Pretentii. Decizia nr. 1352/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1352/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1352/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1352
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect drepturi bănești, formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ – . în comuna Ulmi, ., în contradictoriu cu pârâta C. A., domiciliată în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, după anularea sentinței civile nr. 107/26 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița și evocarea fondului, conform deciziei civile nr. 749/19 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială – . C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială – . în mod expres judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi - prin primar, în contradictoriu cu pârâta C. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5508 lei, reprezentând pagubă creată bugetului Consiliului Local Ulmi prin activitatea pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sumele solicitate reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate ce trebuiau reținute la sursa pentru sumele încasate în baza contractului colectiv de muncă pentru anul 2010, sume stabilite de Camera de Conturi Dâmbovița prin Decizia nr. 30/2014.
A precizat reclamanta că a fost efectuat un control de către Camera de Conturi Dâmbovița la Unitatea Administrativ Teritoriala Ulmi, județul Dâmbovița, auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2013 întocmind un raportul financiar cu nr. 1493 din 11.04.2014. În baza acestui raport, Camera de Conturi Dâmbovița a Curții de Conturi a României a emis Decizia nr. 30 / 2014 prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de
prejudicii, respectiv: nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor; cheltuieli neprevăzute de legislația în vigoare: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal în mod nelegal. Din verificarea tranzacțiilor selectate, prin raționament profesional, din categoria de operațiuni economice plăți pentru cheltuieli de personal, echipa de audit a constatat, că personalul angajat la Primăria comunei Ulmi a beneficiat de unele drepturi salariale, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2010, dar care sunt în afara cadrului legal și nu au fost prevăzute de legislația specifică ce reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Ulmi.
A mai arătat reclamanta că pârâta, în calitate de personal contractual, a beneficiat și încasat în anul 2010 în baza prevederilor contractul colectiv de muncă nr. 100/25.03.2008, înregistrat la D.M.P.S. Dâmbovița, de stimulente și sporuri salariale (prima de C., prima de Paști, prima de vacanță, ținuta, hrana, condiții vătămătoare pe anii 2010 etc.), la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.
A precizat reclamanta că decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița nu a fost contestată iar, în condițiile art. 86 lit. b/l, teza ultimă și pct. 89 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, pârâta are obligația să se conformeze dispozițiilor organului de control, în acest sens procedând la promovarea prezentei acțiuni în vederea recuperării pagubei create. Astfel că, în baza Legii nr. 19/2000 art. 21 și art. 23 se stabilește baza de calcul și cota de impozitare iar conform art. 28 alin 1 se stabilește contribuția individuala de asigurări sociale datorată de asigurat care se retine integral din salarii. De asemenea, în baza O.G. nr. 92/2003, art. 120, pârâtei i-au fost calculate pentru plățile suplimentare, majorări de întârziere și penalități de întârziere. Prin aplicarea prevederilor legii 346 / 2002, art. 82 alin 1, pârâta avea obligația la plata contribuției la fondul pentru accidente de munca. Întrucât pârâta, prin efectul Legii nr. 76/2002, poate beneficia de ajutorul de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 27, i-au fost calculate și aceste obligații de plată.
La data de 19 noiembrie 2014 Sindicatul din Administrația Publică Locală Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii
A arătat că între sindicat și conducerea Primăriei Ulmi s-a încheiat și înregistrat la DMSSF Dâmbovița, contractul colectiv de muncă nr. 54/25.03.2008, cu o valabilitate de 4 ani, că în conformitate cu art. 1 alin 1 din Legea nr. 130/1996 „Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca”, iar clauzele contractului pot fi stabilite numai în limitele și condițiile legii.
A precizat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 24 alin 1, nulitate care se constată de instanța de judecată la cererea părții interesate.
Prin sentința civilă nr. 107/26 ianuarie 2015 Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi, prin primar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâta C. A. este angajată a reclamantei ca personal contractual, iar prin Decizia nr. 30/2014 a Curții de Conturi Dâmbovița s-a constatat ca ordonatorul principal de credite U.A.T. ., lichidat și ordonanțat, cu nerespectarea prevederilor legale, drepturi salariale suplimentare acordate salariaților primăriei în anul 2013.
Având ca temei decizia Curții de Conturi, reclamanta U.A.T. . prezenta acțiune prin care a solicitat recuperarea de la pârâtă a sumei de 5508 lei, constatată ca nefiind legal achitată de către autoritatea de control.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.”
Personalul prevăzut la art. 1 este cel ale cărui venituri de natura salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, începând cu perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 și până la zi.
În cauză, a constata tribunalul, pârâta a fost salarizată ca personal contractual din aparatul de specialitate al primăriei, iar în anul 2010, i-au fost achitate drepturi salariale suplimentare cu nerespectarea prevederilor legale, așa cum s-a stabilit prin decizia Curții de Conturi.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 124/2014 prin care sunt exonerați de la plata drepturilor acordate și finanțate nelegal toți salariații care, fără a ține cont de prevederile în vigoare, au primit drepturi de natură pretins salarială, tribunalul s-a aflat în imposibilitate de a analiza fondul cauzei urmând a face aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că pârâta este exonerată de la restituirea sumelor solicitate de către reclamantă, motiv pentru care a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială . V. N., criticând-o pentru nelegalitate.
