Asigurări sociale. Decizia nr. 694/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 4978/120/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 694
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1331/18.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta C. V. (H. V.), domiciliată în G., Salonic, ., cod_ și cu domiciliul ales la D. C. – București, Calea V., nr. 233, ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județ Dâmbovița.
Cerere de revizuire scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. a din OUG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de revizuire s-a solicitat judecata în lipsă. Totodată, se menționează că prin serviciul registratură a fost depusă de către revizuentă cererea înregistrată sub nr. 1997/02.02.2015, intitulată „precizări la cererea de revizuire”, în finalul căreia s-a reiterat solicitarea de judecată în lipsă. De asemenea, se precizează că intimata a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr. 6147/20.03.2015, prin care s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 5 NCPC. Se învederează deopotrivă că la fila 48 dosar a fost depusă adresa ÎCCJ din 27.04.2015 emisă în dosarul nr._, prin care se solicită înaintarea prezentei cauze și se arată că pe rolul instanței supreme se află spre soluționare dosarul menționat, cu termen la 16.06.2015, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta din speță împotriva aceleiași decizii nr. 1331/2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Curtea, reținând că prin cererea de revizuire s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, act normativ incident în speță în raport de data inițierii litigiului – 12.08.2013, apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, în temeiul art. 237 din noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 22 din același act normativ, ce reglementează rolul activ al instanței, raportat la art. 509 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire, ce a fost formulată de parte împotriva unei hotărâri pronunțată de o instanță de apel prin care nu s-a evocat fondul.
Curtea reține că, deși prin întâmpinare s-a invocat de către intimată excepția inadmisibilității cererii de revizuire sub aspectul disp. art. 509 pct. 5 din noul Cod de procedură civilă, în sensul că unul din actele invocate în dovedirea pct.5 al articolului menționat este reprezentat de o hotărâre CEDO pronunțată după pronunțarea hotărârii ce se solicită a fi revizuită, față de ordinea de soluționare a excepțiilor, prioritară este inadmisibilitatea revizuirii, invocată din oficiu de către Curte.
Aceasta, întrucât excepția invocată de către instanță vizează inadmisibilitatea în principiu a cererii de revizuire pendinte, în timp ce excepția invocată de către intimată presupune existența unor aspecte de netemeinicie, deduse din neîndeplinirea condiției pct. 5 de sub art.509, sub aspectul unuia din actele noi invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ 13, reclamanta Christoiu V. (H. V.) a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună emiterea unei decizii privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară raportat la Instrucțiunile de aplicare a Regulamentului European CEE nr. 987/2009 și a Regulamentelor Europene nr. CEE 987/2009, CEE nr. 833/2004, CEE nr. 574/72 și CEE nr. 1408/71. Reclamanta a solicitat să i se ia în calcul atât stagiul său de cotizare cât și cel al soțului său, cu consecința atribuirii pensiei mai favorabile conform art.65 și urm. din Legea nr. 19/2000 și obligarea pârâtei la plata prestațiilor bănești cuvenite defunctului său soț în perioada 05.02.2007 și 13.08.2010 în baza cererii inițiale de pensie a acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin cererile formulate de reclamantă și de soțul acesteia Christos Dimitrios (H. Dimitris) la data de 5.02.2007 la casa teritorială de pensii IKA Etam Salonic G. în conformitate cu regulamentele 1408/71 și 574/72 a solicitat după . Europeană, acordarea pensiilor care li s-ar fi cuvenit pentru contribuțiile achitate în perioada de muncă din România.
S-a mai susținut că cererile de atribuire a drepturilor de pensie nu au fost soluționate niciodată de pârâtă sub motivul că există neconcordanțe între datele personale înscrise în actele justificative de vechime în muncă și actele de identitate prezentate în susținerea cererilor, atât reclamanta cât și soțul său figurând cu o dată a nașterii în România și cu o altă dată de naștere în G..
Această diferență se explică prin faptul că statul reclamantei se afla în război civil și a fost nevoită să-și părăsească țara, actul său de naștere fiind distrus în timpul acestui conflict, la . fiindu-i reconstituite actele de stare civilă, însă reclamanta nu cunoștea limba română și nu s-a putut exprima corect.
Deși reclamanta a solicitat în repetate rânduri soluționarea cererilor sale, pârâta nu a exprimat niciun punct de vedere.
Un alt motiv de respingere a cererii reclamantei l-ar putea constitui faptul că în urma Acordului din 23.02.1996 între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene s-ar fi stabilit că nu mai are dreptul în calitate de refugiat repatriat, la pensie aferentă stagiului de cotizare conform regulamentelor nr. 1408/71 și 574/72. Acordul privea însă despăgubiri între state cu referire la refugiații persoane ocrotite conform tratatului de la Haga din 1951 și cărora în conformitate cu reglementărilor anterioare regulamentul 1408/71 și 574/72, li se cuvenea în statul care prelua această masă de resortisanți drepturi de pensie la valoare minimală aferentă venitului minim garantat social în statul în care se deplasau.
Reclamanta a înaintat pârâtei formularele europene E 202 GR și E 20 GR însoțite de deciziile de pensie_/01.12.1998 și_/24.12.2001, din cuprinsul cărora rezultă că pensia i-a fost acordată doar pentru stagiul realizat în G., nu și pentru cel din România.
Dreptul la pensie trebuia stabilit conform regulamentelor nr. 1408/71 și 574/72, însă între timp acestea au fost înlocuite cu regulamentele europene CEE nr. 883/2004 și CEE nr. 987/2009 care au confirmat dreptul său la pensie pentru stagiul cotizat pe teritoriul României.
Dacă se stabilea o pensie pentru perioada cotizată în România trebuia luată în calcul întreaga perioadă de 15 ani, 11 luni și 20 de zile și nu doar 15 ani – maximul stabilit pentru fiecare cetățean refugiat politic repatriat ca efect al aplicării Regulamentului European 1408/71, art.2, 4.
