Pretentii. Decizia nr. 1634/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1634/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1634/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1634
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul D. I., domiciliat în Ploiești, .. 5, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1404/20 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu pârâții S.C. Y. R. SRL cu sediul în Ploiești ., județ Prahova, S.C. C. de diagnostic AL MEDICA BERLIN SRL, cu sediul social în Ploiești, Bld. Republicii nr. 6, . Dr. D. P., medic primar - Medicina muncii cod_, domiciliată în Ploiești, ., B1. 7E, ., ..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant D. I., asistat de avocat P. C. M. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/16.03.2015, aflată la fila 107 dosar fond, intimata-pârâtă ., reprezentată de avocat R.-M. D. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015 și intimații-pârâți Al Medica Berlin SRL și Dr.D. P., reprezentați de avocat D. C. din cadrul aceluiași barou, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, în cadrul etapei scrise a procesului, intimata-pârâtă . a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr._/17.09.2015, iar apelantul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/5.10.2015.
Avocat P. C.-M., pentru apelantul-reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, constând în decizia nr. 713/26.08.2015 emisă de AJOFM Prahova după înregistrarea apelului, din care rezultă că apelantului i s-a imputat ajutorul de șomaj, decizie comunicată la peste un an și jumătate de la data reintegrării, act pe care îl comunică și apărătorilor aleși ai părților adverse. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Avocat R.-M. D. pentru intimata-pârâtă . și avocat D. C. pentru intimații-pârâți Al Medica Berlin SRL și Dr.D. P., depun la dosar împuternicirile avocațiale și, având pe rând cuvântul, declară că nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri noi la cererea apelantului-reclamant.
Curtea, conform art. 479 alin. 2 și art. 478 din noul Cod de procedură civilă, încuviințează la cererea apelantului-reclamant proba cu înscrisuri noi, ce a fost administrată în ședința publică și a constat în depunerea la dosar a deciziei nr. 713/26.08.2015 emisă de AJOFM Prahova după înregistrarea apelului.
Apărătorii aleși ai părților, având pe rând cuvântul, declară că nu au alte cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Curtea ia act că nu s-au formulat alte cereri și în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat P. C.-M., pentru apelantul-reclamant D. I., pe linia criticilor dezvoltate pe larg în cuprinsul cererii depusă în scris la dosar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și evocând fondul, să fie obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 220.000 lei cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că sentința este nelegală și netemeinică deoarece, în opinia sa, raportat la situația de fapt dovedită prin amplul probatoriu administrat, în speță sunt întrunite condițiile imperative pentru atragerea răspunderii civile.
Astfel, cu referire la aspectele de nelegalitate, învederează că hotărârea apelată i-a fost comunicată reclamantului fără încheierea de amânare a pronunțării. Sub un alt aspect, arată că instanța de fond nu a dat eficiență probatoriului, cu referire la lipsa la interogatoriu a pârâtei Dr.P. D., împrejurare față de care trebuia să dea eficiență disp. art. 358 NCPC, probă care prin coroborare cu restul probatoriilor demonstra vinovăția medicului de medicina muncii.
În privința netemeiniciei sentinței, solicită a se reține că, în opinia sa, tribunalul a interpretat în mod superficial probele, fără să observe că toate documentele existente la dosarul medical al reclamantului conduceau la emiterea calificativului „apt”. Ori, tocmai calificativul „apt condiționat”, emis de către medicul de medicina muncii în mod eronat și în lipsa oricăror acte justificative, a reprezentat cauza generatoare de abuz de drept a societății, deoarece în lipsa unui astfel de calificativ societatea nu ar fi putut emite decizia de concediere, cu atât mai mult cu cât controlul s-a efectuat și cu 4 luni mai devreme, scopul societății fiind în mod evident acela de a evita parcurgerea procedurii de concediere colectivă și plata unor salarii compensatorii. Astfel, în lipsa faptei ilicite a medicului de medicina muncii, fapta prejudiciabilă a angajatorului ar fi fost imposibil de realizat.
Precizează, sub un alt aspect, că după emiterea acestui calificativ, societatea era obligată să dispună efectuarea unui control medical de specialitate care să-l confirme și numai în această situație putea dispune concedierea. Însă, pentru a nu acorda reclamantului posibilitatea să conteste aceste mențiuni, societatea i-a comunicat fișa de aptitudine odată cu decizia de concediere, cu depășirea termenului de 7 zile înăuntrul căruia reclamantul putea să conteste acest aviz.
Ca atare, consideră că printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat, tribunalul a stabilit inexistența faptei ilicite a medicului de medicina muncii, cu consecința respingerii acțiunii.
Referitor la solidaritatea pârâților, susține că, contrar celor reținute de către tribunal, în speță s-a dovedit incidența dispozițiilor art. 1446 NCPC raportat la art. 3 alin. 2 și 3 NCC coroborat cu art. 1382 NCPC, de unde rezultă existența raporturilor obligaționale contractuale în exercitarea activității unei întreprinderi.
Apreciază că în speță au fost dovedite existența faptei ilicite a angajatorului și a medicului de medicina muncii, precum și a vinovăției acestora, producătoare de prejudicii reclamantului, constând în traumele psihice datorate de stresul provocat prin grija de a asigura întreținerea familiei, achitarea creditelor, a datoriilor curente, a imposibilității găsirii unui loc de muncă, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral, intenția directă a societății fiind aceea de a evita concedierea colectivă și plata salariilor aferente decurgând din această procedură.
Avocat R. M. D., având cuvântul pentru intimata-pârâtă ., pe linia apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, solicită respingerea apelului declarat de reclamant ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apreciază că toate criticile referitoare la legalitatea și temeinicia deciziei de concediere au fost tranșate definitiv de către tribunal la momentul soluționării contestației, ocazie cu care instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a intimaților și împrejurarea că nu se poate reține în sarcina medicului de medicina muncii o răspundere civilă, cu atât mai mult cu cât art. 1443 NCPC stipulează că solidaritatea nu se prezumă, nefiind incidente nici disp. art. 253 Codul muncii, ca regulă în domeniul principiilor răspunderii civile contractuale.
Învederează că, astfel cum s-a susținut de către societate și prin întâmpinarea și concluziile scrise formulate la momentul soluționării fondului litigiului, prejudiciul nu există, iar în ipoteza existenței acestuia nu s-au administrat probe din care să rezulte cum ar putea fi cuantificat.
Precizează că societatea a fost obligată la momentul reintegrării să achite reclamantului toate sumele decurgând dintr-o atare dispoziție, prejudiciul fiind acoperit în totalitate.
Avocat D. C., având cuvântul pentru intimații-pârâți Al Medica Berlin SRL și Dr. D. P., solicită respingerea apelului declarat de reclamant ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menționează că medicul de medicina muncii a emis calificativul de „apt condiționat” pe fișa de aptitudini, în conformitate cu dispozițiile HG nr. 355/2007, însă pe decizia de concediere apare cel de „inapt”, aspect ce reprezintă o eroare a societății, iar nu a medicului de medicina muncii.
Precizează că apelantul a fost reintegrat în funcția deținută anterior, decizia de concediere fiind anulată urmare soluționării de către tribunal a contestației, însă reclamantul și-a dat ulterior demisia.
Apreciază că prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada existenței răspunderii civile delictuale, intimații având raporturi doar cu societatea, iar nu și cu apelantul.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. _ la data de 30.06.2014 pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul D. I. i-a chemat în judecată pe pârâții S.C. Y. R. SRL, S.C. C. de D. Al Medica Berlin SRL și Dr. D. P., medic primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor morale în valoare de 220.000 lei (echivalentul a 50.000 Euro).