Apelanta a arătat că a chemat în judecată pe intimata-pârâtă C. A., întrucât A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Ploiești, A.J.F.P. Dâmbovița a efectuat la Unitatea Administrativ Teritoriala Ulmi Județul Dâmbovița, auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2010, ca urmare a Deciziei Camerei de Conturi Dâmbovița nr. 30/2014. În urma acestui audit s-a întocmit decizia de impunere nr. F - DB - 776/26.09.2014 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii, respectiv: nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor; cheltuieli neprevăzute de legislația în vigoare: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal. Din verificarea tranzacțiilor selectate, prin raționament profesional, din categoria de operațiuni economice plăți, pentru cheltuieli de personaj, echipa de audit a constatat că personalul angajat la Primăria comunei Ulmi a beneficiat de unele drepturi salariale, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2010, dar care sunt în afara cadrului legal și nu au fost prevăzute de legislația specifică ce reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Ulmi.
A arătat apelanta că pârâta în calitate de personal contractual a beneficiat și încasat în anul 2010 în baza prevederilor art. 27 lit. I din contractul colectiv de muncă, prima de C. pentru anul 2010, prima de P. pentru anul 2010, prima de vacanță pentru anul 2010, la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Întrucât decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița nu a fost contestată de către entitatea audiată, în condițiile art. 86 lit. b/l, teza ultimă și pct. 89 din Regulamentul aprobat prin Hot. nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, apelanta a arătat că are obligația să se conformeze dispozițiilor organului de control, sens în care a procedat la promovarea prezentei acțiuni în vederea recuperării pagubei create conform Deciziei de impunere de mai sus.
Astfel, a precizat apelanta că în art. 21 și art. 23 din Legea nr. 19/2000 se stabilește baza de calcul și cota de impozitare, iar conform art. 28 alin. 1 contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurat se reține integral din salarii.
De asemenea, în baza art. 120 din O.G. nr. 92/2003 pârâtei i-au fost calculate pentru plățile suplimentare, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Prin aplicarea prevederilor art. 82 alin 1 din Legea nr. 346/2002, pârâtul avea obligația la plata contribuției la fondul pentru accidente de muncă.
Întrucât pârâtul, prin efectul Legii nr. 76/2002 poate beneficia de ajutorul de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 27, i-au fost calculate și aceste obligații de plată.
Instanța de fond analizând dosarul cauzei, a constatat că potrivit art. 2 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, se exonerează de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie, drept consecință a constatării de către Camera de Conturi sau alte instituții cu atribuțiuni de control a unor prejudicii.
Deoarece, atât Camera de Conturi Dâmbovița cât și A.N.A.F. - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitate de Inspecție Fiscală, nu recunoaște legea nr.124/2014 ca act normativ în aplicarea sa, a arătat apelanta că a promovat acest apel, pentru ca instanța de control judiciar să dispună asupra unei soluții definitive cu privire la aplicarea Legii nr.124/2014.
Față de motivele mai sus arătate, a solicitat apelanta admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, iar rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata-reclamantă C. A., deși legal citată cu această mențiune nu a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr. 749/19.05.2015, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința civilă nr. 107/26 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița și a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 16 iunie 2015, sala 2, cu citarea părților.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că apelanta, în baza deciziei nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița, care a constatat existența unor prejudicii în patrimoniul apelantei ca urmare a nerespectării reglementărilor legale în efectuarea unor cheltuieli, a constatat că pârâta, în calitate de personal contractual, a beneficiat și încasat în anul 2010 în baza prevederilor contractului colectiv de muncă nr. 100/25.03.2008, înregistrat la DMPS Dâmbovița, stimulente și sporuri salariale (prima de C., prima de P., prima de vacanță, ținuta, hrana, condiții vătămătoare pe anii 2010 etc.), la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Este adevărat, a motivat instanța de apel, că instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 din Legea nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, însă această lege se referă la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, ce au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar.
Insa, în cauza de față pârâta are calitatea de personal contractual, iar drepturile salariale au fost stabilite în baza contractului de muncă.
Deși apelanta a solicitat obligarea pârâtei la acoperirea pagubei în sumă de 5508 lei, din probele administrate la instanța de fond nu rezultă care au fost drepturile salariale pe care le-a primit în perioada arătată de apelantă în cererea introductivă și de unde rezultă suma pe care ar trebui să o plătească pârâta ca urmare a nereținerii contribuției de asigurări sociale de sănătate ce trebuiau reținute la sursă.
Curtea a apreciat că nu au fost administrate probele de către reclamanta apelantă din care să rezulte modul de calcul al sumei solicitate de la pârâta ca fiind prejudiciu adus patrimoniului apelantei pentru nereținerea la sursă a contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar modalitatea de soluționare a cauzei prin aplicarea unui act normativ ce nu are incidență echivalează cu neevocarea fondului.
