Asigurări sociale. Decizia nr. 699/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2292/120/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 699
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1563/11 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G. I., domiciliat în comuna Ciocănești, ..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform disp. art. 29 lit. a din OUG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de apel, pârâta a solicitat în mod expres judecata în lipsă. Totodată, se menționează că în cadrul etapei scrise a procesului, intimatul-reclamant a depus la dosar o cerere intitulată „răspuns la întâmpinare”, înregistrată sub nr. 4118/27.02.2015.
Curtea, în temeiul art. 22 din noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 471 alin. 5 din același act normativ, incident în speță în raport de data inițierii litigiului, având în vedere poziția procesuală a reclamantului în cadrul apelului, respectiv aceea de intimat, recalifică drept întâmpinare cererea depusă de către această parte prin registratura instanței sub nr. 4118/27.02.2015 și intitulată „răspuns la întâmpinare”.
Curtea, constatând că prin cererea de apel s-a solicitat în mod expres de către pârâtă judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, conform dispozițiilor art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a Civilă sub număr de dosar_, reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la soluționarea favorabilă a cererii sale de revizuire a deciziei nr._/23.07.2012, în sensul recalculării pensiei, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate și evidențiate în adeverințele nr. 523/04.04.2012 și nr. 10/14.02.2014, emise de . și ..
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 13.05.2014, reclamantul a înregistrat la C. Județeană de Pensii Dâmbovița cererea nr._, prin care a solicitat recalcularea pensiei prin includerea sumelor menționate în adeverințele nr. 523/04.04.2012 și nr. 10/14.02.2014, pe care le-a atașat cererii, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000.
S-a solicitat de către reclamant a se ține seama de principiul contributivității care rezulta din prevederile Legii nr. 19/2000, precum și de decizia Curții Constituționale nr. 736/24.10.2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 4/04.01.2007, prin care s-a dispus „Respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, excepție ridicata din oficiu de Tribunalul Sibiu – „Secția Civila în dosarele nr. 1698/2006, nr. 1699/2006, nr. 1692/2006, nr. 1700/2006 și de decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, publicata în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, statuându-se că „formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute în art. 12, alin. l, lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
La data de 16 iunie 2014, pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a depus la dosar întâmpinare, conform dispozițiilor art. 205 din noul Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajelor anuale, până la . acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de muncă.
De asemenea, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
S-a mai susținut că în conformitate cu prevederile Anexei 15 pct. VI din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
Pârâta a învederat că „acordul global” nu reprezintă un spor, ci o forma de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementata de legislația în vigoare la acea dată, respectiv de art. 12 din Legea nr. 57/1974, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
De asemenea, a arătat pârâta, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale.
A precizat pârâta că sumele obținute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei potrivit Legilor nr. 3/1977, nr. 19/2000 și nr. 263/2010.
Totodată, în pronunțarea hotărârii s-a solicitat a se avea în vedere practica instanțelor naționale, care au considerat faptul că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la recalcularea/stabilirea/revizuirea drepturilor de pensie, precum și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16.11.2009 care, în considerentele acesteia, stabilește clar care sunt veniturile care constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2014 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Dâmbovița de a soluționa cauza.
La același termen de judecată, Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă, prin sentința civilă nr. 1281/26 septembrie 2014 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurărilor sociale.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constat că obiectul acțiunii îl reprezintă revizuirea unei decizii de recalculare a pensiei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare realizate și evidențiate în adeverințele depuse la dosar, cerere ce se judecă potrivit dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 263/2010.
În acest context, competența de soluționare a cauzei, a apreciat tribunalul, revine Secției I Civilă – Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.
Primindu-se cauza la Tribunalul Dâmbovița –Secția I Civilă, a fost înregistrată sub număr de dosar_ .
