Anulare act. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 2927/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 74
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecător - V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1101/24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, str. ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că, prin cererea de apel, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere cererea apelantei de judecare a cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct.2 teza finală și alin.2 Cod pr.civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr._ /24.06.2014, reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâta U. Perșinari, prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.95/11.06.2014 emisă de către primarul U. Perșinari, privind recuperarea sumelor încasate în anul 2013 de personalul contractual din cadrul Primăriei Perșinari în baza contractului colectiv de muncă, precum și a majorărilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat își desfășoară activitatea la unitatea pârâtă, fiind personal contractual, iar între sindicat și conducerea Primăriei Perșinari a fost încheiat contractul colectiv de muncă nr.88/21.03.2013, cu o valabilitate de 2 ani.
S-a mai susținut că în conformitate cu prevederile art.133 din Legea dialogului social 62/2011, contractul colectiv produce efecte pentru toți salariații din unitate, iar clauzele lor pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
Reclamantul a mai precizat că nu trebuie omise nici dispozițiile Convenției OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, care prin art.56, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție (art.1), iar negocierea poate avea loc cu privire la fixarea condițiilor de muncă și angajării sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor OIM.
S-a mai arătat de către reclamant că nu în ultimul rând, contractul este legea părților, iar drepturile negociate cuprinse în acest contract nu sunt dintre cele a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Drepturile mai sus menționate sunt prevăzute în acordul colectiv de muncă nr.88/21.03.2013, iar acesta, ca orice contract, se impune părților cu putere de lege și este irevocabil.
Mai mult, s-a învederat că obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât acesta a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art.243 Codul muncii, iar obligativitatea executării contractului colectiv de muncă derivă și din prevederile Convenției OIM nr.131/1970, referitoare la atragerea răspunderii părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin acordul/contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, s-a arătat că drepturile negociate au respectat prevederile legii nr.284, art.22 alin.1 și 2, la al căror conținut s-a făcut trimitere.
Reclamantul a mai precizat că în cauză este vorba de personal contractual, astfel că sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, care la art. 169 alin. 2 prevede că reținerile cu titlul de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe contractul colectiv de muncă nr.88/21.03.2013, pe Legea nr.62/2011, Legea nr.53/2013 republicată, Legea nr.284/2010.
Pârâta U. ., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că în urma procesului-verbal de constatare nr.2596/11.04.2014 al Camerei de Conturi a județului Dâmbovița, dar și a deciziei nr.31/2014 emisă tot de Camera de Conturi a județului Dâmbovița, înregistrată la Primăria comunei Perșinari sub nr.3314/27.05.2014, a fost emisă dispoziția nr. 95/11.06.2014, privind imputarea sumelor calculate în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a județului Dâmbovița, personalului contractual din cadrul primăriei, sume acordate în baza CCM nr.1507/13.03.2013, prin care, la art.1, se impută personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei Perșinari sumele reprezentând spor de toxicitate - 5% și spor de periclitate - 15%, stabilite prin contractul colectiv de muncă nr.1507/13.03.2013.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât Legea nr.284/2010 prevede în mod clar sporurile ce au fost eliminate ca fiind considerate inutile.De asemenea, potrivit legii, o parte din sporurile permanente au fost incluse în salariile de bază, iar alte sporuri nu se pot acorda decât în limita a 30% din salariul de bază.Guvernul poate aproba depășirea limitei de 30% pentru anumite categorii de personal și pentru condiții temporare de muncă ce fac necesară acordarea unei plăți suplimentare, numai cu respectarea limitei de maximum 30% pe totalul buget pentru fiecare ordonator principal de credite.
Reclamantul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1101/24.09.2014, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea și a anulat dispoziția nr.95/11.06.2014 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâta U. ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.95/11.06.2014 emisă de către primarul U. Perșinari, privind recuperarea sumelor încasate în anul 2013 de personalul contractual din cadrul Primăriei Perșinari în baza contractului colectiv de muncă, precum și a majorărilor.
S-a mai reținut că prin dispoziția nr. 95/11.06.2014 emisă de către primarul U. Perșinari, s-a dispus recuperarea sumelor încasate în anul 2013 de personalul contractual din cadrul Primăriei Perșinari, ca urmare a acțiunii de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2013.
Contestația a fost apreciată ca întemeiată, dispunându-se anularea dispoziției nr. 95/11.06.2014 emisă de către primarul U. Perșinari.
