Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Decizia nr. 961/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 961/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 5864/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 961

Ședința publică din data de 11 iunie 2015

Președinte - M. G.

Judecător - C. P.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul T. L., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 129 pronunțată la data de 14 ianuarie 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant T. L. prin mandatar A. A. și intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Prahova, reprezentată de consilier juridic C. Z..

Procedura legal îndeplinită.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, iar la dosar s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare.

Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea apelului.

Mandatar A. A. pentru apelantul-reclamant având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic C. Z., având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinare.

CURTEA:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29.07.2014, sub nr._, reclamantul T. L., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de munca Prahova solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de Imputare nr. 426/08.10.2013 a Directorului Executiv al AJ.O.F.M. Prahova prin care intimata a imputat suma de_ lei, reprezentând indemnizația de șomaj aferenta perioadei 04.12._13; anularea Adresei de înființare a Popririi in Dosarul de executare nr.286/2013, înregistrata la AJ.O.F.M. Prahova sub nr. 4304/01.07.2014 si la Societatea Naționala de Radiocomunicații SA, precum și obligarea intimatei A.J.O.F.M. Prahova să-i restituie sumele reținute in baza Dispoziției de Imputare nr.426/08.10.2013 întrucât urmarea Deciziei Directorului General al S.C. Radiocomunicații S.A. nr.556/22.11.2012, Contractul Individual de Munca nr.301/9870/08.09.2010 al reclamantului a încetat începând cu data de 22.11.2012, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 04.12.2012 intimata A.J.O.F.M. Prahova i-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj în baza Dosarului de șomaj nr._/03, începând cu luna decembrie 2012, pana in luna septembrie 2013 (inclusiv), in total suma de_ iei.

Mai arată contestatorul că, la data de 01.10.2013, Directorul General al S.C. Radiocomunicații S.A. în calitate de tert porit in Dosarul de Executare nr.286/2013 a emis Decizia nr.163 prin care a fost reintegrat in activitate in postul de consilier juridic la Departamentul Juridic, Relații Instituționale si Reglementari, ca urmare a Sentinței Civile nr. 1788/2013.

P. Adresa de înființare a Popririi (dosar de executare nr.286/2013) înregistrata la A.J.O.F.M. Prahova sub nr.4304/01.07.2014, iar la S.C. Radiocomunicații SA sub nr.3014/4158/03.07.2014, A.J.O.F.M. Prahova a solicitat înființarea popririi asupra veniturilor sale salariale conform titlului executoriu - Decizie de Imputare nr.426/08.10.2013.

Învederează instanței ca acesta este momentul in care a luat la cunoștința de Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013, A.J.O.F.M. Prahova neefectuând comunicarea actului administrativ fiscal așa cum stabilește art.44 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala.

Pentru toate motivele arătate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere că în dosarul de executare silita nr.286/2013, intimata A. J.O.F.M.Prahova a încălcat in mod flagrant dispozițiile art.145 din O.G.nr.92/2003-Codul de Procedura Fiscala - dispoziții potrivit cărora „Executarea silita începe prin comunicarea somației. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somația este însoțita de un exemplar al titlului executoriu", in sensul ca nu i-au fost comunicate somația si nici titlul executoriu (Decizia de imputare nr.426/2013), prin una din modalitățile prevăzute la art.44 din O.G.nr.92/2003-Codul de Procedura Fiscala.

Potrivit prevederilor art. 44 alin.2 lit.a-d si 3 din O.G.nr.92/2003 actul administrativ fiscal, Decizia nr.426/2013 a Directorului Executiv al AJ.O.F.M.Prahova, trebuia comunicat contribuabilului prin unul din următoarele mijloace de comunicare:

a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătura;

b)prin remiterea, sub semnătura, a actului fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

c)prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;

d)publicitate care se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a unui anunț in care se menționează ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.

Jurisprudența a consacrat ca data comunicării actului administrativ fiscal este de importanta deosebita deoarece, in funcție de acest moment se stabilește data de la care începe sa curgă termenul pentru introducerea contestației.

In acest sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala a României care prin Decizia nr.536/28.04.2011 a constatat ca incertitudinea datei comunicării actului administrativ fiscal constituie un obstacol in exercitarea dreptului de acces la instanța, fapt ce contravine principiului liberului acces la instanța garantat prin art.21 din Constituția României.

Mai mult decât atat, conform prevederilor art.45 alin2 din Codul de Procedura Fiscala, „Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce nici un efect juridic."

Decizia de Imputare nr. 426/2013 a Directorului Executiv al AJ.O.F.M.Prahova susține la art. l, in mod vădit netemeinic si nelegal, ca prezentul contestator T. L. a beneficiat de indemnizație de șomaj, in perioada 04.12._13, in baza Deciziei de concediere nr.556/22.11.2012 si, facand o interpretare eronata si cu rea credința a prevederilor legale in materie, susține ca a

primit indemnizația de șomaj respectiva in mod necuvenit.

In realitate, Decizia de concediere nr.556/2012 certifica faptul ca raporturile sale de munca au încetat, începând cu data de 22.11.2012, pentru motive neimputabile, făcând in acest fel aplicabile prevederile art.16 si 17 din Legea nr.76/2002, si nu a determinat, in mod automat, nașterea dreptului de indemnizație de șomaj asa cum greșit susține AJ.O.F.M.Prahova in Decizia nr.426/2013

Potrivit prevederilor art.38(l) din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, cu modificările si completările ulterioare, indemnizația de șomaj se acorda persoanelor prevăzute la art.17, la cerere, daca acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții (art.34):

a)au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;

b)nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referința, in vigoare;

c)nu îndeplinesc condițiile de pensionare conform legii;

In baza prevederilor Ordinului nr.85/2002 al Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea si Formarea Profesionala, cu modificările si completările ulterioare, a cerut in scris, in data de 04.12.2012, A.J.O.F.M.Prahova acordarea indemnizației de șomaj la care eram îndreptățit potrivit legii.

Pe baza cererii si a documentelor anexate la aceasta, prevăzute expres in Ordinul nr.85/2002, si care au certificat îndeplinirea cerințelor legale menționate mai sus, AJ.O.F.M.Prahova a constituit Dosarul de Șomaj nr._/03, in baza căruia s-a stabilit, începând cu data de 04.12.2012 dreptul de indemnizație de șomaj pe deplin cuvenit, pentru o perioada de 12 luni.

Învederează instanței ca, potrivit art.7,8,9 si 10 din Ordinul nr.85/2002 privind aprobarea Procedurii de primire si de soluționare a cererilor de loc de munca sau indemnizației de șomaj, cu modificările si completările ulterioare, AJ.O.F.M.Prahova trebuia sa verifice si documentele prezentate si in urma soluționării cererii pentru acordarea indemnizației de șomaj să-i elibereze dispoziția privind stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj.

