Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 398/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 191
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială T. prin primar, cu sediul în oraș T., . nr.1, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1000 din 9 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I. domiciliat în oraș T., ., județ Dâmbovița și fără forme legale în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar prin Serviciul Registratură s-au depus note scrise din partea apelantei-reclamante, înregistrate sub nr. 2718/10.02.2015.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, precum și față de împrejurarea că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, la data de 28.01.2014, sub nr._, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul T. a chemat în judecată pe pârâtul S. I., pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5.407 lei, reprezentând spor de dificultate, încasat de acesta în mod necuvenit, conform deciziei Camerei de Conturi a județului Dâmbovița nr. 33/2013, obligarea pârâtului la plata sumei de 2.608 lei, reprezentând beneficiul nerealizat, calculat până la data de 31.01.2014, prin aplicarea unei cote de 2% / lună din suma datorată și obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând beneficiul nerealizat, calculată până la data plătii efective.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în luna aprilie a anului 2013, Curtea de Conturi a României a efectuat, la Unitatea Administrativ Teritorială Orașul T., o acțiune de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2012, în urma căreia, în data de 06.06.2013, Camera de Conturi a județului Dâmbovița a emis decizia nr. 33/2013, prin care se menționează că, în urma controlului efectuat, s-a constatat că sumele acordate de ordonatorii de credite au fost stabilite ilegal și acordate necuvenit și s-a stabilit măsura recuperării acestor sume de la cei care le-au încasat necuvenit.
A mai arătat reclamanta că, în urma verificării tuturor operațiunilor reprezentând plata sporului de dificultate de către Direcția Economică din cadrul Primăriei orașului T., s-a constatat că, în perioada ianuarie - iunie 2012, pârâtul, în calitate de viceprimar al orașului, a încasat suma de 6.471 lei cu titlu de spor de dificultate, iar în timpul efectuării controlului menționat de către Curtea de Conturi, pârâtul a plătit, la casieria Primăriei orașului T., suma de 1.064 lei, reprezentând o parte din suma datorată, potrivit chitanței nr._/16.05.2013, prezumându-se, astfel, că recunoaște datoria, însă a refuzat ulterior să mai efectueze vreo plată, deși a fost notificat în acest sens.
Reclamanta a precizat că Primăria orașului T. i-a comunicat pârâtului, prin adresele nr. 8229/13.08.2013 și_/04.11.2013, că sumele încasate cu titlul de spor lunar de dificultate au fost stabilite ca fiind necuvenite în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României și i s-a pus în vedere să restituie aceste sume.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 256 alin. (1) din Codul muncii și art. 128 din Legea nr. 215/2001.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a înțeles să se folosească de probele cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului.
Față de cele arătate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumelor menționate, precum și obligarea la plata sumei reprezentând beneficiul nerealizat, calculată până la data plății efective și a cheltuielilor de judecată ce se vor efectua.
S-au anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. 33/2013 a Camerei de Conturi a județului Dâmbovița (extras), raportul de audit financiar nr. 5017/16.05.2013 al Camerei de Conturi Dâmbovița (extras), dovada efectuării plății sumelor reprezentând spor de dificultate către pârât, situația întocmită de Direcția Economică cuprinzând calculul sumelor datorate, a dobânzilor și penalităților aferente, adresele nr. 8229/13.08.2013 și_/04.11.2013 și chitanța nr._/16.05.2013.
Ulterior, s-au înaintat la dosar statele de plată pe lunile ianuarie 2012 - iunie 2012, ordinul cu privire la actualizarea componenței comisiei locale din 31.01.2011 și dispoziția nr. 7/2012.
La termenul de judecată din data de 03.06.2014, tribunalul a dispus suspendarea judecății în baza art. 411 alin. (2) Cod procedură civilă, față de lipsa nejustificată a părților care nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 24.06.2014, în urma cererii formulată în acest sens de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1000 din data de 9.09.2014, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul T., în contradictoriu cu pârâtul S. I., reținând că prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5.407 lei drepturi salariale primite necuvenit și a sumei de 2.608 lei beneficiu nerealizat.
Potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost salariat al reclamantei în calitate de viceprimar, calitate în care, în perioada ianuarie-iunie 2012, a beneficiat de sporul de dificultate, spor la care nu era îndreptățit conform Raportului de audit financiar încheiat de către Curtea de Conturi 16.05.2013.
Având în vedere perioada pentru care s-a reținut plata nedatorată a drepturilor salariale pentru care se solicită restituirea, instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea 84/2012, prin care s-a stabilit exonerarea de la restituirea drepturilor salariale primite necuvenit în perioada anterioară intrării sale în vigoare, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială T., prin primar, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând că, prin hotărârea pronunțată, s-a dispus respingerea acțiunii având ca obiect "obligația de a face" formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Orașul T., în contradictoriu cu paratul S. I., iar jnstanta de judecata în urma probatoriului administrat, a apreciat faptul ca sunt incidente în cauza prevederile Legii nr.84/2014.
In raport de cele reținute de instanța de judecată, de prevederile Legii nr. 84/2012, apreciază apelanta că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 din legea susmenționata.
Astfel, potrivit articolului 1 din Legea nr. 84/2012, legea se aplica personalului plătit în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de munca încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de munca /convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene .
După cum s-a reținut în probatoriul administrat, veniturile de natura salariala încasate de dl. S. I. au fost stabilite prin dispoziția primarului, act administrativ care nu este menționat în categoria actelor stipulate de art.l din Legea nr.84/2012 .
Potrivit principiului: "acolo unde legea nu distinge, nu se poate adauga" apreciază apelanta că sentința pronunțata este dată nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale.
Actul administrativ emis de primarul unei unități administrative teritoriale, respectiv, dispoziția primarului, nu este prevăzut în categoria actelor stipulate de art.1 din Legea nr.84/2012.
Un alt motiv de apel este acela potrivit căruia Legea nr. 84/2012 exonorează de la plata sumele stabilite în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi "personalul bugetar" nu și pe cei care au deținut funcții de demnitate publica, or, în speță domnul S. I. a deținut funcția de demnitate publica, viceprimar al orașului T., din anul 2008, până la alegerile locale din iunie 2012.
Faptul ca legiuitorul nu a menționat expres și aceste categorii de personal duce la concluzia ca prevederile Legii nr.84/2012 nu se aplica în cazul de față .
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului declarat și schimbarea în tot a sentinței.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 și următoarele din noul Cod de procedura civilă, pe prevederile Legii nr. 84/2012.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, consideră că motivele de apel nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Pârâtul a fost salariat al reclamantei în calitate de viceprimar, calitate în care, în perioada ianuarie-iunie 2012, a beneficiat de sporul de dificultate, spor la care nu era îndreptățit conform Raportului de audit financiar încheiat de către Curtea de Conturi 16.05.2013.
Conform deciziei Camerei de Conturi a județului Dâmbovița nr. 33/2013, s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2.608 lei, reprezentând beneficiul nerealizat, calculat până la data de 31.01.2014, prin aplicarea unei cote de 2% / lună din suma datorată și obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând beneficiul nerealizat, calculată până la data plătii efective.
Primăria orașului T. i-a comunicat pârâtului, prin adresele nr. 8229/13.08.2013 și_/04.11.2013, că sumele încasate cu titlul de spor lunar de dificultate au fost stabilite ca fiind necuvenite în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României.
Prin legea 84/2012, art. 2, se prevede că: „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie”.
Persoanele care dețin funcții de demnitate publică fac parte din personalul bugetar.
Având în vedere perioada pentru care s-a reținut plata nedatorată a drepturilor salariale pentru care se solicită restituirea, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea 84/2012, prin care s-a stabilit exonerarea de la restituirea drepturilor salariale primite necuvenit în perioada anterioară intrării sale în vigoare, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială T. prin primar, cu sediul în oraș T., . nr.1, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1000 din 9 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. I. domiciliat în oraș T., ., județ Dâmbovița și fără forme legale în comuna Lungulețu, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
5 ex./17.02.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond M. I.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 334/2015.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 17-06-2015, Curtea de... → |
|---|
