Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1784/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 1784/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1784/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția I Civilă

Dosar Nr._

DECIZIA Nr. 1784

Ședința publică din data 10 noiembrie 2015

Președinte - V. G.

Judecător - V. S.

Grefier - V. M.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul G. F. domiciliat în comuna C., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1621 din 8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta . SRL, cu sediul în comuna C., ., ., jud. Prahova.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin cererea depusă la dosar la data de 26.10.2015 s-a solicitat judecata în lipsă.

Curtea, constatând că s-a solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 411(1) pct.2 teza II-a NCPC, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C u r t e a,

Asupra apelului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub nr._, la data de 19.12.2014, reclamanta Utilități A. C. S.R.L. a chemat in judecată pe pârâtul G. F., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 9.290 lei reprezentând prime de Paste si C. acordate in mod nejustificat in perioada decembrie 2011 - decembrie 2013.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 a avut un număr mediu de 9 angajați, printre care și pârâtul care a fost încadrat in funcția de director in baza contractului individual de munca înregistrat sub nr.3/ 30.12.2010 in registrul de evidenta a salariaților. In toată aceasta perioadă, societatea si-a desfășurat activitatea conform statutului societății si obiectului de activitate, neavând în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 un Contract colectiv de munca aprobat de Consiliul de administrație si înregistrat la Inspectoratul teritorial de Munca Prahova.

A mai precizat reclamanta că, în perioada 06.01._14, în cadrul societății a avut loc un control derulat de Curtea de Conturi având ca obiectiv „Controlul situației, evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat al UAT C. de către RA de interes local si societățile comerciale cu capital integral sau majoritar al U.A.T." și, ca urmare a verificării efectuare de inspectorul Curții de Conturi, a fost întocmit Raportul de control din data de 26.02.2014 care, la pct. 3.4.1, a constatat in urma verificărilor efectuate cu privire la cheltuielile de personal, faptul ca in perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 s-au acordat, in mod nejustificat, prime de Paste si de C. si compensații pentru ieșirea la pensie a unui angajat, fără dispoziție din partea Consiliului de Administrație, in baza unui contract colectiv de munca ce nu a fost încheiat, aprobat si înregistrat conform prevederilor legale in vigoare.

Astfel, Curtea de Conturi a reținut că numitul B. G. - Directorul societății, a prezentat un Contract colectiv de muncă datat 05.12.2010, contract care nu era insa aprobat de Consiliul de Administrație al societății și de asociatul unic - UAT C. si nu era înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Prahova; mai mult, organul de control a reținut faptul că nu a fost identificat niciun document din care să rezulte modul de desfășurare a etapelor negocierii Contractului colectiv de muncă, nominalizarea reprezentanților salariaților, locul si calendarul reuniunilor, dovada re prezentat ivi tatii pârtilor participante la negocieri, dovada convocării tuturor pârtilor, pe scurt nici unul din elementele obligatorii prevăzute de Legea nr.62/2011, legea dialogului social; contractul colectiv de muncă care a fost prezentat si care era datat 05.12.2011 era semnat de directorul societății - B. G. si din partea salariaților de T. N. - contabil și Ciltan L. – inspector; în baza acestui Contract colectiv de munca care nu a fost supus înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Munca Prahova, pentru a putea fi aplicabil in conformitate cu normele imperative ale art. 144 alin. 1, începând din luna decembrie 2011 s-a procedat la acordarea de prime către personalul societății astfel: în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013, s-au acordat angajaților societății „prim” pentru sărbătorile pascale si de C. în suma neta individuala egală cu „salariul mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale”, în perioada analizata fiind estimate plați nete totale de 89.460 lei, iar contribuțiile sociale si impozitul pe venit aferente au fost de 73.551 lei; în baza cererii înregistrată sub nr.66/ 04.06.2014, in luna iunie 2012 s-a acordat numitei T. N. o indemnizație pentru ieșirea ia pensie in suma neta de 5.256 lei, indemnizație acordata fără temei legal, in baza aceluiași Contract colectiv de munca neînregistrat; societatea a achitat nelegal directorului societății - B. G. suma de 1.012 (ei reprezentând spor de acordare a vizei de control financiar preventiv in cuantum de 15% aplicat la salariul tarifar stabilit de Consiliul de Administrație al societății. Organul de control a reținut, in mod corect, faptul ca B. G. nu putea avea atribuții de control financiar ca urmare a faptului ca deținea calitatea de director al societății, ceea ce contravenea prevederilor art.9 alin.5 si alin.6 din O.U.G. nr.119/1999 republicată, nefiind aprobat de Consiliul de Administrație al societății si nefiind înscris in Contractul individuala de munca al salariatului.