Dupa cele prezentate mai sus, rezulta, fara tăgada, ca stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj se face prin Decizie a Directorului Executiv al Agenției locale pentru ocuparea forței de munca (in cazul de speța AJ.O.F.M.Prahova) si nu prin Decizia de concediere (Decizia nr.556/22.11.2012) asa cum in mod greșit susține AJ.O.F.M.Prahova in art.l al Deciziei de Imputare nr.426/08.10.2013.

Totodată, A.J.O.F.M.Ploiești a emis si i s-a înmânat carnet de evidenta nr._/04.12.2012, document care certifica ca dreptul de indemnizație de șomaj a început cu data de 04.12.2012, in baza Dosarului nr._/03.

Foaia de evidenta din carnetul menționat mai sus certifica, fara dubii, ca in perioada 04.12._13, documentul respectiv a fost vizat, pe baza de programare, in fiecare luna, iar in Decizia de Imputare nr.426/2013 nu este menționat un fapt petrecut in perioada respectiva care sa transforme dreptul de indemnizație de șomaj, din cuvenit in necuvenit.

Susținând, in mod cu totul eronat si in afara reglementarilor legale in materie, ca dreptul de indemnizație de șomaj a fost stabilit in baza Deciziei de concediere nr.556/22.11.2012 si având in vedere ca aceasta a fost anulata prin Sentința Civila nr. 1788/19.06.2013, pronunțata de Tribunalul Prahova in Dosarul nr._, A.J.O.F.M.Prahova vrea sa inducă teza ca in acest mod, pe cale de consecința, a fost anulat si dreptul de indemnizație de șomaj teza total eronata si lipsita de temei juridic.

Faptul ca A.J.O.F.M.Prahova a făcut o aplicare greșita si cu rea credința a legislației in materie in ceea ce privește stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj in contestatorului o dovedește, cu prisosința, încălcarea flagranta de către aceasta a Procedurii de primire si de soluționare a cererilor de loc de munca sau indemnizație de șomaj, aprobata prin Ordinul nr.85/2002 al Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea si Formarea Profesionala, dupa cum urmează:

Ordinul nr.85/2002 reglementează la art.7,8,9 si 10 regimul juridic al Dispoziției privind stabilirea sau respingerea dreptului de indemnizație de șomaj, act administrativ care trebuie întocmit in 3 exemplare, conform modelului prevăzut in anexa nr.4 la Procedura, semnata de Directorul Executiv al AJ.O.F.M. si înmânata titularului la data aplicării primei vize in carnetul de evidenta.

Ori in speță Decizia de Imputare nr.426/2013 a Directorului Executiv al A.J.O.F.M.Prahova nu face referire la o eventuala Decizie de stabilire a dreptului de indemnizație de șomaj, decizie din care nu i-a fost înmânata un exemplar la data aplicării primei vize in carnetul de evidenta (21.01.2013) si nici cu alta ocazie, așa cum prevede, in mod expres, art.10 din Ordinul nr.85/2002.

„Art. 10-Dispoziția privind stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj se înmânează titularului la data aplicării primei vize in carnetul de evidenta."

Mai mult decât atat, Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013, trece, cu rea credința, sub tăcere Decizia de stabilire a dreptului de indemnizație de șomaj din Dosarul de șomaj nr._/03 si prevede, urmare unei interpretări greșite a prevederilor legale in materie ca dreptul de indemnizație de șomaj. In cazul său, a fost stabilit prin Decizia de concediere nr.556/2012, decizie anulata prin Sentința Civila nr.1788/19.06.2013.

3. Decizia de Imputare nr.426/2013 a Directorului Executiv al A.J.O.F.M. Prahova(act administrativ fiscal) este motivata in drept in mod netemeinic, motivarea fiind făcuta cu interpretarea eronata a prevederilor legale in materie, astfel:

A) Un prim temei de drept menționat in mod eronat, de art.2 al Deciziei de Imputare nr.426/2013 il constituie art.5 pct.IV lit.a) si d) din Legea nr.76/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Conținutul art.5 pct.IV lit.a) si d) este următorul:

„ Art.5-In sensul prevederilor prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

IV. somer-persoana care îndeplinește cumulativ următoarele

condiții:

a)este in căutarea unui loc de munca de la vârsta de minimum

16 ani si pana la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

b)este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat

următoare, daca s-ar gasi un loc de munca."

per a contrario, la data de 04.12.2012, data la care AJ.O.F.M.Prahova a constituit Dosarul de șomaj nr._/03 si a stabilit, pentru conotestator dreptul de indemnizație de șomaj acesta se afla . situații:

l.NU era in căutarea unui loc de munca, nu avea vârsta de 16 ani si îndeplinea condițiile de pensionare;

2.Nu era disponibil sa inceapă lucrul in perioada imediat următoare, daca s-ar fi găsit un loc de munca.

Aceste situații neconforme cu realitatea si aberante in același timp sunt contrazise de actele (in copie) existente la Dosarul de Șomaj nr._/03, copii certificate de funcționarul public care a întocmit dosarul prin:

a)înscrierea mențiunii „in conformitate cu originalul";

b)numele, prenumele si semnătura funcționarului public care a făcut mențiunea;

c)data la care s-a făcut mențiunea (04.12.2012).

Astfel, potrivit actului de identitate CI. . nr._ avea la data de 04.12.2012 vârsta de 60 (saizeci) de ani, iar potrivit Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice îndeplinea condițiile de pensionare in aprilie 2017.

De asemenea, Anexa la CARNETUL DE EVIDENTA nr._ / 04.12.2012 „SERVICII PERSONALIZATE ACORDATE IN VEDEREA CREȘTERII ȘANSELOR DE OCUPARE" dovedește cu prisosința, ca era in căutarea unui loc de munca si disponibil sa inceapă lucrul in perioada imediat următoare, dar AJ.O.F.M.Prahova nu a putut sa il repartizeze corespunzător pregătirii profesionale si nivelului studiilor.

B) Al doilea temei de drept menționat, in mod eronat, de art.2 al Deciziei de Imputare nr.426/2013 il constituie art.16 lit.a) din Legea nr.76/2002, al cărui conținut este următorul:

„ Art.l6-Beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele in căutarea unui loc de munca aflate in una din următoarele situații:

a) au devenit șomeri in sensul prevederilor art.5 pct.IV litc) „ In sensul prevederilor prezentei iegi, termenii si expresiile de mai jos, au următoarele semnificații:

IV.Somer-persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: c) nu are loc de munca, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referința al asigurărilor pentru șomaj si stimulării ocupării forței de munca, in vigoare."

Per a contrario, la data de 04.12.2012, data la care AJ.O.F.M.Prahova a constituit Dosarul de Șomaj nr._/03 si a stabilit pentru contestator dreptul de indemnizație de șomaj se aflam in una din următoarele situații:

1) avea loc de munca, asa cum este definit acesta de Legea nr.76/2002, cu modificările si completările ulterioare, la art.5(II) respectiv:

„ art.5(II) loc de munca-cadrul in care se desfășoară o activitate din care se obține un venit si in care se materiaiizeza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu".

