Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 240/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 4758/105/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 240
Ședința publică din data 3 martie 2015
Președinte - V. G.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții G. M. – moștenitoare a defunctei G. A. – cu domiciliul ales la avocat D. C.-Ele, în Ploiești, ., jud.Prahova, P. C. domiciliată în Băicoi, ., jud. Prahova, Ș. F., domiciliată în Băicoi, ., ., ., jud.Prahova, M. Ș. domiciliată în Băicoi, ., jud. Prahova, I. I., domiciliat în Ploiești, ..3, ., ., jud.Prahova, I. V., cu domiciliul ales în Lugoj, ..69, ., împotriva sentinței civile nr. 3146 pronunțată la 17 decembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, cu sediul în Ploiești, Șoșeaua Vestului nr. 14-16, jud. Prahova, cu pârâții C. A. domiciliată în Scorțeni, nr.68, jud. Prahova, L. E. domiciliată în ., jud. Prahova, C. E. domiciliată în ., jud. Prahova, I. V. domiciliat în ., jud.Prahova, F. A. domiciliată în Ploiești, ., . și în Ploiești, ., ., jud.Prahova, M. E. domiciliată în B., ., nr. 35A, jud. Prahova, S. R. domiciliată în B., .. 3, jud. Prahova, O. P. V., D. M. -ambii moștenitori ai defunctei O. P. L. –decedată la 22.08.2008, ambii domiciliați în Băicoi, ., jud. Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2025 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie:
C u r t e a:
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, a chemat în judecată pe parații P. C., M. S., O. P. V. moștenitorul defunctei O. P. L. – decedată la 22.08.2008, D. M. moștenitoarea defunctei O. P. L. – decedată la 22.08.2008, C. A., G. A., moștenitoarea defunctei Rapuică A. - decedată la 04.12.2006, L. E., C. E., I. V., I. I., I. V., S. F., F. A., M. E. și S. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților: P. C. la plata sumei de 8909.95 lei; M. Ș. la plata sumei de 5216,43 lei; O. P. L. la plata sumei de 1360,50 lei; C. A. la plata sumei de 119,35 lei; Răpuică A. la plata sumei de 7950,47 lei; C. E. la plata sumei de 220,82 lei; L. E. la plata sumei de 228,61 lei; I. V. la plata sumei de 68,40 lei; I. I. la plata sumei de 1611,12 lei; I. V. la plata sumei de_,61 lei; Ș. F. la plata sumei de_,48 lei; F. A. la plata sumei de 5437,24 lei; M. E. la plata sumei de 347,59 lei; S. R. la plata sumei de 1019 lei. De asemenea, obligarea pârâților la plata sumei de_,82 lei, sumă în plus rezultată în urma efectuării inventarierii la Centrul de Plasament și Îngrijire de Zi P. (CPIZ) conform Procesului Verbal nr. 1A_/06.06.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma controlului efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Serviciului audit și Control Financiar al Consiliului Județean Prahova la Centrul de Plasament și Îngrijire de Zi P., în perioada 07.03._05, verificându-se, prin sondaj, legalitatea plăților cu numerar și prin cont, privind achiziționarea de bunuri materiale, prestări de servicii, lucrări, salarii și alte cheltuieli pentru perioada 2001-2004, efectuându-se inventarierea patrimoniului centrului, s-a constatat crearea unui prejudiciu total în valoare de_,58 lei. Acest control s-a efectuat în completarea raportului de audit încheiat pentru anul 2004, urmare a adresei 820/P/18.02.2005 emisă de IJP Prahova-Serviciul de Investigare a Fraudelor, prin care se solicita verificarea existenței diferențelor în plus sau în minus a patrimoniului, valoarea acestor diferențe și persoanele responsabile, dacă sumele achitate în beneficiul Dentirad SRL P. au fost alocate și aprobate de ordonatorul secundar de credite și dacă a fost respectată legislația privind achizițiile publice și dacă sumele achitate în beneficiul Dolaris SRL Băicoi pentru achiziția unor bunuri, altele decât cele pentru care există contracte au fost aprobate de ordonatorul secundar de credite și dacă a fost respectată legislația. Din controlul efectuat s-a constatat un prejudiciu în sumă de_,67 lei (_,35 lei pentru care au fost prezentate documente false sau nu au fost dovedite cu documente și suma de_,32 lei reprezentând penalități pentru nejustificarea în termen a avansurilor în numerar), ce face obiectul dosarului_ aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Totodată, conform Procesului-Verbal încheiat la data de 22.08.2005, s-a procedat atât la reevaluarea inventarierii patrimoniului având ca bază de pornire achizițiile efectuate în perioada 2001-2004 cât și la identificarea obiectelor lipsă la inventariere și a persoanelor vinovate. Astfel, bunurile au provenit din achiziții din surse bugetare, din donații sau transfer de la instituții similare și DGASP Prahova. Cu privire la achiziții s-a constatat o creștere progresivă a fondurilor cheltuite de la 2001 la 2004. Facturarea și recepția acestor bunuri nu este explicitată corect, iar, în mare parte aceste bunuri nu au putut fi identificate. Notele de recepție nu s-au făcut cronologic, unele nu au număr și dată, în anii 2003-2004 nu au semnăturile gestionarului sau ale comisiei de recepție, neputându-se identifica persoanele responsabile. De asemenea, bonurile de consum sunt întocmite fără a avea continuitate ca număr și dată, către persoane care nu aveau calitatea de