Începând cu anul 2007 nu se mai aplică tratatul bilateral România – G. întrucât se aplică Tratatul de Aderare a României care nu a exceptat aplicarea dispozițiilor normelor europene în materie de asigurări sociale și prestații la pensie a acestei categorii de cetățeni europeni.
Reclamanta Christoiu V. în ceea ce privește cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare de către CJE formulată de pârâtă, a apreciat că acordul bilateral economic dintre România și G. ratificat prin legea 63/1997 nu îi este mai favorabil față de prevederile Regulamentului European nr.1408/71 intrat în vigoare prin ratificarea Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, prin Legea nr.157/2005, prin care România s-a obligat să respecte regulamentele europene adoptate de uniune anterior momentului intrării în vigoare, inclusiv a regulamentelor europene nr.1408/71 și nr.574/72, fără a excepta categoria de resortisanți reglementată anterior de acordul economic bilateral româno – grec.
Nu cade în competența Curții de Justiție Europene interpretarea de norme legale aplicabile referitoare la stabilirea dreptului de pensie pe teritoriul statului grec. Competența acestei instanțe este stabilită de art.19 din Tratatul Uniunii Europene ce dispune distinct că această instanță hotărăște în conformitate cu tratatele: cu privire la acțiunile introduse de un stat membru, de o instituție ori de persoane fizice sau juridice; cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii, sau la validitatea actelor adoptate de instituții; în celelalte cazuri prevăzute în tratate.
Pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a considerat că între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene a fost semnat la 23.02.1996 la A., Acordul pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților greci repatriați din România, acord ratificat prin Legea nr. 63/1997 și prin care s-a stabilit în sarcina Guvernului României plata către Guvernul Republicii Elene a unei sume forfetare drept compensare pentru plata pensiilor și acoperirea timpului de asigurare ale repatriaților de către Guvernul Republicii Elene. Conform art.5 din Acordul din 23.02.1996 orice obligație a Guvernului României privind drepturile de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați, după achitarea sumei forfetare, încetează.
Conform Constituției României, art.11 alin.2 odată cu . Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, au intrat în vigoare și Regulamentele Europene CEE 1408/71 și CEE 574/72 cu aplicație imediată, începând cu 01.01.2007, punându-se problema dacă refugiaților greci din România îi sunt aplicabile reglementările europene în care statul român este obligat să plătească drepturile de pensie pentru perioada lucrată pe teritoriul său sau această obligație a încetat în momentul plății sumei forfetare statului elen.
La termenul de judecată din 29.05.2014, pârâta a renunțat la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 740 din 29.05.2014, a respins cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cuprinsul adeverințelor nr. 8191/03.05.1976 și 8172/03.05.1976 eliberate de fostul loc de muncă M. – CIB Întreprinderea Textilă Bucegi P. Dâmbovița se arată că reclamanta împreună cu soțul său H. I. Dimitris născuți la 23.08.1934 și 9.04.1934 au fost angajații societății în perioadele 6.08.1958 – 16.07.1975 (H. I. Dimitris) și 5.08.1959 – 16.07.1975 (H. D. V.), detaliindu-se funcțiile deținute de aceștia în perioada respectivă.
Prin înscrisul emis de C. Județeană de Pensii Dâmbovița înregistrat sub nr.5417/15.04.2010 care se arată că în conformitate cu regulamentul CEE nr.1408/71, art.84 pentru reclamantă născută la 17.08.1933, nu se poate elibera formularul nr.E205 RO deoarece există neconcordanțe între datele personale de identificare ale lui Christoiu Dimitrios și datele privind perioada lucrată în România. Printr-un înscris similar, înregistrat sub același număr s-a formulat același răspuns și în ceea ce o privește pe reclamantă.
Într-adevăr în adeverința nr.8191/03.05.1976 soțul reclamantei apare ca fiind născut la 9.04.1934, această dată a nașterii fiind trecută și în certificatul de căsătorie ., nr._, în diploma de absolvire din 19.02.1958, certificatul de absolvire nr.16/12.02.1970, copia pașaportului . –_, certificatul de naștere ., ner._, în certificatul emis de Direcția Generală a Rezervelor de muncă nr.66/16.08.1952 acesta fiind menționat cu data nașterii 3.04.1933. În decizia casei de pensii din Republica Elenă nr._/10.09.2007 soțul defunct al reclamantei este trecut cu data nașterii 17.08.1933. Aceeași dată a nașterii este menționată și în decizia inițială de pensie nr._/14.12.2001 prin care soțului reclamantei i-a fost acordată pensia de bătrânețe.
În ceea ce privește data nașterii reclamantei aceasta este menționată în adeverința nr.8172/03.05.1976 ca fiind 23.08.1934, în cuprinsul deciziei de pensionare emise pentru reclamantă de casa de pensii elenă, arătându-se ca dată a nașterii 21.09.1931. În înscrisului de starea civilă a municipalității Kristallopigis se arată că nu există în arhivă acte de stare civilă – naștere ale Victoriei C., care s-a născut în Batohori F. la 21.09.1931 datorită distrugerii arhivelor în timpul războiului civil. Cu toate acestea la data de 15.07.1975 a fost autentificată sub nr._ o declarație pe proprie răspundere a reclamantei prin care aceasta declara că este născută la 23.08.1934.
În certificatul de situație familială nr.1256 soțul reclamantei și reclamanta sunt menționați a fi născuți primul la 17.08.1933 și cea de a doua 21.09.1931.
Prin hotărârea directorului casei de asigurări sociale a Republicii Elene nr._ din 21.10.2010 s-a dispus ca reclamanta să beneficieze de pensie de urmaș pentru stagiul de cotizare efectuat în această țară, conform art.28, alin.8, 9 și 12 din legea 1746/S1.