2)realiza venituri din munca:

3)realiza, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mari

decât valoarea Indicatorului social de referința al asigurărilor pentru șomaj si

stimulării ocupării forței de munca, in vigoare.

Aceste situații neconforme cu realitatea, cum in mod greșit susține AJ.O.F.M.Prahova, sunt contrazise de actele existente in Dosarul de șomaj nr._/03.

Astfel, cererea sa pentru acordarea indemnizației de șomaj, depusa in data de 04.12.2012, conține Declarația pe proprie răspundere, sub sancțiunile prevăzute de Codul Penal pentru fals in declarații, cum ca:

„nu am loc de munca, nu realizez venituri sau realizez, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referința al asigurărilor pentru șomaj si stimulării ocupării forței de munca in vigoare". P. in prezent, nu s-a constatat, in condițiile legii, ca aceasta declarație este falsa.

De asemenea, la Dosarul de șomaj nr._/03 se afla o copie a Deciziei de concediere nr.556/22.11.2012 care la art.l prevede următoarele:

„Art.l Contractul individual de munca nr.301/9870/08.09.2010 al salariatului, domnul T. L. încadrat in funcția de consilier juridic in cadrul Departamentului Juridic, Relații Instituționale si Reglementari-Sediul Central, domiciliat in Mun.Ploiești, Jud.Prahova, ., având CNP_7, identificat cu C.I.. nr._, inceteaza incepand cu data de 22.11.2012, data la care a expirat preavizul acordat.

Contractul individual de munca inceteaza din inițiativa angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana salariatului."

De asemenea, la Dosarul de Șomaj nr._/03 se afla adeverința de la organul financiar teritorial din care rezulta ca nu realizam venituri din activități autorizate.

C) Decizia de Imputare nr.426/2013 menționează, in mod eronat, ca temei de drept si art.l7(l) lit.a) si art.34(l) lit.b) din Legea nr.76/2002, prevederile acestor articole fiind invocate in mod eronat din aceleași motive care au fost expuse la punctele A) si B) din prezenta acțiune.

In baza situației de fapt si de drept descrise mai sus, concluzionează dupa cum urmează:

In dosarul de executare silita nr.286/2013, intimata (A.J.O.F.M.Prahova) a încălcat in mod flagrant dispozițiile art.44 si art.45 din O.G.92/2003-Codul de Procedura Fiscala-in sensul ca nu i-a fost comunicata somația si nici titlul executoriu (Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013), prin una din modalitățile prevăzute de art.44 din O.G.92/2003-Codul de Procedura Fiscala.

A susținut că potrivit art.45 alin.2 din Codul de Procedura Fiscala potrivit cărora: „ Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce nici un efect."

In legătura cu importanta comunicării actului administrativ fiscal s-a pronunțat si Curtea Constituționala a României care prin Decizia nr.536/2011 a constatat ca incertitudinea datei comunicării actului administrativ fiscal constituie un obstacol in exercitarea dreptului de acces la instanța, fapt ce contravine principiului liberului acces la instanța garantat prin art.21 din Constituția României.

Legat de acest aspect a precizat ca a luat cunoștința de Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013 in data de 03.07.2014, data la care aceasta a fost înregistrata la Societatea Naționala de Radiocomunicatii S.A. sub nr.3014/4158/03.07.2014, împreuna cu Adresa de înființare a popririi in Dosarul de executare nr.286/2013.

Dreptul de indemnizație de șomaj a fost stabilit începând cu 04.12.2012, cu îndeplinirea condițiilor impuse de lege, in baza actelor din Dosarul de Șomaj nr._/03 anterior intervenirii situației invocate, in mod eronat, in Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013, respectiv anularea deciziei de concediere nr.556/22.11.2012 prin Sentința Civila nr.1788/19.06.2013, pronunțata de Tribunalul Prahova, iar imputarea indemnizației de șomaj (suma de_ lei) aferenta perioadei 04.12._13, ca primita necuvenit, dupa . este contrara principiului stabilității raporturilor juridice si ordinii de drept.

La data intrării in șomaj, 04.12.2012, îndeplineam condițiile impuse de lege pentru aceasta, iar pe toata perioada in care am beneficiat de acest ajutor (04.12._13) niciuna dintre condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj NU a suferit modificări.

Potrivit Deciziei nr.163/01.10.2013 a Directorului General al Societății Naționale de Radiocomunicații S.A.(tert poprit) REINTEGRAREA EFECTIVA a subsemnatului, s-a efectuat începând cu data de 01.10.2013, cu aceeași data încetând si plata indemnizației de șomaj, in baza Dispoziției AJ.O.F.M. Ploiești din cadrul AJ.O.F.M. Prahova nr.2436/08.10.2013.

Începând cu data de 04.12.2012, data acordării indemnizației de șomaj, si pana la data REÎNCADRĂRII EFECTIVE (01.10.2013) contestatorul a avut calitatea de ȘOMER, așa cum este definit acesta de Legea nr.76/2002, adică:

1.a fost in căutarea unui loc de munca;

2.nu a îndeplinit condițiile de pensionare;

3.starea de sănătate si capacitățile fizice si psihice l-au făcut apt pentru prestarea unei munci;

4.nu a avut loc de munca si nu a realizat venituri;

Urmare calității de ȘOMER din perioada 04.12._13 si pentru ca a îndeplinit, pe parcursul întregii perioade, condițiile impuse de Legea nr. 176/2002, a beneficiat de indemnizația de șomaj in suma de_ lei.

Consideră ca imputarea indemnizației de șomer de care a beneficiat, in mod legal, in perioada 04.12._13 prin Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013 s-a făcut cu încălcarea flagranta a dreptului fundamental la masuri de protecție sociala, drept consacrat de prevederile art.41(2) din Constituția României.

P. Sentința Civila nr. 1788/19.06.2013, pronunțata de Tribunalul Prahova, angajatorul Societatea Naționala de Radiocomunicatii S.A. a fost obligat sa plătească o „despăgubire" egala cu cuantumul salariilor la care era îndreptățit, pana la reintegrarea efectiva, apreciind in mod corect, ca prin concedierea abuziva (Decizia nr.556/22.11.2012) a suferit un prejudiciu care trebuie acoperit. Faptul ca instanța a anulat Decizia de concediere nr.556/22.11.2012 nu poate echivala cu o schimbare retroactiva a situației juridice in raport cu sistemul asigurărilor de șomaj. Dimpotrivă, decizia instanței vine sa demonstreze o data in plus ca in perioada de referința 22.11.2012(04.12._13 a fost lipsit de loc de munca si de veniturile salariale aferente.

Învederează instanței ca Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013 se bazează pe o interpretare greșita a prevederilor legale care guvernează sistemul asigurărilor de șomaj, făcuta de A.J.O.F.M.Prahova, in sensul ca prin anularea de către instanța prin Sentința Civila nr.1788/19.06.2013 a Deciziei de concediere nr.556/22.11.2012 ar fi fost anulat si dreptul de indemnizație de șomaj, în speță Dosarul de Șomaj nr._/03/04.12.2012.