În speță s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 11 decembrie 2014 Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 1563, prin care a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâtei la emiterea unei nou decizii de pensionare, prin luarea în calcul a adeverințelor nr. 523/4 aprilie 2012 și nr. 10/14 februarie 2014, emise de . cu data de 1 iunie 2014.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit adeverințelor nr. 523/04.04.2012 întocmită de . și nr. 10/14.02.2014, reclamantul a fost remunerat în acord global, primind sume de bani peste salariul tarifar de încadrare, sume, ce potrivit susținerilor pârâtei din întâmpinare, nu au fost avute în vedere la calcul pensiei.
Prin cererea înregistrată sub nr._/13.05.2014 reclamantul a solicitat pârâtei să ia în calculul pensiei veniturile, așa cum sunt acestea cuprinse în adeverința ce face obiectul prezentei acțiuni.
Tribunalul a reținut ca veniturile obținute în acord global constituie o formă de remunerație în funcție de realizarea indicatorilor privind creșterea productivității muncii și eficienței economice, prevăzută de Legea nr. 57/1974, nefiind sporuri, astfel cum rezultă, de altfel, și din cuprinsul adeverinței. Veniturile în acord global nu au fost însă înscrise în carnetul de muncă, întrucât nu au făcut parte din retribuția tarifară.
Un argument în plus în susținerea acestei opinii, a arătat tribunalul, rezultă și din conținutul dispozițiilor art. 1 alin. 1 teza finală din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr. 37 din 26 aprilie 1976, care prevăd că „prin carnetul de muncă se dovedește (…) retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”, în același sens fiind și normele Ordinului Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr. 76 din data de 29 iulie 1976.
Faptul că aceste venituri nu au făcut parte din retribuția tarifară, rezultă, a arătat tribunalul, și din prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din data de 9 iulie 1983, care dispuneau: „Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, pensiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege”, a arătat judecătorul fondului.
Ca atare, tribunalul a reținut că drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel încât nu se puteau utiliza la determinarea punctajelor anuale, conform dispozițiilor art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește reținerea principiului contributivității, prevăzut de art. 2 lit. e din legea nr. 19/2000 si care privește faptul ca fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.1 din Decretul 389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, s-a stipulat obligativitatea angajatorilor sa vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Întrucât în cuprinsul adeverințelor se arata ca angajatorul a calculat si virat CAS la bugetul asigurărilor sociale, conform Hotărârii nr. 191/1963, Legii nr. 57/1974, Decretului nr. 389/1972, tribunalul a constatat că în mod greșit pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița nu a valorificat veniturile suplimentare menționate în adeverință.
Tribunalul a reamintit că în sensul valorificării acestor venituri s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, prin care a statuat că „formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
Pentru aceste motive, tribunalul a admis contestația și a obligat-o pe pârâta să ia în calcul la stabilirea pensiei veniturile realizate în acord global, de către reclamant, evidențiate în adeverințele nr. 523/04.04.2013, emisă de . și nr.10/14.02.2014 întocmită de ., începând cu data de 01.06.2014 (luna următoare datei formulării cererii).
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 468 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că în mod greșit a fost admisă acțiunea, întrucât conform dispozițiilor art. 165 din Legea nr. 263/2010 și Anexei nr. 15 pct. VI din H.G. nr. 257/2011, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
A susținut apelanta că acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară, această diferențiere rezultând din dispozițiile Legii nr. 57/1974, care definesc retribuția tarifară.
De asemenea, a învederat apelanta, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord nu se înscriau în carnetul de muncă, toate aceste reglementări dovedind că niciodată sumele obținute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, legiuitorul înțelegând să le excludă din baza de calcul a pensiilor.
Apelanta a solicitat să se țină cont de practica Curții de Apel Ploiești (decizia civilă nr. 1086/2007, nr. 723/2009, nr. 785/2007), a Curții de Apel G. (decizia civilă nr. 324/2006), precum și a Curții de Apel A. I. (decizia civilă nr. 139/2007), prin care instanțele au considerat că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la recalcularea / stabilirea / revizuirea drepturilor de pensie, în același sens fiind și decizia civilă nr. 30/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a mai susținut că în mod greșit tribunalul a motivat sentința în raport de considerentele deciziei nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece aceasta a fost pronunțată înainte de . Legii nr. 263/2011 și se aplică doar litigiilor nesoluționate, aflate pe rol înainte de . Legii nr. 263/2010, sau cererilor de chemare în judecată formulate împotriva deciziei de pensionare emise de către Curtea Județeană de Pensii Dâmbovița, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000.
S-a solicitat admiterea apelului, „anularea” sentinței și pe fond, respingerea acțiunii a nefondată.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 – 482 din noul Cod de procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 263/2010, ale Legii nr. 3/1977 și ale Legii nr. 57/1974.
Intimatul-reclamant Gulian I., a depus, conform dispozițiilor art. 470 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esență apărările formulate în fața instanței de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
În cauză nu se poate discuta, astfel cum a pretins apelanta, despre o nelegală obligare a acesteia la recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a veniturilor realizate de către intimat în acord global, menționate în adeverința depusă de acesta, întrucât, contrar celor susținute de către apelantă, o atare obligație este justificată de aplicarea principiului contributivității, statuat de art. 2 lit. b din Legea nr. 263/2010, conform căruia, drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Curtea reamintește că prin decizia nr. 19/10.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 517 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, s-a statuat că aplicarea acestui principiu „impune luarea în considerare a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioada anterioară Legii nr. 19/2000, în măsura în care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverințele conform legislației în vigoare și s-au plătit contribuții de asigurări sociale”.
Anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase în procedura recursului în interesul legii, decizia nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 824/22 noiembrie 2011, prin care statuase că „formele de retribuire în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Chiar dacă este reală susținerea apelantei că această decizie a fost dată în interpretarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000, Curtea notează că acest aspect nu este de natură să înlăture aplicabilitatea sa în speța pendinte, întrucât rațiunile avute în vedere de instanța supremă la interpretarea art. 164 din Legea nr. 19/2000, care reglementează determinarea punctajelor medii anuale în raport de care se stabilește cuantumul pensiei, se aplică mutatis mutandis și cu privire la dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010, dispoziții care nu reprezintă decât o reluare a textului similar, din actul normativ anterior.
În cauză intimatul s-a prevalat, invocând această decizie și principiul contributivității, statuat de art. 2 lit. b din Legea nr. 263/2010 de existența unor adeverințe emise conform legislației în vigoare, care atestă acordarea unor venituri în acord global, caz în care, instanța de fond avea obligația doar de a verifica dacă pentru toate aceste venituri s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Procedând ca atare, instanța a constatat că din cuprinsul adeverințelor invocate de către intimat, aflate la filele 10 – 11 dosar fond, reiese că acesta a fost retribuit în acord global conform Legii nr. 57/1974, iar sumele primite ca remunerație au fost incluse în salariul brut, unitatea plătind contribuții la sistemul public de pensii.
În acest context, față de dispozițiile imperative stipulate de art. 517 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României (în speță decizia nr. 19/17 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22 noiembrie 2011), Curtea va înlătura criticile formulate de către apelantă cu privire la faptul că reglementările invocate de către aceasta, anterioare pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevedeau că sumele obținute în acord nu puteau fi valorificate la stabilirea pensiei, reținând că această problemă de drept a fost dezlegată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de către apelantă, Curtea constată că reprezintă decizii pronunțate de trei curți de apel, respectiv de Înalta Curte de Casație și Justiție, anterioare însă celor două decizii în interesul legii pronunțate de Înalta Curtea de Casație și Justiție sub nr. 19/2011 și nr. 19/2012, motiv pentru care vor fi înlăturate ca lipsite de relevanță.
În considerarea acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1563/11 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G. I., domiciliat în comuna Ciocănești, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. AB
Tehnored. DV
4 ex./27.05.2015
d.f._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Reexaminare taxe de timbru. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