Prin hotărârea directorului Filialei Regionale din Salonic a casei de Asigurări Sociale (IKA - ETAM) nr._ din 1.12.1998 reclamantei i-a fost recunoscută perioada lucrată în România (4.500 zile lucrătoare) din totalul stagiului de cotizare realizat de 9535 zile lucrătoare.
Astfel, în cuprinsul Instrucțiunilor din 1 aprilie 2009 pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE și a Regulamentului Consiliului nr.574/72/CEE, partea I1, anexa 1, pct.2 referitor la instrumentarea dosarelor de pensii ale refugiaților politici greci în aplicarea regulamentului nr. 1408/71 și a regulamentului nr. 574/72, se arată că „în temeiul prevederilor Acordului din 23 februarie 1996 între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați din România, Partea română și-a asumat plata, către Partea elenă, a unei sume forfetare de 15 milioane USD drept compensare pentru plata pensiilor și acoperirea timpului de asigurare ale repatriaților de către partea elenă.
La rândul său, partea elenă și-a asumat plata pensiilor către pensionarii repatriați și recunoașterea timpului de asigurare realizat în România de persoanele asigurate repatriate, conform legislației elene privind asigurările sociale.
Conform art. 1 lit. a din Acordul menționat, repatriat este persoana de origine greacă, stabilită în România după 1 ianuarie 1945, având statutul de refugiat politic, precum și membrii familiei sale, care s-au întors sau se vor întoarce pentru a-și stabili domiciliul în G. în decurs de 6 ani de la data intrării în vigoare a acordului.
Potrivit art. 5 al acordului, după achitarea sumei convenite, orice obligație a părții române privind drepturile de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați încetează.
Casele teritoriale de pensii din România au primit din partea instituțiilor elene de asigurări sociale numeroase cereri referitoare la acordarea prestațiilor de pensie, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1408/71 și ale Regulamentului nr. 574/72, persoanelor care au lucrat în România și s-au stabilit ulterior în G..
Având în vedere cele de mai sus, în situația în care este vorba despre drepturi de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați, partea română nu mai are nicio obligație de acordare a acestor drepturi față de această categorie de persoane.
În consecință, în măsura în care perioadele de asigurare înscrise în formularele E205 GR și recunoscute ca perioade de asigurare potrivit legislației elene de asigurări sociale au fost realizate în România și s-au valorificat parțial sau integral la pensie în conformitate cu dispozițiile legislației elene, acestea vor fi confirmate de casele teritoriale de pensii ca perioade de asigurare realizate în conformitate cu prevederile legislației din România, prin formularul E205 RO, însă pentru beneficiarii prevederilor Acordului bilateral menționat nu se va stabili niciun drept la prestație în sistemul public de pensii din România.
În vederea identificării refugiaților politici greci care au beneficiat de drepturi conform prevederilor Acordului bilateral româno-elen, casele teritoriale de pensii vor purta corespondență cu instituțiile corespondente din G., prin intermediul formularului de comunicare E001.”
Astfel, statutul de refugiat politic elen repatriat după anul 1945 al reclamantei și al soțului său rezultă chiar din cuprinsul acțiunii, reclamanta necontestând acest aspect.
Mai mult decât atât, pe fondul cauzei, reclamantei i s-a recunoscut perioada lucrată în România de autoritățile elene, astfel încât în baza Instrucțiunilor de aplicare a Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 572/72 partea română nu mai are nicio obligație de acordare a acestor drepturi față de această categorie de persoane.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că în cauză se aplică norma legală de ultimă reglementare și anume Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana și nu Acordul Bilateral economic dintre România și G., anterior ca eficiență juridică în timp.
Din punctul de vedere al instituției juridice care reglementează acordarea prestațiilor de bătrânețe pe teritoriul Uniunii Europene și implicit al dreptului la pensie al defunctului contestator trebuie avut în vedere că se aplică Regulamentele europene 1408/71/CEE și 574/72/CEE precum și Instrucțiunile de aplicare a regulamentelor stabilite de către CNPAS după cum urmează:
Potrivit art.11 din Instrucțiuni "din punctul de vedere al calității persoanelor asigurate, Regulamentul 1408/71 și Regulamentul 574/72 vizează: a). Asigurații sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, sistemelor de pensii neintegrate, precum și asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, cuprinș în sistem atât obligatoriu, cât și facultativ, inclusiv studenții, care sunt sau au fost supuși legislației unuia sau mai multor state membre și care sunt cetățeni ai unui stat membru b),beneficiarii sistemelor menționate la litera a¿ chiar dacă aceasta calitate a fost dobândită înainte dc 1 ianuarie 2007, respectiv înainte de 1 august 2007.”
De asemenea în cuprinsul articolului 4 litera c din Regulamentul 1408/71 /CER se stabilește că " Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială referitoare la (.„) prestații de bătrânețe (...)".
Potrivit art.14 alin.6 din Instrucțiuni stabilește că "Persoanele cărora nu li s-a acordat pensie în baza legislației în vigoare din România anterior datei de 1 ianuarie 2007, respectiv datei de I august 2007, după caz beneficiază de pensie în funcție de data stabilită potrivit prevederilor articolului 22 al prezentelor Instrucțiuni"
Se susține în continuare că cei 15 ani de stagiu minim de asigurare avuți în vedere la stabilirea dreptului de pensie ca refugiat politic în G. nu echivalează în niciun fel cu stagiul cotizat în realitate în România. De altfel, nici nu se poate echivala dreptul la pensie în baza unor prestații necontributive cum este dreptul la pensie de refugiat politic, cu dreptul la pensie bazat pe prestații contributive cum este dreptul de pensie pentru contribuțiile din România.