Mai exact, nu exista nici o situație reala, care sa determine ca indemnizația de șomaj primita in perioada 04.12._13 sa fie apreciata ca necuvenita, ca de ex.:

-in perioada in care a beneficiat de indemnizație de șomaj nu a avut contract de munca si nu a realizat venituri salariale.

-in perioada respectiva nu a realizat venituri din activități autorizate.

-cuantumul indemnizației de șomaj nu a fost stabilit in mod greșit.

F. de aceste considerente, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si sa se dispună:

1)Anularea Deciziei de Imputare nr.426/08.10.2013 a Directorului Executiv al AJ.O.F.M.Prahova;

2)Anularea Adresei de înființare a popririi in Dosarul de executare silita nr.286/2013, inregistrata la AJ.O.F.M.Prahova sub nr.4304/01.07.2014 si ia Societatea Naționala de Radiocomunicatii S.A. sub nr.3014/4158/03.07.2014;

3)Obligarea intimatei A.J.O.F.M.Prahova să-i restituie sumele reținute in baza Dispoziției de Imputare nr.426/08.10.2013.

In drept, contestatorul a invocat Constituția României, Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupări forței de munca, cu modificările si completările ulterioare, O.G.nr.92/2003-Codul de Procedura Fiscala, cu modificări si completări, Ordinul nr.85/2002 al Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea si Formarea Profesionala, cu modificări si completări, Legea nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, Codul de Procedura Civila.

Prezenta acțiune se depune in2(doua) exemplare, unul pentru instanța si unul pentru A.J.O.F.M.Prahova.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: Decizia nr.426/08.10.2013 a Directorului Executiv al AJ.O.F.M.Prahova; Adresa de înființare a popririi in Dosarul de executare nr.286/2013, inregistrata la AJ.O.F.M.Prahova sub nr.4304/01.07.2014 si la Societatea Naționala de Radiocomunicatii S.A. sub nr.3014/4158/03.07.2014; Carnet de evidenta șomaj nr._/04.12.2012; Decizia de concediere nr.556/22.11.2012; Decizia de reancadrare nr.163/01.10.2013; Act adițional la contractul individual de munca pe durata nedeterminata nr.301/7998/01.10.2013; Sentința Civila nr. 1788/19.06.2013, filele 17 – 35, 48 – 108.

În raport de motivele cererii de chemare în judecată, intimata a formulat întâmpinare:

A invocat intimata excepția tardivității depunerii cererii de anulare a adresei de înființare a popririi nr. 4304/01.07.2014 in dosarul de executare nr. 286/2013 - capătul 2 de cerere, cu motivarea că potrivit art. 173 din OG nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, termenul de contestație al actului de executare este de 15 zile de la data luării la cunoștința. Reclamantul a luat la cunoștința de adresa de înființare a popririi în data de 03.07.2014 (data comunicării adresei nr. 4303/01.07.2014 care coincide cu data comunicării popririi către terțul poprit). Conform portalului instanțelor de judecata, acțiunea a fost introdusa la data de 29.07.2014.

Pe cale de întâmpinare intimata a arătat că la data de 22.11.2012 dl. T. L. a fost disponibilizat de la . temeiul art. 65(1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Urmare a solicitării sale din data de 04.12.2012, ALOFM Ploiești i s-a stabilit reclamantului, începând cu data solicitării dreptului - 04.12.2014 (conform art. 38(3) din Legea nr. 76/2002), dreptul la indemnizația de șomaj conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, întocmindu-se dosarul de șomaj nr._/03.

Astfel, începând cu data de 04.12.2012 susnumitul s-a aflat in evidenta agenției ca beneficiar de indemnizație de șomaj.

In data de 08.10.2013 dl. T. L. s-a prezentat la sediul AJOFM Prahova si a informat instituția ca fusese reintegrat in activitate in postul deținut anterior prezentând in acest sens Decizia de reintegrare nr. 163/01.10.2013 emisa de SN Radiocomunicatii SA ca urmare a sentinței civile nr. 1788/19.06.2013 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ .

Potrivit sentinței civile nr. 1788/19,06.2013 Tribunalul Prahova a anulat decizia de concediere a reclamantului T. L. nr. 556/22.11.2012 emisa de SN Radiocomunicatii SA, a dispus reintegrarea contestatorului in postul deținut anterior si a obligat parata sa plătească contestatorului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

F. de aceasta situație, AJOFM Prahova a emis Decizia de încetare a indemnizației de șomaj a reclamantului nr. 2436/08.10.2013 începând cu data stabilirii dreptului - 04.12.2012.

Pe cale de consecința instituția a constatat constituirea debitului in suma de 13.142 lei reprezentând indemnizație de șomaj necuvenita aferenta perioadei 04.12._13 si a procedat la înregistrarea lui in evidentele contabile ale agenției.

La data prezentării sale la sediul AJOFM Prahova si a informării cu privire la reintegrarea respectiva, d-lui T. L. i s-a adus la cunoștința ca datorează indemnizația de șomaj aferenta perioadei 04.12._13 si, totodată, dupa efectuarea calculului, i s-a precizat ca suma datorata este de 13,142 lei.

Evident ca, dupa constatarea acestei situații, AJOFM Prahova trebuia sa procedeze in consecința, respectiv:

- trebuia sa întocmească referatul de constatare a debitului,

-debitul sa se înregistreze in evidenta contabila a instituției, sa se întocmească titlul executoriu

-si, dupa caz, sa se demareze masurile de executare silita.

Reclamantul a precizat ca se va prezenta personal sa ridice titlul executoriu si ca va plați debitul, integral sau eșalonat, in funcție de posibilitățile sale financiare.

Astfel AJOFM Prahova

-a intocmit referatul de constatare a debitului nr. 436/08.10.2013,

-a înregistrat debitul in evidenta contabila a agenției,

-a emis Decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 precum si somația nr. 6797/08.10.2013.

Acesta insa nu s-a mai prezentat la sediul instituției pentru a intra in posesia documentelor cum precizase in data de 08.10.2013.

Ulterior, procedandu-se la executarea silita a debitelor persoane fizice, s-a constatat ca titlul executoriu nu ii fusese comunicat.

D. urmare s-a emis somația nr. 1760/10.03.2014.

Decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 si somația nr. 1760/10.03.2014 i-au fost trimise prin oficiul de posta. Oficiul de posta insa a restituit plicul cu documentele respective cu mențiunea „expirat termen păstrare, se aproba înapoierea".

In aceasta situație, in data de 26.03.2014, AJOFM Prahova a afișat pe site-ul, dar si la avizierul instituției, Anunțul individual pentru comunicarea prin publicitate a titlului executoriu si a actului de executare silita - somația (anunț nr. 2340/26.03.2014).

Totodată, instituția a trimis din nou debitorului documentele respective, insa, pentru a doua oara, Oficiul de posta a restituit plicul cu documentele respective cu mențiunea „expirat termen păstrare, se aproba înapoierea".