Față de aceste aspecte, Curtea de Conturi a concluzionat, în mod corect si legal, faptul ca primele acordate personalului societății in baza Contractului colectiv de muncă care nu a fost întocmit si înregistrat conform normelor legale incidente (art.130 alin.1, 2, 5 si urm., art.143 si art.144 din Legea nr.62/2011 a dialogului social) in perioada decembrie 2011 - decembrie 2013 nu au temei legat.

Curtea de Conturi a stabilit faptul că aceste abateri au fost posibile ca urmare a necunoașterii prevederilor legate de către personalul cu atribuții privind drepturile salariate, neorganizarea si nefuncționarea controalelor interne si exercitarea deficitara a controlului din partea cenzorului.

Recomandarea Curții de Conturi a fost de a se recupera prejudiciul creat ca urmare a plaților nedatorate efectuate către salariații societății in perioada decembrie 2011 - decembrie 2013.

Reclamanta a arătat că pârâtului, având funcția de sudor, în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013, angajatorul i-a achitat sume in cuantum de 11.050 lei, sumă nedatorată si care trebuie recuperată, această sumă reprezentând prime de Paste si de C. aferente perioadei decembrie 2011 - decembrie 2013.

În urma discuțiilor purtate cu pârâtul, acesta si-a însușit concluziile raportului de control al Curții de Conturi, fiind de acord sa achite in mod amiabil si eșalonat aceasta sumă, sens în care a semnat angajamentul de plata înregistrat la instituția reclamantă sub nr.238/25.06.2014 prin care s-a obligat să plătească sumele încasate necuvenit, in termen de 36 luni calendaristice, începând cu data de 01.07.2014, angajament respectat de pârât, care a și a făcut plăți in valoare de 1760 lei, motiv pentru care, in acest moment, a rămas un rest de plata in valoare de 9290 lei și, deoarece prin adresa înregistrată la societate sub nr. 532 din data de 18.11.2014, a arătat că nu mai dorește sa facă plăți conform angajamentului de plata menționat, întrucât considera ca a intervenit cu privire la aceste sume amnistia fiscala conform Legii nr.124/2014, societatea este obligată să procedeze la recuperarea acestei sume nedatorate achitate către parat pe calea unei acțiuni în instanța.

Cu privire la aplicabilitatea prevederilor Legii nr.124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri public (legea amnistiei fiscale), reclamanta a învederat că, din chiar conținutul art.1 lit. a) si b) ale actului normativ menționat se specifică persoanele cărora le sunt aplicabile prevederile acestei norme de drept. Condiția esențială este ca veniturile de natura salariala sa fi fost stabilite potrivit actelor normative menționate in cuprinsul art.1 lit. a) din Legea nr.214/ 2014, norme care se refera la salarizarea personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

Societatea reclamantă funcționează in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, obținând venituri din derularea de activități economice, având autonomie financiară și, pe cale de consecință, aceste venituri salariale nu fac obiectul normelor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. Cu privire la aceste aspecte, la solicitarea societății, s-a pronunțat si Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr. 430.471 din 14.10.2014.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (f. 11-32).

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că sumele pretinse au fost perfect legale astfel încât nu datorează societății nicio sumă de bani întrucât in ședința Consiliului de Administrație din 29 ianuarie 2013, 1a punctul 6 - Diverse a fost discutat si acceptat Contractul Colectiv de Muncă - bază legală ce reglementează aceste drepturi salariate.

Sumele la care face referire Curtea de Conturi Prahova au fost trecute in Contractul Colectiv de Munca si in Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2011-2013 și, mai mult decât atât, conform Statutului Societății, la pct. 12.12 „Atribuțiile Consiliului de Administrație” împuternicește Directorul să negocieze Contractul colectiv de muncă, si 12.17. Atribuțiile, sarcinile și obligațiile Directorului general- Negociază Contractul Colectiv de Muncă".