În motivarea acțiunii, reclamantul învederat că a încheiat contract individual de muncă cu intimata din anul 2005, respectiv Contractul individual de muncă nr._/05.05.2005, pentru funcția de "Confecționer cablaje auto" în cadrul ., funcție pe care a deținut-o până la data de 25.02.2013, când contractul său individual de muncă a încetat prin decizia nr. 1312/21.02.2013.
Contestatorul a arătat că la data de 25.01.2013 a efectuat controlul medical periodic, fiind consultat de medicul de medicina a muncii Dr. P. D., control medical constând în luarea tensiunii arteriale și un control oftalmologie.
Ulterior acestui control medical, în data de 28.01.2013, contestatorul a arătat că a fost chemat la Serviciul de Resurse umane, unde i-au fost prezentate următoarele documente pe care a refuzat să le semneze: adresa nr.683/28.01.2013 semnată de Director General - Sonmez Mehmet, prin care a fost informat că în urma evaluării medicale a fost emisă Fisă de aptitudine nr.75/25.01.2013 prin care Dr. P. D. (medic medicina muncii) l-a declarat "apt condiționat", drept pentru care societatea nu poate acorda un alt loc de muncă corespunzător stării sale de sănătate; înștiințarea nr.684/28.01.2013 semnată de către Director Resurse umane -C. M., prin care i s-a acordat dreptul de preaviz și a fost informat că, începând cu data de 25.02.2013 contractul de muncă încetează; Referat nr.685/28.01.2013 semnat de Director General - Sonmez Mehmet, prin care s-a constatat că, în urma controlului medical este "apt condiționat" și nu "inapt", cum a fost redactat în decizia de concediere.
A menționat contestatorul că în luna martie 2007 a suferit o intervenție chirurgicală pentru diagnosticul "tumoră de ventricul lateral drept" la Clinica medicală din Târgu M. de către medic chirurg - dr. A. L., în urma căreia s-a refăcut complet continuându-și activitatea pe aceeași funcție și în aceleași condiții de muncă în cadrul societății până la desfacerea contractului individual de muncă prin decizia ce a făcut obiectul Dosarului nr._ al Tribunalului Prahova Secția I Civilă.
Conform scrisorii medicale nr.1228 din 01.03.2013, eliberată de către CMI Kusztos M. - medic primar neurolog, rezultă: "Poate continua activitatea pe care o desfășoară în prezent fără a lucra la înălțime".
Contestatorul a subliniat că toate examenele medicale periodice efectuate în perioada 2005 - 2012 de către medicii de medicina muncii din cadrul societății l-au declarat "apt de muncă" și numai în anul 2013, prin fișa de aptitudine nr.75/25.01.2013, în urma unui control al tensiunii arteriale a fost declarat "apt condiționat", cu toate că rapoartele mele medicale erau depuse din anii anteriori, respectiv din anul 2007.
Mai mult decât atât, dispoziția art.61 lit.c din C. muncii este aplicabilă numai în situația în care se constată "inaptitudinea" și nu "apt condiționat" așa cum este înscris în Fișa de aptitudine de către medicul de medicină a muncii, iar în conformitate cu dispozițiile imperative ale art.64 (5) din C. muncii, salariații concediați în temeiul art.61 lit.c, vor beneficia de o compensație, ce nu a fost acordată niciodată.
A mai arătat reclamantul că afirmațiile cu privire la nelegalitatea deciziei contestate sunt susținute și de faptul că: toate deciziile de desfacere a contractelor de muncă, ale salariaților declarați "apt condiționat" de către dr. P. D., cu toate că sunt individuale, poartă același număr respectiv «"Decizia de concediere nr.1312/21.02.2013"; decizia de concediere nu este semnată decât de Directorul general, nefiind semnată de salariat, de Directorul Resurse umane și nici nu este înscrisă data la care a fost comunicată către salariat; în decizia de concediere este menționat: Referatul nr.685/28.01.2013 prin care s-a consemnat inaptitudinea din punct de vedere medical..", iar în cuprinsul Referatului nr.685/28.01.2013, Directorul general constată că, conform Fișei de aptitudine emisă de medicul de medicina a muncii contestatorul este "apt condiționat"; fiecărui salariat concediat din motive medicale i-au fost emise de către societate 2 adeverințe de vechime în munca, adeverințe ce poartă același număr din aceeași dată pentru toți salariații (Adeverință nr.1313 din 21.02.2013), una conține ca motiv de drept al emiterii deciziei de concediere art.65(l) C. muncii (restructurare) iar cealaltă art.61 lit.c din C. muncii (inaptitudine fizică/psihică); tot în cuprinsul deciziei de concediere se face mențiune cu privire la Adresa nr.679/28.01.2013 emisă de societate prin care angajatorul a solicitat sprijinul AJOFM Prahova în vederea redistribuirii contestatorului, corespunzător pregătirii sale profesionale, cu toate că, disponibilizarea a fost din motive medicale și nu a fost o concediere colectivă, conform art.70 raportat la art.69(4) din C. Muncii.
A apreciat reclamantul că disponibilizarea a fost de fapt o concediere colectivă și nu una pentru motive medicale, precizând totodată că nu există nicio cronologie logică a înscrisurilor care au stat la baza emiterii deciziei de concediere.
În concret, . pentru evitarea parcurgerii procedurilor privind concedierile colective și pentru a se sustrage de la plata salariilor compensatorii către toți salariații disponibilizați, a concediat în data de 21.02,2013 un număr aproximativ de 20 de salariați pe temeiul de drept al art.65 (l) din Codul muncii, și aproximativ 12 salariați (din care face parte si reclamntul) pe temeiul de drept al art.61 lit.c Codul muncii.
Decizia nr. 1312/21.02.2013 emisă de pârâta . a fost atacată, în termenul legal, la instanța competentă, respectiv Tribunalul Prahova - Secția I Civilă și a făcut obiectul dosarului nr._ . Prin Sentința nr.2595/30.10.2013, definitivă prin neapelare, Tribunalul Prahova a dispus anularea deciziei sus menționate, reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior, plata salariilor și contribuțiilor de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării.
Având în vedere faptul că, obiectul acțiunii l-a reprezentat doar anularea deciziei de concediere (fară a solicita daune morale în cauza) instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor S.C. C. de diagnostic AL MEDICA BERLIN SRL și a Dr. D. P., medic primar - Medicina muncii cod_.
Cu privire la prezenta cauză dedusă judecății a aratat reclamantul că pârâtele au calitate procesuala pasivă motivat de următoarele: Dr. D. P., medic primar - Medicina muncii cod_ și S.C. C. de diagnostic AL MEDICA BERLIN SRL (în calitate de angajator al medicului și titular al contractului de asistență medicală încheiat cu pârâta .) au creat premisele abuzului de drept al angajatorului prin emiterea fișei de aptitudine nr.75/25.01.2013 și doar în urma unui control al tensiunii arteriale a fost declarat "apt condiționat" cu toate că fișele medicale din anii anteriori îl declarau "apt" și nu au existat investigații medicale de specialitate sau scrisori medicale ale medicului specialist care să conducă către calificativul de "apt condiționat".
