Acţiune în constatare. Hotărâre din 14-05-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3161/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 721
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta B. C. domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ..2, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 40 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, cu sediul în municipiul Târgoviște, . nr.6, județ Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-reclamantă B. C. și intimatul-pârât S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciar de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată și motivat, iar prin S. Registratură s-au depus precizări, din partea apelantei-reclamante.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ din data de 09.07.2014, reclamanta B. C. a chemat în judecată pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că obiectul de activitate al . îl constituia producția finală de strunguri, iar activitatea de prelucrări prin așchierea pieselor din fontă la . conform Scrisorii Ministerului Muncii nr.43G/1242/23.06.1997 încadrată în grupa a II-a de muncă, că operațiile de strunjire piese din fontă efectuate de muncitorul cu meseria de strungar sunt activități de prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă încadrate în grupa a II-a de muncă, iar meseria de strungar era nominalizată în grupa a II-a de muncă astfel că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 19.11._93; 18.01._01 în procent 100% este încadrată în grupa a II-a de muncă.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat de către reclamantă că a fost angajată al . ulterior . profesia de strungar în cadrul Secției Mecanică Ușoară Universală, potrivit carnetului de muncă . nr._, că pe toată această durată a lucrat în condiții deosebite de muncă din punct de vedere al noxelor, în special vapori de diluant și vopsele rezultați din procesul tehnologic de vopsire al strungurilor, vopsire care se făcea direct în Atelierul Expediție, fără a exista un loc amenajat pentru această operațiune, de asemenea pulberi în suspensie și praf de fontă degajate de procesul obișnuit de lucru al strungarilor, frezorilor și rectificatorilor de la Secția Mecanică Grea, alături de care lucra, într-o hală monobloc.
S-a precizat că specificul Secției Mecanică Ușoară Universală era de prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă, iar activitatea desfășurată în acest sector, se încadrează în activitățile catalogate generic de lege „condiții deosebite”, fiind astfel îndreptățită să solicite acordarea grupei a II-a de muncă, în aceleași condiții ca și ceilalți colegi de muncă, lăcătuși mecanici, strungari, frezori, găuritori, rectificatori și controlori tehnici de calitate, care au dobândit astfel de adeverințe privind acordarea grupei a II-a de muncă.
A mai arătat reclamanta că prin Scrisoarea Ministerului Muncii 43.G/1242/23.06.1997 - adresată expres . precizează că activitatea de prelucrări prin așchiere a pieselor din fontă și locurile de muncă unde se efectuează aceste prelucrări se încadrează în grupa II de muncă, că urmare acestei scrisori a Ministerului Muncii, . Decizia nr.8483/16.06.1998 privind meseriile și funcțiile din SARO SA care se încadrează în grupa II de muncă, iar la pct.3 din tabelul anexă se menționează și activitatea desfășurată de reclamantă.
Conform prevederilor Ordinelor nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2. Potrivit art. 3 al aceluiași act normativ, beneficiază de încadrarea în grupele de muncă I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Mai mult decât atât, Curtea de Apel Ploiești, prin mai multe decizii pronunțate în spețe similare a precizat că „ nu se poate susține că salariații unei societăți care a fost lichidată nu-și mai pot valorifica eventualele drepturi referitoare la munca depusă, întrucât o asemenea poziție ar reprezenta o îngrădire la justiție, iar activitatea desfășurată în hala monobloc este încadrată în grupa a II-a de muncă.
S-au mai invocat dispozițiile Convenției CEDO, ale Carte Fundamentale ale Uniunii Europene, care interzic orice discriminare, precum și Decizia nr.258/20.09.2004 pronunțată de ÎCCJ și Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale.
S-a solicitat proba cu martori, înscrisuri și expertiză tehnică.
S-au depus la dosarul cauzei în copie, următoarele acte: carnet de muncă, act de identitate, certificat de calificare, Scrisoarea nr.43G/1997, tabelul Saro nr.2, extras din dicționarul tehnic, procesul verbal de preluare arhivă de către pârât, Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, cerere adresată pârâtei pentru eliberare adeverință.
Pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale a formulat întâmpinare, depusă la data de 31.07.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta s-a adresat instituției o cerere având ca obiect eliberarea unui document apt să-i servească la valorificarea drepturilor izvorâte din legislația pensiilor, însă pârâta nu are competența dacă a o persoană a lucrat într-un anumit timp în condițiile grupei a II-a de muncă, anexând decizia nr.242/1990, completare la aceasta, tabel nominal cu personalul care va beneficia de grupă de muncă pentru pensionare, decizia 187/1996 și anexă a acesteia.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că acțiunea sa este o acțiune în constatare, imprescriptibilă.