gestionar, pentru anii 2002-2003 nu s-au regăsit mare parte din consumuri, iar în 2004 mare parte nu au fost semnate. Neconcordanțe asemănătoare apar și cu privire la listele de alimente. Soldul contului furnizori nu a putut fi clarificat, având în vedere că CPIZ P. vine cu datorii încă de la preluarea de DGASPC Prahova. La nivelul anului 2001 apar datorii nereale reflectate în situațiile financiare, sens în care sunt menționate adresele de la furnizorii de utilități, iar în situația datoriilor din ianuarie 2005 apar sume diferite față de cele primite de la furnizori. De asemenea, s-a arătat că la finele anului 2003, Centrul apărea cu datorii mici la furnizori, iar în urma controlului efectuat diferențele erau de peste 200 mil. lei față de situația raportată, iar la identificarea aprovizionărilor cu marfă, la nivelul anilor 2003-2004 au fost identificați furnizori fictivi, firme fără activitate sau al căror domeniu de activitate nu corespundea cu datele înscrise pe facturi, mărfurile ce apăreau achiziționate de la aceștia, nefiind identificate la inventar.
Prin Procesul-Verbal nr. IA_/06.06.2008, întocmit în urma reinventarierii elementelor de pasiv și activ ale CPIZ P., a rezultat un minus de inventar în sumă totală de_,40 lei, rezultând o diferență de_,82 lei față de suma de_,58 lei găsită lipsă la controlul inițial.
În drept, reclamanta a invocat art. 270-275 din Codul muncii, art. 23-37 din Legea nr. 22/1969 și atașate înscrisuri.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 06.01.2009 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de moștenitoare a pârâtei Rapuica A., a numitei G. A. și prin încheierea de ședință din data de 10.11.2009 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de moștenitori ai pârâtei O. P. L., a numiților O. P. V. și D. M..
La data de 16.02.2010 pârâta M. Ș. a depus notă de ședință însoțită de un set de înscrisuri, și a solicitat disjungerea cauzei față de pârâtele M. Ș. și P. C. și suspendarea acesteia, și, în caz de respingerea a acestor solicitări, înțelegând să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin încheierea de ședință din 13.04.2010 instanța a respins cererea de disjungere a cauzei față de pârâtele M. Ș. și P. C., având în vedere că pretențiile formulate de reclamantă față de fiecare pârât se află în strânsă legătură unele cu celelalte, a unit excepția prescripției dreptului la acțiune cu fondul cauzei și a dispus suspendarea cauzei, suspendare menținută prin încheieri succesive, până la data de 10.12.2013, când instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.
În baza analizei ansamblului materialului probator administrat în cauză, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 3146/17.12.2013 prin care a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtele M. S. și P. C..
A admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumelor indicate pentru fiecare în parte în cuprinsul acțiunii, reprezentând prejudiciu creat, precum și la plata, în solidar către reclamantă a sumei de 19.197,82 lei, reprezentând prejudiciu conform procesului-verbal nr. IA_/06.06.2008. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții M. Ș., P. C. și I. I., tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 283 alin.1 lit c) din Codul muncii vechi, în sensul formulării în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, a cererii având ca obiect răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator. Astfel, procesul-verbal de constatare a prejudiciului a fost încheiat la data de 22.08.2005, dată la care reclamanta a luat cunoștință de prejudiciul cauzat de către pârâți, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 31.07.2008, așadar în termenul de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că pârâții au fost salariați ai Centrului de Plasament și Îngrijire de Zi P., deținând funcții de conducere și execuție, precum șef centru, contabil șef, administrator gestionar, casier, gestionar, magaziner etc., iar în urma inventarierii patrimoniului centrului pentru perioada 2001-2004, a fost constatată crearea unui prejudiciu total în valoare de 55.533,58 lei, în sarcina de plată a pârâților. Prejudiciul astfel stabilit, așa cum rezultă din procesul – verbal încheiat la 22.08.2005, la Centrul de Plasament și Îngrijire de Zi P. de Serviciul Audit din cadrul Consiliului Județean Prahova, a fost cauzat prin: facturarea și recepția incorectă a bunurilor; neîntocmirea cronologică a notelor de recepție, fără număr și dată sau fără semnăturile gestionarului sau ale comisiei de recepție; întocmirea fără a avea continuitate ca număr și dată a bonurilor de consum și către persoane care nu aveau calitatea de gestionar, pentru anii 2002-2003 nu s-au regăsit mare parte din consumuri, iar în 2004 mare parte nu au fost semnate; întocmirea neconformă a listelor de alimente; înregistrarea în situațiile contabile de furnizori fictivi, firme fără activitate sau al căror domeniu de activitate nu corespundea cu datele înscrise pe facturi, mărfurile ce apăreau achiziționate de la aceștia, nefiind identificate la inventar etc., în concluzie prin neîntocmirea documentelor justificative in conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991.