Curtea, după evocarea fondului ca urmare a anulării sentinței civile nr. 108/2015 a Tribunalului Dâmbovița prin decizia civilă nr. 686/13.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, reține următoarele:
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi prin primar, în contradictoriu cu pârâta C. A. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5508 lei reprezentând pagubă creată bugetului Consiliului local Ulmi prin activitatea pârâtei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta este angajat al reclamantei ca personal contractual, iar prin Decizia nr. 30/2014 a Curții de Conturi Dâmbovița s-a constatat că ordonatorul principal de credite U.A.T. ., lichidat și ordonanțat, cu nerespectarea prevederilor legale, stimulente și sporuri salariale (prima de C., de Paști, prima de vacanță, ținută, hrană, condiții vătămătoare pe anul 2010).
Având ca temei decizia Curții de Conturi, reclamanta U.A.T. . prezenta acțiune prin care a solicitat recuperarea de la pârâtă a sumei de 5508 lei, constatată ca nefiind legal achitată de către autoritatea de control.
Trebuie menționat că în cuprinsul Deciziei nr. 30/2014 a Curții de Conturi Dâmbovița, invocată de reclamantă nu se detaliază care este suma cu care pârâta ar fi prejudiciat reclamanta, doar în procesul verbal de constatare din data de 11.04.2014 – filele 11-13 dosar fond - fiind menționată ca valoare totală estimativă a abaterii suma de 441.021 lei.
Este adevărat că pârâta are calitatea de personal contractual, dar pe lângă ea mai sunt și alți salariați care au această calitate, astfel încât nu se justifică obligarea acesteia, în lipsa unor probe care să ateste prejudiciul efectiv produs reclamantei la suma de 5508 lei doar de către salariata C. A..
De altfel, această sumă nu rezultă nici din tabelul aflat la filele 23-34 dosar fond și din nici un alt înscris administrat în speță.
Tocmai pentru a clarifica această situație, Curtea, după ce prin Decizia nr. 749/19.05.2015, în baza art. 480 alin 3 NCPC, a admis apelul, a anulat sentința și a fixat termen pentru evocarea fondului, la termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, a încuviințat proba cu înscrisuri, din care să rezulte modul de calcul al sumei solicitate prin acțiune, detaliat, precizarea drepturilor salariale primite de pârâtă, la care s-a calculat contribuția de asigurări sociale de sănătate.
La termenul de judecată din 30 septembrie, instanța a constatat că apelanta nu a depus înscrisurile dispuse de instanță prin încheierea din 16.06.2015 și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare.
Potrivit art. 22 din Noul Cod de procedură civilă, în exercitarea rolului activ de aflare a adevărului, judecătorul poate propune administrarea unor probe pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege.
Cu toate acestea, dispozițiile codului de procedură civilă subliniază responsabilitatea primordială a părților privind propunerea și administrarea probelor, precum și faptul că rolul activ al instanței în materie probatorie are un caracter facultativ și subsidiar.
Apare, astfel, cu evidență obligația ce revenea în speță reclamantei de a proba pretențiile deduse judecății, simpla formulare a cererii de chemare în judecată neînsoțită de documente din care să rezulte cu certitudine prejudiciul pretins a fi produs de pârâtă, neputând fi suficientă pentru admiterea acesteia.
În lipsa depunerii acelor probe susceptibile de a îndreptăți pretențiile formulate, ar fi o sarcină excesivă a impune judecătorului să aibă un rol activ mai accentuat în administrarea probatoriului decât însăși partea care dorește realizarea unui drept sau apărarea lui.
Deși sarcina probei îi incumbă, potrivit dispozițiilor art. 10 c.pr.civ., conform cărora părțile au obligația să-și probeze pretențiile deduse judecății, reclamanta nu
și-a îndeplinit această obligație legală, nesolicitând cu ocazia evocării fondului de către Curtea de Apel, încuviințarea de probatorii nici oral, în fața instanței de judecată și nici în baza unei cereri scrise și care să conducă la aflarea adevărului în cauză.
Faptul că judecătorii nu se pot erija în avocați ai părților litigante și nu pot suplini lipsa de interes a acestora în desfășurarea procesului este statuat și în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv Hotărârea din 28 martie 2000 în Cauza Janquie ., prin care s-a stabilit că, pentru îndeplinirea misiunii lor „naturale” de a tranșa un litigiu, tribunalele au nevoie să obțină cooperarea părților, care sunt ținute să-și expună pretențiile în mod clar, neambiguu și rezonabil structurate și să și le probeze.
Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod proc.civilă, după evocarea fondului, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 107/26.01.2015 a Tribunalului Dâmbovița prin decizia civilă nr. 749/19.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
După evocarea fondului, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 107/26.01.2015 a Tribunalului Dâmbovița prin decizia civilă nr. 749/19.05.2015 a Curții de Apel Ploiești;
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ – . în comuna Ulmi, ., în contradictoriu cu pârâta C. A., domiciliată în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
E. S. V.-I. S.
Grefier,
D. V.
Red. ES
Tehnored. CC
4 ex./01.10.2015
Operator de date cu caracter personal,
Nr. notificare 3120
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1639/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