S-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice, depunându-se la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul O. N.
La termenul de judecată din data de 03.12.2014 tribunalul a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat prin raportare la conținutul sentinței nr.893/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentință atașată din oficiu la dosarul cauzei, ca urmare a identificării acesteia în sistemul Ecris.
Prin sentința civilă nr. 40 din data de 14.01.2015, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamanta B. C., în contradictoriu cu pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale.
Conform dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Cum excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, dirimantă și absolută, tribunalul a analizat-o cu prioritate.
În conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar potrivit art. 432 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 431 Cod procedură civilă, în cauza de față fiind întrunită tripla identitate de părți, de obiect și de cauză prin raportare la dosarul nr._, reținându-se că în acel dosar, prin sentința nr.893/29.04.2013 aceleiași reclamante, în contradictoriu cu aceeași pârâtă i s-a respins pe fond cererea formulată de aceasta prin care a solicitat a se constata că a lucrat în cadrul ., în condițiile grupei a II-a de muncă în perioada 19.11._93 și 18.01._02 .
Prin urmare, finalitatea acțiunii ca și perioadele sunt identice în cele două dosare, chiar dacă în dosarul de față reclamanta a mai solicitat să se constate că obiectul de activitate al . constituie producția finală de strunguri și că operațiile de strunjire piese fontă erau încadrate în grupa a II-a de muncă, însă acestea reprezintă argumente de fond pentru constatarea încadrării în grupa a II-a de muncă și nu veritabile capete de cerere, într-o acțiune în constatare, conform art.35 Noul Cod de procedură civilă instanța putând să constate doar existența sau inexistența unui drept, cum este cel privind încadrarea în grupă de muncă a reclamantei și nu existența sau inexistența unor situații sau stări de fapt aflate într-o întreprindere.
S-a mai reținut de către tribunal că sentința nr.893/29.04.2013 nu a statuat cu autoritate de lucru judecat că Secția Mecanică Ușoară Universală nu este nominalizată printre secțiile cu condiții deosebite, după 01.04.2001, ci, potrivit obiectului cererii de chemare în judecată din acel dosar a statuat că activitatea desfășurată de reclamantă în aceleași perioade ca în prezenta cerere nu se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă.
Cum autoritatea de lucru judecat reprezintă efectul de bază al unei hotărâri judecătorești și face să se considere că tot ceea ce s-a dispus este adevărat, chestiunea dedusă judecății odată, nu mai poate fi reluată printr-o nouă judecată.
D. urmare, față de existența sentinței civile nr.893/29.04.2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentință irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că hotărârea este nelegală, netemeinică, neconstituțională, vine în contradicție cu situația reală -lucrul efectuat în mediu nociv -praf fontă(Fe3C) ce este cancerigen și condiții nocive- noxe chimice foarte otrăvitoare -cianuri de sodiu(NaCN) și potasiu(KCN) compuși ai acidului cianhidric(HCN) care i-au afectat grav sănătatea la locul de muncă precum și principiile fundamentale de respectare a drepturilor omului, respectiv dreptul la apărare și acces efectiv la Justiție garantat de Constituție, art.6 lit.C din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, art.47 alin.3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 3,4,13 alin.1 Cod pr.civ.,dar încălcându-se și celelalte principii fundamentale ale procesului civil: legalitatea, egalitatea, oralitatea, contradictorialitatea prev.de art.7,8,14,15 Cod pr.civ. dar și art.224 Cod pr.civilă.