Astfel, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 169 din Legea nr. 53/2003 modificată și completată, nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Față de aceste dispoziții legale, neexistând o hotărâre judecătorească prin care să se dispună reținerea sumelor încasate în anul 2013 și a majorărilor, tribunalul a constatat că dispoziția emisă de către pârâtă este nelegală.
În raport de cele reținute, cererea a fost admisă, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel pârâta, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Arată apelanta că a fost chemată în judecată de reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, acesta solicitând instanței de fond ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată dispoziția nr. 95/11.06.2014, motivând în fapt și drept dispozițiile, respectiv Legea nr.62/2011, Legea nr.284/2010, Legea 53/2003 republicată, dar și contractul colectiv de muncă nr. 88/21.03.2013.
Mai arată apelanta faptul că în urma procesului-verbal de constatare nr. 2596/11.04.2014 al Camerei de Conturi a județului Dâmbovița, dar și a deciziei nr. 31/2014 emisă de Camera de Conturi a Județului Dâmbovița, înregistrată la Primăria Comunei Perșinari sub nr. 3314/27.05.2014, a fost emisă dispoziția nr. 95 din 11.06.2014 (privind imputarea sumelor calculate în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Județului Dâmbovița personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei Perșinari, sume acordate în baza CCM nr. 1507/13.03.2013) prin care la art.1„se imputa personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei Perșinari, sumele reprezentând spor de toxicitate - 5% și spor de periclitate - 15%, stabilite prin contractul colectiv de muncă nr.1507/13.03.2013”.
Se învederează de către apelantă că sentința este netemeinică și nelegală întrucât, așa cum a precizat apelanta și prin întâmpinarea formulată, o parte din sporurile permanente au fost incluse în salariile de bază, iar alte sporuri nu se pot acorda decât în limita a 30% din salariul de bază.Practic, suma sporurilor, compensațiilor și indemnizațiilor individuale nu poate depăși 30% din salariul de bază, solda, salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.
Susține apelanta că într-adevăr, disp.art.169 din Legea nr.53/2003 prevăd că nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege și că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, dar în situația dedusă judecății, arată apelanta, aceste dispoziții legale nu au relevanță, nefiind nevoie să existe o hotărâre judecătorească în acest sens.
Se solicită, pentru aceste motive, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, dispoziția în cauză fiind legală și temeinică.
Intimatul-reclamant S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin dispoziția nr.95/11.06.2014 contestată în cauză, emisă de Primarul comunei Perșinari, s-au imputat personalului contractual din cadrul Primăriei comunei Perșinari, sumele reprezentând spor toxicitate (5 %)și spor periclitate (15% ) stabilite prin contractul colectiv de muncă nr.1507/13.03.2013, menționându-se în cuprinsul deciziei că aceste sporuri au fost acordate în afara cadrului legal, conform deciziei nr.31/2014 a Camerei de Conturi a județului Dâmbovița.
În prezenta cauză însă, este vorba de personal contractual, iar potrivit disp.art.169 alin.1 și 2 din Codul muncii, republicat, aplicabile în speță, nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului neputând fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În raport de disp.art.85 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul Funcționarilor Publici, numai în cazul funcționarilor publici se poate dispune repararea pagubelor aduse de aceștia autorității sau instituției publice, inclusiv cele rezultând din nerestituirea unor sume acordate necuvenit, prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, situație ce nu se regăsește în speță.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare nr.2596/11.04.2014 și decizia nr.31/2014 ale Camerei de Conturi a județului Dâmbovița, menționate în cuprinsul dispoziției nr.95/11.06.2014 și invocate de apelantă, nu pot constitui un temei suficient pentru reținerea în mod direct a sumelor menționate în dispoziția contestată din salariile personalului contractual.
Numai într-un proces în care unitatea administrativ-teritorială, prin primar, i-ar chema în judecată pe salariați în ceea ce privește sumele respective de bani, se poate stabili dacă se justifică obligarea acestora la plată, iar numai în măsura în care va exista o hotărâre judecătorească care să-i oblige pe salariați să restituie drepturile bănești, se poate proceda la executarea acesteia și reținerea unor sume din salariu.
Așa fiind, în mod corect a concluzionat prima instanță că dispoziția nr.95/11.06.2014 este nelegală, cu consecința admiterii cererii și anulării acestei dispoziții.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civilă, îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1101/24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, str. ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. V.-A. P.
Grefier,
N. M.
Red.VAP/Tehnored.NM
4ex./03.02. 2015
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. L. B.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 672/2015.... → |
|---|
