Asigurări sociale. Decizia nr. 1121/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1121/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4312/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1121
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 257/19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul G. I., domiciliat în ., .. 14, județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „E. V.”, cu sediul în Târgoviște, .. 1, . și intimata C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator G. I., personal, asistat de avocat E. V., din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/14 mai 2015, lipsind apelanta-intimată C. Județeană de Pensii Dâmbovița și intimata C. C. de Contestații din cadrul Casei naționale de Pensii Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că apelanta-intimată C. Județeană de Pensii Dâmbovița a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de apel.
De asemenea, se învederează că intimatul-contestator G. I. a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/19 mai 2015, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Avocat E. V., având cuvântul, pentru intimatul-contestator G. I., depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat . nr. 931/29 iulie 2015, care a fost vizată de către Curte.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat E. V., având cuvântul, pentru intimatul-contestator G. I., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței . nr. 931/29 iulie 2015.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, contestatorul G. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie nr._/25.06.2014 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin valorificarea tuturor sporurilor și a contribuțiilor de care a beneficiat și pentru care a achitat cotizațiile, pe perioada cât a fost salariat, de la data formulării cererii, respectiv 01.10.2013 la zi.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 01.10.2013 s-a adresat intimatei C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu o cerere prin care a solicitat valorificarea tuturor sporurilor evidențiate în actele atașate, iar această i-a admis cererea de pensionare pentru invaliditate fără a-i valorifica sporurile, excepție făcând sporul de vechime care a fost avut în vedere.
Pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că acordul global nu reprezintă un spor și că niciodată acestea nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 263/2010, nefiind îndeplinite prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 257/19 februarie 2015 Tribunalul Dâmbovița a admis contestația formulată de contestatorul G. I. și a anulat decizia de pensie nr._/25.06.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
A obligat intimata la emiterea unei noi decizii de pensie prin valorificarea sporurilor și a acordului global atestate de adeverința nr. 1009/29.08.2013, completată de adeverința nr. 3132/23.07.2014 emise de U.P.C. România și adeverința nr. 8220/26.08.2013, completată de adeverința nr. 5461/14.07.2014 emise de IMSAT Groupe SNEF, cu excepția sporului de vechime care a fost deja valorificat, urmând ca noile drepturi să fie acordate începând cu luna următoare depunerii cererii de pensionare nr._/1.10.2013, respectiv cu data de 01.11.2013.
A obligat intimata la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu de apărător.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr._/25.06.2014 i-a fost acordată reclamantului pensia de invaliditate începând cu data de 01.11.2013, cu mențiunea că sporul în acord nu se valorifică conform H.G. nr.257/2011, sporul pentru ore de noapte nu s-a putut valorifica deoarece nu a fost precizat punctul din Ordinul nr. 687/2006, iar adeverința nr. 1009/29.08.2013 nu are temei legal al acordării sporurilor, astfel încât s-a valorificat numai sporul de vechime.
A arătat tribunalul că împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la C. C. de Contestații, care nu i-a răspuns în termen de 45 de zile De la înregistrarea cererii conform art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
Decizia contestată este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița nu a valorificat veniturile obținute de reclamant în acord global și atestate de adeverința nr. 8220/26.09.2013, a reținut tribunalul.
A arătat tribunalul că prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii s-a statuat că „formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12, alin. 1 lit. a, din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Potrivit art. 517 alin. 4 noul Cod de procedura civilă deciziile pronunțate de I.C.C.J. în recurs în interesul legii sunt obligatorii, astfel că tribunalul a apreciat că intimata trebuia să dispună valorificarea acordului global atestat prin adeverința nr. 8220/26.09.2013.
A apreciat tribunalul că noile drepturi de pensie rezultate ca urmare a valorificării adeverințelor inițiale, cât și a celor care le completează pe cele inițiale, trebuie acordate cu luna următoare cererii de înscriere la pensie înregistrată la C. Județeană de Pensii Dâmbovița sub nr._/1.10.2013, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, deoarece culpa emiterii unor adeverințe incomplete nu-i aparține contestatorului.
