Obligaţie de a face. Decizia nr. 698/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 698/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 698
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C. - P. B.
- E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul C. I., domiciliat în B., . 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 717/15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata . sediul în B., ., județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Se mai învederează că prin încheierea din 29 octombrie 2015 s-a respins cererea de abținere formulată de doamnele judecător V.-A. P. și E.- S. L..
Curtea, față de împrejurarea că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ revizuentul C. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata . sentinței civile nr. 1092/2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că această hotărâre a fost casată de Curtea de Apel Ploiești.
S-a susținut că ulterior, prin hotărâri definitive și irevocabile, cât și expertiză de specialitate, s-a stabilit că activitatea profesională de genul celei pe care a desfășurat-o la intimată se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 % pentru perioada 1.04._01, ceea ce echivalează cu condițiile prevăzute de art. 322 punctul 5 din vechiul Cod de procedură civilă, sau art.509 punctul 5 din actualul Cod.
A arătat revizuentul că documentele prezentate în toate fazele procesuale în anul 2010 erau de natură să formeze convingerea certă pentru . în tot intervalul de timp supus examinării completelor de judecată, revizuentul a desfășurat activitate profesională ca sudor în pregătirea fabricației - prelucrări la cald, în așa fel încât pe întreaga perioadă și în conformitate cu expertiza care s-a efectuat atunci, se atestă că tăierea cu jet de plasmă a tablelor era una care s-a încadrat pe întreaga durată în grupa I de muncă.
Concluziile expertizei efectuată atunci atestă indubitabil că revizuentul se încadra în anexa I punctul 54 a Ordinului 50/1990, care era obligatoriu și necesar să se aplice în situația dată, însă prin interpretări contradictorii și nefirești, atât în situația revizuentului, cât și pentru alte persoane încadrate în muncă, în acea perioadă s-a apreciat eronat situația profesională.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1156/2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a stabilit că unul din colegii revizuentului, respectiv M. V., care a lucrat în același loc, cu aceeași încadrare, se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100 %.
De asemenea, în aceeași situație erau L. N., S. A., R. N., C. Ș., Câmpu M., C. C. și M. G., cărora prin sentința civilă nr. 21/2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ li s-a recunoscut, în condiții identice sau asemănătoare, aceeași stare de lucruri, deci grupa I în proporție de 100 % și în cursul acestui an, prin mai multe hotărâri, s-a stabilit definitiv și irevocabil că toată perioada supusă examenului instanțelor se încadrează într-o asemenea condiție.
În primul ciclu procesual, în care s-au ridicat tendențios și nefondat, chiar și excepții în legătură cu prescripția dreptului la acțiune, aceasta a fost înlăturată în absolut toate cauzele cu un astfel de obiect, iar atunci, unul din membrii completului de judecată din recurs, a consfințit că prescripția de 3 ani reglementată de art. 283 alin. 2 din Codul muncii, raportat la art. 307 din Decretul 167/1958, nu se aplică în astfel de situații, însă ulterior, în examinarea întregului ansamblu probator, în loc să i se admită acțiunea, aceasta a fost respinsă.
S-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 322 punctul 5 din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv art.509 punctul 5 din codul de procedură civilă actual, admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii, așa cum revizuentul a învestit inițial tribunalul.
Intimata . formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Pe cale de excepție, s-a invocat tardivitatea formulării cererii de revizuire raportat la prevederile art. 511 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.
Termenul de revizuire este de 1 lună și se va socoti, în cazul art.509 alin.1 pct.5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile care se invocă.
Întrucât in sprijinul cererii de revizuire, revizuentul a depus doar hotărâri judecătorești (practică judecătorească) pronunțate în anii 2010 și 2011, intimata a apreciat că acesta nu mai poate fi în considerat în termenul de revizuire prevăzut de art.511 Cod .pr.civilă, cererea de revizuire fiind formulată la data de 14.05.2015.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nedovedită și nefondată.
S-a învederat că temeiul de drept invocat de revizuent, respectiv art. 509 alin.1 pct.5 Cod.pr.civilă, se referă la cazul în care după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În cazul de față nu este vorba de descoperirea unor înscrisuri doveditoare care au fost reținute de societatea intimată.
S-a arătat că toate înscrisurile existente în arhiva societății au fost puse la dispoziția instanței, iar revizuentul din prezenta cauză nu prezintă înscrisuri doveditoare noi, ci doar sentințe judecătorești din anul 2010, care din punctul său de vedere ar avea relevanță în prezenta cauza.
Revizuentul nu a făcut dovada descoperirii unor înscrisuri noi, iar în atare situație prevederile art.509 alin.1 pct.5 nu pot fi reținute.
La termenul de judecată din 15.06.2015, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Prin sentința civilă nr. 717/15.06.2015, Tribunalul B. a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 137 alin .1 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Ca urmare, s-a analizat mai întâi excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
S-a arătat că potrivit art.322 alin.1 Cod pr.civilă, pot face obiectul cererii de revizuire doar hotărârile rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare și respectiv, cele pronunțate de o instanță de recurs, dar numai atunci când evocă fondul.
Raportat la textul de lege menționat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de fond, legiuitorul a impus condiția sine qua non ca această instanță să fi invocat fondul și ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi rămas definitivă prin respingerea recursului.
În speță, a arătat tribunalul, sentința civilă nr. 1092/2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, a fost casată prin decizia civila nr. 2074 din 16 .10.2010 a Curții de Apel Ploiești.
