Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din 04-06-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 6744/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 893
Ședința publică din data de 4 iunie 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta ., cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. P., împotriva sentinței nr.2242 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata pârâtă M. L., cu domiciliul în ., județul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta reclamantă . prin consilier juridic V. C. V., intimata pârâtă M. L. reprezentată de avocat N. L. din Baroul P., în baza delegației de susbstituire avocațială aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentanții părților, pe rând, arată că nu au alte cereri, solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic V. C. V. pentru apelanta reclamantă ., solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond obligarea pârâtei la plata prejudiciului produs societății.
Arată că motivarea instanței de fond este contradictorie, fișa postului intimatei era clară, fiind menționate în aceasta obligațiile de control ale intimatei pârâte.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat N. L. pentru intimata pârâtă M. L., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, potrivit susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Consideră că motivele de apel invocate sunt de fapt o reiterare a motivării acțiunii formulată la instanța de fond.
Depune la dosar concluzii scrise.
Solicită a se lua act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. la data de 12.08.2013, reclamanta . a solicitat in contradictoriu cu pârâta M. L. obligarea acesteia la plata sumei de 8783,25 lei reprezentând prejudiciu cauzat societății.
In motivare, a arătat că, potrivit dispoziției nr. 4953/08.07.2013 emisă de MFP – DGFP P., s-au constatat in evidențele contabile debite pentru care nu s-au întreprins măsurile legale de recuperare a acestora. Totodată, organele de control au lăsat drept măsură operatorului recuperarea acestor sume de la persoanele vinovate.
In urma cercetărilor întreprinse de societate, a mai susținut reclamanta, s-a constatat că pârâta nu a întreprins toate măsurile conform fișei postului, pentru recuperarea tuturor creanțelor.
Totodată, a mai specificat faptul că potrivit fișei postului, pârâta avea obligația de a coordona si controla activitatea compartimentelor relații client comercial in ceea ce privește încasarea la termen a facturilor si respectarea procedurilor si a termenelor privind recuperarea creanțelor.
In drept, a invocat disp. art 254 alin 1 din codul muncii.
In probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 14.02.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzuta de Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 370/2009, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Legea nr. 115/2012 si OUG nr. 90 din 12.12.2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 878/21.12.2012, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea întâmpinării, a arătat că procedura de lucru "Recuperare creanțe" cod:_ -003-DC a fost făcuta la aproape 5 ani după începerea funcționarii Operatorului Regional ., acestea fiind făcute pentru Compartimentele Relații clienți-comercial din fiecare Sucursala – precizând că pana in noiembrie 2012, data pana la care pârâta a fost salariat al H. P., societatea avea 12 sucursale care cuprindeau aproape 40 localități (orașe si comune) – aceste compartimente fiind organizate cu Sef Grupa Relații clienți-comercial (Sef Birou), Agent Relații clienți-comercial, Operator/i facturare, casieri-încasatori in teren, casier la sediul sucursalei, compartimente subordonate direct Coordonatorului de Sucursala, acesta având unul dintre Indicatorii de Performanta Gradul de recuperare al creanțelor, si Directorului Comercial.
Pârâta a mai arătat că instrucțiunile de Lucru si Procedurile erau elaborate de către directorul comercial, acesta având si responsabilitatea de a asigura calitatea aplicării acestora. De asemenea, directorul comercial avea unul dintre indicatorii de Performanta gradul de recuperare al creanțelor.
A mai susținut pârâta că aplicarea procedurilor si a instrucțiunilor de lucru in sucursale nu era atribuția sai ca sef serviciu - sediul central, neavând aceasta posibilitate. Contractele de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa si canalizare încheiate cu utilizatorii, facturarea, acțiunile de debranșare si de transmitere a Notificărilor si Avizărilor, încheierea de convenții de eșalonare a plații facturilor, încasarea, întocmirea dosarelor pentru înaintare in judecata a utilizatorilor cu restante de plata, se face la fiecare sucursala in parte. Coordonatorul are obligația de a organiza, coordona si supraveghea desfășurarea acestor activități. Tot in cadrul Compartimentelor din sucursale exista obligația de a gestiona registrul de chemări in judecata si întocmire a dosarelor de chemare in judecata, acestea urmând a fi predate cu Proces Verbal, juristului.