Mai mult, prin procesul-verbal nr. IA_/06.06.2008, întocmit în urma reinventarierii elementelor de pasiv și activ ale CPIZ P., a rezultat un minus de inventar în sumă totală de_,40 lei, rezultând o diferență de_,82 lei față de suma de_,58 lei găsită lipsă la controlul inițial. Din notele explicative luate a reieșit faptul că această diferență provine din anul 2005, neexistând în documentele contabile ale Centrului concordanță între evidența analitică și cea sintetică.
Tribunalul a reținut și faptul că pârâții nu au solicitat probe și nu au contestat sumele reținute în sarcina lor de plată.
În ceea ce privește prejudiciul cu care reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr._ – soluționat definitiv la data de 28.10.2011 de ÎCCJ, instanța a constatat că acesta vizează suma rezultată în urma reverificării prejudiciului ce face obiectul prezentei cauze, situație arătată și de reclamantă în acțiunea introductivă prin referirea la dosarul civil nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Dispozițiile art. 998-999 ale vechiului cod civil stipulează că, pentru a fi angajata răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu, adică efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constând in acea fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu în sensul că acesta din urma a fost provocat de fapta ilicită; existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența, imprudența cu care a acționat.
Totodată art. 270 alin. (1) din Codul muncii vechi prevede „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 22/1969 actualizată, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții si răspunderea in legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, art. 23 “Încălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materiala, disciplinara, administrativa, penala sau civila, după caz”. Totodată, art. 24 prevede “Angajații răspund material, potrivit codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni”, iar art. 25 stipulează “Gestionarul răspunde integral față de agentul economic, autoritatea sau instituția publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa”. A considerat instanța fondului că, a analiza doar dacă pârâții au fost angajați ca gestionari este superfluu, având în vedere disp. art. 31 din Legea nr.22/1969 care asimilează gestionarului și pe angajatul care primește, păstrează si eliberează bunuri, fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul art.1.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâților, respectiv calitatea de salariați, săvârșirea de către aceștia a unor fapte ilicite în legătură cu munca, constând în nerespectarea atribuțiilor de serviciu, crearea unui prejudiciu societății, reprezentat de o lipsă în gestiune, existența unui raport de cauzalitate între fapte și prejudiciu în sensul că neîndeplinirea, nerespectarea atribuțiilor de serviciu de către pârâți a avut drept consecință producerea unei pagube instituției angajatoare, precum și culpa salariaților constând în neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.
Ținând seama de considerentele expuse și de textele de lege invocate, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei, cu titlu de prejudiciu cauzat, sumele astfel cum au fost solicitate prin acțiune, precum și la plata către reclamantă a sumei de_,82 lei, reprezentând sumă în plus rezultată în urma efectuării inventarierii la Centrul de Plasament și Îngrijire de Zi P., conform Procesului Verbal nr. 1A_/06.06.2008, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții G. M. – moștenitoare a defunctei G. A., P. C., Ș. F., M. Ș., I. I., I. V..
Prin recursul declarat, pârâta G. M. a invocat excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Rapuica A., față de împrejurarea că, potrivit certificatului de deces nr.213/4.12.2006, parata Rapuica A. era deja decedată la data introducerii acțiunii civile in răspundere patrimoniala, neavand capacitatea de folosințâ.
O alta nelegalitate a sentințe recurate o reprezintă faptul ca instanța de judecata prin încheierea din 06.01.2009 a dispus introducerea in cauza a paratei G. A. in calitate de moștenitoare a defunctei parate Rapuica A. in condițiile in care la mai multe termene de judecata instanța de judecata ii pusese reclamantei in vedere sa indice moștenitorii defunctei parate Rapuica A. si sa depună înscrisuri in acest sens . Ori, cererea reclamantei de a se acorda un nou termen de judecata pentru a indica moștenitorii paratei decedate Rapuica A. este inadmisibila, intrucat aceasta posibilitate exista numai daca pe parcursul procesului civil parata Rapuica A. deceda,ori cum aceasta era deja decedata anterior acțiunii este evident ca aceasta nu putea sa fie parte in procesul civil si evident ca nici parata G. A. nu putea sa continue procesul început.