., motivat de calificativul "apt condiționat" emis de medicul de medicina muncii - Dr.P. D., printr-un abuz de drept califică reclamantul ca "inapt" și îi desface contractul de muncă cu temeiul de drept al art.61 lit.c din Codul muncii cu toate că, conform Scrisorii medicale nr.1228/01.03.2013 eliberată de către CMI Kusztos M. - medic primar neurolog rezultă: "poate continua activitatea pe care o desfășoară în prezent fără a lucra la înălțime"
A mai aratat reclamantul că se poate observa foarte ușor că a existat o "conlucrare perfectă" între medicul de medicina muncii și conducerea ., special pentru a conduce la o concediere nelegală, pe un temei de drept ce a condus la eliminarea din piața muncii a reclamantului, punându-l în imposibilitatea de a se angaja și de a-și procura mijloacele de existență. Pe lângă abuzul de drept al pârâtelor îndreptat împotriva reclamantului, i s-a creat o stare de profundă izolare, de disperare chiar am putea spune, atâta timp cât cu toate încercările de a găsi un loc de muncă, acesta s-a lovit de refuzul potențialilor angajatori datorită temeiului de drept ce a stat la baza deciziei de concediere, respectiv inapt din punct de vedere fizic/psihic. În cazul în care, din considerente financiare sau alte considerente, reclamantul ar fi fost in imposibilitatea promovării acțiunii în anularea deciziei de concediere sau această acțiune ar fi fost respinsă, acesta ar fi rămas exclus din piața muncii, neexistând posibilitatea angajării și obținerii mijloacelor de existență. Este bine cunoscut faptul că, niciun angajator nu este dispus și nu riscă angajarea personalului inapt fizic/psihic.
A învederat reclamantul faptul că are în creștere și educare pe minorul D. M.— M., iar veniturile soției D. O. (adeverința nr.196/21.05.2014) nu puteau acoperii cheltuielile familiale motivat și de faptul că, aceștia aveau în plată și un împrumut bancar conform Contract de credit bancar nr.B0026900/17.09.2008 încheiat cu Banca Românească prin care a refinanțat un contract de împrumut bancar din anul 2007( Contract 626/22.10.2007) în valoare de 27.600 Lei.
Datorită imposibilității achitării creditelor bancare, după ce a fost concediat, a fost nevoit să încheie un act adițional nr. 1/08.05.2013 la Contract de credit bancar nr.B0026900/17.09.2008 încheiat cu Banca Românească prin care a solicitat suspendarea totală plății ratelor pe o perioadă de 12 luni, suspendare ce a implicat costuri suplimentare ale creditului, reclamantul fiind obligat la incheierea Contractului de credit bancar nr.B0055663 din 08.05.2013 ce a modificat semnificativ dobânda, perioada de rambursare și ratele lunare.
Totodată, reclamantul a fost discriminat și prin faptul că, la locul de muncă unde își desfășura activitatea, existau mai mulți salariați calificați din punct de vedere medical ca "apt condiționat", care din motive necunoscute nu au fost însă concediați și la acesta dată desfășurându-și activitatea în cadrul ..
In toată perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării, reclamantul a suferit grave traume psihice motivat de faptul că nu avea mijloacele de existență pentru întreținerea familiei, trebuia să achite rate la banci pentru credite angajate anterior concedierii și pentru a plăti datoriile curente existenței.
La încercările sale de a se angaja în altă parte, s-a lovit de refuzul societăților respective, motivat de aspectele pentru care i s-a desfăcut contractul. De asemenea, concedierea abuzivă i-a creat o stare de disconfort și stres, fiind în imposibilitate de
a-și asigura propria existență materială și a achita creditele angajate anterior desfacerii contractului de muncă.
Recunoașterea măsurii nelegale de concediere a reclamantului de către societate rezidă și din faptul că, după pronunțarea hotărârii judecătorești pe fond, acesta a înțeles să nu mai promoveze cale de atac.
Mai mult decât atât, după reintegrare, societatea a creat presiuni deosebite asupra reclamantului, prin care i-a creat o profundă temere și tulburare astfel că, pe perioada efectuării analizelor medicale de medicina a muncii, care au durat aproximativ 2 săptămâni, acestuia nu i s-a permis accesul în secție, în sala de training, și în nicio încăpere a societății. În cursul programului de lucru de 8 ore/zi a trebuit să stea pe culoarele societății, fiind mereu amenințat de conducerea societății că i se va da un loc de muncă de unde societatea "își va recâștiga toți banii plătiți pentru salariile compensatorii și că ar fi mai bine să își dea demisia".
Tocmai pentru a sublinia abuzurile și umilințele psihice la care a fost supus reclamantul a arătat faptul că, în urma analizelor medicale efectuate după reintegrarea în muncă a fost emisă Fisă de aptitudine nr.2538 din 14.02.2014, avizul psihologic nr.1088/18.02.2014 și Adresa nr.3043/24.02.2014 cu calificativul "apt", fapt ce probează încă odată că nu a suferit nicio afecțiune medicală care să conducă la calificativul de "apt condiționat" emis de Dr. P. D. și nici la desfacerea abuzivă a contractului de muncă dispusă de angajator în temeiul art.61 lit.c din Codul muncii prin calificarea acestuia ca "inapt".
Trebuie subliniată atitudinea angajatorului atât la momentul concedierii cât și la momentul reintegrării, respectiv o atitudine de dispreț și desconsiderare față de reclamant, astfel că, pentru evitarea parcurgerii procedurii concedierii colective cât și pentru plata unui salariu compensator a înțeles să excludă din piața muncii un angajat care nu a creat niciodată probleme societății, care a desfășurat o activitate impecabilă nefiind niciodată sancționat sub nicio formă.
Astfel, decizia de concediere a condus nu numai la excluderea acestuia din societate și lipsirea de mijloace de existență, ci și punerea lui în imposibilitatea de
a-și mai găsi un alt loc de muncă după încetarea contractului de muncă cu pârâta și ulterior, la reintegrare, ci și la suportarea atitudinii angajatorului cu privire la amenințările expuse mai sus.
Principiile fundamentale ale dreptului muncii reprezintă acele reguli fundamentale de bază sau idei călăuzitoare ale reglementării relațiilor de muncă, ale interpretării și aplicării acestor reglementari și care, prin consacrarea lor legală, capătă forma unor reguli obligatorii de conduită, atât pentru angajați cât și pentru angajatori.
Practica judiciară și doctrina juridică recunosc, în mod implicit, că prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului civil în general și, în consecință un factor relativ independent de declanșare a răspunderii civile, dar în același timp nu este interzis a se lucra cu aceste noțiuni și în dreptul muncii.
Răspunderea pentru prejudicii morale există și se manifestă ca atare prin practica juridică din R. și din comunitatea europeană.
Astfel, o persoana împotriva căreia s-au luat măsuri abuzive, ce ulterior s-au dovedit netemeinice și nelegale, iar instanța a desființat aceste măsuri, pe motiv că această stare de inaptitudine nu a existat, au dreptul la repararea de către persoana vinovată a pagubei suferite.
Evident, față de termenii generali în care este formulat prin practica judiciară acest drept la repararea pagubei suferite, este de înțeles că dreptul respectiv subzistă și pentru daunele morale.
Dar, chiar dacă, în raport cu natura acestor daune, nepatrimoniale, stabilirea cuantumului lor presupune și luarea în considerare a unor elemente de apreciere, neverificabile nemijlocit prin elemente probatorii, ceea ce impune și existența unei anumite eventualități de aproximare, pentru limitarea efectelor unei atari eventualități este, totuși, necesar și fie avute în vedere anumite criterii de determinare a valorii prejudiciului moral real suferit, cum sunt consecințele negative suportate sub aspect fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și urmările produse prin lezarea lor, măsura în care mi-au fost afectate familia și situația profesională și socială și evident prejudiciul de imagine produs, consider că sunt o victimă a măsurii de încetare a raporturilor de muncă datorită "inaptitudinii fizice sau psihice" dovedită nereală prin hotărâre definitivă.
Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protecția victimei, despăgubirea acordată acesteia neconstituind atât un echivalent, cât o satisfacție de substituție, considerând o regretabilă eroare a nu admite despăgubiri bănești pentru repararea prejudiciilor morale suferite de victimele unor dispoziții ale angajatorilor, eronate din momentul emiterii lor (sub forma intenției directe), date doar în scopuri șicanatorii și care aduc atingere onoarei, cinstei și demnității persoanei.
Despăgubirea bănească solicitată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial este prin însăși definiția ei o categorie juridică cu caracter special, iar inexistența unor criterii precise pentru determinarea cuantumului ei, conduce la subordonarea chestiunii de principiu a dreptului angajatului la reparații, unei chestiuni privitoare la probațiune, natura nepatrimonială a prejudiciului moral „jucând" în favoarea persoanei responsabile de săvârșirea faptei ilicite și culpabile, respectiv angajatorul și în defavoarea persoanei lezate.
In acest sens, în conformitate cu prevederile art. 41 „Satisfacția echitabilă" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în baza criteriilor orientative statuate în practica juridică europeană, pentru repararea prejudiciilor morale solicitate de angajatul ce a fost pus în imposibilitatea de a se mai angaja și lipsirea acestuia de mijloace de existență se pot acorda îndemnizații de satisfacție echitabilă.
Indemnizația de satisfacție echitabilă prevăzute de art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, menționat anterior, statuează existența reparării unui prejudiciu nepatrimonial de imagine, de protecție a victimei ce are un caracter inestimabil, această despăgubire neconstituind atât un echivalent, cât o satisfacție de substituție.
In același sens, art. 292 din Codul Muncii prevede că: „Potrivit obligațiilor internaționale asumate de R., legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii, cu normele dreptului internațional al muncii."
Potrivit prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare (Î.C.C.J. secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia 3189/20.04.2005).
În drept reclamantul a invocat disp. art.269 alin.l, art.292 din Codul muncii, art.41 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 194 și urm NCPC.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, intimații . SRL si P. D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, arătând că prin acțiune se solicită anularea deciziei de concediere a contestatorului, nr. 1312/21.02.2013 emisa de ., in calitate de angajator, ori intimații . SRL si P. D. nu sunt parte in raporturile de munca si nici in contractul de munca încheiat intre cele doua părți menționate.
Au mai arătat intimații că, contestatorul nu invoca nicio pretenție fata de aceștia si nici nu solicită sa fie obligați la ceva, solicitând "reintegrarea pe funcția deținuta anterior concedierii din cadrul societății, acordarea tuturor drepturilor salariale pe perioada cuprinsa intre data încetării contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva, efectuarea de către angajator a plații tuturor contribuțiilor datorate de către angajator si angajat", astfel ca toate solicitările vizează numai intimata ..
Având in vedere ca lipsa calității procesuale poate fi invocata pe cale de excepție in tot cursul judecații si duce la respingerea acțiunii, fiind o excepție de fond absoluta si peremptorie, intimații au solicitat admiterea excepției si, pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de acești intimați, urmând a se continua judecata cu celelalte parti – iar în situația in care instanța va considera excepția invocată ca neîntemeiata, intimații au solicitat respingerea acțiunii fata de aceștia, ca neîntemeiata, întrucât nu au făcut parte din raporturile de munca si nici din contractul individual de munca încheiat intre . si contestator.
Au mai precizat că între cei doi intimați si intimata . exista contract de prestări servicii medicale de medicina muncii conform HGR 355/2007 modificata si completata si servicii medicale diverse, care se asigura cu medici si asistente ai intimaților, dar care lucrează in cabinetele de la sediul . si la punctul de lucru din localitatea Caracal, jud. O. - serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sănătății lucrătorilor fiind: examenul medical la angajarea in munca, de adaptare, periodic, la reluarea activității, supraveghere speciala si promovarea sănătății la locul de munca.
In condițiile in care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționata de respectarea acestora, iar in fisa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "apt condiționat", lucru care s-a si întâmplat in cazul contestatorului din prezenta cauza, la dosarul medical existând si alte documente medicale de la medici specialiști care susțin punctul de vedere al medicului specialist de medicina muncii – iar în funcție de constatările făcute, medicul specialist de medicina muncii face propuneri de schimbare a locului de munca către angajator, acesta fiind cel care ia decizia finala in funcție de situația concreta existenta in societatea comerciala.
In speța de fata, reprezentanții intimatei ., sunt cei care au dispus cu privire la încetarea contractului de munca al contestatorului.
In drept, intimații au invocat disp.art. 36, 245-247 si art. 205 -207 c. pr.civ.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, intimata Y. R. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neintemeiata.
În motivare, intimata a arătat că in data de 25.01.2013, a fost emisa fisa de aptitudine nr. 75 (Anexa 1), semnata si parafata de medicul de medicina muncii dr. D. P., in care se menționează ca salariatul D. I. este apt condiționat-dispensarizare neurologie. In urma acestui verdict medical si fata de faptul ca unitatea nu dispunea de locuri vacante corespunzătoare capacității de munca a salariatului, acestuia i-au fost înmânate preavizul, o adresa prin angajatorul a constatat ca salariatul D. I. este declarat apt condiționat precum si o adresa prin care salariatul a fost înștiințat ca nu exista posturi vacante in unitate (Anexa 2). A precizat intimata că cele 3 documente au fost înmânate concomitent, astfel încât considera ca nu are relevanta ordinea in care acestea au primit numerele (consecutive) de înregistrare.
Ulterior, in data de 21.02.2013, a fost emisa decizia de concediere (Anexa 3), in baza art. 61 lit. c din Codul Muncii, act comunicat salariatului in data de 25.02.2013 - decizia fiind semnata de Directorul General, in calitate de reprezentant legal al angajatorului, si doar semnata spre luare la cunoștința de către un salariat din cadrul compartimentului de Resurse Umane si de către contestator.
A menționat intimata ca salariatul D. I., angajat pe funcția de confecționer cablaje auto, a suferit o intervenție chirurgicala in anul 2007, care i-a afectat, in timp, capacitatea de munca. Angajatorul sau, intimat in prezenta cauza, a înțeles sa fie alături de salariat, ajutându-l atât prin acordarea unui sprijin financiar (Anexa 4), cat si prin schimbarea postului de lucru de pe linie (unde nu mai făcea față), in postul numit „Tichete". Acest loc de munca (Anexa 5) presupune lucrul la o masa (in poziția așezat pe scaun) la care se scanează tichete. Locul de munca respectiv (unde pot lucra maxim 20 de persoane - 10 salariați in 2 schimburi), este rezervat gravidelor, întrucât acestea nu pot lucra pe linie (lucrul pe linie presupunând ortostatism prelungit)- intimata creând acest loc de munca special pentru gravide, insa in acest loc au fost primiți si salariați cu probleme medicale, printre care si contestatorul D. I.. Totuși, fata de numărul constant de gravide la nivelul unității, care depășea numărul de posturi din locul de munca „Tichete", a devenit dificila găsirea unui post de munca vacant pentru gravide.
In aceste condiții, contestatorul trebuia mutat înapoi pe linie, ceea ce i-ar fi periclitat starea de sănătate. Acest lucru a reieșit cu evidenta in urma controlului medical periodic, care a constatat ca salariatul nu (mai) este apt, ci apt condiționat pentru funcția de confecționer cablaje auto.