Referitor la atribuțiile, competentele si responsabilitățile pe care pârâta le avea privind recuperarea creanțelor, așa cum reiese din Fisa Postului, acestea erau acelea de a coordona si controla respectarea procedurilor de recuperare a acestora, sub îndrumarea directa a directorului comercial.
Pârâta a mai susținut că, in afara responsabilităților scrise, zilnic monitoriza activitatea de recuperare a creanțelor purtând discuții privind masurilor ce trebuiesc luate, modul de aplicare a acestora, rezolvarea dificultăților întâmpinate, documentele pe care trebuia sa le conțină dosarele înaintate in instanța, demersurile care trebuiau făcute către Autoritățile Locale pentru a se ajuta cu informații despre utilizatori care nu mai locuiau la adresele din contract (daca figurează ca decedați, despre eventuali moștenitori, schimbare de adresa, etc), despre cum s-ar putea obține declarații de la vecini care sa conțină informații care i-ar ajuta sa ia legătura cu utilizatorii care nu mai locuiau la adresele din contract.
Pârâta a precizat că zilnic verifica baza de date pentru fiecare sucursala si frecvent chiar ea întocmea liste cu utilizatori care trebuie debranșați sau cărora trebuie sa li se întocmească dosar pentru instanța.
A mai afirmat că a pus la dispoziție reclamantei platforma online unde aceasta putea afla informații despre societăți aflate in insolventa pentru a se putea întocmi la timp formalitățile de înscriere la masa credala sau firme al cărui faliment a fost declarat pentru a avea posibilitatea de a trece suma neîncasata in provizion si ulterior de a trece pe pierderi, transmițându-le in scris prin Nota de serviciu, instrucțiuni de folosire a platformei.
Pârâta a menționat totodată ca in perioada in care accesul la platforma online a fost gratuit s-au făcut progrese in recuperarea creanțelor de la persoane juridice si înscrieri la timp la masa credala. Când a trebuit plătit abonament pentru acces la platforma, conducerea H. nu a fost de acord considerând ca este o suma care nu se justifica deși era o suma modica in raport cu veniturile Operatorului si importanta acestei proceduri (la data aceea aprox. 800 lei/an).
De asemenea, a precizat că a cerut plata abonamentului pentru a obține informații despre persoane fizice in scopul de a identifica adresele de domiciliu ale utilizatorii care nu locuiau la adresele din contract, sau din varii motive nu mai aveau adresa din contract – acest lucru fiind necesar pentru a purta corespondenta sau a lua legătura telefonic si/sau electronic in vederea comunicării modalităților de plata a sumelor neachitate, a eșalonărilor de plata sau scrierea adresei utilizatorilor in dosarele de înaintare in instanța. Din nou s-a considerat ca nu este necesar, abonamentul la vremea respectiva fiind de aprox. 600 lei/an.
A mai învederat pârâta că săptămânal trimitea in sucursale dispoziții prin note interne si note de serviciu privind respectarea si aplicarea masurilor specifice privind recuperarea creanțelor, iar Directorul Comercial era informat zilnic verbal si de către aceasta si de către responsabilii din sucursale privind situația creanțelor, a masurilor aplicate precum si a greutăților întâmpinate, acesta având atribuția de a lua si a aplica masuri de gestionare precum si masuri administrative, acolo unde era cazul, fiind singurul in măsura de a face acest lucru.
