Acţiune în constatare. Hotărâre din 17-06-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 4968/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1010
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta . C. SRL, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 459 pronunțată la 23 februarie 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții T. (fostă I.) G., T. N., S. G., S. (fosta R.) N., T. G., PĂPUSĂ (fosta Jingaroiu) V., C. I., T. V.-C., C. (fosta M.) M., C. A., P. (fosta S.) M., și D. (fosta D.) M.-S., toți prin reprezentant T. (fostă I.) G. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. T. L. C., cu sediul în Ploiești, .. 13, .. D, . și pârâta . prin Lichidator Judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL, cu sediul în București, .. 117-119, ., ..
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți T. (I.) G. asistată și ceilalți intimați reprezentați de avocat T. L. C., din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._/17.06.2015 depusă la dosar, lipsă fiind apelanta pârâtă . C. SRL și intimata pârâtă . prin Lichidator Judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată, că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimaților reclamanți și că, prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat T. L. C. având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. L. C. având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală, pentru aspectele arătate în întâmpinare; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova cu nr._, reclamanții T. (fostă I.) G., T. N., S. G., S. (fosta R.) N., T. G., PĂPUSĂ (fosta Jingaroiu) V., C. I., T. V.-C., C. (fosta M.) M., C. A., P. (fosta S.) M. și D. (fosta D.) M.-S., toți prin reprezentant T. (fostă I.) G. au chemat în judecata pe pârâtele . prin Lichidator Judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL și . C. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că activitățile desfășurate în cadrul . pot fi încadrate în grupele superioare de muncă în procent de 100%, urmând a fi obligate pârâtele să elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioadele menționate expres în acțiune, au avut calitatea de salariați în cadrul pârâtei ., îndeplinind diferite funcții și au lucrat efectiv 100% din program în locuri de muncă cuprinse în grupa I și grupa a II a de muncă, deoarece condițiile de muncă erau dintre cele mai grele, fiindu-le aplicabile prevederile Ordinul nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Pârâta . C. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, în calitate de deținător de arhivă pentru pârâta G. S. SA, putând elibera adeverințe în cazul în care din documentele arhivate reiese beneficiul grupei superioare de muncă în favoarea reclamanților.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză mașini unelte.
La data de 11.02 2015, pârâta A&M A. C. SRL a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța respingându-le la termenul din data de 23.02.2015, astfel cum s-a reținut în partea introductivă a prezentei hotărâri.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 459 din 23.02.2015 a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, respectiv 80% și de grupa a II a de muncă în procent de 100%, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză B. V., astfel: T. G., în perioadele 27.09._87 și 01.09._01 grupa I 100%; TANASOIU N. în perioadele 01.06._80 și 28.11._86 grupa a II a 100%; S. G. în perioada 05.05._01 grupa I 80%; S. N. în perioada 01.06._98 grupa I 80% ; T. G. în perioada 28.09._01 grupa I 80%; PĂPUȘA V. în perioadele 17.11._89 și 01.06._00 grupa I 100% ; C. I. în perioada 01.01._01 grupa I 80%; T. V. C. în perioadele 21.03._90 și 03.06._01 grupa I 80%; C. M. în perioada 13.09._01 grupa I 100%; C. A. în perioadele 21.05._90 și 16.04._01 grupa I 80% ; D. M. S. în perioadele 16.10._90 și 01.07._98 grupa II 100%.
A obligat pârâta, respectiv deținătorul de arhivă, să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea și a respins acțiunea formulată de reclamanta P. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Conform raportului de expertiza mașini unelte B. V., carnetelor de muncă existente la dosar, actelor anexate, reclamanții, cu excepția reclamantei P. M., având diferite funcții în cadrul pârâtei . și-au desfășurat activitatea în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză, în condiții grele, periculoase și nocive de muncă, care se încadrează în cazurile reglementate de Ordinul nr.50/05.03.1990, ceea ce înseamnă ca reclamanții, cu excepția reclamantei P. M., au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă, programul de lucru fiind de 100%, respectiv de 80%, după caz și în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
Potrivit Ord.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 .