In conformitate cu dispozițiile art. 61 lit.c, fata de decizia organului competent de expertiza medicala (medicul de medicina muncii) cu privire la aptitudinea condiționata a salariatului, angajatorul nu putea dispune decât concedierea salariatului, in condițiile in care nu putea sa îi ofere un loc de munca compatibil cu capacitatea de munca.
Ca urmare, a arătat intimata, de totala buna-credința, a fost informat salariatul cu privire la termenul de preaviz si la faptul ca nu exista posturi vacante (conform art. 64 alin.l din Codul muncii), a fost solicitat sprijinul ATOFM in vederea redistribuirii salariatului (conform art. 64 alin. 2 din Codul muncii), si a fost emisa decizia de concediere.
Este adevărat ca in aceeași perioada, angajatorul a desființat câteva posturi la nivelul societății, insa acest lucru, alături de notificarea ATOFM (obligatorie, cum s-a arătat), nu transforma concedierea pe motive medicale . urmare a desființării postului - în cazul concret al contestatorului, avându-se in vedere doar starea lui de sănătate, conform actului emis de medicul de medicina muncii in conformitate cu prevederile HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Pentru aceste considerente, intimata a arătat că decizia contestata este legala si a solicitat respingerea acțiunii.
Instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisuri și interogatoriul intimaților, iar în combaterea acțiunii, a încuviințat intimaților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2595/30 octombrie 2013, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin prezentul demers judiciar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor morale în valoare de 220.000 lei (echivalentul a 50.000 Euro), pentru concedierea dispusă prin Decizia nr. 1312/21.02.2013 emisă de pârâta S.C. Y. R. SRL, decizie anulată prin sentința civilă nr. 2595/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._, definitivă prin neapelare.
Conform aceleiași sentințe, soluția nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză, P. D. și S.C. C. de diagnostic Al Medica Berlin SRL, față de care a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive motivat de faptul că aceștia sunt doar emitenți ai unor înscrisuri ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere.
Tribunalul a reținut că potrivit considerentelor acestei sentințe, măsura concedierii dispusă prin Decizia nr. 1312/21.02.2013 a fost nelegală, apreciindu-se că Fișa de aptitudini nr. 75/25.01.2013 stabilește doar faptul că salariatul este apt condiționat pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, însă nu constată inaptitudinea acestuia raportat la cerințele de la locul de muncă, angajatorul interpretând recomandările medicului de medicina muncii în sensul că se impune încetarea contractului individual de muncă.
Așadar, din înscrisurile depuse la dosar, a motivat instanța de fond, rezultă că în susținerea pretențiilor sale, reclamantul a invocat sentința civilă nr. 2595/30.10.2013 prin care a fost anulată decizia nr. 1322/21.02.2013 conform căreia angajatorul a dispus concedierea sa pe temeiul disp. art. 61 lit. c din Codul muncii, prin raportare la atele emise de medicul de medicina muncii, sentință în care s-a reținut, totodată, lipsa calității procesual pasive a pârâților P. D., medic primar de medicina muncii și S.C. C. de D. Al Medica Berlin SRL,
De asemenea, concluzia medicului specialist, înscrisă în documentul care atestă rezultatul examinării medicale de specialitate a fost explicită, respectiv „apt condiționat”, recomandându-se dispensarizarea salariatului, însă angajatorul nu a așteptat rezultatul dispensarizării și a apreciat că se impune încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.
O astfel de situație nu poate atrage angajarea răspunderii civile a medicului specialist, implicit a comitentului pentru fapta prepusului, cu atât mai mult cu cât, în aplicarea dispozițiilor art. art. 61 lit. c din Codul muncii, prerogativa încetării contractului de muncă al salariatului aparține angajatorului în condițiile în care prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească corespunzător atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Prin urmare, concedierea în cazul prevăzut de litera c) este condiționată de existenta unei decizii a organelor de expertiză medicală care să constate incapacitatea fizică sau psihică a salariatului, nicidecum de un simplu aviz medical, aviz care de altfel, în speța dedusă judecății, reflectă doar o situație în care medicul de medicina a muncii face recomandări de tip medical, iar aptitudinea este condiționată de respectarea acestora.
Or, din probele administrate, a stabilit instanța de fond, nu rezultă că fișa de aptitudini nr. 75/25.01.2013 semnată de medicul primar în medicina muncii reprezintă o decizie emisă de organele competente în expertiză medicală, deoarece nu este emisă de un Serviciu teritorial de expertiză a capacității de muncă, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că pârâta P. D. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din HG nr. 1229/2005 referitoare la medicii experți ai asigurărilor sociale, singurii abilitați să stabilească capacitatea de muncă a unui salariat.
Potrivit prevederilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, în contextul unei concedieri nelegale, daunele morale presupunând o atingere adusă integrității persoanei, salariatul suportând o frustrare greu de evaluat la care se adaugă si aspectul financiar, de cele mai multe ori, salariul fiind singura sursa de venit.
În conformitate cu disp. art. 1382 C.civ., „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat”, răspunderea acestora fiind solidară față de victimă. Potrivit disp. art. 1445 C.civ., solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege.Or, în aplicarea dispozițiilor privind răspunderea patrimonială legiuitorul a instituit prezumția răspunderii solidare numai în privința salariaților, pentru angajator fiind aplicabile disp. art. 253 alin. 1 din Codul muncii.
Deși prin dispozițiile art. 1381 C.civ. legiuitorul a instituit regula solidarității pasive între persoanele chemate să răspundă delictual, tribunalul a apreciat că este de observat că în cauză nu pot fi reținuți ca și autori ai faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, respectiv concedierea nelegală, pârâții S.C. C. de D. Al Medica Berlin SRL și P. D., măsura dispusă de către pârâta S.C. Y. R. SRL nefiind consecința acțiunii acestora, ci a acțiunii angajatorului privind interpretarea eronată a recomandărilor medicului specialist, astfel că nu poate fi reținută vinovăția pârâtei P. D. și, implicit a angajatorului acesteia, pârâtul S.C. C. de D. Al Medica Berlin SRL, nedovedindu-se că aceștia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au săvârșit o faptă ilicită de natură să antreneze răspunderea acestora cu consecința reparării unui eventual prejudiciu produs în dauna reclamantului, astfel că nu poate subzista un raport de cauzalitate între modul în care aceștia și-au îndeplinit sarcinile de serviciu și presupusul prejudiciu invocat de reclamant, raport menit să atragă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite de legiuitor, potrivit art. 253 alin. 1 din Codul muncii și 1351 C.civ.
