Asigurări sociale. Decizia nr. 709/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2889/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 709
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, .. 1A, jud. Dâmbovița, împotriva Sentinței nr. 1431 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanta T. E. domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă T. E. personal, lipsind apelanta pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că apelanta prin motivele de apel a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata reclamantă T. E. personal, arată că nu are alte cereri, solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimata reclamantă T. E. personal, solicită respingerea apelului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /23.06.2014, reclamanta T. E., în calitate de moștenitor a decedatului T. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei conform veniturilor suplimentare realizate și evidențiate în adeverințele nr.62/28.06.2011 și 515/03.04.2012 emise de . .
Motivând cererea, reclamanta a arătat că a depus la C. Județeană de Pensii adeverințele sus-menționate, solicitând recalcularea pensiei prin includerea acestor sume, prin cererea înregistrată sub nr._/24.05.2012.
Mai arată reclamanta că, carnetul de muncă a fost completat cu salariul tarifar lunar de încadrare (de bază) ce reprezintă salariul de încadrare, sumă înscrisă și în contractul individual de muncă.
S-a mai precizat de către reclamantă că, în cuprinsul adeverințelor se arată că angajatorul a calculat și virat CAS la bugetul asigurărilor de stat, iar principiul contributivității este statuat de Legea nr. 19/2000.
Se mai invocă și decizia nr. 19/2011 pronunțată de ICCJ privind recursul in interesul legii, referitor la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, prin luarea in considerare a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, decizie obligatorie pentru instanță potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã și care stabilește: „Formele de retribuire obținute în acord global, prevãzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupã cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacã au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plãtit contribuția de asigurãri sociale la sistemul public de pensii.”
In susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în copii: adeverințele nr.62/28.06.2011 și 515/03.04.2012 emise de ., certificat de deces T. P., certificat de căsătorie, act de identitate.
Pârâta C. Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, decizia emisa de C. Județeană de Pensii Dâmbovița fiind temeinică și legală, deoarece conform prevederilor Legii nr. 263/2010 și a anexei nr. 15, punctul VI din Hotărârea Guvernului României nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât „nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”, iar prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 stabilesc că, la determinarea punctajelor anuale, până la . acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1
ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, dar și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.
Se arată de către pârâtă că acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Se invocă practica Curții de Apel Ploiești, respectiv deciziile nr. 1086/14.11.2007, 723/09.04.2009, 785 din 11.09.2007, a Curții de Apel G. - decizia nr. 324/15.05.2006, precum și a Curții de Apel A. I. - decizia nr. 139/2007, prin care instanțele de judecată au considerat faptul că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la recalcularea/stabilirea/revizuirea drepturilor de pensie, iar Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16.11.2009 stabilește care sunt veniturile care constituie bază de calcul a drepturilor de pensie.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000.
Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2014 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pentru motivele arătate pe larg în încheierea respectivă.
După adminsitrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a pronunțat Sentința nr. 1431 din 26 noiembrie 2014 prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta la emiterea unei decizii prin luarea în calcul a adeverințelor nr. 62/28.06.2011, începând cu data de 25.07.2011 și nr. 515/03.04.2012, începând cu data depunerii la pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin decizia nr._/24.05.2012 emisă de pârâtă s-a acordat soțului reclamantei, T. P., o pensie de asigurări sociale în cuantum de 980 lei, drepturile fiind stabilite începând cu data de 01.08.2011. În cuprinsul deciziei se menționează că au fost valorificat sporuri fără să arate dacă veniturile în acord global pentru care au fost emise adeverințele 515/03.04.2012 și 62/28.06.2011 au fost valorificate.
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, prevedea în art.3 că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. Angajații aveau obligația plății contribuției numai pentru pensia suplimentară.
Decretul nr.389/1972 instituia obligația angajatorului, iar nu a angajatului, de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15% - majorată ulterior prin Legea nr.49/1992 -asupra câștigului brut realizat de salariat.
Plata în acord global nu constituie un spor ci o formă de retribuire a muncii, așa cum se prevede în Legea nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară, astfel încât acestea să fie considerate că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum impune art.164 din Legea pensiilor.
A mai învederat prima instanță că, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosarul cauzei și a căror valorificări se solicită, pentru sumele primite în acord global s-a reținut și virat pensia suplimentară și celelalte contribuții în conformitate cu dispozițiile legale.
Tribunalul a mai reținut că, în raport de cele anterior expuse și având în vedere Decizia 19/2011 pronunțată de ICCJ privind recursul in interesul legii, referitor la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, prin luarea in considerare a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, decizie obligatorie pentru instanță potrivit art. 330/7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã și care stabilește: „Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupã cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacã au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plãtit contribuția de asigurãri sociale la sistemul public de pensii.”, cererea reclamantei se privește ca întemeiată.