Arată recurenta și faptul că moștenitor cu vocație legala a fost parata G. A.,dar reclamanta trebuia la dosar sa depună acte de stare civila din care sa rezulte vocația succesorala legala, cat si un certificat de moștenitor din care sa rezulte daca a fost sau nu acceptata succesiunea sau este succesiune vacanta, având in vedere ca parata Rapuica A. nu a avut descendenți si nici ascendenți.
Desi dosarul a suferit numeroase suspendări la fiecare repunere pe rol instanța de judecata a emis citații si pentru parata G. A., care deja decedase in data de 31.01.2011, iar procesul s-a soluționat pe fond in data de 17.12.2013, deci sentința civila a fost pronunțata fata de o persoana decedata pe parcursul procesului civil,deci capacitatea de folosința si a acestei parate a incetat prin deces, astfel incat si fata de aceasta parata intelege recurenta sa invoce excepția lipsei capacității procesuale de folosința si pe cale de consecința sa fie respinsa acțiunea civilă.
Solicită recurenta să se respingă acțiunea civila in răspundere patrimoniala intrucat reclamanta nu a făcut dovada indeplinirii in mod cumulativ a condițiilor răspunderii patrimoniale prev. de disp Codului Muncii.
În acest sens, in mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât reclamanta a luat la cunoștința de prejudiciul creat in data de 25.02.2005, iar acțiunea a fost introdusa la data de 31.07.2008, deci cu mult peste termenul legal de 3 ani asa cum prevăd disp. Codului Muncii.
Pentru toate aceste motive,solicită recurenta să se dispună admiterea recursului casarea sentinței instanței de fond, admiterea excepțiilor invocate si pe cale de consecința respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără capacitate de folosința, iar în subsidiar, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Au declarat recurs împotriva sentinței și pârâtele P. C. și Ș. F., invocând aceleași motive de nelegalitate, respectiv cele prevăzute de art. 304 alin.l pct.7 si 9 din Codul de Procedura Civila.
Arată recurentele faptul că, deși cauza a fost suspendata pâna la soluționarea dosarului penal nr._, a cărui latura civila era in strânsă legătura cu prezenta cauza, instanta de fond a ignorat hotărârile penale,care au creat autoritate de lucru judecat in latura civila si a procedat la judecarea cauzei fara a analiza aceasta împrejurare.
Or, dupa cum se observa reclamanta utilizează la constituirea de parte civila in dosarul penal cât si in dosarul civil procesul-verbal incheiat la data de 22.08.2005,pentru perioada supusa auditului 2001-2004.
Ulterior acestui proces-verbal se mai intocmeste un altul nr. IA_/06.06.2008, în urma unei „reinventarieri" a elementelor de activ si pasiv la CPIZ P., proces-verbal incheiat tardiv si care in mod surprinzător a constituit temeiul de fapt pe care instanța de fond si-a intemeiat in mod greșit soluția. Este evident ca fata de acest ultim proces verbal era necesara aplicarea prevederilor Decretului nr.l67/1958,art.3 cu privire la prescripție.
Nu a fost analizata consecința juridica rezultata din dosarul penal, Sentinta penala nr.265/30.09.2010 care implica incidența art.1201 Cod civil raportat la art.22 Cpp,care a avut in vedere chiar procesul-verbal din data de 22.08.2005.
Procesul-verbal nr.IA_/06.06.2008 a fost incheiat cu incalcarea prevederilor Legii 53/2003 ,art.254,alin.3,art.283 alin.l lit.a, nu sunt încheiate note de constatare, nu sunt depuse fisele postului, nu exista notele de lichidare, nu exista decizii de imputare.
Au fost incalcate prevederile Legii 82/1991-Legea contabilității si a prevederilor Ordinelor Ministrului Finanțelor Publice nr.2388/ 1995(art.2, pct.3, lit.c in referire la art.8 din Legea 82/1991,privind controlul anual), nr.l753/2004 (pct.5, alin.3 in referire la Legea 82/ 1991),nu exista declarații de inventariere, note explicative, iar aprecierile sunt total subiective si reprezintă rezultatul unor imprejurari ce exced si ulterioare incetarii contractelor de munca ale pârâtelor-recurente,ce pot fi atribuite altor persoane.
Spre deosebire de dosarul penal unde procesul-verbal a fost supus spre verificare unui control a unui specialist contabil,cel asimilat de instanța de fond incheiat in mod ilegal,peste termenul de prescripție constituit fără a mai fi verificat actul decisiv in soluționarea cauzei.
F. de cele sus mentionate,solicită recurentele a se dispune admiterea recursului si in temeiul art 312 alin.l Cod de procedura civila modificarea in tot a sentinței instanței de fond,in sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisa ori respingerii ca fiind nefondată, fara cheltuieli de judecată.
A declarat recurs împotriva sentinței și pârâtaMușat Ș., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.5, 6 si 9 C.pr.civ., art.304" C.pr.civ., întrucât la data judecării pricinii, parata G. A. (moștenitoarea defunctei Rapuica A.) era decedata, decesul acesteia producandu-se la data de 30.01.2011, in cauza fiind necesar introducerea moștenitorilor.
Procedând la judecată în absența moștenitorilor, care nu au fost introduși in cauza si citați, instanța de fond a încălcat dispozițiile art 85 și art. 107 Cod procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiul
contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin.(2) Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
In consecința, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea citării legale a tuturor pârtilor.
Invocă recurenta și excepția autorității de lucru judecat, în cauza de fata existând o hotărâre penala pronunțata, respectiv sentința penala nr.265/30,09.2010 a Tribunalului Prahova rămasa defintiva prin decizia Curții de Apel Ploiești nr.66/2011 si a ICCJ nr.3835/2011, decizie care s-a pronunțat cu privire atat la latura penala cat si civila, fiind dispusa condamnarea paratei din prezenta cauza M. S. si admiterea in parte a acțiunii civile formulata de reclamanta din prezenta cauza cu obligarea acesteia la plata sumei de_ lei si in solidar cu alte persoane la plata sumei de_ lei.
In condițiile in care instanța penală a stabilit și întinderea prejudiciului rezultat din infracțiune, instanța civilă va reține ca dovedit acest prejudiciu, numai părțile care nu au figurat în procesul penal pot discuta acest cuantum, deoarece pentru latura civilă hotărârea produce efecte relative.
In cauza nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art.20 alin.3 C.pr.pen. potrivit cărora: „persoana vătămata se poate adresa cu acțiune la instanța civila, pentru repararea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit dupa pronunțarea hotărârii penale de prima instanța".
Urmează se observe ca reverificarea si reevaluarea inventarului s-a efectuat la data de 06.06.2008, potrivit procesului verbal nr.IA_, așadar in timpul derulării procesului penal si nu dupa pronunțarea hotărârii penale primei instanțe. De altfel, asa cum am menționat anterior, reclamanta s-a constituit parte civila in procesul penal si cu aceasta suma, insa instanța a admis doar in parte acțiunea civila a acesteia.
In mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului
la acțiune invocata de parații M. S., P. C. si I. I.. Data la care reclamanta a luat cunoștința de prejudiciul cauzat de către parați este data incheierii procesului-verbal de evaluare a inventarierii patrimoniului la Centrul de Plasament si îngrijire de Zi P. înregistrat sub nr.147, respectiv data de 25.02.2005 si nu data de 22.08.2005, data cand s-a încheiat procesul verbal al Serviciului de Audit si Control Financiar.
Procesul-verbal din data de 22.08.2005 a reprezentat rezultatul unei verificări suplimentare in perioada 7.03. - 22.08.2005 de către organele de politie ale IJP Prahova - Serviciul de Investigare a Fraudelor care au avut spre instrumentare dosarul penai nr._, fiind dispusa completarea Raportului de audit incheiat in anul 2004.
Aceasta verificare suplimentara a constat in analizarea plaților cu numerar si prin cont privind achiziționarea de bunuri materiale, prestări de servicii, lucrări, salarii si alte cheltuieli pentru perioada 2001 - 2004, efectuate de Centrul de Plasament si îngrijire de Zi P..
In aceste condiții, acțiunea reclamantei este introdusa peste termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.283 alin.l lit.c Codul muncii vechi, cererea de chemare in judecata fiind depusa la data de 31.07.2008.
Instanța de fond a acordat mai mult decât reclamanta a solicitat, motiv
de recurs prevăzut de art.304 pct.6 C.pr.civ. Astfel, atat in acțiune cat si in notele scrise, reclamanta a solicitat obligarea paraților si la plata sumei de 19.197,82 lei suma in plus rezultata in urma efectuării unei reinventarieri a patrimoniului CPIZ P.. Instanța de fond, a obligat reclamanții si la plata sumei totale de 55.532,19 lei, suma ce excede obiectul cererii dedusa judecații, aceste sume fiind revendicate si fac obiectul dosarului nr._ ai Tribunalului Prahova, astfel cum si reclamanta menționează in acțiune (pag.3).
Pe fondul recursului, hotărârea instanței de fond este nelegala având in
vedere faptul ca reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite a reclamantei M. S.,
datorita căreia s-a produs prejudiciul. De asemenea, urmează să se constate că pretinsul
prejudiciu de 19.197,82 lei nu este real si nici cert, întrucât procesul verbal de inventar din data de 02.06.2008 nu poate fi apreciat ca fiind un act de constatare a prejudiciului.
Mai mult decât atat, cu privire la acest proces verbal, acesta a fost efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale ce au caracter imperativ fata de modul de organizare si efectuare a inventarierii patrimoniului, ceea ce in mod cert conduce la concluzia ca suma imputata ca fiind minus in gestiunea reclamantei, nu are temei legal.
Concluzionând, consideră recurenta ca elementele răspunderii patrimoniale a paratei M. S. nu sunt indeplinite, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiata.