Arată apelanta că în ziua de 14 ianuarie 2015 în temeiul disp.art.13 alin.1 (dreptul la apărare este garantat) și al.2 Cod pr.civilă; art.6 pct.3 lit.c din Conv.Europ.a D.. Omului( dreptul persoanei să fie reprezentată de un apărător ales de ea), instanța de fond a oprit pe mandatarul său -fostul meu coleg de muncă muncitor T. Gh.,ulterior și consilier juridic la fostul nostru angajator . în domeniul tehnic și juridic în susținerea cauzei, interzicându-i astfel dreptul la apărare și dreptul de acces efectiv la justiție pe motiv că trebuie să fie apărată numai de un avocat deși în art.13 alin.2,teza finală cod pr.civilă se arată foarte clar ca acest fapt este impus numai în recurs. Apărătorul acesteia a arătat că art.13 cod pr.civ. face parte din "Capitolul ll-Principii fundamentale ale procesului civil" ce cuprinde :art.5-23 ; că art.20 din acest capitol impune judecătorului să asigure respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil și să respecte el însuși aceste principii fundamentale. Totodată, potrivit art.224-Discutarea cererilor și excepțiilor, citează,,instanța este obligată în orice proces ,să pună în discuția părților toate cererile,excepțiile,împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ete,potrivit legii,sau invocate din oficiul instanța a refuzat acest fapt-motivul să-și angajez un avocat-deși, arată apelanta, este săracă,nu are cunoștințe juridice iar mandatarul său fost coleg de muncă este jurist,fost consilier juridic la fostul angajator și o apără gratuit,interzicându-i dreptul la apărare statuat de art.24 din Constituție și 47 din Carta D.. Fund. a Uniunii Europene, precum și accesul efectiv la justiție prevăzut de art.21 din Constituție și art.13 din Conv. Europerană a Drepturilor Omului, încălcându-se în același timp și principiile fundamentale: legalitatea, egalitatea, oralitatea,contradictorialitatea impuse instanței de judecată de art.7,8 ,14 și 15 Cod proc.civilă dar și disp.art.224 din același cod de pr.civilă.
Se susține de apelantă că potrivit art. 430 din noul cod de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Considerentele sunt argumente logice privind temeiurile de fapt sau de drept care justifică soluția dată constituind o parte structurală a hotărârii judecătorești în care instanța arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorilor, precum cele pe baza cărora au fost înlăturate sau respinse cererile formulate de părți și care trebuie analizate atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat în concluzie -când se analizează autoritatea de lucru judecat trebuie analizate împreună dispozitivul și considerentele hotărârii.
Conform art.431 alin.(1) cod de pr.civilă trebuie să existe o triplă identitate între cele două litigii privind părțile,obiectul și cauza privind dispozitivul și considerentele.
In ceea ce privește GRUPELE DE I Șl II MUNCĂ(în baza Legii 3/1977) și CONDIȚIILE DEOSERITE și speciale (în baza Lg. 19/2000 și Lg.263/2010) arătă apelanta că grupele I și II de muncă- sunt valabile până la 31.03.2001 (potrivit Lg.3/1977) iar condițiile deosebite și speciale de muncă privește munca de după data de 1.04.2001 data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii care prin art. 196 abrogă și Ordinul 50/1990,125/1990 privind grupele de muncă I și II.
Astfel, nu există identitate între lucrul în grupele I și II de muncă (valabile numai până la 31.03.2001)și lucrul în condițiile de muncă deosebite și speciale{după 1.04.2001) lucrul în condiții deosebite nu face obiectul acțiunii
În ceea ce privește Dosarul_ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.893/29.04.2013, din considerente rezultă că solicitarea privea constatarea că a lucrat în condițiile grupa de muncă II (19.11._93 și 18.01._01 precum și în condițiile deosebite (1.04.2001-1.02.2002) în cadrul Secției Mecanică Universală.
Din analiza dispozitivului și a considerentelor rezultă că instanța a respins acțiunea de constatare lucrul în grupa II și în condiții deosebite motivul fiind că locul de muncă mecanică ușoară universală nu este încadrat în condiții deosebite-valabile însă numai după 1.04.2001 conf.legii.
Din considerentele Sentinței civ.893/29.04.2013, la pag.5 paragr.6 -"De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei respective anexa la avizul 44 din 20.11.2002 unde sunt nominalizate locurile de muncă și meseriile/funcțiile desfășurate în aceste locuri cu condiții deosebite rezultă că secția mecanică ușoară universală nu este nominalizată printre secțiile cu condiții deosebite, rezultând în opinia instanței că astfel nu a lucrat în grupa II de muncă și nici în condiții deosebite.
În concluzie -Sentința 893/29.04.2013 a statuat cu autoritate de lucru judecat că secția mecanică ușoara universală nu este nominalizată printre secțiile cu condiții deosebite .