Reclamantul, neachitând debitul, s-a procedat la următoarea măsura de executare silita - poprire, emițându-se adresa de înființare a popririi pe veniturile salariale ale debitorului către terțul poprit SN Radiocomunicații SA - adresa nr. 4304/01.07.2014. Adresa de poprire a fost comunicata terțului poprit cu confirmare de primire in data de 03.07.2014.

In același timp, aplicând prevederile OG nr. 92/2003, AJOFM Prahova l-a înștiințat pe debitor cu privire la înființarea popririi prin adresa nr. 4303/01._, adresa care a fost primita de însuși destinatar tot in data de 03.07.2014 (ca si terțul poprit); F. de neridicarea anterioara repetata a corespondentei, cel mai probabil, debitorul văzuse poprirea la serviciu in data de 03.07.2014 (data primirii), astfel ca, in aceeași data a ridicat si corespondenta personala, in speța adresa AJOFM Prahova nr. 4303/01.07.2014.

In orice caz, fata de experiența anterioara (neridicare corespondenta - decizie imputare si somație martie 2014), AJOFM Prahova a procedat din nou la afișarea pe site-ul, dar si la avizierul instituției, a Anunțului individual pentru comunicarea prin publicitate a adresei de înființare a popririi (anunț nr. 4326/01.07.2014).

Abia in aceasta situație debitorul a reacționat, in sensul ca AJOFM Prahova a primit înscrisul acestuia - procedura prealabila înregistrat in cadrul AJOFM Prahova subnr._/14.07.2014.

AJOFM Prahova a răspuns fata de aceasta procedura prealabila prin adresa nr. 4717/21.07.2014 și de aceasta data reclamantul a primit răspunsul cu confirmare de primire in data de 31.07.2014.

Ulterior, pârâta a fost înștiințată cu privire la prezenta acțiune pe rolul instanței de judecata.

In drept, au fost invocate temeiurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate:

Art. 5 pct. IV lit. a) si d) din Legea nr. 76/2002 șomer este persoana în căutarea unui loc de munca de la vârsta de 16 ani si pana la îndeplinirea condițiilor de pensionare, nu are loc de munca, nu realizează venituri (...).

•art. 34 (1) lit b) din Legea nr. 76/2002 șomerii cărora Ie-a încetat raporturile de munca din motive neimputabile lor beneficiază de indemnizație de șomaj daca nu realizează venituri.

•art. 17(1) lit a) din același act normativ in vederea stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj, șomerii sunt persoanele cărora le-au încetat raporturile de munca din motive neimputabile lor.

•Art. 47 din Legea nr. 76/2002 sumele acordate in mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj (...) se recuperează de la beneficiari pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de munca (...) care constituie titluri executorii.

A precizat că măsura sistării plății indemnizației de șomaj și, respectiv, măsura de imputare a sumelor achitate cu acest titlu sunt consecința directă a obținerii de către d-l T. L. a anulării deciziei de concediere, și, raportat la dispozițiile art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, este unica soluție ce poate fi luata în cauză în concordanță cu noua stare de fapt.

Suma achitată contestatorului cu titlu de despăgubiri reprezintă salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi continuat executarea contractului individual de muncă.

Această sumă reprezintă drepturile salariale cuvenite ca și cum raporturile de muncă nu ar fi încetat niciodată.

Indemnizația de șomaj și despăgubirile acordate cu titlu de drepturi salariale persoanei concediate nelegal și reintegrate în muncă prin hotărâre judecătorească se exclud reciproc, întrucât statutul de șomer este incompatibil cu cel de salariat, iar indemnizația de șomaj nu se poate cumula cu drepturi salariale. Ele se acordă exclusiv persoanei concediate ori, urmare a anulării deciziei de concediere, contestatorul și-a pierdut calitatea de șomer (persoană fără loc de muncă), redobândind-o pe cea de salariat (persoană încadrată în muncă), ca și cum nu ar fi încetat niciodată raporturile de muncă, respectiv, ca și cum nu ar fi fost niciodată șomer.

Numai o concediere justifică acordarea indemnizației de șomaj, astfel încât, în situația anulării acesteia, neîndoielnic, indemnizația de șomaj este necuvenita.

De altfel, pe întreaga perioadă 22.11.2012 (data concedierii anulate) - 01.10.2013 (data reintegrării efective ca urmare a sentinței civile), dar si ulterior, ca de altei pana in prezent, d-lui T. L. i se recunoaște calitatea de salariat al SN Radiocomunicatii SA București; acest lucru rezulta in mod vădit din declarațiile unice 112 depuse de angajatorul respectiv la Administrația Finanțelor Publice Prahova. Angajatorul a depus declarații rectificative la AFP București prin care l-a inclus pe dl. T. L. in declarațiile unice 112, ceea ce înseamnă ca susnumitului i s-au plătit de către angajator drepturile salariale aferente perioadei concediere - reintegrare efectiva, ca aferent drepturilor salariale i s-au reținut si virat contribuțiile datorate de angajata si angajator la bugetul consolidat de stat in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 - Codul fiscal. Includerea lui in Declarațiile 112 pentru perioada respectiva este o dovada a stagiului sau de cotizare, aspect pe care îl veti observa in desfășurătorul stagiului de cotizare rezultat din D 112 pe care il anexează prezentei.

Încetarea raporturilor de muncă prin concediere, conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii "dispare", rămânând în vigoare și fiind evidențiată în toate scriptele continuarea raporturilor de muncă conform hotărârii judecătorești.

Încetarea plății indemnizației de șomaj operează în toate situațiile în care, indiferent de motive, nu mai sunt îndeplinite condițiile de stabilire a dreptului, condiții ce trebuie să subziste pe întreaga perioadă de acordare.

Spre exemplu, decesul nu este prevăzut ca situație de încetare a plății indemnizației de șomaj, însă el operează ca motiv de încetare a plății indemnizației de șomaj, aceasta fiind un drept personal, astfel încât orice plată nu mai poate fi justificată ulterior decesului.

Și, în mod evident, o persoană căreia nu i-au încetat raporturile de muncă prin " concediere și care nu a fost persoană fără loc de muncă (șomer), nu este îndreptățită să beneficieze de indemnizație de șomaj.

Chiar dacă la data solicitării indemnizației de șomaj contestatorul a îndeplinit condițiile de acordare a acestora, urmare a anulării deciziei de concediere, respectiv a punerii în situația anterioară - aceea de salariat, starea sa de fapt s-a modificat cu efect retroactiv (neexistând nici o concediere).

Obținerea anulării deciziei de concediere de către contestator produce efecte și cu privire la condițiile de acordare a indemnizației de șomaj, pe care le modifică, astfel că, neexistând nici o concediere la data de 22.11.2012, acesta nu mai întrunește și condiția de nu a avea loc de muncă.