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că locurile de muncă în care au lucrat reclamanții, cu excepția reclamantei P. M., sunt cuprinse în Ordinul nr.50/05.03.1990 Anexele 1 și 2 și Ordinul nr. 1517/1995, ceea ce înseamnă că în perioadele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză mașini unelte B. V., reclamanții, cu excepția reclamantei P. M., au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă, programul de lucru fiind de 100%, respectiv de 80%, după caz și în grupa a II a de muncă în procent de 100%.
În ceea ce o privește pe reclamanta P. M., cum aceasta nu a înțeles să achite onorariul în sarcina sa de plată în vederea efectuării expertizei de specialitate dispusă în cauză, susținerile acesteia din cuprinsul cererii de chemare în judecată urmează a fi analizate strict prin raportare la înscrisurile existente la dosarul cauzei. Astfel, tribunalul a constatat că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul pârâtei în funcția de tehnician proiectant.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta este îndreptățită să i se recunoască grupa superioară de muncă, singura probă concludentă în acest sens fiind expertiza de specialitate pe care reclamanta nu a înțeles însă să o achite. Instanța a avut în vedere și împrejurarea că se nu poate nesocoti voința legiuitorului de a nu acorda beneficiul grupelor superioare de muncă decât anumitor activități și locuri de muncă (implicit și a celor nenominalizate care se desfășurau efectiv în condiții grele) și, astfel, de a nu extinde beneficiul grupelor pentru activități din alte domenii, fără a exista probe temeinice în acest sens. Având în vedere lipsa oricăror documente în probarea susținerilor reclamantei și în baza textele de lege mai sus arătate, tribunalul a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei P. M., nefiind îndeplinite condițiile impuse de Ordinul nr. 50/1990, pentru încadrarea în grupa superioară de muncă.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza Codului Muncii modificat, Ordinul nr.50/1990 al MMPS, a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamanții, cu excepția reclamantei P. M., beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, respectiv 80% și de grupa a II a de muncă în procent de 100%, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei . pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză B. V., astfel: T. G., în perioadele 27.09._87 și 01.09._01 grupa I 100%; TANASOIU N. în perioadele 01.06._80 și 28.11._86 grupa a II a 100%; S. G. în perioada 05.05._01 grupa I 80%; S. N. în perioada 01.06._98 grupa I 80% ; T. G. în perioada 28.09._01 grupa I 80%; PĂPUȘA V. în perioadele 17.11._89 și 01.06._00 grupa I 100% ; C. I. în perioada 01.01._01 grupa I 80%; T. V. C. în perioadele 21.03._90 și 03.06._01 grupa I 80%; C. M. în perioada 13.09._01 grupa I 100%; C. A. în perioadele 21.05._90 și 16.04._01 grupa I 80% ; D. M. S. în perioadele 16.10._90 și 01.07._98 grupa II 100%.
Totodată, instanța, în baza Ordinului MM nr.590/15.09.2008, art. 1516 și urm. cod civil modificat, a obligat pârâta deținătoare de arhivă să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens în raport de perioadele în care reclamanții au fost salariați ai angajatorului, deoarece dispozițiile legale sus menționate instituie o asemenea obligație în sarcina pârâtei deținătoare de arhivă, mai ales că reclamanții au nevoie de un act întocmit de către această pârâtă prin intermediul căruia să li se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea lor, drepturi pe care pârâta are obligația să le respecte; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta . C., criticând-o pentru nelegalitate.
Apelanta . C. a arătat că prin sentința atacată a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a constatat de către instanța de fond că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă, cât și de grupa a II-a în procent de 100% pentru perioadele nominalizate și a fost obligată să elibereze adeverință în acest sens.
În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că reclamanții au lucrat în condiții care justifica încadrarea în grupă, conform raportului de expertiza întocmit de expert Balaceanu V..
Instanța de fond a reținut aspecte care se referă exclusiv la cadrul legislativ, ignorând faptul că pârâta, în calitate de societate de arhivare poate elibera doar certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le deține, așa cum rezultă din disp. art. 21 din Legea 118/1996, modificată prin Legea 138/2013.
Ori, în întâmpinarea depusă la dosarul de fond apelanta a arătat că în calitate de depozitar de arhive societatea poate să elibereze doar adeverințe care să ateste situații din documentele preluate de la societăți și depozitate la sediul acesteia, în nici un caz nu are competența de a reconstitui drepturi.