În consecință, soluționând cauza prin raportare la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, respectiv prin prisma solidarității pârâților, conform solicitărilor reclamantului, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, inclusiv actele medicale emise ulterior concedierii de către medicii specialiști din cadrul Centrului Medical Mediurg, înscrisurile emise de pârâta S.C. Y. R. SRL precum și înscrisurile ce atestă împrumuturi bancare, tribunalul a reținut că în speța dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile pentru obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor morale, astfel cum s-a solicitat, argumentele aduse de reclamant în susținerea cererii sale neputând angaja răspunderea solidară a celor trei pârâți.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 266 alin. 1 C.muncii, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în fapt, reclamantul D. I. a încheiat contract individual de muncă cu intimata din anul 2005, respectiv Contractul individual de muncă nr._/05.05.2005, pentru funcția de "Confectioner cablaje auto" în cadrul .. A deținut aceasta funcție până la data de 25.02.2013 când contractul individual de muncă a încetat. n data de 25.01.2013, conducătorul locului de muncă - P. M.
l-a trimis împreună cu un grup de salariați la cabinetul medical,unde urma să se efectueze controlul medical periodic. Nu a fost consultat de medicul de medicina muncii, respectiv de către Dr. P. D., care nu a fost prezentă, ci de asistenta medicală a societății, acest control medical constând în luarea tensiunii arteriale și un control oftalmologie. Ulterior acestui control medical, în data de 28.01.2013 a fost chemat la Serviciul de Resurse umane unde i s-au fost prezentate următoarele documente pe care a refuzat să le semneze:Adresa nr.683/28.01.2013 semnată de Director General - Sonmez Mehmet, prin care a fost informat că în urma evaluării medicale a fost emisă Fisă de aptitudine nr.75/25.01.2013 prin care Dr. P. D. (medic medicina muncii) l-a declarat "apt condiționat", drept pentru care societatea nu poate acorda un alt loc de muncă corespunzător stării sale de sănătate; înștiințarea nr.684/28.01.2013 semnată de către Director Resurse umane -C. M., prin care i s-a acordat dreptul de preaviz și a fost informat că începând cu data de 25.02.2013 contractul de muncă încetează; Referat nr.685/28.01.2013 semnat de Director General - Sonmez Mehmet, prin care a constatat că, în urma controlului medical reclamantul este "apt condiționat" și nu "inapt", cum a fost redactat în decizia de concediere.
A menționat apelantul că în luna martie 2007 a suferit o intervenție chirurgicală pentru diagnosticul "tumoră de ventricul lateral drept" la Clinica medicală din Târgu M. de către medic chirurg - dr.A. L., în urma căreia s-a refăcut complet, continuându-și activitatea pe aceeasi funcție și în aceleași condiții de muncă în cadrul societății, până la desfacerea contractului individual de muncă prin decizia ce a făcut obiectul Dosarului nr._ al Tribunalului Prahova Secția I Civilă. Conform scrisorii medicale nr. 1228 din 01.03.2013, eliberată de către CMI Kusztos M. - medic primar neurolog, rezultă: "Poate continua activitatea pe care o desfășoară în prezent fără a lucra la înălțime".
Foarte important de subliniat, a învederat apelantul, este faptul că toate examenele medicale periodice efectuate în perioada 2005 - 2012 de către medicii de medicina muncii din cadrul societății l-au declarat "apt de muncă" și numai în anul 2013 prin fișa de aptitudine nr.75/25.01.2013, în urma unui control al tensiunii arteriale a fost declarat "apt condiționat", cu toate că rapoartele sale medicale erau depuse din anii anteriori (respectiv din anul 2007). Mai mult decât atât, dispoziția art.61 lit.c din Codul muncii este aplicabilă numai în situația în care se constată "inaptitudinea" și nu "apt condiționat" așa cum este înscris în Fișa de aptitudine de către medicul de medicină a muncii.
Cu referire la aspectele de nelegalitate, apelantul a învederat că sentința ce face obiectul prezentului apel a fost comunicată fără încheierea de ședință din data de 13.05.2015(ce face parte integrantă din acesta), motivat de faptul că, după încheierea dezbaterilor judecătorul fondului a dispus amânarea judecății la data de 20.05.2015, iar judecătorul fondului nu a dat eficiență probelor administrate în cauză, respectiv interogatoriul pârâtei Dr. P. D. (fila 137), deși a admis administrarea acestei probe prin încheierea din data de 18.03.2015, pârâta fiind citată cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu.
Pârâta - Dr.P. D. a înțeles să nu dea curs acestei solicitări, apărătorul reclamantului solicitând, în ședință publică din data de 13.05.2015, să se facă aplicarea art.358 NCPC.
În privința aspectelor de netemeinicie, apelantul a apreciat că instanța de fond, prin interpretarea superficială a probelor administrate în cauză a înlăturat vinovăția (demonstrată prin toate mijloacele de probă, inclusiv prin refuzul de a se prezenta Ia interogatoriu) a medicului de medicină a muncii prin emiterea unui calificativ medical de "apt condiționat" în lipsa oricăror documente medicale emise de medici de specialitate și în lipsa unui control medical care să conducă la calificativul înscris în fișa de aptitudine. Mai mult decât atât, documentele existente la dosarul medical conduceau fără tagadă la emiterea calificativului de "apt", respectiv concluziile medicale emise de Hiperdia SA (centru medical) - din data de 24.10.2007, scrisoarea medicală CMI Kusztos (fila 101), precum și calificativele de apt din anii anteriori (emise de același medic) - filele 96, 99 și 100.
Tocmai acest calificativ medical a reprezentat cauza generatoare de abuz de drept a societății angajatoare, calificativ fără de care angajatorul nu ar fi putut emite decizia de concediere.
Culpa angajatorului cu privire la neefectuarea de expertize medicale ulterior emiterii fisei medicale cu calificativul de "apt condiționat", nu ar fi putut fi reținută de judecătorul fondului, deoarece în cazul emiterii fisei medicale cu calificativul "apt", angajatorul ar fi fost în imposibilitatea totală de desfacere a CIM în temeiul art.61 lit.c.
Așa cum a demonstrat și în speța ce a avut ca obiect anularea deciziei de concediere, a menționat apelantul, societatea, pentru a evita parcurgerea procedurilor de concediere colectivă și plata unor salarii compensatorii, prin "conlucrare" cu medicul de medicina a muncii a desfăcut CIM în temeiul art.61 lit.c Codul muncii. Tocmai fapta ilicită a medicului de medicină a muncii descrisă mai sus a generat prejudiciul apelantului, iar în lipsa acestei fapte, fapta prejudiciabilă a angajatorului ar fi fost imposibil de realizat.
Mai mult decât atât, același medic de medicină a muncii, în perioada 2007-2012, cunoscând problemele medicale ale salariatului a emis calificativul de "apt" și în anul 2013, efectuând mai devreme cu luni examenul medical periodic (pentru a se suprapune perioadei de concedieri), fara niciun fel de investigații, concluzii ale medicilor de specialitate a emis calificativul de "apt condiționat".
Apelantul a considerat o gravă eroare de interpretare a întregului material probator prin care judecătorul fondului a constatat lipsa faptei ilicite a medicului de medicina a muncii și pe cale de consecință, de respingere a acțiunii cu privire la toți participanții cu calitate procesuală pasivă.
Cu privire la aprecierea judecătorului fondului cu privire la solidaritatea dintre debitori, în temeiul disp.art. 1445 NCC și art. 1381 NCC, respectiv că solidaritatea nu se prezumă, apelantul a arătat că în speța dedusă judecății operează excepția cu privire la regula generală impusă de art. 1445 NCC, respectiv dispozițiile art. 1446 NCC raportat la art.3 alin.2 și 3 NCC, de unde rezultă existența raporturilor obligaționale contractuale în exercitarea activității unei întreprinderi, în sensul că există contract de prestări servicii între debitori necesar pentru desfășurarea în legalitate a activității ., acesta fiind obligată prin lege să încheie contract cu medicii de medicină a muncii.
Mai mult decât atât, chiar dacă debitorii obligației nu au comis aceeași faptă ilicită, rezultatul prejudiciabil s-a realizat prin concedierea abuzivă a apelantului reclamant, astfel că în lipsa faptei ilicite a medicului de medicină a muncii (emiterea unui calificativ medical demonstrat eronat prin calificativele medicale obținute la reintegrare) angajatorul ar fi fost in imposibilitatea concedierii apelantului-reclamant.