Pârâta a arătat și că în noiembrie 2012, data la care a încetat activitatea la ., erau centralizate toate masurile luate pentru recuperarea creanțelor, sumele aferente defalcate pe categorii de masuri pentru fiecare sucursala in parte, la data aceea nefiind nici o factura intrata la prescriere din motiv de neaplicare a masurilor legale.
Rapoartele preliminare pentru fiecare sucursala in parte au fost înaintate către Auditorul Intern, P. E.. In rapoarte erau specificate clar dosarele care erau in instanța, dosarele înaintate către Executor, sumele ce trebuiau trecute pe pierderi deoarece nu se mai puteau recupera din motive obiective si independente de statutul Operatorului (Procese Verbale de la executor din care reieșea ca nu exista bunuri mobile sau imobile de executat iar utilizatorul nu este salariat, certificate de deces ale utilizatorilor si neefectuarea procedurilor de moștenire,înscrieri la masa credala dat fără posibilitate de a recupera sumele, firme in faliment dar al căror sediu social era desființat, etc.). Pentru unele dintre sume masurile de aplicare pentru recuperare erau in curs de aplicare datorita termenelor legale. Directorul comercial trebuia sa ia masurile pentru continuarea acestora.
Pârâta a precizat că . are doi juriști care printre atribuții o au si pe aceea de a depune dosarele pentru recuperarea creanțelor in instanța, raportarea către Departamentul Comercial a datei la care au ost depuse si a datei la care s-a dat sentința pentru ca responsabilii din sucursale sa poată continua aplicarea masurilor legale, respectiv întocmirea dosarelor către executor. De asemenea aveau obligația de a comunica către Departamentul Comercial rezultatele Executorilor judecătorești. Aceste atribuții erau cuprinse in Instrucțiunile de Lucru.
Pentru toate considerentele mai sus menționate a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul din 2.04.2014, față de faptul că la dosarul cauzei s-a depus procesul-verbal din data de 25.03.2014 privind invitarea pârâtei la procedura de informare în vederea medierii, aceasta a precizat că nu mai susține excepția lipsei procedurii prealabile invocată prin întâmpinare – aspect de care instanța a luat act prin încheierea pronunțată la data menționată.
La același termen, pârâta prin reprezentat convențional, a invocat oral, în ședință publică, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, în raport de prev.art. 254 alin. 3 Codul Muncii – excepție ce a fost respinsa motivat de instanță prin aceeași încheiere de ședință.
În cauza s-au administrat probe cu înscrisuri și interogatoriile părților.
Prin sentința civilă nr. 2242 din 8 octombrie 2014, Tribunalul P. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta S.C.H. P. S.A. a solicitat in contradictoriu cu M. L., ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestei la plata sumei de 8783,25lei reprezentând prejudiciu cauzat societății, conform Dispoziției nr. 495/08.07.2013 emisa de Ministerul Finanțelor Publice-D.G.F.P. P. prin care s-a constatat ca in evidentele contabile exista debite pentru care nu au fost întreprinse masuri legale de recuperare a acestor, si recuperarea acestor sume de la persoanele vinovate.
Arata societatea ca, urmare a cercetărilor întreprinse s-a constatat ca parata nu a luat toate masurile, conform fisei de post, pentru recuperarea creanțelor, încasarea facturilor si respectarea procedurilor si termenelor privind recuperarea creanțelor.
Potrivit Dispoziției nr. 495/08.07.2013 emisa de Ministerul Finanțelor Publice-D.G.F.P. P., punctul 4.6, organul de control a constatat ca exista debite pe care mai mulți agenți economici le au la societatea reclamanta, in suma de 23.586,73lei, iar unitatea nu a prezentat documente care sa ateste ca au fost întreprinse in cadrul termenului de prescripție demersuri juridice pentru recuperarea acestora, dispunându-se analiza cauzelor ce a dus la neinițierea masurilor de recuperare si recuperarea acestora de la persoanele responsabile.
