizare efectuat în cauză și temeiurile legale invocate, apelantele reclamante au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii formulate de F. V. și constatării că aceasta în perioada 01.09.1983 – 01.02.2002 beneficiază de grupa a II-a de muncă, precum și constatării că reclamanta I. V. beneficiază de grupa a II-a de muncă și în perioada 03.01.1974 - 01.02.1977.

Intimata pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

Cu titlu prealabil Curtea observă că, împotriva hotărârii de primă instanță au declarat apel numai reclamantele F. V. și I. V..

Pe de altă parte, de vreme ce situația juridică a fiecăreia dintre acestea este diferită criticile formulate vor face obiectul unor raționamente distincte ale instanței de control judiciar.

Astfel, în ceea ce o privește pe apelanta reclamantă F. V. Curtea reține că acțiunea formulată de acesta a fost respinsă ca neîntemeiată, așa cum rezultă din hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac.

La baza pronunțării unei atare soluții au stat argumentele tribunalului în sensul că, aceasta a desfășurat activitate ca desenator tehnic, fără ca raportul de expertiză efectuat în cauză să evidențieze împrejurarea că ar fi muncit în condiții grele, afectată de factori de risc sau de noxe, aspecte ce ar fi putut atrage încadrarea activității acesteia în grupa a II-a de muncă și în lipsa producerii de alte probe în susținerea cererii, așa cum reise din considerentele sentinței.

Ori, este real că lucrarea de expertiză cuprinde referiri generale cu privire la toți reclamanții, numai că, atunci când analizează legătura cu mediul de producție, acesta fiind elementul esențial avut în vedere de prima instanță, față de activitățile menționate în chiar cuprinsul lucrării de expertiză, rezultă fără putere de tăgadă că acestea nu puteau fi specifice funcției de desenator tehnic.

Așa fiind, în mod legal tribunalul a procedat la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză în ceea ce o privește pe reclamanta F. V., criticile formulate de aceasta fiind nefondate.

În ceea ce o privește pe apelanta reclamantă I. V. Curtea reamitește că potrivit art. 9 alin. 2 Cod pr. civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

La rândul său, art. 22 alin. 6 Cod pr. civ. prevede că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Dintr-o interpretare coroborată a celor două reglementări procedurale și care consacră garanția aplicării principiului disponibilității rezultă fără putere de tăgadă instanța este ținută de cererea reclamantului, neputându-și depăși limitele investirii.

Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea obsevă că reclamanta I. V. a solicitat a se constata că a desfășurat activitate în grupa superioară de muncă în perioada 01.02.1977 – 01.08.2003, așa cum rezultă din anexa la cererea de chemare în judecată.

La rândul său, lucrarea de expertiză efectuată în cauză, atât raportul inițial cât și răspunsul la obiecțiuni, pornind de la aceleași limitele ale investirii fac referire în ceea ce o privește pe apelanta în discuție la perioada 01.02.1977 – 16.06.2000.

De altfel este de observat că nici nu au fost formulate obiecțiuni la cele două lucrări.

Așa fiind, față de perioada indicată de chiar reclamanta apelantă în cuprinsul acțiunii și pentru care au fost administrate probatorii și în raport de principiul disponibilității enunțat în paragrafele precedente, este lipsit de relevanță juridică împrejurarea dacă acesta a deșfășurat sau nu activitate în aceleași condiții și în cadrul aceluiași angajator și în perioada 03.01.1974 – 01.02.1977.

Într-o atare situație Curtea apreciază ca nefondate și criticile acestei apelante potrivit cărora în mod greșit tribunalul nu a constatat că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă și pentru intervalul 03.01.1974 – 01.02.1977.

Pentru toate motivele arătate Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamantele I. V., cu domiciliul în Ploiești, ., . și F. V. cu domiciliul în Băicoi, ., județul Prahova împotriva Sentinței civile nr. 639 din 3 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații reclamanți I. B. cu domiciliul în Ploiești, .. 37, județul Prahova, B. M. cu domiciliul în Ploiești, . G. nr. 7B, ., județul Prahova, G. A. cu domiciliul în M., .. 48, județul Prahova și intimata pârâtă .> cu sediul în Iași, .. 3, județul Iași, ca nefondat.