De menționat că în toate înscrisurile elene se face vorbire de luare în calcul a unui timp de lucru de 4500 zile echivalentul a 15 ani de muncă, calculați la 25 zile pe luna și 300 zile pe an, recunoscuți ca timp de asigurare și nu perioadă de contribuții, cu consemnarea totalului de vărsăminte și clasei de asigurări corespunzătoare aferente contribuțiilor, așa cum s-ar fi avut în vedere dacă s-ar fi avut în vedere contribuții.
În ceea ce privește motivul de respingere potrivit cu care nu se poate acorda drept de pensie de bătrânețe pentru că datorita Acordului Bilateral dintre România și G. ratificat prin Legea nr. 63/1997, acest drept ar fi fost suprimat, prin cedarea unei sume de bani de către Statul Român către Statul G., și astfel nu ar mai avea niciun drept de pensie pentru perioada cotizată, solicită a se avea în vedere ca soluția este vădit nelegală, întrucât la data de 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și o data cu el și Regulamentele europene 1408/71 și 574/72, care au valoare de legi statutare cu aplicare imediată și general obligatorie pe teritoriul întregii Europe, și care înlătură de la aplicare față de subsemnata mai sus enunțatul Tratat Bilateral dintre România și G. ratificat prin Legea nr. 63/1997.
Conform disp.art.7 din regulamentul european 1408/71 alin.2 prevede că anumite dispoziții ale convențiilor de securitate socială între statele membre, care erau în vigoare înaintea datei de aplicare a regulamentului, se aplică dacă sunt mai favorabile beneficiarilor sau dacă ele decurg din împrejurări istorice specifice și au efect limitat în timp și dacă aceste dispoziții sunt prezentate în anexa III a regulamentului menționat.
Legea nr.63/1997 nu îi este mai favorabilă față de regulamentul european 1408/71 intrat în vigoare ca efect al Legii 157/2005, iar acordul bilateral dintre România și G. cuprinde prevederi nelimitate în timp, astfel încât nu poate fi cuprins în excepțiile stabilite de art.7 lit.c din Regulamentul european 1408/71.
Având în vedere că există prevederi statutare deja prestabilite prin Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană care prestabilesc cum și de când se aplică regulamentele europene și toate actele juridice europene de la aderarea României la Uniunea Europeană, precum și faptul că nu s-a înțeles exceptarea nici expresa nici tacită a aplicării regulamentelor europene 1408/71. 574/72, 883/2004, 987/2009 după momentul aderării României la Uniunea Europeană a categoriei de cetățeni greci refugiați politici repatriați, consideră apelanta că toate susținerile contrare ale pârâtei trebuie înlăturate și trebuie admisă cererea așa cum a fost formulată și precizată.
S-a solicitat pentru motivele invocate admiterea apelului, schimbarea în tot a apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 1331/18 noiembrie 2014 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Sub un prim aspect, verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță potrivit disp.art.479 (1) Cod pr.civilă, constată că apelul este nefondat și va fi respins în baza disp.art.480 (1) din același cod, cu motivarea de mai jos:
În speță, prin acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită instanța fondului reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița obligarea acesteia la emiterea unei decizii privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară raportat la Instrucțiunile de aplicare a Regulamentului European CEE nr.987/2009 și a Regulamentelor Europene nr.CEE 833/2004, 574/72 și respectiv 1408/71 cu luarea în calcul atât a stagiului său de cotizare cât și a stagiului soțului său și cu consecința atribuirii pensei mai favorabile conform art.65 și urm. din Legea nr.19/2000.
Analizând amplul material probator al cauzei prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut corect că demersul judiciar al reclamantei nu poate fi primit.
Astfel, prin Hotărârea directorului Filialei Regionale din Salonic a Casei de Asigurări Sociale nr._ din 1 decembrie 1998 (fila 206 dosar fond) s-a recunoscut reclamantei perioada lucrată în România (4500 zile lucrătoare din totalul stagiului de cotizare realizat de 9535 zile lucrătoare).
Totodată, prin hotărârea nr._/21.10.2010 emisă de directorul aceleiași filiale regionale din Salonic a Casei de Asigurări Sociale (fila 220 dosar fond) s-a dispus ca reclamanta să beneficieze de pensie de urmaș pentru stagiul de cotizare efectuat în Republica Elenă, conform art.28 alin.8, 9 și 12 din Legea nr. 1746/51.
Față de Instrucțiunile din 1 aprilie 2009 pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului 1408/71/CEE și a Regulamentului Consiliului nr.574/72/CEE partea I, anexa 1, pct.2 referitor la instrumentarea dosarelor de pensii ale refugiaților politici greci, instanța fondului a avut în vedere faptul că, în baza Acordului din 23 februarie 1996 între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților greci repatriați în România, Partea Română și-a asumat plata către Partea Elenă a unei sume forfetare de 15 milioane USD compensare pentru plata pensiilor și acoperirea timpului de asigurare ale repatriaților către Partea Elenă.
Analizând termenii acordului mai sus menționat prima instanță a concluzionat că fiind vorba despre drepturi de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați, partea română nu mai are nicio obligație de acordare a acestor drepturi pentru categoria respectivă de asigurați.
În plus, câtă vreme perioadele de asigurare recunoscute potrivit legislației elene au fost realizate în România și s-au valorificat parțial sau integral la pensie în conformitate cu această legislație, acestea vor fi confirmate de casele teritoriale de pensii ca perioade de asigurare realizate conform prevederilor legislației din România însă, nu se va stabili niciun drept la prestație în sistemul public de pensii din România pentru beneficiarii prevederilor Acordului bilateral arătat în precedent.
Cum statutul de refugiat politic elen repatriat după anul 1945 atât al reclamantei cât și al soțului său nu a fost contestat și, mai mult, așa cum s-a arătat mai sus autoritățile elene au recunoscut reclamantei perioada lucrată în România față de Instrucțiunile de aplicare a Regulamentelor nr.1408/71 și 572/72, este evident că partea română nu mai are nicio obligație de acordare a acestor drepturi pentru categoria de persoane respective.