În acest context - a ținut seama de Sentința civilă 893/29.04.2013 ce a statuat că secția Mecanică Ușoară Universală nu este nominalizată printre secțiile cu condiții deosebite valabile conform legii după 1.04.2001 iar acțiunea prezentă privește constatarea că a lucrat în perioada 10.01._76;20.02.1978-5.10.1981 ;01.12._94;07.06._01 ca STRUNGAR -PRELUCRĂTOR PIESE DIN FONTĂ în condițiile Scrisorii Ministerului Muncii nr.43G/1242/ 23.06.1997 care precizează că ACTIVITATEA DE PRELUCRARE PRIN AȘCHIERE PIESE DIN FONTĂ conform Ordinului 125/1990-reactualizat anexa 2,poz.17 este încadrată In grupa II de muncă.
Astfel, nu a solicitat constatarea că a lucrat în condiții deosebite ținând seama de hotărârea judecătorească ce a statuat că secția Mecanică Ușoară Universală nu este încadrată și în condiții deosebite valabile după 1.04.2001.
Precizează expres că a solicitat în capătul 2 al cererii constatarea că a lucrat ca STRUNGAR -prelucrător prin așchiere piese din fontă în condițiile precizate expres angajatorului SARO SA de Ministerul Muncii prin Scrisoarea 43G/1242/23.06.1997.
Acțiunea la care se face compararea avea ca obiect constatarea că a lucrat în condițiile gupa II de muncă până în 31.03.2001 și în condiții deosebite după 1.04.2001
În ceea ce privește acțiunea de față, aceasta are mai multe capete de cerere, faptul că obiectul de activitate al S.C. SARO S.A. Tărgoviste îl constituia producția finală de strunguri a căror masă era de cca 85% din fonta iar activitatea de prelucrări prin așchiere a pieselor din Fontă la SARO SA potrivit SCRISORII MINIST. MUNCII NR. 43G_.06.1997 adresată . era încadrată în grupa II de muncă; -că operațiile de strunjire piese din fontă efectuate de muncitorul cu meseria de strungar sunt activități de prelucrare prin așchiere a pieselor din fontă încadrate în grupa II de muncă conform scrisorii 43G/1243/23.06.1997 A MINIST. MUNCII iar meseria de strungar este nominalizată de S.C. SARO SA. prin DECIZIA 8384/16.06.1998 în grupa II de muncă.
Activitatea menționată efectuată de apelantă la același loc de muncă PIESE DIN FONTĂ în perioadele 19.11._93; 18.01.1994-1.04.2001 în procent de 100% în cadrul halei monobloc industriale- SUNT ÎNCADRATE ÎN GRUPA II DE MUNCĂ.
Din compararea obiectelor celor două acțiuni, având în vedere considerentele sentinței civile nr. 893/29.04.2013 rezultă că nu există autoritate de lucru judecat,că dimpotrivă s-a ținut seama de ceea ce prima sentința a statuat.
Se poate observa, foarte clar, acțiunea prezentă se referă la constatarea că activitățile, .locurile de muncă privind prelucrările din fontă ce degajă noxe(praf) sunt impuse de Minst.Muncii prin Scrisoarea 43G/1242/1997, ca a efectuat aceste operațiuni de prelucrarea fontei la SARO SA ;că activitatea efectuată este încadrată în Ord.125/1990 actualizat,anexa 2, poz.17. menționat de Minist.Muncii prin Scrisoarea 43G/1242/1997, că meseria de strungar este nominalizată de angajator în Decizia 8483/1998 .
Arătă apelanta că fonta este un aliaj de fier și carbon cu un conținut de carbon de peste 2.11% iar prelucrarea acesteia prin așchiere (inclusiv strunjire) produce praf ce este cancerigen.
La acțiunea din acest dosar sunt ( nu exista în dosarul precedent-_ ) documentele care dovedesc lucrul în anumite condiții: SCRISOAREA MINIST. MUNCII 43G/1242/1997 adresată expres SARO SA privitor la faptul că operațiile de prelucrare a fontei de la SARO SA Târgoviște sunt nominalizate în ORDINUL 125/1990-completatANEXA 2,POZ.17 ,precum și Tabelul nr. 2 Bis la Decizia 8483/16.06.1998 a . meseriile și funcțiile de la SARO SA Târgoviște care sunt încadrate în grupele I și II de muncă, în care la pct.3( din tabelul 2 bis) este menționată și meseria de strungar exercitată de apelantă -Extras din dicționar tehnic că strunjirea este operație tehnologică de prelucrare prin așchiere. -Expertiza tehnică efectuată-în fapt sunt 2 expertize tehnice cu aceleași concluzii -ignorate de instanța de fond.
Toate aceste 6 documente autentice nu au fost analizate.