A mai arătat apelanta că de la societatea G. SA, în faliment, deține documente privind încadrarea în grupe de muncă: I sau a II-a a foștilor salariați pentru care s-au plătit și contribuțiile de asigurări sociale.
Reclamanta nu figurează între cei care au lucrat în grupa I de muncă și pentru ea nu s-au plătit asigurări aferente acestei grupe.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 480 Cod pr. civilă s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii față de această societate, reținând că în calitate de depozitar de arhiva nu poate certifica decât situații existente în documentele deținute.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin calea de atac promovată apelanta a apreciat că în mod greșit s-a dispus de către instanța de fond obligarea sa să elibereze adeverințe din care să rezulte că reclamanții au beneficiat de grupa I și a II-a de muncă în perioadele expres menționată în sentință.
Prin cererea adresată instanței, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâtele . prin Lichidator Judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL și . C. SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitățile desfășurate în cadrul . pot fi încadrate în grupele superioare de muncă în procent de 100%, urmând a fi obligate pârâtele să elibereze adeverințe în acest sens.
Având în vedere funcțiile deținute de reclamanți în intervalul în care au lucrat la societatea mai sus menționată, condițiile de lucru existente și factorii de risc major pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză de inginer B. prin sentința atacată instanța de fond a reținut că reclamanții, cu excepția reclamantei P. M., beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, respectiv 80% și de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, după caz, pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei . pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză.
Pe cale de consecință a obligat pârâta deținătoare de arhivă să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens în raport de perioadele în care reclamanții au fost salariați ai angajatorului, deoarece dispozițiile legale instituie o asemenea obligație în sarcina pârâtei deținătoare de arhivă, mai ales că reclamanții au nevoie de un act întocmit de către această pârâtă prin intermediul căruia să li se recunoască și să beneficieze efectiv de drepturile stabilite în favoarea lor, drepturi pe care pârâta are obligația să le respecte.
Conform art. 29 din Legea nr. 16/1996 republicată, creatorii ori deținătorii de documente sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestora sunt obligați să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, adeverințe, copii și extrase de pe documentele pe care le creează ori le dețin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.
Câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățită să beneficieze de grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă pentru intervalul de timp în care și-au desfășurat activitatea la . care nu mai există la ora actuală și a cărei arhivă a fost preluată de apelantă) nimic nu împiedică apelanta să elibereze adeverințe prin care să ateste această împrejurare. În atare situație, apelanta nu reconstituie un drept material în favoarea reclamanților (așa cum susține aceasta prin motivele de apel), ci doar eliberează adeverințe în temeiul unei hotărâri judecătorești cu privire la drepturi care îi privesc pe reclamanți.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
În ceea ce privește nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că o atare operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc). Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de aceasta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
Chiar dacă în anexa 14 din HG 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 se menționează că în adeverința care atestă încadrarea în grupa superioară de muncă se trece actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor legale pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condițiile care se încadrează în grupele I și II, aceasta nu înseamnă că în ipoteza în care nu există un asemenea act administrativ emis de unitate, dar există o hotărâre judecătorească prin care, pe baza unui raport de expertiză s-a stabilit dreptul unei persoane de a beneficia de grupa de muncă, nu este posibilă eliberarea adeverinței în discuție. Singura deosebire este că în această situație, în adeverință, la rubrica act administrativ emis de unitate se va trece hotărârea judecătorească pronunțată de instanță în cauză.
În raport de argumentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile apelantei, motiv pentru care în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 c.pr.civ. și dând prevalență principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta . C. SRL, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 459 pronunțată la 23 februarie 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții T. (fostă I.) G., T. N., S. G., S. (fosta R.) N., T. G., PĂPUSĂ (fosta Jingaroiu) V., C. I., T. V.-C., C. (fosta M.) M., C. A., P. (fosta S.) M., și D. (fosta D.) M.-S., toți prin reprezentant T. (fostă I.) G. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. T. L. C., cu sediul în Ploiești, .. 13, .. D, . și pârâta . prin Lichidator Judiciar GENERAL GROUP EXPERT SPRL, cu sediul în București, .. 117-119, ., ..
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. P. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.P.M.G.
Tehnored.G.C.
5 ex./23.06.2015
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. N. A.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 191/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