Solidaritatea debitorilor rezultă, pe cale de excepție, prin comiterea de fapte ilicite separate dar care împreună au condus la fapta generatoare de prejudiciu, respectiv la concedierea apelantului-reclamant.
Totodată, dispozițiile art.1382 NCPC stabilesc ca cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat și dispozițiile art.1.383 NCPC stabilesc în concret că sarcina reparației se împarte proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului, ori potrivit cu intenția sau gravitatea culpei fiecăruia, de unde se desprinde clar concluzia legiuitorului că răspunderea solidară nu impune comiterea aceleași fapte ilicite de către debitori, respectiv în cauza dedusă judecății acțiuni ilicite diferite strâns legate între ele, ultima dependentă de prima (abuzul de drept al angajatorului de calificativul de "apt condiționat al medicului de medicină a muncii. In lipsa faptei ilicite prejudiciabile a medicului de medicină a muncii (emiterea calificativului de "apt condiționat") nu i
s-ar fi creat angajatorului posibilitatea comiterii propriei fapte ilicite (desfacerea contractului de muncă), chiar dacă angajatorul era obligat să efectueze expertize medicale de specialitate anterior desfacerii contractului de muncă în cazul calificativului de apt condiționat
Concluzionând, a susținut apelantul, intimatele-pârâte din prezenta cauză printr-o complicitate bine caracterizată și probată au realizat fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu moral, fiind întrunite condițiile imperative pentru atragerea răspunderii civile respectiv:
Existența faptei ilicite, respectiv fapta ilicită a angajatorului materializata prin concedierea nelegală constatată și prin Sentința nr. 2595/30.10.2013 definitivă pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ și fapta ilicită a medicului de medicină a muncii care fără efectuarea unui control medical, în lipsa oricărui document medical emis de un medic specialist și cu efectuarea examenului medical periodic anterior termenului legal, a emis fișa de aptitudine cu calificativul "Apt condiționat".
Existența unui prejudiciu, respectiv traumele psihice ale reclamantului datorate de stresul provocat de grija de a asigura întreținerea familiei sale, achitarea creditelor bancare angajate anterior concedierii precum și pentru plata datoriilor curente precum și de imposibilitatea găsirii unui nou loc de munca datorat temeiului de drept prin care a fost încetat contractul individual de muncă de către pârâtă.
Existenta legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral dovedită fără drept de tăgadă deoarece fapta ilicită (concedierea nelegală) a pârâtei a determinat prejudiciul moral al reclamantului .
Existența vinovăției angajatorului și a medicului de medicină a muncii este clar dovedită prin faptul că a existat intenție directă cu privire la concedierea pe motive medicale pentru a evita parcurgerea etapelor concedierii colective precum și plata unui salariu compensatoriu (fapt reținut și prin Sentința nr.2595/30.10.2013 definitivă pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ ) precum și de faptul că angajatorul, după primirea fișei de aptitudini, era obligat să dispună efectuarea unor investigații medicale de specialitate, în urma cărora se putea stabili în concret daca reclamantul mai poate ocupa funcția deținută, iar din punct de vedere al vinovăției medicului de medicină a muncii acesta, fară efectuarea niciunui examen medical sau a unei recomandări medicale din partea unui medic specialist, cu încălcarea nejustificată a termenului de efectuare a controlului medical periodic, a emis un calificativ medical ce a creat premisele angajatorului de desfacere a CIM pentru inaptitudine fizică/psihică (art.61 lit.c Codul Muncii).
Având în vedere aspectele învederate, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței nr.1404/20.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova și evocând fondul să se dispună obligarea intimaților-pârâți la plata daunelor morale în valoare de 220.000 lei către apelantul reclamant.
În drept, art.466 și urm. din NCPC, art. 1.446 NCC raportat la art.3 alin.2 și 3 NCC, art. 1.381, art. 1382, art. 1.383 NCPC, art.358 NCPC și art.253 alin. 1, art.269 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Intimata . a formulat la data de 17.09.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar apelantul-reclamant a depus la data de 5.10.2015 răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, criticile din cererea de apel.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate si a textelor de lege aplicabile spetei, Curtea constata ca este nefondat apelul, pentru urmatoarele considerente:
Prima critica formulata vizeaza imprejurarea ca hotararea apelata a fost comunicata apelantului fara incheierea de sedinta ce face parte integranta din aceasta.
Verificand sustinerile apelantului, Curtea constata ca, din continutul dovezilor de comunicare aflate la fila 160 dosar fond nu rezulta o astfel de imprejurare, insa, chiar si daca s-ar fi confirmat sustinerile acestuia, avea oricand posibilitatea de a solicita inmanarea unei copii a incheierii de sedinta, in speta nefacandu-se dovada vreunei vatamari din perspectiva celor afirmate.
Cat priveste critica potrivit careia judecatorul fondului nu a dat eficienta probelor administrate in cauza, respectiv interogatoriului paratei P. D., proba care, fata de disp. Art. 358 NCPC, demonstra vinovatia acesteia, Curtea constata ca este neintemeiata.
In acest sens, Curtea retine faptul ca lipsa nejustificata a paratei la interogatoriu putea fi considerata o recunoastere a vinovatiei, insa acest lucru era lasat la latitudinea judecatorului fondului, caci textul de lege instituie o facultate, iar nu obligatie a instantei de a retine existenta unei prezumtii de marturisire completa.
In plus, aceasta prezumtie de marturisire trebuia coroborata cu alte probatorii pentru a se putea retine vinovatia paratei, or, in speta, nu s-au administrat alte mijloace de dovezi in acest sens.
Apelantul mai sustine, de asemenea, faptul ca, analizand eronat probele administrate in cauza, instanta de fond a concluzionat ca nu poate fi retinuta fapta ilicita a medicului de medicina muncii si a angajatorului, cand, in realitate, existau suficiente dovezi pentru a stabili raspunderea solidara a celor doi parati.
Verificand sustinerile apelantului, Curtea constata, insa, ca sunt neintemeiate, motiv pentru care le va inlatura, ca atare.
Astfel, in ce priveste fapta ilicita pretins savarsita de catre parata P. D., se retine ca aceasta ar fi constat in emiterea fisei de aptitudine cu calificativul „apt conditionat”, insa „ fara efectuarea unui control medical, in lipsa oricarui document medical emis de medic specialist si cu efectuarea examenului medical periodic anterior termenului legal”.
In ce priveste natura juridica a raspunderii ce ar fi putut fi atrasa in cazul medicului de medicina muncii, este evident ca nu putea fi vorba decat de raspundere disciplinara, caci intre apelant si parata nu au existat raporturi contractuale pentru a fi aplicabile disp. Art. 253 din Codul muncii, astfel de raporturi existand doar intre unitatea angajatoare si medic.
Prin urmare, raportat la dispozitiile legale ce reglementeaza institutia raspunderii civile delictuale, Curtea apreciaza ca, fata de probatoriile administrate in cauza, in mod judicios prima instanta a constatat ca nu poate fi retinuta o fapta ilicita in sarcina paratei P. D..
Curtea constata, astfel, ca nu se confirma sustinerea apelantului potrivit careia nu a existat un control medical anterior emiterii fisei de aptitudine, caci nu a fost administrata nicio dovada in acest sens.