Concluzionând, Curtea a reținut că legalitatea hotărârii atacate nu este afectată motiv pentru care a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat, păstrând soluția primei instanțe.
Împotriva deciziei a formulat cererea de revizuire revizuenta C. V..
Susține revizuenta că prin decizie i s-a stabilit pentru perioada cotizată pe teritoriul Greciei ( 13.08._92) un drept de pensie aferent clasei a 17-a de asigurare pentru un total de 5035 zile asigurate și un drept de pensie de_ drahme.
Deși ulterior, prin decizia de recunoaștere nr._/_ se prevedea că i s-au adăugat și 15 ani de asigurare din România, nu se face nici o referire la o valoare de pensie nou stabilită suplimentară acestei valori, alta decât cea stabilită în anul 1992, sau la o altă clasă de asigurare, care să îi dea dreptul la un spor de valoare la pensie, clasa de pensie rămânând aceeași – 17.
Arată revizuenta că instanța de apel nu a avut în vedere că partea română nu a comunicat niciodată părții Elene valoarea contribuțiilor sale sau ale defunctului său soț la sistemul de asigurări sociale românesc, pentru a se putea pune în executare în mod real Acordul bilateral Româno-G. semnat la data de 23 februarie 1996 și modificat în 2003 la A., prin finalizarea plății de către partea română a datoriilor angajate la 1.12.2004.
Prin urmare, arată revizuenta că numai prin luarea în calcul a timpului de asigurare fără a se avea în vedere și contribuțiile aferente nu se putea stabili un drept de pensie în concret.
De asemenea, precizează că instanța de apel a reținut în mod greșit starea de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o soluție cu încălcarea regimului juridic aplicabil în speță.
Astfel, din punctul de vedere al aplicării în timp și calificării normelor care reglementează raportul juridic dedus judecății trebuie avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 11 alin.2 din Constituția României "Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din Dreptul Intern" - Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Greciei pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați din România, semnat la Athena la 23 februarie 1996 a fost ratificat de Parlamentul României prin Legea 63/21 aprilie 1997 publicată în Monitorul Oficial 73/23 aprilie 1997. Rezultă că raportat la art. 11 alin.2 din Constituția României acest Acord face parte din dreptul intern. -De asemenea trebuie avut în vedere că și Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană prin ratificarea sa potrivit Legii nr. 157/2005 de către Parlamentul României a devenit parte integrantă a dreptului intern, și astfel înlocuiește vechea reglementare. Concluzia care se desprinde din cele mai sus enumerate este aceea că se aplică norma legală de ultimă reglementare și anume Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și nu Acordul Bilateral economic dintre România și G., anterior ca eficiență juridică în timp.
Din punctul de vedere al instituției juridice care reglementează acordarea prestațiilor de bătrânețe pe teritoriul Uniunii Europene, și implicit al dreptului la pensie al defunctului contestator trebuie avut în vedere că se aplică Regulamentele europene 1408/71/CEE și 574/72/CEE precum și Instrucțiunile de aplicare a regulamentelor stabilite de către CNPAS .
Potrivit art. 11 din Instrucțiuni din punctul de vedere al calității persoanelor asigurate, Regulamentul 1408/71 și Regulamentul 574/72 vizează:
a) Asigurații sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, sistemelor de pensii neintegrate, precum și asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, cuprin și în sistem atât obligatoriu, cât și facultativ, inclusiv studenții, care sunt sau au fost supuși legislației unuia sau mai multor state membre și care sunt cetățeni ai unui stat membru
b) beneficiarii sistemelor menționate la litera a, chiar dacă această calitate a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 2007, respectiv înainte de 1 august 2007;"
De asemenea în cuprinsul articolului 4 litera c din Regulamentul 1408/71/CEE se stabilește că „Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială referitoare la (...)prestații de bătrânețe(...)" .
Potrivit art. 14 alin. 6 din Instrucțiuni stabilește că „Persoanele cărora nu li s-a acordat pensie în baza legislației în vigoare din România anterior datei de 1 ianuarie 2007, respectiv datei de 1 august 2007, după caz beneficiază de pensie în funcție de data stabilită potrivit prevederilor articolului 22 al prezentelor Instrucțiuni”.
Solicită a se constata greșita abordare a cererii sale raportat la calitatea sa de refugiat politic elen repatriat - cetățean european, căruia i se aplică cu prioritate regulamentele europene nr. 1408/71 și nr. 574/72 în detrimentul reglementării anterioare Tratatul Bilateral Economic dintre România și G. din anul 1996, modificat prin acordul din anul 2003. Mai mult nu se ia în considerare ca Acordul privea despăgubiri între state cu referire la refugiați - persoane ocrotite de Tratatul de la Haga din anul 1951 și cărora, în conformitate cu reglementările europene nr. 1408/71 li se cuvenea în statul care prelua această masă de resortisanți drepturi de pensie la valoare minimală aferentă venitului minim garantat social în statul în care se deplasau. De aici rezultă greșita abordare a problemei dreptului meu de pensie .
De asemenea, revizuenta solicită a se constata că cei 15 ani de stagiu minim de asigurare avuți în vedere la stabilirea dreptului de pensie ca refugiat politic în G. nu echivalează în nici un fel cu stagiul cotizat în realitate în România și nici nu se poate echivala dreptul la pensie în baza unor prestații necontribuitive cum este dreptul la pensie de refugiat politic, cu dreptul la pensie bazat pe prestații contributive cum este dreptul său de pensie pentru contribuțiile din România. Nu se poate echivala dreptul de despăgubire pentru calitatea de refugiat politic grec repatriat acordat sub forma unui drept de pensie de 15 ani de către statul grec, cu dreptul de pensie pentru contribuțiile de pensie la sistemul de asigurări sociale românesc.