Pârâta, potrivit Fișei postului din 18.10.2006, a fost încadrată in funcția de sef serviciu compartiment Relații clienți-comercial si avea obligația sa controleze si coordoneze activitate a Compartimentului Relații cu clienții-comercial privitor la respectarea procedurilor si termenelor de facturare, încasare facturi la termen, proceduri si termene privind recuperarea creanțelor cat si întocmirea de rapoarte privind urmărirea creanțelor si a debitorilor.
Potrivit Instrucțiunilor de lucru recuperare creanțe, coordonatorul de sucursala întocmește zilnic referate de debranșare, ce se trimit Biroului Relații clienți-comercial (compartiment funcțional care ține și evidența debitelor restante), iar in situația debitelor restante neachitate in termen de 15 zile de la data debranșării, se întocmesc dosare de trimitere in judecata.
Aceste instrucțiuni de lucru au fost implementate de către reclamanta începând cu data de 28.04.2010, si transmise către sucursale, sucursalele din județ, având obligația întocmirii situaților respective.
Tribunalul a constatat insa ca aceste instrucțiuni nu erau implementate ca modalitate de lucru pentru perioada constatării prejudiciului (2006-2009), iar prin răspunsul la interogatoriu unitatea atesta faptul ca agenții relații cu clienții din cadrul sucursalelor (sucursale aflate pe raza administrativa a județului P.) aveau obligația conform fisei postului sa întocmească si sa urmărească avizele de debranșare cat si dosarele de trimitere in judecata a debitorilor.
Deși prin răspunsul la interogatoriu se susține ca responsabilitatea reclamantei era de a verifica si controla salariații din subordine referitor la obligațiile acestora privind întocmirea avizelor de debranșare - trimitere dosare in judecata, cat si alte sarcini ale acestor salariați, instanța considera ca in fapt, datorita modalității de organizare a societății, parata nu avea posibilitatea sa verifice efectiv activitatea agenților comerciali, aceștia fiind subordonați directorilor de sucursale - si cu atât mai puțin, daca documentele întocmite efectiv de aceștia respecta dispozițiile conducerii societății cat si conținutul documentelor primare, întrucât pe de o parte locul de munca al paratei era la sediul central al societății, iar pe de alta parte ar fi trebuit sa verifice toate documentele primare întocmite de agenții comerciali din sucursale, fapt imposibil de realizat de parata si care ar fi reclamant prezenta acesteia la fiecare dintre sucursale societății.
Tribunalul a apreciat ca parata nu a provocat societății o paguba din culpa si in legătura cu munca sa, in speța nefiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtei astfel cum este stipulat in disp.art.254 Codul Muncii, că de altfel si suma reținuta de societate cu titlu de prejudiciu, 8783,25 lei, nu poate fi explicata de societate – respectiv prin ce modalitate ori algoritm a fost calculata, neexistând nicio justificare a cuantumului acestei sume.
In concluzie, fata de aceste considerente, Tribunalul a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de S.C.H. P. S.A. in contradictoriu cu M. L..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta S.C. H. P. S.A., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.783,25 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societății, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii culpabile a sarcinilor de serviciu menționate în fisa postului, în temeiul art.254 din Codul Muncii.
A arătat că în cauză au fost administrate probatorii respectiv proba cu înscrisuri cat si interogatoriu, probe administrate de ambele parți, că deși instanța fondului, in speța Tribunalul P., a cercetat cu atenție atât situația de fapt, cât si înscrisurile depuse la dosar, a pronunțat in opinia noastră o soluție greșita, reținând ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 254 al. 1 din. Codul Muncii, privind atragerea răspunderii patrimoniale a paratei pentru prejudiciul cauzat.