De asemenea, tribunalul a apreciat că intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița trebuia să-i comunice contestatorului în timp util lipsurile adeverințelor, înainte de emiterea deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate, optând însă la a menționa în decizie motivele nevalorificării tuturor sporurilor și nu anterior emiterii acesteia.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia nr._/25.06.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a obligat-o pe intimată la emiterea unei noi decizii de pensie prin valorificarea sporurilor și a acordului global atestate de adeverința nr. 1009/29.08.2013, completată de adeverința nr. 3132/23.07.2014 emise de U.P.C. România și adeverința nr. 8220/26.08.2013, completată de adeverința nr. 5461/14.07.2014 emise de IMSAT Groupe SNEF, cu excepția sporului de vechime care a fost deja valorificat, urmând ca noile drepturi să fie acordate începând cu luna următoare depunerii cererii de pensionare, respectiv cu data de 01.11.2013.
A obligat intimata la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către contestator.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal procedural intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelanta că în mod eronat și neanalizând cu atenție fondul cauze, tribunalul a obligat-o la valorificarea adeverințelor nr. 1009/29.08.2013, completată de adeverința nr. 3132/23.07.2014 emise de U.P.C. România și adeverința nr. 8220/26.08.2013, completată de adeverința nr. 5461/14.07.2014 emise de IMSAT Groupe SNEF.
În ceea ce privește adeverințele eliberate de către unitățile angajatoare în anul 2014, respectiv nr. 3132/23.07.2014 emise de U.P.C. România și adeverința nr. 5461/14.07.2014 emisă de IMSAT Groupe SNEF, arată apelanta că aceasta nu au fost depuse la sediul instituției pentru a fi analizate și a se emite o decizie în sensul valorificării sau a nevalorificării acestora, ele fiind depuse eronat direct în instanța de judecată.
Față de această situație, susține apelanta că nu a avut posibilitatea legală a analizării acestora și a emiterii unei decizii de valorificare a sporurilor sau de formulate a unui răspuns, în sensul nevalorificării lor.
În ceea ce privește adeverințele depuse în anul 2013, respectiv nr. 1009/29.08.2013 eliberată de U.P.C. România, arată apelanta că aceasta nu a putut fi valorificată de către intimată în ceea ce privește sporul de condiții grele, deoarece nu a fost precizat temeiul legal al acordării acestuia.
Referitor la adeverința nr. 8220/26 septembrie 2013, susține apelanta că aceasta a fost valorificată în ceea ce privește luarea în calcul a sporului de formație, a sporului de climă, a sporului de șantier, precum și a sporului de condiții grele, astfel cum rezultă din buletinul de calcul și din datele culese din carnetul de muncă.
De asemenea, precizează apelanta că sporul de vechime s-a valorificat în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește acordul global, luarea în calcul a acestuia ar încălca prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, care fac referire numai la sporuri cu caracter permanent, iar acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, precum și prevederile Anexei nr. 15 pct. VI din H.G. nr. 257/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, anularea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimatul-contestator G. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Susține că la soluționarea cererii de pensionare apelanta-intimată a procedat la valorificarea numai a sporului de vechime, neluând în calcul sporul pentru orele de noapte și sporul în acord.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Critica esentiala vizeaza imprejurarea ca, in mod gresit, prima instanta a obligat apelanta-parata la valorificarea sporurilor cuprinse in adeverintele nr. 3132/23.07.2014 emise de U.P.C. România și adeverința nr. 5461/14.07.2014 emisă de IMSAT Groupe SNEF, desi acestea nu au fost depuse la sediul instituției pentru a fi analizate și a se emite o decizie în sensul valorificării sau a nevalorificării acestora.