P. urmare, chiar daca inițial contestatorul a îndeplinit condițiile de acordare a indemnizației de șomaj, urmare a anulării concedierii, respectiv urmare a unei concedieri ce nu a avut loc niciodată (la data de 22.11.2012 avea calitatea de salariat, având loc de muncă), acesta nu mai este în drept să beneficieze de indemnizație de șomaj.

Raportat la noua stare de fapt în care se găsește d-l T. L. (ca efect al anulării concedierii), condițiile de acordare a indemnizației de șomaj nu mai sunt îndeplinite de către acesta.

Recunoașterea ulterioară pe calea unei hotărâri judecătorești a unei stări de fapt existente la data solicitării indemnizației de șomaj, nu justifică menținerea acestora, astfel încât măsura recuperării debitului constituit în sarcina contestatorului este corectă și legală, fiind consecința directă a obținerii prin hotărâre judecătorească a reîncadrării în muncă în baza aceluiași contract de muncă și în aceeași funcție avută anterior concedierii.

Neimputarea sumei de 13.142 lei reprezentând - indemnizație de șomaj primita necuvenit (în condițiile menționate mai sus), ar conduce, de asemenea, la îmbogățirea fără justă cauză a contestatorului.

Masurile de imputare sunt motivate în fapt și în drept de dispunerea reintegrării în muncă de către instanța de judecată, urmare a anulării deciziei de concediere (astfel contestatorul pierzând statutul de șomer la data solicitării indemnizației de șomaj), reprezentând împrejurarea ce a determinat sistarea plăților și recuperarea sumelor achitate; art. 5 pct. IV lit. c) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, indică una dintre condițiile de acordare a indemnizației de șomaj (la care face trimitere art. 34 ), respectiv ca solicitantul să fie persoană fără loc de muncă, tocmai aceea pe care contestatorul nu a mai întrunit-o urmare a obținerii anulării deciziei de concediere.

P. urmare, având in vedere ca:

-potrivit dispozițiilor legale menționate drepturile salariale nu pot fi cumulate cu indemnizația de șomaj,

-ca o persoana nu poate avea in același timp calitatea de șomer si cea de salariat,

-ca actul prin care au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile cu SN Radiocomunicatii SA (decizia de concediere nr. 556/22.11.2012) a fost anulat prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila (sentința civila a Tribunalului Prahova nr. 1788/19.06.2013 si Decizia civila a Curții de Apel Ploiesti nr.24/08.01.2014)

-ca SN Radiocomunicatii SA l-a reintegrat în munca pe reclamant ca urmare a Sentinței civile nr. 556/22.11.2012 pronunțata de Tribunalul Prahova, acesta redobândind calitatea de salariat in cadrul susnumitei societăți aferent perioadei 22.11._13 (acest lucru rezulta din Decizia de reintegrare nr. 163/01,10.2013, din aplicația Revisal si din declarațiile 112 ale societatii).

In conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002 si in mod logic AJOFM Prahova a încetat dreptul la indemnizația de șomaj si a constituit un debit la bugetul asigurărilor pentru șomaj in valoare de 13.142 lei reprezentând indemnizație de șomaj necuvenita, iar ulterior a început executarea silita in temeiul titlului executoriu - Decizia nr. 426/08.10.2013.

Solicită a se avea in vedere ca in perioada in care susnumitul reclamant a beneficiat de indemnizație de șomaj instituția noastră a virat la buget contribuțiile pentru pensie si sănătate, perioada respectiva reprezentând stagiu de cotizare asimilat in sistemul de pensii si in sistemul de sănătate.

Urmare a reintegrării, SN Radiocomunicatii SA a virat pentru reclamant contribuții la pensii, sănătate si șomaj aferent aceleiași perioade astfel cum rezulta din declarațiile depuse de societate la Administrația Finanțelor Publice București.

Deci reclamantul, dupa efectuarea declarațiilor rectificative ca urmare a anularii concedierii prin hotărâre judecătoreasca, figurează cu stagiu de cotizare in toate sistemele de asigurare - pensii, șomaj, sănătate începând cu data de 22,11.2012 concomitent cu indemnizația de șomaj.

Aceasta este o dovada in plus ca o persoana nu poate figura in evidenta instituțiilor statului cu stagiu de cotizare si in același timp cu indemnizație de șomaj, deci cu stagiu de cotizare si in același timp cu stagiu asimilat (protecție sociala - indemnizație de șomaj).

Pe cale de consecința susnumitul datorează la bugetul asigurărilor pentru șomaj sumele încasate in perioada 04.12._13 cu titlu de indemnizație de șomaj menționate in decizia contestata.

A mai susținut intimata că SN Radiocomunicatii SA avea obligația de a anunța instituția cu privire la reintegrarea reclamantului având in vedere situația sa de șomer indemnizat (art. 41(2) din Legea nr. 76/2002).

Aceeași obligație ii revine si șomerului a cărui concediere a fost anulata prin hotărâre judecătoreasca in temeiul art. 41(1) lit. b) din Legea nr. 76/2002, obligație adusa insa la cunoștința instituției de reclamant in data de 08.10.2013.

Din considerentele menționate, solicită respingerea acțiunii reclamantului T. L. este neîntemeiata.

Anexate întâmpinării s-au depus înscrisuri, filele 125 – 158.

P. sentința civilă nr. 129 pronunțată la data de 14 ianuarie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității cererii de anulare a adresei de înființare a popririi invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins capătul al doilea al contestației ca fiind tardiv formulat.

A respins celelalte capete ale contestației formulată de reclamantul T. L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ PRAHOVA, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul analizând cu prioritate actele și lucrările dosarului prin prisma excepției tardivității cererii de anulare a adresei de înființare a popririi nr. 4304/01.07.2014 in dosarul de executare nr. 286/2013 - capătul 2 de cerere, excepție invocată de intimată prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 C.pr.civ. potrivit cu care „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, a constatat următoarele:

Contestatorul a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 426/08.10.2013 a Directorului Executiv al AJ.O.F.M. Prahova prin care intimata a imputat suma de_ lei, reprezentând indemnizația de șomaj aferenta perioadei 04.12._13; anularea Adresei de înființare a Popririi in Dosarul de Executare nr.286/2013, înregistrata la AJ.O.F.M. Prahova sub nr. 4304/01.07.2014 si la Societatea Naționala de Radiocomunicații SA, precum și obligarea intimatei A.J.O.F.M. Prahova să-i restituie sumele reținute in baza Dispoziției de Imputare nr.426/08.10.2013

Pe calea întâmpinării, intimata a invocat excepția tardivității cererii de anulare a adresei de înființare a popririi nr. 4304/01.07.2014 in dosarul de executare nr. 286/2013, capătul 2 de cerere, cu motivarea că potrivit art. 173 din OG nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, termenul de contestație al actului de executare este de 15 zile de la data luării la cunoștința.