Totodată, pârâtul a arătat că, în ședințele Consiliului Local din datele de 26 aprilie 2011, 8 mai 2012 si 5 aprilie 2013 s-a discutat si aprobat bugetul de venituri si cheltuieli, buget ce conține prevederi bugetare pentru sumele acordate; că a semnat un angajament de plată la insistentele conducerii societății, deși nu a considerat că datorează vreo sumă, întrucât era in discuție o lege a amnistiei fiscale, lucru care l-a îndreptățit sa creadă că nu va avea nicio obligație financiara fata de societate.

După aprobarea Legii nr.124/2014, pârâtul a solicitat societății anularea angajamentului de plată, întrucât prin adresa nr.2045/2014 a Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, inițiatorul legii a precizat că salariaților le sunt aplicabile prevederile legii, reclamanta fiind o societate cu capital integral de stat, autofinanțată din venituri proprii, acționar unic fiind Consiliul Local C., iar sumele au fost trecute in buget la cheltuieli de personal".

Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1621/08.06.2015 prin care, admițând cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 9.290 lei reprezentând contravaloarea primelor de Paști și C. acordate acestuia în mod nejustificat, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013. A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a constatat că, potrivit contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.5/30.10.2010, pârâtul G. F. este angajatul reclamantei . SRL, în funcția de sudor, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 03.01.2011.

Urmare a verificărilor întreprinse de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, a fost întocmit Raportul de control înregistrat sub nr.87/26.02.2014, în cuprinsul căruia s-a consemnat împrejurarea că, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013, s-au acordat angajaților societății „prime” pentru sărbătorile pascale și de C. în sumă netă individuala egală cu „salariul mediu brut pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale”, în perioada analizată fiind estimate plăți nete totale de 89.460 lei și contribuții sociale si impozit pe venit aferente in sumă de 73.551 lei.

S-a reținut, de asemenea, că aceste sume s-au acordat fără dispoziție din partea Consiliului de Administrație și în baza unui Contract Colectiv de Muncă care nu a fost încheiat, aprobat și înregistrat conform prevederilor legale în vigoare.

Potrivit statului de plată vizând sumele imputate de Curtea de Conturi s-a constatat că pârâtul figurează cu suma încasată de 11.050 lei și, urmare a angajamentului de plată dat de acesta la 02.06.2014 prin care se obliga să plătească suma de 11.050 lei actualizată, conform legislației in vigoare, în termen de 36 de luni calendaristice, începând cu data de 01.07.2014, prin rețineri succesive din salariile lunare, respectiv 290 lei/lună, la care se adaugă suma 600 lei plătită în luna iunie 2014, a rămas un rest de încasat de 9.290 lei.

Tribunalul a reținut disp. art. 1341 alin. 1 cod civil potrivit cărora „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire, disp. art. 1345 C. civil conform cărora „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană (…)”, dar și disp. art.256 alin.1 C. Muncii care prevede că „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”

Sumele achitate de societatea angajatoare pârâtului în perioada decembrie 2011 - decembrie 2013, nu au o bază legală, recomandarea Curții de Conturi fiind în sensul de a se proceda la recuperarea prejudiciului creat ca urmare a plăților nedatorate efectuate către salariați în perioada menționată și, deși, prin cererea înregistrată sub nr.532/18.11.2014, pârâtul a solicitat sistarea reținerii sumelor plătite nelegal, invocând incidența prevederilor Legii nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice (legea amnistiei fiscale), aceasta nu poate fi reținută, condiția esențială fiind ca veniturile de natură salarială să fi fost stabilite potrivit actelor normative menționate în art.1 lit. a) din Legea nr.214/2014, norme care se referă la salarizarea personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice. Cum, reclamanta funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 a societăților comerciale, obținând venituri din derularea activităților economice, este evident că beneficiază de autonomie financiară și, pe cale de consecință, veniturile salariale în litigiu nu fac obiectul normelor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar.

Așadar sumele încasate necuvenit de pârât trebuie recuperate pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, cel în patrimoniul căruia a intrat o sumă nejustificată urmează a o restitui celui al cărui patrimoniu s-a diminuat corespunzător și nejustificat.

Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente a admis acțiunea și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 9.290 lei reprezentând contravaloarea primelor de Paști și C. acordate acestuia în mod nejustificat, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâtul G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că se încadrează în prevederile Legii 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice, ținând cont de faptul că sumele ce reprezintă prime de C. și de Paști au reprezentat cheltuieli de personal și au fost trecute și în bugetul de venituri și cheltuieli.

Arată apelantul că bugetul a fost aprobat de Consiliul de administrație și dacă sumele nu erau corecte, bugetul nu ar fi fost aprobat.

Totodată, arată că, referitor la contractul colectiv de muncă, a fost însușit de Consiliul de administrație, iar potrivit art. 229 pct.2 Codul muncii, contractul colectiv de muncă este obligatoriu la societățile cu peste 21 salariați.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul-pârât G. F., în calitate de angajat al intimatei-reclamante . SRL, a încasat în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013, suma totală de 11.050 lei lei cu titlu de prime de P. și C..

Activitatea societății intimate a format obiectul unui control al Curții de Conturi, în urma căruia s-a stabilit, prin Raportul de control din 26.02.2014, faptul că, în perioada decembrie 2011 – decembrie 2013, s-au acordat în mod nejustificat prime de P. și de C., fără dispoziție din partea Consiliului de Administrație, în baza unui contract colectiv de muncă ce nu a fost încheiat, aprobat și înregistrat conform legii.

Prin angajamentul de plată din data de 02.06.2014, apelantul s-a obligat să plătească suma de 11.050 lei actualizată în termen de 36 de luni calendaristice, începând cu data de 01.07.2014, la momentul promovării cererii de chemare în judecată rămânând un rest de plată de 9290 lei.

Ulterior, apelantul reclamant a solicitat anularea acestui angajament de plată, apreciind că îi sunt aplicabile prevederile Legii 124/2014 privind amnistia fiscală.

Din actele dosarului, Curtea reține că dreptul salariaților la prime de P. și de C. este reglementat de dispozițiile art. 28 alin.3 din Contractul colectiv de muncă din 10 mai 2011, contract colectiv ce nu a fost aprobat de către Consiliul de Administrație și nu a fost înregistrat la Inspectoratul teritorial de Muncă Prahova.

Potrivit dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, părțile contractului colectiv de muncă sunt angajatorii și angajații, angajatorul fiind reprezentat la negocieri, la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcționare.

Articolul 143 alin.1 din lege prevede și faptul că contractele colective de muncă la nivel de unitate și actele adiționale la acestea se încheie în formă scrisă și se înregistrează prin grija părților, la inspectoratul teritorial de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 144 alin.1 din Legea nr 62/2011, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării lor la autoritatea competentă sau de la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Prin urmare, Curtea constată că un contract colectiv de muncă la nivel de unitate își produce efectele de la data înregistrării la inspectoratul teritorial de muncă, neînregistrarea la autoritatea competentă lipsind de efecte acel contract.

În cauză, astfel cum corect a reținut instanța de fond, sumele achitate în baza contractului colectiv de muncă din 10 mai 2011 nu au o bază legală,urmând a fi supuse restituirii în temeiul art. 256 alin.1 din Codul muncii, întrucât acest contract nu a fost aprobat de către organul de conducere al intimatei și nu a fost înregistrat la ITM Prahova.

Susținerea apelantului în sensul că acest contract colectiv de muncă a fost însușit de Consiliul de Administrație, în ședința din 29 ianuarie 2013, nu poate fi reținută, contractul fiind încheiat la data de 10 mai 2011. Mai mult, chiar și într-o asemenea situație, contractul colectiv menționat nu își produce efectele, nefiind înregistrat la ITM Prahova.

Cât privește incidența Legii nr. 124/2015, Curtea constată că salarizarea apelantului-reclamant nu se realizează potrivit legislației specifice domeniului bugetar plătit din fonduri publice, astfel că nu poate beneficia de măsurile dispuse prin actul normativ menționat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul G. F. domiciliat în comuna C., ., str4. Democrației nr. 1122, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1621 din 8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta . SRL, cu sediul în comuna C., ., ., jud. Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

V. G. V. S.

Grefier,

V. M.

red. VG

tehnored. VG/VM

4 ex./02.12.2015

d.f._ Tribunalul Prahova

j.f. A.-G. H.

Operator de date cu caracter

personal Nr.notificare 3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1784/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI