Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 767/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1323/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 767
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Președinte - V. G.
Judecător - M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta T. (I.) M., domiciliată în comuna Tinosu, ., județ P. împotriva sentinței civile nr. 2728 pronunțată la 28 noiembrie 2014 de Tribunalul P., în contradictoriu cu reclamanta F. P. -SOCIETATE COOPERATIVĂ DE CONSUM, cu sediul în Ploiești, .-62, județ P..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă T. M., personal și intimata-reclamantă F. P. prin avocat I. L. din Baroul P..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-pârâtă T. M. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar contractul individual de muncă nr. 0317/23.02.2015, actul adițional nr. 0534/24.03.2015, fișa postului, abonament lunar pentru transportul în comun, fluturașul pe luna februarie 2015 și chitanța ATM din 30.04.2015.
Avocat I. L., având cuvântul, arată că este de acord cu proba solicitată de apelantă.
Curtea, în temeiul art. 479 alin. 2 NCPC, încuviințează pentru apelantă proba cu înscrisuri și ia act că acestea au fost depuse la dosar, în copie: contractul individual de muncă nr. 0317/23.02.2015, actul adițional nr. 0534/24.03.2015, fișa postului, abonamentul lunar pentru transport în comun, fluturașul pe luna februarie 2015 și chitanța ATM din 30.04.2015.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta-pârâtă T. M. solicită admiterea apelului, în sensul de a se dispune eșalonarea plății sumei de 2100,62 lei în mai multe tranșe, deoarece singurul venit de care beneficiază este salariul brut de 975 lei, este divorțată și are un minor în întreținere.
Precizează că nu a plătit până în prezent nicio sumă din prejudiciu, întrucât a reușit să se angajeze abia în luna februarie 2015.
Avocat I. L., având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât criticile nu vizează motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței, pârâta invocând doar o situație materială deficitară, care nu îi permite achitarea ratelor stabilite de instanță.
Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._ , reclamanta F. P. – Societate Cooperativă de Consum a chemat în judecată pe pârâta I. M., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.100,62 lei, reprezentând prejudiciu material produs societății reclamante.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a avut calitatea de lucrător gestionar la magazinul mixt Predești, iar la data de 15.02.2011, in urma efectuării inventarului, comisia de inventariere a constatat o lipsa în gestiune, datorată culpei pârâtei Ivascu M., lipsă consemnată in listele de inventariere întocmite cu acea ocazie.
A mai susținut reclamanta că pârâta, prin nota explicativă dată, a recunoscut atât lipsa în gestiune, cât și diferențele de preț, obligându-se prin angajamentul de plata dat, ca până la data de 30.03.2011 să achite suma de 2947,27 lei (2758,02 lei,reprezentând lipsa in gestiune și 189,25 lei, diferențe de preț) însă a achitat doar suma de 537 lei, conform chitanțelor nr._/15.02.2011 si nr._/22.03.2011.De asemenea, in urma cererii formulate de pârâtă, acesteia i-a fost compensată parțial garanția in suma de 309,65 lei, cu lipsa in gestiune, ramând o diferența de 2100,62 lei.
Reclamanta a menționat că de la de 22.03.2011 (data ultimei plați efectuate) și pana în prezent, pârâta nu și-a mai onorat obligațiile asumate prin angajamentul de plata dat la 15.02.2011.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2728/28.11.2014, Tribunalul P. a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2100,62 lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei în exercitarea atribuțiilor de serviciu, sumă ce va fi achitată de pârâtă în trei tranșe lunare legale egale, precum și 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta I. M. a fost angajata reclamantei în funcția de lucrător gestionar la magazinul mixt Predești, așa cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat sub nr. 90/07.2010, iar la data de 15.02.2011, în urma efectuării inventarului, comisia de inventariere a constatat o lipsă în gestiune, care a fost consemnată în listele de inventariere întocmite cu acea ocazie.