A menționat că, potrivit fisei postului, întocmita, si adusa: la cunoștință paratei încă din anul 2006, parata-intimata avea printre altele si următoarele atribuții:
Coordonează si controlează activitatea Compartimentelor Relații Clienți -Comercial, în ceea ce privește corectitudinea întocmirii și înregistrării contractelor cu abonații, evidenta eliberării avizelor de principiu si a avizelor de branșare/racordare; respectarea procedurilor de înregistrare a noilor abonați; evidenta contoarelor nou montate in sistem; evidenta verificării metrologice a contoarelor din sistem; inventarierea abonaților; respectarea procedurilor si termenelor privind înregistrarea si facturarea consumurilor; încasarea la termen a facturilor; respectarea procedurilor si a termenelor legale privind debransarea abonațior debitori; respectarea procedurilor si a termenelor privind recuperarea creanțelor; respectarea procedurilor pentru stornarea facturilor sau crearea de provizioane.
A mai arătat că deși contestatoarea a încercat să demonstreze prin înscrisurile depuse la dosar, prin interogatoriul formulat cât si prin răspunsurile la interogatoriul adresat de societate ca și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, in realitate, a dat dovada de superficialitate neimplicându-se concret în activitatea de coordonare și in special control a activității serviciului comercial, pe care îl conducea.
Astfel, a arătat că recurenta emitea note de serviciu sau punea in aplicare notele interne ale șefului ierarhic cat si cele emise de conducerea societății, transmițând către sucursale diferite instrucțiuni de lucru, proceduri, fără însă ca ulterior sa urmărească respectarea acestor dispoziții.
A învederat că instanței ca activitatea de control nu s-a realizat in niciun fel, contestatoarea neprezentând un raport lunar sau măcar trimestrial al activități sucursalelor care prezentau nereguli in activitatea desfășurata, măsuri de remediere si sancționarea celor vinovați, deși cunoștea că ar fi trebuit să cunoască faptul că existau foarte multe nereguli in acest sens.
Apreciază apelanta că motivarea instanței de judecata este contradictorie, raportat la atribuțiile; stabilite in sarcina paratei, expres prevăzute prin fisa postului.
Astfel s-a reținut că datorita modalității de organizare a societății, parata nu ar fi avut timp să verifice efectiv activitatea agenților comerciali, sub pretextul ca aceștia erau direct subordonați „coordonatorilor de sucursale, iar activitatea de control ar fi presupus o deplasare de la sediul central in fiecare dintre sucursalele societății. Mai mult, s-a reținut în mod nejustificat ca în perioada în care nu au fost luate masurile ce au cauzat pretinsul prejudiciu, (2006-2009) nu erau implementate instrucțiunile de lucru, după care s-ar fi desfășurat activitatea societății.
Cu toate acestea, a arătat apelanta că totuși, parata a avea ca sarcini de serviciu, obligația de a coordona și controla activitatea compartimentelor relații iar in ceea ce privește încasarea la termen a facturilor și respectarea procedurilor si a termenelor privind recuperarea creantelor, obligatie stabilită încă din anul 2006, de la numirea sa in funcția de Sef Serviciu Comercial.
Susținerea paratei, reținuta ca atare de instanța fondului, potrivit căreia activitatea agenților comerciali era subordonata coordonatorilor sucursalelor este total eronata, deoarece aceștia aveau o dubla subordonare, in caz contrar, funcția ocupata neavand justificare.
Cu privire, la imposibilitatea verificării activității sucursalelor, a învederat că parata, nu a efectuat în toată această perioadă, niciun control la fața locului, verificând prin sondaj toate neregulile semnalate, sub rezerva ca aceste dispoziții erau luate doar de seful ierarhic, în speța Directorul Comercial. În acest sens nu a inițiat nicio masura sau măcar o informare către conducerea societății, propunere care sa fi fost refuzata. Referitor la modalitatea de stabilire a prejudiciului, reținută de instanța de fond, apreciază ca suma solicitata rezulta din facturile depuse la dosar, pentru agenții economici respectivi (S.C.VALEA CRICOVULUI S.A Urlati, S.C. MILIA CONFEX SRL - Urlați, . Baicoi) nefiind întocmite propunerile spre a fi acționați în judecata în termen legal, sau informarea către C. Juridic pentru întocmirea documentelor necesare formulării și depunerii declarației de creanțe pentru debitorii aflați in insolvență. Mai mult, suma solicitata se regăsește in Dispoziția Obligatorie a MFP- DGFP P. nr. 4953/03.67.2013.