A declarat recurs împotriva sentinței și pârâtul I. I., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
Apreciază recurentul că instanța fondului era obligata sa constate aplicabilitatea disp.art.1201 din vechiul cod civil, raportat la disp.art.22 din codul de procedura penala vechi, in ceea ce privește suma constatata prin procesul verbal incheiat la data de 22.08.2005.
In ceea ce privește analiza pe fondul cauzei dedusa judecații, instanța nu a fost preocupata de modalitatea in care procesul verbal din 22.08.2005, care a stat la baza pretențiilor exprimate de reclamanta intimata, a fost intocmit, ., dat fiind ca la întocmirea acestuia nu s-au avut in vedere, pentru simplul considerent ca ele nu au existat, eventuale declarații de inventariere, note explicative, etc.
Mai mult, la data încheierii procesului verbal sus amintit, contractele de munca ale unora dintre piriti, printre care si cel al recurentului I. I., încetaseră de mult, in asa fel incit, in lipsa unui alt probatoriu care sa dovedească pretențiile reclamantei, pentru ca un altul nu a fost solicitat, nu putem fi siguri, asa cum instanța de fond s-a exprimat cind a admis acțiunea, ca sumele de bani imputate fiecărui pirit in parte, ca si cea imputata acestora in solidar, reprezintă un prejudiciu real, produs printr-o exercitare defetuoasa a atribuțiilor de serviciu ale fiecăruia dintre piriti.
Nu in ultimul rind, instanța de fond era obligata, in virtutea legii si dat fiind ca in cadrul procesului penal, instanța competenta se pronunțase deja in fond la data de 30.09.2010, prin sentința penala nr.265/2010, sa tina seama de împrejurarea ca in cadrul procesului penal, respectiv in dosar nr.,_, suma cu care reclamanta intimata s-a constituit parte civila, aceeași ca si in cazul prezentei acțiuni, a fost supusa unui riguros control de specialitate, fara a se tine seama de procesul verbal incheiat ulterior la data de 06.06.2008, si care nu a făcut obiectul acestui control.
Instanța fondului face referire la existenta dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova, dar care in prezent este suspendat in baza art.1551 C.pr.civ.vechi, pentru neindeplinirea de către reclamanta a obligațiilor stabilite in sarcina sa de către instanța de judecata, si care, chiar daca ar avea ca obiect tot un eventual prejudiciu produs reclamantei, si din culpa recurentului, in ultima instanța, odată inițiat procesul penal in care s-a discutat despre un prejudiciu penal total produs intimatei, nici acela nu mai poate constitui o baza pentru motivarea soluției instanței fondului, atita vreme cit cursul lui nu poate fi decit acela al respingerii ca rămas fara obiect, odată ce s-a dispus prin sentința penala, in latura civila, obligarea persoanelor condamnate la plata prejudiciului creat reclamantei in materie civila.
Pe acest aspect, chiar daca s-ar retine ca, desi recurentul nu a figurat in calitate de inculpat in dosarul penal, dat fiind ca la finalizarea urmăririi penale, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penala, in baza disp.art.10 lit.b1 rap.la disp.art.181 din vechiul cod de procedura penala, acesta ar putea fi totuși obligat in materie civila la plata unor sume de bani reprezentind prejudiciu creat reclamantei ca urmare a unei fapte culpabile savirsita de piritul recurent, nu are importanta, in cadrul prezentei acțiuni, acțiunea eventuala in regres a celor condamnați in latura penala, si deci, si la acoperirea integrala a prejudiciului creat, in contra culpabililor, intrucit nu exista raport juridic direct intre reclamanta si cei care au fost scoși de sub urmărire penala.
In atare imprejurari, prin hotarirea recurata, instanța de fond a incalcat prevederile Legii contabilității nr.82/1991 si a prevederilor Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.2388/1995 referitoare la controlul anual ce trebuie executat, etc.
In ceea ce privește obligarea in solidar a piritilor pentru prejudiciul in suma de 19.197,82 lei, constatat in baza procesului verbal nr.lA_/06.06.2008, aceasta, in opinia noastră, fiind formulata dupa repunerea pe rol a dosarului suspendat pina la soluționarea definitiva a celui penal, reprezintă o completare la acțiune care nu mai putea fi formulata la data la care s-a făcut, fiind incalcate disp.art.132 alin.2 din vechiul cod de procedura civila, si in nici un caz nu poate reprezenta o pretenție de sine stătătoare, aceasta suma, daca ea exista in mod real puțind fi, eventual valorificata, in cadrul unei executări a sentinței penale, intrucit ea nu poate reprezenta decit o reactualizare a prejudiciului constatat la nivelul anului 2005.