Așa cum rezultă din nota explicativă dată în fața reprezentanților societății, pârâta a recunoscut atât lipsa de gestiune cât și diferențele de preț, obligându-se prin angajamentul de plată dat ca până la data de 30.03.2011 să achite suma de 2947,27 lei compusă din 2758,02 lei lipsa în gestiune și 189,25 lei diferențe de preț.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că pârâta a achitat suma de 537 lei, conform chitanțelor nr._/15.02.2001 și nr._/22.03.2011, rămânând de plată o diferență de 2100,62 lei.
Tribunalul a mai reținut că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului care a produs paguba, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
S-a stabilit că pentru declanșarea răspunderii patrimoniale este necesar ca persoana vinovată de producerea pagubei să se găsească într-un raport de muncă cu angajatorul prejudiciat, condiție îndeplinită în prezenta cauză - pârâta având calitatea de angajat al societății reclamante, la data săvârșirii faptei- 29.03.2013.
Instanța a constatat că o altă condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale o constituie fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, faptă ilicită ce poate consta într-o acțiune sau inacțiune.
În speță, tribunalul a avut în vedere și atitudinea procesuală adoptată de către pârâtă, care nu a depus întâmpinare, dar și faptul ca aceasta, prin răspunsurile la interogatoriul formulat de reclamantă, a recunoscut lipsa din gestiune și culpa în producerea acesteia (răspunsul la întrebarea nr. 1,2 interogatoriu – fila 70). Astfel pârâta a produs reclamantei o pagubă și nu a probat faptul ca aceasta a avut loc din cauze neprevăzute.
In concluzie, având in vedere dispozițiile art. 254 Codul Muncii, Tribunalul a admis acțiunea si a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2100,62 lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei, cu privire la care s-a stabilit că va fi achitată în 3 tranșe lunare egale, respectiv 700,2 lei lunar.
În temeiul art. 453 Cod proc.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta T. (I.) M. care a arătat că, într-adevăr, a vândut produse pe datorie, dar cu acordul reprezentanților societății la care își desfășura activitatea.
A mai arătat apelanta că a fost înștiințată de efectuarea inventarului doar cu 3 zile înainte, nu cu 15 zile așa cum se proceda de obicei, astfel că nu a avut timp să recupereze banii de la persoanele menționate în caietul în care ținea evidența produselor vândute pe datorie.
Precizează apelanta că a recunoscut atât lipsa din gestiune, cât și diferența de preț constatată de comisia de inventariere, precum și cupla sa în producerea prejudiciului și s-a obligat, prin angajament de plată, să achite suma de 2947,27 lei. La dosar a depus înscrisuri care atestă faptul că a achitat deja 537 lei, rămânând o diferența de 2100,62 lei.
Învederează apelanta că nu încearcă să se sustragă de la plata obligațiilor pe care le are față de societate, însă nu a avut posibilitatea să achite prejudiciul datorită situației sale pecuniare precare . Nu are un venit stabil, fiind obligată să muncească „cu ziua” la diferite persoane și din sumele de bani modice pe care le obține încearcă să asigure întreținerea fiicei sale care este elevă în clasa a VIII-a.
Față de situația expusă în precedent, ținând cont de împrejurarea că nu beneficiază de ajutor social, iar singura sursă singură de venit este alocația fiicei sale, apelanta a solicitat ca plata prejudiciului să fie eșalonată pe o perioadă mai lungă de timp, în rate care să nu depășească 300 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin sentința pronunțată în cauză, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2100,62 lei, cu titlu de prejudiciu material produs societății, fiind eșalonată plata acesteia în trei tranșe lunare. Pârâta a recunoscut paguba reținută în sarcina sa, însă singura nemulțumire exprimată de aceasta prin calea de atac promovată, se referă la modalitatea de eșalonare a sumei stabilită cu titlu de prejudiciu precizând că posibilitățile materiale nu-i permit achitarea sumei in termenul stabilit.