A arătat în continuare, că din alt punct de vedere este inexplicabila rațiunea instanței, de judecata care a pronunțat, sentința în discuție.
Același complet de judecata, a fost investit cu o altă cauză având ca obiect - contestație desfacere disciplinara a contractului individual de muncă al paratei din prezenta cauza în speța respectivă, instanța a apreciat că parata M. L. nu a respectat sarcinile de serviciu stabilite în sarcina sa, respectiv obligația de a coordona si controla activitatea compartimentelor relații clienți-comercial, respingând contestația formulata (sentința civila nr. 2344/29.11.2013, pronunțata in dosarul nr. _ aflat in prezent in faza recursului).
A solicitat admiterea apelului, și schimbarea in tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei la plata sumei de 8.783,25 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 466 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de apel, reține următoarele:
Art.254 din Codul Muncii dispune că salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu munca lor.
Pentru a fi antrenata răspunderea patrimonială trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: culpa celui in cauza; caracterul individual al răspunderii; caracterul integral al răspunderii; existenta unui prejudiciu material; calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului, săvârșită in legătură cu munca; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In urma verificării condițiilor antrenării răspunderii patrimoniale a intimatei pârâte, Curtea observa ca acestea sunt îndeplinite: intimate era angajata societății apelante în perioada de referință și avea atribuții clare în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de serviciu menționate în fisa postului.
Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează in raport cu obligațiile de serviciu decurgând din contractul individual de munca, in conținutul căruia sunt incluse toate îndatoririle specifice funcției.
Din probele administrate rezultă în mod cert faptul că, deși avea atribuții de control, intimata pârâtă nu a prezentat un raport lunar sau trimestrial al activității sucursalelor care prezentau nereguli în activitatea desfășurată, măsuri de remediere și sancționarea celor vinovați, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască că existau multe nereguli în acest sens, nereguli care s-au soldat cu prejudicii în patrimoniul societății. Această situație este consemnată și în Dispoziția Obligatorie nr.3668 emisă de ANAF la 28.06.2013, dispoziție ce stabilește și măsuri concrete de recuperare a prejudiciilor constatate și sancțiuni.
Curtea va reține și faptul că, prin hotărâri definitive – sentința civilă nr.2944/2013 a Tribunalului P. și decizia nr.297/2015 a Curții de Apel Ploiești, instanțele au stabilit că intimata pârâtă a săvârșit o abatere disciplinară constând în aceea că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu privind coordonarea și controlarea activității compartimentelor relații clienți comercial, abatere pentru care s-a procedat la desfacerea contractului individual de muncă al intimatei.
In privința cuantumului prejudiciului, acesta este dovedit de probatoriul administrat în cauză, respectiv facturile neîncasate și în raport cu care intimata nu și-a îndeplinit atribuțiile de control stipulate în fișa postului.
Este certă și legătura de cauzalitate dintre fapta intimatei – neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu – și prejudiciul cauzat angajatorului – facturi neîncasate.
Rezulta, astfel, ca sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale contractuale, curtea constatând ca fiind întemeiată acțiunea introductivă.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art. 480 NCPC, va admite apelul declarat de reclamanta, va schimba în tot sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.783,25 lei.
Curte va lua act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanta ., cu sediul în Ploiești, .. 1, jud. P., împotriva sentinței nr.2242 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata pârâtă M. L., cu domiciliul în comuna Gura Vitioarei, ., județul P..
Schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.783,25 lei.
Ia act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
5 ex./22.06.2015
d.f._ – Tribunalul P.
j.f. C.-A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