De asemenea, fapta medicului de medicina muncii nu poate avea caracterul unui abuz de drept, cum se sustine, acesta facand doar recomandarea unei dispensarizari si emitand fisa de aptitudine cu calificativul „apt conditionat”, fata de imprejurarea ca, in chiar cuprinsul scrisorilor medicale eliberate de medicul specialist neurolog in 2008 se mentiona despre apelant ca „poate continua activitatea pe care o desfasoara in prezent fara a lucra la inaltime”, existand, asadar, premisele desfasurarii activitatii doar in anumite conditii.
Asadar, aceasta recomandare nu reprezenta decat convingerea personala din punct de vedere medical cu privire la starea de sanatate a apelantului, nefiind dovedita imprejurarea existentei unei complicitati intre angajator si medicul de medicina muncii pentru a se evidentia o alta stare decat cea reala, astfel cum sustine apelantul.
Prin urmare, nefiind intrunita una dintre conditiile atragerii raspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite (legiuitorul instituind obligatia intrunirii cumulative a celor patru cerinte: fapta ilicita, prejudiciu, vinovatia, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu), analiza celorlalte trei conditii apare superflua.
Cat priveste raspunderea angajatorului in temeiul disp. Art. 253 din Codul muncii, Curtea retine ca fapta pretins abuziva a acestuia a constat in concedierea nelegala a apelantului-reclamant, imprejurare constatata prin Sentinta civila nr. 2595/30.10.2013 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ .
Curtea constata ca sunt neintemeiate aceste sustineri, intrucat concedierea nelegala nu presupune in mod necesar abuzul de drept, concedierea abuziva.
In realitate, Curtea apreciaza ca a fost vorba despre o interpretare eronata a recomandarilor medicului, retinandu-se, cu autoritate de lucru judecat prin hotararea anterior mentionata, ca „Unitatea nu a asteptat rezultatul dispensarizarii si a apreciat ca urmare a recomandarilor medicului de medicina muncii se impune incetarea contractului individual de munca al contestatorului ”.
De asemenea, Curtea constata ca, urmare a anularii deciziei de concediere, angajatorul nu a mai declarat cale de atac impotriva hotararii primei instante si l-a reintegrat pe apelantul-reclamant, achitandu-i si toate drepturile salariale restante, astfel ca nu se poate retine nici macar o atitudine sicanatorie din partea unitatii intimate.
Referitor la prejudiciul moral pretins suferit de catre apelantul-reclamant, Curtea constata ca acesta ar consta in „traumele psihice ale reclamantului datorate de stresul provocat de grija de a asigura întreținerea familiei sale, achitarea creditelor bancare angajate anterior concedierii precum și pentru plata datoriilor curente precum și de imposibilitatea găsirii unui nou loc de munca datorat temeiului de drept prin care a fost încetat contractul individual de muncă de către pârâtă.”.
Sustinandu-se ca ar fi vorba despre o concediere abuziva, acordarea daunelor morale, admisibila in principiu, trebuie sa-si gaseasca suport in prejudiciul moral suferit de salariat, pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a acestuia in legatura cu munca.
Aceasta presupune, in primul rand, probatiunea existentei unui prejudiciu moral adus, prejudiciu a carui intindere, de o anumita gravitate, sa fie probata sau prezumata si in legatura cu care reparatia patrimoniala sa fie de natura a-l acoperi total sau partial. Simplele afirmatii neinsotite de vreo proba nu au nicio relavanta.
Spre deosebire de prejudiciul material, care ofera criterii exacte de evaluare sub aspectul existentei si intinderii sale, daunele morale se raporteaza la atingerea adusa persoanei, reputatia acesteia, disconfortul creat ca urmare a masurii dispuse impotriva sa.
Cu privire la stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, s-a decis ca acesta „include o doza de aproximare, dar instanta trebuie sa aiba in vedere o . criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minim de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate…” (Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila, decizia nr. 3812/2000).
Este, insa, posibil, ca instanta sa considere ca, prin anularea masurii concedierii si reintegrarea in munca s-a acordat salariatului o satisfactie suficienta si rezonabila; . situatie nu mai este necesara acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale .
Verificand, concret, sustinerile apelantului cu privire la existenta prejudiciului moral suferit ca urmare a concedierii nelegale, Curtea retine ca, in ce priveste asigurarea intretinerii familiei si plata datoriilor curente, aceasta a vizat perioada 21.02.2013 (data concedierii) – 13.02.2014, aceasta ultima data fiind momentul la care a fost reintegrat in functie la ., angajatorul achitandu-i toate drepturile banesti restante, reactualizate in raport de rata inflatiei la data platii efective ( conform dispozitivul Sentinta civila nr. 2595/30.10.2013 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ ).
Acest aspect vizeaza, mai degraba, un aspect patrimonial decat moral, partea financiara fiind acoperita, insa, prin achitarea integrala a drepturilor salariale datorate apelantului-reclamant.
Cat priveste prejudiciul provocat de stresul necesitatii achitarii creditelor contractate, Curtea retine ca si anterior concedierii apelantul a mai recurs la procedura refinantarii contractului de credit nr. 662/22.10.2007 in valoare de_ RON, asadar, nu se poate retine ca dificultatile financiare privind rambursarea creditelor se datoreaza concedierii nelegale ( filele 31-40 dosar fond).
Referitor la sustinerea apelantului privind existenta unui prejudiciu moral cauzat de imposibilitatea gasirii unui alt loc de munca din cauza mentiunii „inaptitudine din punct de vedere medical” din continutul deciziei de concediere, Curtea constata ca nici aspect nu este sustinut de vreun mijloc de proba.
Astfel, se constata, pe de o parte, ca apelantul –reclamant nu a probat imprejurarea ca ar fi incercat angajarea si la alte unitati si ca, din cauza mentiunii existente in decizia de concediere, nu s-ar fi putut incheia un contract de munca.
Pe de alta parte, Curtea retine ca, dupa ce a fost reintegrat in functie ca urmare a anularii deciziei de concediere, apelantul-reclamant si-a dat demisia ( fila 71 dosar fond).
Or, in aceste conditii, nu se poate valida ideea imposibilitatii angajarii acestuia din cauza mentiunii referitoare la inaptitudinea medicala.
Prin urmare, nefiind probata nici conditia existentei unui prejudiciu moral, Curtea constata ca nu poate fi atrasa raspunderea contractuala a angajatorului, situatie in care, evident, nu mai este necesara nici analizarea celorlalte doua conditii prevazute de legiuitor, respectiv vinovatia si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu ( atat timp cat nu poate fi intrunita cerinta indeplinirii cumulative a celor patru conditii).
De asemenea, Curtea retine ca, in masura in care nu poate fi atrasa raspunderea civila a paratilor pentru argumentatia anterior expusa, nu este incidenta in cauza nici solidaritatea debitorilor ( iar ipotetic vorbind, solidaritatea nu putea fi stabilita intre doua forme de raspundere civila, contractuala si delictuala, nefiind in prezenta unei situatii de exceptie ce deroga de la regula generala a raspunderii).
F. de toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca apelul este nefondat, motiv pentru care, in temeiul disp. Art. 480 NCPC, il va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul D. I., domiciliat în Ploiești, .. 5, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1404/20 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu pârâții S.C. Y. R. SRL cu sediul în Ploiești ., județ Prahova, S.C. C. de diagnostic AL MEDICA BERLIN SRL, cu sediul social în Ploiești, Bld. Republicii nr. 6, . Dr. D. P., medic primar - Medicina muncii cod_, domiciliată în Ploiești, ., B1. 7E, ., ..
Ia act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red.VIS
Tehnored.CC
6 ex/.27 nov. 2015.
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 330/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