Susține revizuenta că dreptul său la pensie de refugiat politic se bazează pe dreptul fundamentat la pensie minimă aferentă venitului minim de trai în statul în care are drept de reședință, fără a exista prestații la vreun fond de asigurări sociale sau nu. Acest drept este statuat prin interpretarea cumulativă a dispozițiilor art. 2 și 4 din Regulamentul european nr. 1408/71 și Tratatul de apărare a drepturilor refugiaților semnat la Geneva în anul 1951. Cum în cauză venitului minim garantat de statul grec îi corespunde o pensie aferentă unui stagiu minim de asigurare de 15 ani, s-a avut în vedere că am avut o perioadă de muncă, chiar și pe teritoriul statului de unde m-am repatriat, și s-a stabilit astfel dreptul meu la pensie. Alăturat acestui drept s-au avut în vedere prestațiile contributive achitate pe teritoriul Greciei, clasa de muncă de aici și prin urmare pensia mea s-a calculat în funcție de vărsămintele efectuate de subsemnatul pe teritoriul acestui stat, fără să influențeze în vreun fel contribuțiile realizate în România.
Arată revizuenta că dreptul său la pensie pentru prestațiile contributive în România s-a născut în baza contribuțiilor consemnate pe care le-a depus la dosar și pentru care deși i s-a stabilit inițial drept de pensie, acesta a fost sistat la plecarea din țară conform legislației de atunci.
Ulterior, după . Europeană și aplicarea de la data de 01.01.2007 a normelor de drept comunitar europene, arată revizuenta că s-a adresat cu cerere de acordare a pensiei proprii pentru contribuțiile pe care le-a avut achitate.
Susține revizuenta că s-a adresat Casei de Pensii IKA ETAM Salonic în anul 2007 în vederea stabilirii dreptului de pensie de bătrânețe pentru contribuțiile achitate pe teritoriul României, în conformitate cu dispozițiile Regulamentelor Europene CEE/1408/71 și CEE/574/72.
Această cerere a fost însoțită de formularele europene E202 și E205, care se află la dosarul său de pensionare, și care atestă cariera de asigurat în G., și prin care se solicită eliberarea certificatului de asigurat din România - E 205 Ro însoțit de decizia de pensionare.
Susține revizuenta că dreptul său la pensie trebuia stabilit începând cu data depunerii cererii de pensie în G. la IKA ETAM, în conformitate cu instrucțiunile de aplicare a regulamentelor europene sus arătate. Ulterior în timp aceste regulamente europene CEE/1408/71 și CEE574/72 au fost înlocuite și completate de regulamentele europene CEE/883/2004 și CEE/987/2009 care au întărit dreptul său la plata pensiei pentru stagiul cotizat pe teritoriul României.
Menționează revizuenta că în toate înscrisurile elene se face vorbire de luare în calcul a unui timp de lucru de 4500 zile echivalentul a 15 ani de muncă, calculați la 25 zile pe lună și 300 zile pe an, pe care comunică că au fost recunoscuți ca timp de asigurare și nu perioadă de contribuții, cu consemnarea totalului de vărsăminte și clasei de asigurări corespunzătoare aferente contribuțiilor, așa cum s-ar fi avut în vedere dacă s-ar fi avut în vedere contribuții.
In ceea ce privește cetățenia, arată revizuenta că a făcut dovada cu acte de stare civilă că deține cetățenia greacă, însă în cauză nu are relevanță. Mai mult, nu are relevanță nici faptul că este refugiată politic grec repatriat, atât timp cât Tratatul de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană nu a exceptat această categorie de cetățeni resortisanți ai Uniunii Europene de la aplicarea legislației europene în materie de asigurări sociale și plăți de pensii.
In concluzie, arată că pârâta trebuia să emită decizie favorabilă de pensie fără a mai cerceta calitatea sa de refugiat politic repatriat și fără nici o altă întârziere.
Cum în cuprinsul Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană nu se prevede în mod expres exceptarea de la aplicare a normelor de asigurări sociale și prestații sociale europene a acestor cetățeni resortisanți, solicită a se constata că este îndreptățită să dobândească dreptul la pensie pentru întreaga perioadă cotizată pe teritoriul României.
Arată revizuenta că partea română nu a comunicat niciodată părții elene date referitoare la contribuțiile sale pe teritoriul României, respectiv aferent anilor de stagiu înscriși în formularul E205ro.
Precizează revizuenta că această obligație de a furniza toate datele de asigurare a decurs din dispozițiile art. 4 din Acordul bilateral româno-elen, dispoziție pe care însăși partea română a înțeles să nu o respecte, motiv pentru care nu se poate prevala de propria-i culpă în nerespectarea obligațiilor asumate, astfel încât să invoce în prezent aplicarea unui tratat bilateral pe care ea însăși nu 1-a respectat.
Recunoașterea a 15 ani de stagiu despre care se face vorbire în decizia de pensie grecească s-a realizat pe baza unei legi interne grecești - Legea nr. 1539/1985 - lege anterioară încheierii acordului bilateral româno-elen din data de 23 februarie 1996 - care în mod evident nu putea retroactiva. Prin urmare, partea română nu se poate prevala de faptul că s-ar fi făcut o echivalare de timp lucrat pe teritoriul Greciei, de către autoritățile elene, echivalare, care nu a avut la bază date concrete referitoare la contribuțiile sale pe teritoriul României.
De asemenea, arată că legea elenă nr. 1539/1985 a fost adoptată pentru integrarea în sistemul de asigurări sociale elen a refugiaților politici repatriați, indiferent de țara de unde s-au repatriat, și totodată indiferent de contribuția sau nu a acestora la un sistem de asigurări sociale sau nu, ci numai pentru a li se facilita asigurarea drepturilor protejate prin Convenția de la Geneva din anul 1951 privind protecția refugiaților, și în acord cu articolele 2 și 4 din Regulamentul european 1408/71.