Având în vedere că în mod cert contestatorul a luat la cunoștința de adresa de înființare a popririi nr. 4304/01.07.2014 în data de 03.07.2014 și a depus prezenta acțiune la instanță, la data de 29.07.2014, conform vizei de primire, fila 5, tribunalul a constatat că este întemeiată excepția tardivității invocată de către intimată, în raport cu al doilea capăt de cerere, astfel că a admis excepția și a respins capătul al doilea al contestației ca fiind tardiv formulat.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 22.11.2012 contestatorul T. L. a fost disponibilizat de la . temeiul art. 65(1) din Legea nr. 53/2003.

Urmare a solicitării sale din data de 04.12.2012, ALOFM Ploiești a stabilit contestatorului, începând cu data solicitării, 04.12.2014 dreptul la indemnizația de șomaj conform art. 38 alin. 3 din Legea nr. 76/2002, întocmindu-se dosarul de șomaj nr._/03.

Astfel, începând cu data de 04.12.2012 susnumitul s-a aflat in evidenta agenției ca beneficiar de indemnizație de șomaj.

Potrivit sentinței civile nr. 1788/19.06.2013 a Tribunalului Prahova a fost anulată decizia de concediere a contestatorului T. L. nr. 556/22.11.2012 emisa de SN Radiocomunicatii SA și s-a dispus reintegrarea contestatorului in postul deținut anterior fiind obligată societate sa plătească contestatorului o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

P. Decizia de reintegrare nr. 163/01.10.2013 emisa de SN Radiocomunicatii SA ca urmare a sentinței civile nr. 1788/19.06.2013 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ s-a dispus reintegrarea contestatorului in postul deținut anterior iar AJOFM Prahova a emis Decizia de încetare a indemnizației de șomaj a reclamantului nr. 2436/08.10.2013 începând cu data stabilirii dreptului - 04.12.2012.

Totodată AJOFM Prahova a constatat constituirea debitului in suma de 13.142 lei reprezentând indemnizație de șomaj încasată necuvenit pe perioada 04.12._13 si a procedat la înregistrarea lui in evidentele contabile ale agenției și a emis Decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 precum si somația nr. 6797/08.10.2013.

Decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 si somația nr. 1760/10.03.2014 au fost comunicate contestatorului prin oficiul de posta, însă plicul cu documentele respective a fost restituit cu mențiunea „expirat termen păstrare, se aproba înapoierea".

In aceasta situație, in data de 26.03.2014, AJOFM Prahova a afișat pe site-ul, dar si la avizierul instituției, Anunțul individual pentru comunicarea prin publicitate a titlului executoriu si a actului de executare silita - somația (anunț nr. 2340/26.03.2014 și a trimis din nou debitorului documentele respective, insa, pentru a doua oara, Oficiul de posta a restituit plicul cu documentele respective cu mențiunea „expirat termen păstrare, se aproba înapoierea".

Contestatorul - debitor neachitând debitul, s-a procedat la executarea silita prin poprire, emițându-se adresa de înființare a popririi pe veniturile salariale ale debitorului la terțul poprit SN Radiocomunicații SA - adresa nr. 4304/01.07.2014 care a fost comunicata terțului poprit cu confirmare de primire in data de 03.07.2014, înștiințând totodată pe debitor de înființarea popririi prin adresa nr. 4303/01._, adresa care a fost primita de însuși destinatar tot in data de 03.07.2014

Având în vedere că decizia de concediere nr. 556/22.11.2012 a fost anulată prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila (sentința civila nr. 1788/19.06.2013 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.24/08.01.2014 a Curții de Apel Ploiești) iar părțile au fost pune în situația anterioară emiterii acestei decizii, contestatorul este considerat că pe toată perioada de la data concedierii și până la data reintegrării, 22.11.2012 - 01.10.2013 a fost salariatul SN Radiocomunicații SA, primind și toate drepturile de care ar fi beneficiat în această calitatea.

Potrivit art. 5 și art. 34 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, una dintre condițiile de acordare a indemnizației de șomaj este lipsa locului de muncă, condiție pe care contestatorul nu o mai întrunește, retroactiv, ca urmare a hotărârilor judecătorești de anulare a deciziei de concediere.

Cum contestatorul nu poate fi pe aceeași perioadă și salariat și beneficiarul indemnizației de șomaj, suma de 13.142 lei reprezentând - indemnizație de șomaj încasată in perioada 04.12._13 cu acest titlu urmează a fi restituită intimatei, în caz contrar contestatorul realizând o îmbogățire fără justă cauză.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că decizia contestată nr. 426/08.10._ este temeinică și legală, astfel că a respins ca neîntemeiate capetele de cerere ale contestației vizând anularea deciziei și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute în baza acestei decizii.

Susținerea contestatorului că pe toată perioada 04.12._13 a îndeplinit condițiile impuse de Legea nr. 176/2002, pentru a beneficia de indemnizația de șomaj astfel că imputarea indemnizației de șomer de care a beneficiat, prin Decizia de Imputare nr.426/08.10.2013, s-a făcut cu încălcarea flagranta a dreptului fundamental la masuri de protecție sociala, drept consacrat de prevederile art.41(2) din Constituția României, nu poate fi primită în susținerea prezentei acțiuni, pentru că așa cum s-a arătat mai sus, fiind anulată decizia de concediere, prin hotărâre judecătorească, contestatorul prin reîncadrare, redobândește calitatea de salariat de la data concedierii, astfel că, retroactiv este considerat că a avut tot timpul calitatea de salariat și prin urmare nu poate cumula și calitatea de șomer.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că momentul în care a luat la cunoștință de decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 a fost la data de 3.07.2014, AJOFM Prahova neefectuând comunicarea actului administrativ fiscal așa cum stabilește art.44 din O.G. nr.92/2003 privind codul de procedura fiscală.

Având în vedere faptul că la data de 03.07.2014 a luat la cunoștință de emiterea Decizia de imputare nr.426/08.10.2013, în termenul legal, în data de 29.07.2014 a formulat acțiune, solicitând anularea deciziei de imputare, anularea adresei de înființare a popririi înregistrată la societatea la care este încadrat în data de 03.07.2014 și obligarea intimatei A.J.O.F.M. Prahova să-i restituie suma reținută.

Susține că decizia de imputare nr.426/08.10.2013 a Directorului Executiv al A.J.O.F.M. Prahova nu face referire la o eventuala dispoziție de stabilire a dreptului de indemnizație de șomaj, dispoziție din care nu i-a fost înmânat un exemplar la data aplicării primei vize în carnetul de evidență (21.01.2013) și nici cu altă ocazie, așa cum prevede, în mod expres, art.10 din Ordinul nr.85/2002.