Pe acest aspect, in mod greșit instanța de fond a dispus admiterea acțiunii introductive de instanța, dat fiind ca, in raport de data la care s-a luat cunoștința de prejudiciul efectiv creat, si care poate fi situata la data intocmirii primului proces verbal de către reclamanta, respectiv data de 22.08.2005, procesul verbal incheiat la data de 06.06.2008, in raport de data introducerii acțiunii, nu poate fi constatat, in ceea ce privește solicitarea de a se obliga piritii la aceasta suma de bani, decit ca tardiv, si in ceea ce privește valorificarea lui in prezenta acțiune, dar si in ceea ce privește data completării acțiunii introductive de instanța.
F. de aceste considerente, solicită recurentul să se dispună admiterea recursului declarat, modificarea in tot a hotarârii recurate, si, pe fond, respingerea acțiunii ca neintemeiata, in principal, si ca rămasa fara obiect, in subsidiar.
A declarat recurs împotriva sentinței și pârâta I. V., solicitind admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare in vederea efectuării unei expertize contabile,iar în subsidiar modificarea hotărîrii în sensul de a se constata că prejudiciul care se retine în sarcina sa potrivit procesului verbal din data de 22.08.2005 este de 6.044,34 lei (60.443.400 lei vechi), acesta fiind prejudiciul la care urmează să fie obligată.
Așa cum se poate observa din cererea de chemare in judecată, pârâta a fost citată cu domiciliu legal în Ploiesti,., iar în hotărâre se trece un alt domiciliu. De asemenea instanța de fond avea obligația după repunerea pe rol să citeze părțile din dosar pentru a putea să iși facă apărarea. Menționează recurenta că acest dosar a fost suspendat din 2008, și nu a fost citată legal pentru a putea să se apere. Dacă procedura de citarea nu a fost indeplinită, instanța de fond avea obligația de a dispune citarea pârâtei prin publicitate, printr-un ziar de largă răspindire in toată tara.
Dacă s-a efectuat in anul 2008 un alt proces verbal de stabilire a prejudiciului pentru anii 2001-2004, intimata-reclamantă avea obligația de a-i aduce la cunoștiintă noul prejudiciu. În anul 2008 s-a stabilit un prejudiciu mai mare cu 19.197,82 lei, dar fară a arată pe ce ani s-a efectuat inventarierea. Din lecturarea cererii de chemare in judecată se arată că inventarierea s-a făcut in baza unei dsipozitii din 2007, dar nu se arată pe ce perioadă.
Din anul 2006, luna ianuarie recurenta nu a mai fost angajata intimatei,astfel că in mod greșit instanța de fond dispune obligarea acesteia în solidar cu celelalte părți la plata sumei de 19.197,82 lei. Din data de 19.08.2005 recurenta a predat toată gestiunea la zi, astfel că nu poate fi trasă la răspundere pentru prejudiciul cauzat după această perioadă, cum nu poate fi obligată să plătească un prejudiciu pentru perioada 2001-2004 luna ianuarie.
Solicită recurenta casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a se efectua o expertiză contabilă, care să stabilească care este prejudiciul cauzat pe perioada ianuarie_05, când a fost angajata intimatei-reclamante pe funcția de magaziner.
De asemenea prin sentința civilă pronunțată în dosarul de mai sus, nu se arată în concret prejudicul din ce se compune și care este perioada pentru care s-a stabilit prejudiciul. Din lecturarea motivării hotărîrii, se poate constata că prejudiciul stabilit ca urmare a procesului verbal din data de 22.08.2005, reținut in sarcina sa este de 6.044,34 RON. Instanța de fond avea obligația de a pune in vedere intimatei, să arate in concret din ce se compune suma de 10.283,61 RON și nu de a o obliga să achite un prejudiciu care nu-i aparține.
La data de 30 ianuarie 2015, recurenta G. M. a depus la dosar note scrise, prin care a reiterat excepțiile invocate prin motivele de recurs, dar și excepții ce nu constituie motive de ordine publică, cum ar fi: excepția răspunderii comitentului pentru fapta ilicită a prepusului, excepția conflictului de interese, a abuzului de drept procesual și încălcarea codului de conduită al funcționarului public, astfel că, nefiind formulate în termenul legal, nu vor face obiectul analizei instanței de recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a chemat în judecată pe pârâții P. C., M. S., O. P. V. (moștenitorul defunctei O. P. L. – decedată la 22.08.2008), D. M. (moștenitoarea defunctei O. P. L. – decedată la 22.08.2008), C. A., G. A. (moștenitoarea defunctei Rapuică A. - decedată la 04.12.2006), L. E., C. E., I. V., I. I., I. V., S. F., F. A., M. E. și S. R., solicitând obligarea acestora la plata unor sume de bani.
Prin sentința recurată,instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata sumelor menționate în cuprinsul cererii de chemare în jduecată, reținând a fi îndeplinite condițiile răspunderii materiale a pârîților, în calitate de angajați ai reclamantei.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții P. C., M. S., G. M., I. I., I. V., S. F., invocând atât excepții de fond - aspecte ce țin de excepția autorității de lucru judecat, a prescripției dreptului la acțiune, cât și excepții de procedură - nelegala citare a părților, respectiv a numitei Grugu A. și a moștenitorilor acesteia (recursul declarat de G. M.), precum și a pârâtei I. V..