Prin urmare nu se face dovada că i s-ar fi plătit de către partea elenă drept de pensie pentru contribuțiile achitate către partea română timp de 15 ani, cum greșit se susține.
De asemenea, solicită a se avea în vedere interpretarea corectă a articolului 94 din CEE/1408/71 în conformitate cu care plata forfetară între state să se fi realizat înainte de momentul datei de 1 octombrie 1972 - fapt nerealizat, si acordul bilateral să fi fost menționat în anexa III a acestui regulament.
În acest sens vin în completare dispozițiile Regulamentului european nr. 574/72 de punere în aplicare a Regulamentului european nr. 1408/71 care dispun în cuprinsul articolului 121 că:
„1. Două sau mai multe state membre sau autoritățile competente ale acestor state membre pot, în măsura în care este necesar, să încheie acorduri menite să completeze modalitățile de aplicare administrativă a Regulamentului. Aceste acorduri sunt menționate în anexa 5 a Regulamentului de aplicare .
2. Acordurile similare celor menționate la paragraful 1, care sunt în vigoare în ziua precedentă datei de 1 octombrie 1972, continuă să se aplice, cu condiția ca acestea să fie incluse în anexa 5 a Regulamentului de aplicare."
Prin urmare, nu este suficientă existența unei plăți forfetare așa cum greșit se reține, ci este necesar ca în mod concomitent acordul de reglementare între state, respectiv acordul bilateral româno-elen să fie conform regulamentului european 1408/71 și 574/72, să fi fost menționat în anexa 5 a regulamentului.
Mai mult, dacă acest acord bilateral ar fi fost considerat conform legislației europene și în respectul Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 574/72, ar fi fost consemnat în lista excepțiilor de punere în aplicare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană - fapt care nu s-a realizat - ceea ce dovedește încă o dată în plus că, părțile contractante România și G. - au înțeles să își modifice manifestarea de voință afirmată anterior prin semnarea acordului bilateral la data de 23 februarie 1996 și să procedeze la respectarea neechivocă și exclusivă a Regulamentelor nr. 1408/71 și nr. 574/72, cu excluderea oricărei reglementări anterioare, începând cu data de 01.01.2007.
De asemenea arată revizuenta că Acordul Bilateral Economic a avut o aplicare în timp de cel puțin 10 ani, timp în care Statul Elen a plătit prestații sociale și a complinit drepturi la pensie acestei categorii de pensionari - refugiații politici greci din România - care au îmbrăcat diferite forme de asigurare socială. Insă și suma plătită de Statul Român, Statului Elen a fost minimală și s-a epuizat în timp, astfel încât nu își mai găsește aplicabilitatea funcțională, căzând în desuetudine. Nu trebuie uitat totodată că preliminar aderării României la Uniunea Europeană, părțile semnatare (reprezentanții României și ai Uniunii Europene) au analizat și avut în vedere atât legislația României, acordurile și tratatele la care aceasta este parte și este puțin probabil ca vreuna din părți să fi trecut cu vedere un acord important ca cel în discuție - Acordul Bilateral Economic dintre România și G.. Prin urmare, nu pot face obiectul prezentului dosar discuții referitoare la aplicabilitatea acestui Acord Bilateral Economic în detrimentul Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, atâta timp cât acest aspect a fost deja tranșat de către reprezentanții României și ai Uniunii Europene anterior semnării Tratatului de aderare.
Atât Constituția României prin art. 52, cât și Legea organică nr. 263/2010 prin dispozițiile art. 153, art. și art. 155 din Legea nr. 19/2000 - stabilesc că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
Pe cale de consecință, revizuenta solicită a se constata că a respectat toate cerințele atât de legea fundamentală cât și de legea organică, și că s-a adresat în depline condiții de legalitate instanței cu soluționarea cererii de acordarea a drepturilor sale de pensie.
Arată revizuenta că, ceea ce trebuia să dovedească este că s-a adresat în conformitate cu dispozițiile art. 42 din Regulamentul european nr. 574/72 la casa teritorială de pensii competentă să preia cererea sa de pensie în anul 2007 - adică la IKA ETAM G., respectiv că a depus și completat corect formularele europene, ca a declarat în baza adeverinței menționate perioadele de stagiu din România, pe baza cărora partea Română să identifice situația sa de asigurat social și pe baza dispozițiilor Regulamentelor europene nr. 1408/71 și nr. 574/72 și ale Legii nr. 19/2000 să emisă o nouă decizie de calculare a dreptului de pensie avându-se în vedere toate datele pe care le deține cu privire la persoana sa, conform carnetului de muncă și adeverinței de vechime în muncă.
Precizează revizuenta că în conformitate cu dispozițiile art. 42 din Regulamentul european nr. 574/72 declarațiile și formularele europene înlocuiesc documentele justificative atunci când sunt transmise instituției oricărui alt stat membru.
Solicită revizuenta a se constata a fi îndeplinite atât cerințele legale de fond și de formă referitoare la cererea sa de acordarea a drepturilor de pensie de bătrânețe, urmând ca instanța să dispună admiterea cererii sale.
Arată că potrivit adeverințelor de vechime în muncă ale căror fotocopii le-a depus la dosar se atestă stagiile de cotizare pe teritoriul României
Astfel, toate documentele justificative care ar fi fost necesare soluționării cererii sale de atribuire a pensiei de bătrânețe au fost depuse la dosarul de pensionare, sens în care pârâta trebuia să se supună legislației în materie și să emită o decizie de pensie de admitere constatând că față de cerințele impuse de legislația aplicabilă a îndeplinit cumulativ toate condițiile.