Art.l al Deciziei de imputare nr.426/08.10.2013 prevede în mod total greșit că a primit indemnizația de șomaj, în perioada 04.12._13, în baza Deciziei de concediere nr.556/22.11.2012 care a fost anulată prin sentința civila nr. 788/ 19.06.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Dreptul de indemnizație de șomaj, a fost stabilit începând cu 04.12.2012, cu îndeplinirea condițiilor impuse de lege, în baza actelor din dosarul de șomaj nr._/03 anterior intervenirii situației invocate, în mod eronat, în decizia de imputare nr.426/08.10.2013, respectiv anularea deciziei de concediere nr. 556/22.11.2012 prin sentința Civila nr.1788/19.06.2013, pronunțata de Tribunalul Prahova, iar imputarea indemnizației de șomaj (suma de_ lei) aferentă perioadei 04.12._13, ca primită necuvenit, după . este contrară principiului stabilității raporturilor juridice si ordinii de drept.

La data intrării in șomaj, 04.12.2012, îndeplinea condițiile impuse de lege pentru aceasta, iar pe toata perioada în care a beneficiat de acest ajutor (04.12._13) niciuna dintre condițiile legale pentru acordarea indemnizației de șomaj nu a suferit modificări.

P. emiterea Deciziei nr. 426/08.10.2013, practic, A.J.O.F.M. Prahova a revenit, cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative puse în executare, asupra dosarului de șomaj nr._/03/04.12.2012, în baza căruia a primit indemnizația de șomaj, drept constituțional recunoscut ca fiind în concordanță deplină cu prevederile legale în materie de către A.J.O.F.M. Prahova.

Susține că, prin neemiterea dispoziției de stabilire a dreptului de indemnizație de șomaj, A.J.O.F.M. Prahova i-a anulat dreptul său de a contesta acest act administrativ.

A.J.O.F.M. Prahova nu a ținut cont de faptul că a fost reintegrat efectiv, prin decizia nr. 163/01.10.2013 a Directorului General al Societății Naționale de Radiocomunicații SA, începând cu data de 01. octombrie 2013 și a dispus, în mod greșit, începând cu data de 04.12.2012 și nu cu data de 01 octombrie 2013, dată la care a fost reintegrat efectiv.

Consideră că imputarea indemnizației de șomer de care a beneficiat, în mod legal, în perioada 04.12._13 prin decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dreptului său fundamental la masuri de protecție socială, drept consacrat de prevederile art.41(2) din Constituția României.

Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și pe fond anularea deciziei de imputare nr. 426/08.10.2013 a Directorului Executiv al A.J.O.F.M. Prahova, anularea adresei de înființare a popririi în dosarul de executare silită nr.286/2013, înregistrată la A.J.O.F.M. Prahova sub nr. 4304/01.07.2014 și la Societatea Naționala de Radiocomunicații S.A. sub nr.3014/4158/03.07.2014, obligarea intimatei (A.J.O.F.M. Prahova) să-i restituie sumele reținute în baza dispoziției de imputare nr. 426/08.10.2013.

In drept: Constituția României, Codul de Procedura Civilă, Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupări forței de munca, cu modificările si completările ulterioare, O.G.nr.92/2003-Codul de Procedură Fiscală, cu modificări și completări, Ordinul nr.85/2002 al Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea și Formarea Profesională, cu modificări si completări, Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul a susținut, în prealabil, că momentul la care a luat la cunoștință de decizia de imputare nr. 426/08.10.2013 a fost la data de 3.07.2014, deoarece pârâta nu a efectuat comunicarea actului administrativ fiscal așa cum stabilește art.44 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Aceste susțineri sunt nefondate, pe de o parte, pentru aceea că așa cum a stabilit și instanța de fond, contestatorului i s-au comunicat actele de executare de două ori prin poștă, însă acesta nu a dat curs solicitărilor de a ridica corespondența, iar, pe de altă parte, nu a suferit nicio vătămare în exercitarea drepturilor sale, nefiind decăzut din dreptul de a contesta decizia de imputare, dar și actele subsecvente.

Referitor la fondul cauzei, apelantul a susținut, în esență, că la data intrării în șomaj – 4.12.2012, îndeplinea condițiile impuse de lege, iar pe toată perioada în care a beneficiat de acest ajutor nici una dintre condițiile legale nu a suferit modificări, astfel că prin emiterea Deciziei de imputare nr. 426/08.10.2013 pârâta a încălcat principiul irevocabilității actelor administrative, fiindu-i încălcat și dreptul constituțional la măsuri de protecție socială.

Aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât nu s-a considerat nici un moment că apelantul nu a îndeplinit condițiile cerute de lege pentru a beneficia de ajutorul de șomaj, însă aspectul esențial al cauzei, neacceptat de apelant, este acela că așa cum retroactiv a redobândit calitatea de salariat, considerându-se că niciodată nu a pierdut această calitate, în același mod se schimbă și raporturile sale cu sistemul asigurărilor sociale, neputând cumula calitatea de salariat cu cea de șomer.

Așadar, situația de fapt reținută și neconstatată de părți, este aceea că decizia de concediere nr. 556/22.11.2012 a fost anulată prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila (sentința civila nr. 1788/19.06.2013 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.24/08.01.2014 a Curții de Apel Ploiești), iar părțile au fost puse în situația anterioară emiterii acestei decizii, contestatorul fiind considerat că pe toată perioada de la data concedierii și până la data reintegrării, 22.11.2012 - 01.10.2013 a fost salariatul SN Radiocomunicații SA, primind și toate drepturile de care ar fi beneficiat în această calitate.

P. urmare, corect a reținut instanța de fond că, potrivit art. 5 și art. 34 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, una dintre condițiile de acordare a indemnizației de șomaj este lipsa locului de muncă, condiție pe care contestatorul nu o mai întrunește, retroactiv, ca urmare a hotărârilor judecătorești de anulare a deciziei de concediere.

Cum contestatorul nu poate fi pe aceeași perioadă și salariat și beneficiarul indemnizației de șomaj, suma de 13.142 lei reprezentând - indemnizație de șomaj încasată in perioada 04.12._13 cu acest titlu urmează a fi restituită intimatei, în caz contrar contestatorul realizând o îmbogățire fără justă cauză, fiind respinse ca neîntemeiate capetele de cerere ale contestației vizând anularea deciziei de imputare și obligarea pârâtei la plata sumelor reținute în baza acestei decizii.

S-a reținut că prin reîncadrare contestatorul redobândește calitatea de salariat de la data concedierii, astfel că, retroactiv este considerat că a avut tot timpul calitatea de salariat și, prin urmare, nu poate cumula și calitatea de șomer.

Față de considerentele arătate, nefiind afectate legalitatea sau temeinicia sentinței, Curtea, în baza art.480 N.C.P.C, va păstra hotărârea atacată și va respinge apelul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul T. L., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 129 pronunțată la data de 14 ianuarie 2015 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

M. G. C. P.

Grefier,

C. O.

Operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. MG

Tehnored.CO

4 ex./01.07.2015

d.f._ Trib. Prahova

j.f. M. N.

← Asigurări sociale. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Cereri. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Asigurări sociale. Decizia nr. 1121/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Asigurări sociale. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Cereri. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Asigurări sociale. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Asigurări sociale. Decizia nr. 405/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Asigurări sociale. Decizia nr. 514/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI