Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2353/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2353/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 285/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.285
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Președinte – V. G.
Judecător –V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.2353 din 22.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. V., domiciliat în ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de apel reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta . (TCE) SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul D. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata debitului în cuantum de 36,50 lei și a dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței faptul că, în luna august 2012, pârâtul a parcurs 213 km pentru care avea un consum normat de 167 litri GPL, consumul efectiv realizat fiind de 177 litri GPL, rezultând o cantitate depășită de 10 litri.
Pârâtul nu a solicitat în scris înlăturarea defecțiunilor și a efectuarea probei de consum, astfel că se face vinovat de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care au dus la producerea pagubei descrise anterior.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2353 din 22.10.2014, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul D. V. își desfășoară activitatea în cadrul societății-reclamante în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători.
Prin Nota de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei din 03.10.2012, s-a constatat că în luna august 2012 o depășire de către pârât a consumului de carburanți cu 10 litri GPL, în valoare de 36,50 lei.
Potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale cauzate angajatorului din vina și în legătură cu munca lor și nu răspund de pagubele provocate de forța majoră, de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a demonstrat vinovăția pârâtului pentru paguba pretinsă, sarcina probei revenindu-i acesteia în baza art. 272 din Codul Muncii.
Așadar, din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna august 2012, transport de calatori cu autobuzul marca Ikarus 260 pe care îl folosește, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 10 litri GPL la 213 km parcurși, în valoare totala de 36,50 lei.
Aceasta nu înseamnă, în mod automat, că pârâtul se face vinovat de producerea pagubei, de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, respectiv de săvârșirea altei fapte ilicite care să determine producerea acestui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând timpi de mers în gol și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate, atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât si nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze, și nicidecum pârâtul. Împrejurarea că pârâtul nu a sesizat, în scris, conducerea societății nu a cauzat reclamantei, prejudiciul pretins.
Prin urmare, constatând că acțiunea promovată de către reclamantă este neîntemeiată, tribunalul a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal apel, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art.466 NCPC
Susține apelanta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care, potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează apelanta că întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.
Intimatul pârât D. V. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 10 litri de GPL în sumă de 36,50 lei pe luna august 2012 arătând, conform notei explicative pe care a dat-o, care sunt motivele acestui refuz și-anume, nefuncționarea la parametrii normali a mașinii.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă privind gradul de uzură al autobuzului condus de pârât, starea de funcționare a acestuia.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește apel reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.480 alin.1 NCPC îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art.466 NCPC, indicat de apelantă în motivarea apelului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.2353 din 22.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. V., domiciliat în comuna Gorgota, ., județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 martie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-03-10
VS/FA
4 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. Ș. O. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2370/2015.... → |
|---|