Analizând cu prioritate motivele de recurs ce vizează nelegala citare a părților în proces, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 153, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termenul in cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la o infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata in tot cursul judecarii la acea instanta, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele ulterioare. ...Aceasta dispozitie nu se aplica:1. in cazul redeschiderii judecatii dupa ce a fost suspendata; 2. in cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; 3. in cazul cand procesul se repune pe rol; 4. in cazul militarilor in termen si al detinutilor.
În cauză, analizând motivul de recurs invocat de recurenta I. V., referitor la nelegala sa citare după suspendarea cauzei, Curtea constată că această recurentă-pârâtă a fost prezentă în fața instanței la termenul de judecată din data de 10 martie 2009, solicitând citarea sa la adresa din Ploiești, ., ., împrejurare consemnată în încheierea de ședință (fila 186 volumul I dosar fond).
La data de 13 aprilie 2010, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 punctul 2 din Codul de procedură civilă, măsură menținută și la data de 7 iunie 2011, 30 mai 2012, 25 aprilie 2013.
La data de 27.09.2013, reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere admisă de către instanța de fond la termenul de judecată din 10 decembrie 2013. La acest termen de judecată, instanța de fond a procedat și la soluționarea cauzei prin sentința recurată. Pentru discutarea cererii de repunere pe rol, citarea pârâtei I. V. s-a realizat la vechiul domiciliu din Ploiești, ., județul Prahova, și nu la noul domiciliu comunicat instanței la data de 10 martie 2009.
Prin urmare, Curtea constată că, în vederea repunerii cauzei pe rol după suspendare, pârâta I. V. nu a fost legal citată, motiv pentru care se impune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 coroborat cu art. 304 punctul 5 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecarea cauzei la prima instanță.
Curtea reține că s-a invocat, de către recurenta M. Ș., nelegala citare și a pârâtei G. A. și a moștenitorilor acesteia. Sub acest aspect, coroborat și cu excepțiile invocate de recurenta G. M., Curtea constată că prima instanță nu s-a preocupat de stabilirea corectă a cadrului procesual, respectiv de stabilirea persoanelor având capacitate procesuală la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, în condițiile în care se invocă împrejurarea că pârâta Răpuică A. era decedată la acel moment. Nu a stabilit instanța de fond nici calitatea procesuală pasivă a tuturor pârâților, respectiv dacă au intervenit sau nu situații de transmitere legală succesorală a calității procesuale, în cazul lui G. A., respectiv succesorii acesteia.
Curtea constată și faptul că, în condițiile în care cauza a fost soluționată de către prima instanță cu procedura de citare cu toate părțile nelegal îndeplinită, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să stabilească, în rejudecare, cadrul procesual, prin soluționarea excepțiilor lipsei capacității de folosință a pârâtei Răpuică A., a lipsei capacității de folosință a pârâtei G. A., a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Răpuică A., G. A. și a moștenitorilor acesteia, introduși în cauză de către instanță, excepții ce au fost invocate prin motivele de recurs.
Ulterior citării legale a tuturor părților și a stabilirii cadrului procesuale, instanța de fond va soluționa excepția autorității de lucru judecat, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune, invocate de recurenți, și va analiza toate aspectele critice învederate de pârâți prin recursurile depuse, vizând atât excepții, cât și fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 coroborat cu art. 304 punctul 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va casa sentința, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții G. M. – moștenitoare a defunctei G. A. – cu domiciliul ales la avocat D. C. Ele, în Ploiești, ., jud.Prahova, P. C. domiciliată în Băicoi, Republicii, nr.98, jud. Prahova, M. S. domiciliată în Băicoi, ., jud. Prahova, I. I., domiciliat în Ploiești, ..3, ., I. V., cu domiciliul ales în Lugoj, ..69, ., Ș. F., domiciliată în Băicoi, ., ., ., jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3146 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, cu sediul în Ploiești, Șoșeaua Vestului nr. 14-16, jud. Prahova, cu pârâții C. A. domiciliată în Scorțeni, nr.68, jud. Prahova, L. E. domiciliată în ., jud. Prahova, C. E. domiciliată în ., jud. Prahova, I. V. domiciliat în com. Varbilau, ., jud.Prahova, F. A. domiciliată în Ploiești, ., ., . și în Ploiești, ., ., jud.Prahova, M. E. domiciliată în B., ., nr. 35A, jud. Prahova, S. R. domiciliată în B., .. 3, jud. Prahova, O. P. V., D. M. -ambii moștenitori ai defunctei O. P. L. –decedată la 22.08.2008, domiciliați în Băicoi, ., jud. Prahova.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 martie 2015.
Președinte, Judecători,
V. G. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
2 ex./17.03.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. G. D.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 527/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1246/2015.... → |
|---|