Verificand sustinerile apelantei, Curtea constata ca, . nu au fost inaintate apelantei-parate, insa intimatul reclamant a depus, atasat cererii de pensionare, adeverintele nr. 1009/29.08.2013, emisa de U.P.C. România și adeverința nr. 8220/26.08.2013, emisa de IMSAT Groupe SNEF, solicitand valorificarea sporurilor cuprinse in aceste acte.
Cat priveste adeverinta nr. 1009/29.08.2013, Curtea constata ca apelanta-intimata nu a procedat la valorificarea sporurilor solicitate intrucat unitatea angajatoare nu precizase temeiul legal al acordarii acestora, insa acest aspect a fost remediat prin emiterea adeverintei nr. 3132/23.07.2014 emise de U.P.C. România, in cuprinsul careia se mentioneaza ca sporul pentru conditii grele a fost acordat conform HCM nr. 1053, art. 68 al. 2 din Legea 57/1974 si Legea 49/1992.
Tot astfel, adeverinta nr. 8220/26.08.2013, emisa de IMSAT Groupe SNEF, a fost completata de adeverinta nr. 5461/14.07.2014 prin indicarea actelor normative pentru acordarea sporului de noapte (desi adeverinta initiala cuprindea temeiul legal, respectiv Ordinul 687/2006).
Prin urmare, imprejurarea ca, ulterior emiterii deciziei contestate in prezenta cauza, au fost emise adeverintele completatoare, nu ii poate fi imputata intimatului-reclamant, acesta urmand procedura legala de contestare conform disp. Art. 149 si urm. din Legea 263/2010, insa fata de refuzul Comisiei centrale de Contestatii de a-i raspunde in 45 de zile de la inregistrarea cererii, a fost nevoit sa se adreseze instantei de judecata.
Referitor la sustinerea apelantei potrivit careia luarea în calcul a acordului global ar încălca prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, care fac referire numai la sporuri cu caracter permanent, iar acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, precum și prevederile Anexei nr. 15 pct. VI din H.G. nr. 257/2011, Curtea o va inlatura, ca neintemeiata.
In acest sens, se retine ca, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.19 din data de 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.824 din data de 22.11.2011, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că: formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul deciziei sus-menționate, date în interesul legii, s-a concluzionat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Astfel, s-a stabilit că în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Decizia nr.19 din data de 17.10.2011 este obligatorie pentru instanțe cu privire la problema de drept rezolvată, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul pronunțării respectivei decizii, adică de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De asemenea, Curtea are in vedere și decizia nr.19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație tot în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la OUG OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Decizia în interesul legii ce se referă exclusiv la veniturile obținute în acord global, respectiv la interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005 privitoare la luarea în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, este decizia nr.19 din data de 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.824 din data de 22.11.2011, obligatorie pentru instanțe.
Totodata, Curtea retine ca, potrivit disp. art. 107 alin.(5) din Legea nr. 263/2010, sumele rezultate in urma aplicării prevederilor alin. (3) si (4) se acorda începând cu luna următoare celei in care fost înregistrata solicitarea.
In atare conditii, se constata ca, in mod legal, prima instanta a facut aplicarea disp. Art. 107 al. 5 din Legea 263/2010, obligand intimata la recalcularea pensiei începând cu data de 01.11.2013.
Pe cale de consecinta, criticile formulate de catre apelanta sunt lipsite de substanta, astfel incat, in temeiul disp. art. 480 NCPC, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul apel.
Stabilind culpa procesuală a apelantei-intimate, Curtea o va obliga pe aceasta, în baza dispozițiilor art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-contestator G. I., reprezentând onorariu de avocat în apel, conform chitanței aflată la fila 37 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 257/19 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul G. I., domiciliat în ., .. 14, județul Dâmbovița și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „E. V.”, cu sediul în Târgoviște, .. 1, .. 28, județul Dâmbovița și intimata C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Obligă pe apelanta-intimată C. Județeană de Pensii Dâmbovița să plătească intimatului-contestator G. I. suma de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. VIS
Tehnored. DV
5 ex./16.09.2015
d.f._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 694/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