Cum sentința civila nr. 1092/2010 pronunțată de Tribunalul B. a fost casată și nu este definitivă, s-a conchis că cererea dedusă judecății este inadmisibilă.
Ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității, tribunalul nu a mai analizat excepțiile invocate de intimată și nici apărările de fond.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs revizuentul C. I., criticând sentința ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Arată recurentul că a solicitat instanței de fond revizuirea sentinței civile nr. 1092/2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, deoarece existau documente clare și certe care să convingă completul de judecată că sunt îndeplinite condițiile art. 322 punctul 5 din vechiul Cod de procedură civilă, coroborate cu art. 509, punctul 5 din actualul Cod, iar datele nu puteau fi înlăturate pe nicio cale.
Așa cum s-a stabilit la prima judecată, arată recurentul, pe întreg ciclul procesual a fost evident că se încadrează în anexa I, punctul 54 din Ordinul nr.50/1990, astfel cum se stabilise atât prin expertiza efectuată în cauză, cât și prin considerentele hotărârii, dar nu și potrivit dispozitivului acesteia.
Se învederează că invocarea tardivității cererii de revizuire nu se susține, deoarece sentința nr. 21/2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ este una care atestă că pentru șapte colegi interpretarea a fost adecvată și deci concordantă cu situația reală din activitatea profesională, dar aceasta nu putea fi interpretată ca fiind cunoscută de revizuent de la momentul când a fost dată de instanța de judecată.
În contextul respectiv, se face referire la termenul de o lună, socotit în conformitate cu art. 509 alin. 1 punctul 5, respectiv data de la care s-a descoperit înscrisul de care s-a servit revizuentul, fără să se țină cont că de fapt, acesta este sentința civilă nr. 1360/2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, din decembrie 2014 și pe care recurentul-revizuent a cunoscut-o numai la momentul promovării cererii de revizuire, fiindu-i oferită de către titularul său, ocazie cu care recurentul a luat cunoștință și de celelalte hotărâri judecătorești atașate cererii sale.
Arată recurentul că analiza pe fond a condițiilor de revizuire nu este de natură a fi opusă, întrucât recurentul nu s-a referit la înscrisuri reținute de către . mențiunea sa explicită nu este aceea că erau în posesia părții adverse, ci cea care se referă la imposibilitatea prezentării cu prilejul dezbaterii de fond dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, despre care trebuie să se constate că este clară și evidentă în situația dată.
Față de aceste împrejurări, în conformitate cu dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă, se solicită admiterea recursului și pe fond, a cererii de revizuire, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata . a depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Mai întâi de toate, se impune a se menționa că având în vedere prevederile art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, ce statuează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., precum și cele ale art.25 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, conform cărora procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi și ținând cont de cererea adresată primei instanțe de către recurentul-revizuent, prin care acesta a solicitat revizuirea sentinței civile nr.1092/2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă. Însuși revizuentul și-a fundamentat cererea de revizuire pe prevederile art.322 punctul 5 din vechiul Cod de procedură civilă (teza referitoare la descoperirea, după darea hotărârii, de înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților) prevederi preluate, de altfel, și de Noul Cod de procedură civilă, la art.509 punctul 5.
Așadar, în mod corect prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și nu pe cele ale noului Cod de procedură civilă.
În conformitate cu disp.art.304 pct.7 Cod pr.civilă coroborat cu art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Sentința tribunalului cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind arătate de către prima instanță care sunt argumentele de fapt și de drept în raport de care cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă.
Tribunalul a soluționat cauza pe cale de excepție, pe care a invocat-o, din oficiu, la termenul de judecată din data de 15.06.2015, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire, prin sentința pe care a pronunțat-o.
Se constată că prin motivele de recurs, recurentul nu aduce, practic, nicio critică, în concret, cu privire la soluția pronunțată de prima instanță, nearătându-se de către recurent care sunt argumentele pentru care soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este apreciată ca fiind greșită.
În conformitate cu disp.art.322 alin.1 Cod pr.civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele expres prevăzute la punctele 1-10.
Or, sentința civilă nr.1092/2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (într-o cauză privind un litigiu de muncă), a cărei revizuire a fost cerută în mod expres de către revizuent, a fost casată în totalitate prin decizia civilă nr.2074/16.12.2010 a Curții de Apel Ploiești, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, astfel încât sentința respectivă nu face parte din categoria hotărârilor ce pot face obiect al unei cereri de revizuire, conform art.322 pct.1 Cod pr.civilă.
În consecință, în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă și de vreme ce pricina a fost soluționată justificat pe cale de excepție - fiind vorba de excepția inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță - conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, nu s-a mai impus analizarea excepției tardivității invocată de către pârâtă, excepția inadmisibilității impunându-se a fi examinată cu prioritate și nici cercetarea pe fond a pricinii.
Tribunalul nu a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, astfel încât referirile recurentului la excepția tardivității ce a fost invocată de către intimata . întâmpinarea depusă la dosarul de fond, excepție cu privire la care recurentul a arătat că nu este întemeiată, nu au legătură cu soluția pronunțată prin sentința atacată.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței, prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, invocate de recurent în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C. I., domiciliat în B., . 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 717/15 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata . sediul în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 noiembrie 2015.
Președinte, Judecători,
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
N. M.
Red.VAP
Tehnored.NM
2ex./27.11.2015
d.f._ - Tribunalul B.
j.f. G. I. R.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1663/2015.... → |
|---|