Instanța a analizat numai ultimul capăt ce în opinia instanței reprezintă autoritate de lucru judecat și anume că nu a lucrat în grupa II de muncă deși în sentința la care se face referire privește lucrul condiții deosebite astfel că primele capete ale acțiunii nu au mai fost analizate interzicându-i astfel accesul efectiv la justiție.
Solicită admiterea apelului potrivit motivelor detaliate în cerere. In subsidiar dacă se consideră completarea probatoriului, solicită
anularea hotărârii instanței de fond cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanta a invocat, mai întâi, încălcarea dreptului la apărare în ședința din data de 14.01.2015, întrucât instanța a interzis mandatarului să discute toate împrejurările de fapt, temeiurile de drept, să dezbată și să pună concluzii în ședință publică, susținând că i-a fost îngrădit și accesul efectiv la justiție garantat de Constituție și de art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale.
A mai arătat că, în același timp, au fost încălcate și celelalte principii fundamentale ale procesului civil, respectiv legalitatea, egalitatea, oralitatea și contradictorialitatea.
Curtea constată că aceste critici sunt vădit nefondate, rezultând din practicaua sentinței că în ședința din data de 14.01.2015 instanța a luat act de împrejurarea că reclamantul, prezent în instanță, a împuternicit pe mandatarul T. G. să-i reprezinte interesele, astfel că partea, atât personal, cât și prin reprezentant convențional, a avut posibilitatea de a-și face toate apărările. De altfel, din motivele de apel nu rezultă în ce mod a fost vătămată reclamanta în exercitarea drepturilor sale, nemulțumirile acesteia vizând, în esență, numai faptul că mandatarul nu a putut pune concluzii orale.
Însă și sub acest aspect tribunalul a făcut o corectă aplicare a disp.art.83 alin.1 N.C.P.C, întrucât mandatarul este licențiat în drept, conform diplomei depuse la dosar, dar nu are calitatea de avocat, astfel că nu poate pune concluzii orale, nici în etapa cercetării fondului, dar nici în etapa dezbaterilor.
Apelanta a formulat critici și cu privire la fondul cauzei, respectiv activitățile ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, însă acestea nu vor fi analizate întrucât cauza nu a fost cercetată pe fond, astfel că vor fi examinate numai criticile referitoare la excepția autorității de lucru judecat.
Sub acest aspect, a susținut apelanta că nu există tripla identitate între prezenta cauză dedusă judecății și cauza ce a format obiectul dosarului nr._, arătând că nu au același obiect, întrucât în cauza de față acțiunea are mai multe capete de cerere decât acțiunea precedentă.
În speță, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 431 Cod procedură civilă, fiind întrunită tripla identitate de părți, de obiect și de cauză prin raportare la dosarul nr._, reținându-se că în acel dosar, prin sentința nr.893/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița aceleiași reclamante, în contradictoriu cu aceeași pârâtă i s-a respins pe fond cererea formulată de aceasta prin care a solicitat a se constata că a lucrat în cadrul ., în condițiile grupei a II-a de muncă în perioada 19.11._93 și 18.01._02 .
A mai reținut instanța că finalitatea acțiunii ca și perioadele sunt identice în cele două dosare, dar și locul de muncă în cadrul Secției Mecanică Ușoară Universală, chiar dacă în dosarul de față reclamanta a mai solicitat să se constate că obiectul de activitate al . constituie producția finală de strunguri și că operațiile de strunjire piese fontă erau încadrate în grupa a II-a de muncă.
Chiar dacă reclamanta a acreditat ideea că prezenta acțiune are mai multe capete de cerere decât precedenta, corect a sesizat instanța de fond că, în realitate, acestea reprezintă argumente de fond pentru constatarea încadrării în grupa a II-a de muncă și nu veritabile capete de cerere, într-o acțiune în constatare, conform art.35 Noul Cod de procedură civilă instanța putând să constate doar existența sau inexistența unui drept, cum este cel privind încadrarea în grupă de muncă a reclamantei și nu existența sau inexistența unor situații sau stări de fapt aflate într-o întreprindere.
Ca urmare, față de existența sentinței civile nr.893/29.04.2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentință irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.
Față de cele arătate, în baza art.480 N.CP.C., Curtea va păstra sentința atacată și va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. C. domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ..2, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 40 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, cu sediul în municipiul Târgoviște, . nr.6, județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. MG
tehnored.BA
4 ex./15.06.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond L. B.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
