Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2370/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2370/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 286/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 286
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Președinte - V. G.
Judecător –V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.2370 din 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C., domiciliat în Ploiești, ., nr.11, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de apel reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta . SA Ploiești a chemat în judecata pe pârâtul M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 222,44 lei, reprezentând c/valoarea cantității de 31 litri motorina în luna noiembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transportul de calatori cu troleibuzul marca Neoplan pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum are stabilit și aprobat un consum de 52, 6 litri/100 km parcurși, astfel încât în luna noiembrie 2012 a parcurs 152 km având un consum normat de 88 litri motorină, însă a consumat efectiv 119 litri motorină, depășind cantitatea aprobata cu 31 litri motorină în valoare de 222,44 lei.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2370 din 24.10.2014, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, conform înscrisurilor existente la dosar (nota înregistrată sub nr.2144/06.02.2013, note explicative, procesul-verbal din 18.04.2013, factura nr._/15.02.2013, FAZ, extrase de cont), că pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății-reclamante, în calitate de conducător auto angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, efectuând transporturi de calatori a înregistrat în luna noiembrie 2012 o depășire la consumul de carburanți de 31 litri motorină, în valoare de 222,44 lei, în condițiile în care a parcurs 152 km pentru care consumul normat era de 88 litri motorină, consum ce a fost efectiv de 119 litri motorină.
Disp.art.272 Codul muncii modificat, prevăd ca sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp.art. 254 alin.1 Codul muncii modificat stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna noiembrie 2012 transport de călători cu troleibuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat de 31 litri motorină la 100 km parcurși în valoare totală de 222,44 lei, ceea ce înseamnă că pârâtul nu a săvârșit din vina sa vreo fapta ilicita si producerea unei pagube în dauna reclamantei constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu deoarece, din nicio probă administrată în cauza nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Faptul că troleibuzul primit de către pârât a înregistrat în luna noiembrie 2012 o depășire a consumului normat nu înseamnă în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea pagubei întrucât pe de o parte sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu exista niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului ci, dimpotrivă, au existat defecțiuni la autobuz care au determinat depășirea acestui consum.
Apărările reclamantei conform cărora pârâtul ar avea obligația să exploateze autovehiculul potrivit instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre, să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, s-au apreciat nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Prin urmare, în raport de aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.254 alin.1 Codul muncii modificat, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal apel, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art.466 NCPC
Susține apelanta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care, potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează apelanta că întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.254 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.254 salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.272 din Codul muncii.
Intimatul pârât M. C. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 31 litri de motorină în sumă de 222,44 lei pe luna noiembrie 2012 arătând, conform notei explicative pe care a dat-o, care sunt motivele acestui refuz și-anume nefuncționarea la parametrii normali a troleibuzului.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă privind gradul de uzură al troleibuzului condus de pârât, starea de funcționare a acestuia.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982 la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește apel reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.480 alin.1 NCPC îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art.466 NCPC, indicat de apelantă în motivarea apelului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.2370 din 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C., domiciliat în Ploiești, ., nr.11, județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 martie 2014.
PreședinteJudecător
V. GheorgheVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VG/FA
4 ex./10.03.2015
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. C. M.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2353/2015.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