În ceea ce privește motivul de respingere potrivit cu care nu i se poate acorda drept de pensie de bătrânețe pentru că datorită Acordului Bilateral dintre România și G. ratificat prin Legea nr. 63/1997, acest drept ar fi fost suprimat, prin cedarea unei sume de bani de către Statul Român către Statul G., și astfel, nu ar mai avea niciun drept de pensie pentru perioada cotizată pe teritoriul României, revizuenta solicită a se avea în vedere că soluția este vădit nelegală, întrucât la data de 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și o dată cu el și Regulamentele europene nr. 1408/71 și nr. 574/72, care au valoare de legi statutare cu aplicare imediată și general obligatorie pe teritoriul întregii Europe, și care înlătură de la aplicare Tratatul Bilateral dintre România și G. ratificat prin Legea nr. 63/1997.
Din punctul de vedere al legislației mai favorabile, consideră revizuenta că Regulamentul European nr.1408/71 îi este mai favorabil decât Legea nr. 63/1997, respectiv decât acordul bilateral economic dintre România și G.. Dacă Regulamentul european nr. 1408/71 îi acordă dreptul la pensie pentru toată perioada lucrată și cotizată pe teritoriul României, acordul bilateral nu îi acordă niciun drept de pensie pentru cotizațiile achitate Statului Român în perioada stagiului său de cotizare.
Mai mult, în regimul legislației europene nu s-a avut în vedere vechimea realizată pe teritoriul României, fiind acordat drept de pensie doar pentru vechimea realizată pe teritoriul Greciei - stat membru al Uniunii Europene la acea dată.
Apreciază că nu se poate excepta sub nicio formă de la aplicare pe teritoriul Uniunii Europene aplicabilitatea în timp și spațiu a Regulamentului european nr. 1408/71, modificat și completat de Regulamentul european nr. 883/2004. Această concluzie rezultă din lecturarea articolului 288 teza 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, unde se stipulează în mod expres că cea mai mare și imediată aplicabilitate o are regulamentul european, care se aplică fără nici n fel de ratificare din partea statelor, și fără nicio altă formalitate, spre deosebire de tratatul bilateral care are nevoie de ratificare și promulgarea legii de ratificare.
Rezultă că nu se pot aplica concomitent tratatul ratificat prin Legea nr. 63/1997 cu regulamentul european nr. 1408/71, de altfel, imposibil de realizat o astfel de transpunere concomitentă a celor două acte juridice, întrucât dacă regulamentul îi dă posibilitatea imediată a acordării dreptului de pensie, tratatul bilateral îl suprimă.
Arată că Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană cuprinde explicit lista perioadelor de tranziție, listă în care nu este cuprinsă vreo prevedere referitoare la aplicarea cu întârziere sau de exceptare a categoriei de persoane a refugiaților politici eleni repatriați de la aplicarea Regulamentelor europene nr. 1408/71 și nr. 574/72, ori cu privire la Regulamentul nr. 883/2004, sau cu privire la orice alt regulament ulterior care să reglementeze aplicarea regimurilor juridice de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității.
Exceptând faptul că regulamentele europene sunt general obligatorii pentru toate statele Europei, deci și României, potrivit dispozițiilor art. 1 și 12 din Instrucțiunile generale date de C. Națională de Pensii și Asigurări Sociale în aplicarea Regulamentelor europene nr. 1408/71 și nr. 574/72, instrucțiuni aprobate prin Decizia nr. 112/1 aprilie 2009 a CNPAS și publicate în Monitorul Oficial nr. 355 din 27 mai 2009, se prevede în mod explicit că în domeniul securității sociale România aplică de la data aderării la Uniunea Europeană și aceste regulamente, iar din punctul de vedere al cetățeniei persoanei aceste regulamente vizează inclusiv cetățenii Greciei.
Susține revizuenta că Legea pensiilor nr. 19/2000 stabilește prin dispozițiile art. l că dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită în condițiile legii, prin sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit sistemul public.
Astfel, solicitarea sa se referă la un drept personal garantat de stat și nu poate fi amânat în vreun fel de nicio instituție română, fie ea și C. Județeană de Pensii sau C. Națională de Pensii, pentru că există neclarități economice între statele roman și grec.
Concluzionând, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire, modificarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de apel, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
La data de 2 .02.2015 revizuenta a formulat precizări la cererea de revizuire, arătând că înțelege să își modifice cererea de revizuire prin completarea motivelor de revizuire prev. la pct. 5 din art. 509 din noul Cod de procedură civilă, arătând că un înscris pe care nu a avut posibilitatea să îl depună la momentul judecării apelului este hotărârea ECLI:EU:C:2015:26 pronunțată la data de 22.01.2015 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
De asemenea, a depus un număr de două înscrisuri pe care nu a putut să le depună la judecarea apelului pentru că nu i le-a eliberat C. de Pensii în copie legalizată decât după ce a prezentat traducerile hotărârilor de respingere din dos._ 13.
C. Județeană de Pensii Dâmbovița a formulat la data de 23.02.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității iar pe fondul cauzei consideră că cererea de revizuire este nefondată.
Examinând cererea de revizuire de față, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 13 mai 2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. 1 NCPC.
Potrivit art. 509 alin. 1 NCPC revizuirea se poate face atunci când este vorba despre o hotărâte pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul.
În cauza de față, cererea de revizuire vizează decizia nr. 1331/18.11.2014 a Curții de Apel Ploiești prin are s-a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă.
Deci, instanța de apel, nu s-a pronunțat pe fondul cauzei și nici nu a evocat fondul, situație în care, cererea de revizuire a acestei decizii este inadmisibilă.
Astfel, în baza art. 247 alin. 1 coroborat cu art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1331/18.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta C. V. (H. V.), domiciliată în G., Salonic, ., cod_ și cu domiciliul ales la D. C. – București, Calea V., nr. 233, ., . cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
4 ex./15.05.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 281/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 1121/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