Conform art. 257 Codul muncii suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă, precizându-se în acest sens că ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.
Pe de altă parte în art. 258 din Codul muncii se prevede că în cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
Curtea constată că aceste texte de lege menționate anterior reglementează procedura de executare a obligației de dezdăunare ce-i revine salariatului pentru daunele cauzate angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
Răspunderea patrimonială a angajatorului și a salariatului este diferită de celelalte forme ale răspunderii civile, diferențiere determinată de specificul și particularitățile raporturilor juridice de muncă și ale contractelor individuale de muncă ce dau naștere acestor raporturi, precum și de nevoia instituirii unor măsuri de protejare a salariatului față de eventualele acțiuni cu caracter abuziv din partea angajatorului care, la modul general, are o poziție dominantă în raporturile sale cu salariatul. Astfel, derogările stabilite de lege în această materie sunt justificate tocmai de specificul acestei forme de răspundere civilă.
Această reglementare se circumscrie perfect dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, care prevăd că regulile de competență și de procedură în fața instanțelor judecătorești, în care se includ și cele privitoare modalitatea de executare a unei hotărâri, se stabilesc prin lege. Acest text constituțional dă libertate legiuitorului să stabilească normele de procedură cu aplicabilitate generală, dar și derogări de la ele, în măsura existenței unor situații deosebite ce justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Prin urmare, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, unde se aplică regulile generale in materie privind recuperarea prejudiciului, răspunderea patrimonială este limitată, în sensul că se efectuează numai asupra unei cote din salariu. Astfel, ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv (art. 257 alin.2 Codul muncii) excepție făcând situația în care acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu nu se poate face in termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima reținere (art. 259 Codul muncii). Reglementarea reflectă preocuparea legiuitorului pentru protecția socială a salariaților.
Din adeverințele nr. 349/03.02.2015 emisă de .. 28/04.02.2015 emisă de Școala Gimnazială . pârâta nu figurează în evidențele primăriei ca fiind beneficiară de ajutor social, aceasta având în întreținere pe fiica sa I. A. L., care este elevă în clasa a VIII-a ( filele 7,8 dosar apel). Pe de altă parte din contractul individual de muncă nr. 0317/23.02.2015 ( filele 22-24 dosar apel) reiese că pârâta s-a încadrat în muncă abia la data de 23.02.2015 la ., unde realizează un salariu brut lunar de 975 lei.
În prezenta cauză, având în vedere textele de lege prezentate în precedent care stabilesc ca recuperarea pagubei în cazul răspunderii patrimoniale a salariatului să se realizeze astfel încât cuantumul ratei să nu poată fi mai mare decât o treime din salariul net al celui care a provocat prejudiciul și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă veniturile realizate de pârâtă la ora actuală și obligațiile existente în sarcina acesteia, instanța consideră că nemulțumirile acesteia sunt fondate și se justifică schimbarea în parte a sentinței în sensul că suma de 2100,62 lei va fi achitată de aceasta în șapte tranșe lunare egale, a câte 300,09 lei.
Pe cale de consecință, raportat la toate aceste argumente, în baza art. 480 NCPC, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că suma de 2100,62 lei va fi achitată de pârâtă în șapte tranșe lunare egale, a câte 300,09 lei, urmând a se menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta T. (I.) M., domiciliată în comuna Tinosu, ., județ P. împotriva sentinței civile nr. 2728 pronunțată la 28 noiembrie 2014 de Tribunalul P., în contradictoriu cu reclamanta F. P. -SOCIETATE COOPERATIVĂ DE CONSUM, cu sediul în Ploiești, .-62, județ P..
Schimbă în parte sentința în sensul că suma de 2100,62 lei va fi achitată de pârâtă în șapte tranșe lunare egale, a câte 300,09 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GV
Tehnored.PJ
5 ex / 05.06.2015
j.f. E. C. D.
d.f._ Tribunalul P.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Despăgubire. Decizia nr. 995/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