Așa fiind tribunalul a dispus admiterea acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii începând cu data depunerii adeverințelor la dosarul de pensie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând-o pentru motive de nelegalitate și nemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că în fapt, la primul termen de judecată din data de 15.10.2010 a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, deoarece, prin acțiunea formulată a solicitat recalcularea drepturilor de pensie ale numitului T. P., CNP_, decedat la data de 31.08.2012, prin valorificarea adeverințelor nr. 62/28.06.2011 eliberată de către . și adeverința nr. 515/03.04.2012 eliberată de către ..
A mai precizat apelanta că deși acțiunea a fost formulată de către doamna T. E. în calitate de moștenitor al decedatului T. P., la dosarul cauzei nu a fost depus un certificat de moștenitor în dovedirea acestei calități. Actele care au fost depuse la dosarul cauzei în dovedirea calității de moștenitor sunt: certificat de naștere T. P., certificat de deces T. P., certificat de căsătorie și actul de identitate al reclamantei T. E..
Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei privind dovedirea calității de reclamant, precum și prevederile art. 32 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă, reclamanta T. E. nu are calitate procesuală activă în cauza de față.
Apelanta a învederat că, prin încheierea de ședință din data de 15.10.2014 instanța de fond, în mod eronat, a considerat că „actele depuse cauzei, respectiv certificatul de căsătorie și certificatul de deces au făcut dovada calității de soț supraviețuitor a persoanei pentru care a solicitat plata drepturilor de pensie”.
Față de cele arătate apelanta a arătat că încheierea de ședință din data de 15.10.2014, încheiere prin care a fost respinsă excepția lipsei calității active a reclamantei, este nelegală și nefondată.
Așa fiind se impune anularea acestei încheieri, admiterea excepției lipsei calității active a reclamantei și respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei apelanta a precizat că la data de 25.07.2011 cu cererea înregistrată la C. Județeană de Pensii Dâmbovița sub nr._ domnul T. P. a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 62/28.06.2011 eliberată de către . privind sumele obținute în acord global pentru perioada 1970 - 1980 și a adeverinței nr. 295/03.06.2011 eliberată de către . salariile tarifare, sporul de vechime și sporul condiții nocive obținute în perioada decembrie 1981 - octombrie 1999. Sporul de vechime și sporul pentru condiții nocive au fost valorificate și emisă decizia nr._/24.05.2012, necontestată, cu plata drepturilor începând cu data de 01.08.2011.
La data de 08.05.2012 cu cererea înregistrată la apelantă sub nr. 7380, domnul T. P. solicită recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 515/03.04.2012 emisă de către . privind sumele obținute în acord global în anii 1984,1985,4986,1987, 1988 și 1990.
A învederat apelanta că, în conformitate cu prevederile anexei 15 pct. VI din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Față de prevederile legislative arătate, adeverințele nr. 62/28.06.2011 eliberată de către . și nr. 515/03.04.2012 emisă de către . nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale numitului T. P..
Apelanta a mai precizat că, având în vedere că la data de 31.08.2012 domnul T. P. a decedat, iar copii sau soțul supraviețuitor nu au solicitat pensie de urmaș, plata drepturilor de pensie a fost sistată de la plată începând cu data de 01.09.2012.
Pe de altă parte, deși instanța de fond, prin sentința apelată, reține că prin decizia nr._/24.05.2012, cu plata drepturilor începând cu data de 01.08.2014 s-a acordat domnului T. P. o pensie de asigurări sociale în cuantum de 980 lei, obligă instituția apelantă la emiterea unei noi decizii de pensionare prin luarea în calcul a adeverinței nr. 62/28.06.2011, începând cu data de 25.07.2011 și nr. 515/03.04.2012, începând cu data depunerii la apelantă.
Ori, potrivit prevederilor art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sumele rezultate în urma recalculării prin adăugarea veniturilor și/sau stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea și nu cu data depunerii.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 120 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art. 80 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, prin care sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților și în lipsa acestora, moștenitorilor în condițiile dreptului comun pe bază de cerere însoțite de actele de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul, certificat de moștenitor.
Față de cele arătate, având în vedere că până la decesul domnlui T. P., 31.08.2012, aceste drepturi nu au fost calculate, neexistând cadrul legal pentru valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor obținute în acord global, aceste venituri fiind valorificate după pronunțarea Deciziei ICCJ nr. 19 la data de 10.12.2012 și publicată în Monitorul Oficial al României la data de 23.01.2013 numai în urma acțiunilor judecătorești promovate de reclamanți - titular de drepturi de asigurări sociale - și admise de instanțele judecătorești în concordanță cu prevederile deciziei nr. 19/2012 a ICCJ, apelanta a solicitat, admiterea apelului, anularea în tot a sentinței civile nr. 1431/26.11.2014 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
A mai arătat că atâta timp cât la data depunerii (25.07.2011 și 08.05.2012) de către pensionarul decedat T. P. a adeverințelor privind veniturile în acord global nu exista cadru legal privind valorificarea acestora și nici Decizia ICCJ nr. 19/2012, precum nici la data decesului acestuia - 31.08.2012 și nici în prezent acest cadru legal nu există, respectiv formele de retribuire în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, apreciază că sentința instanței de fond este nelegală.
La dosar a fost depusă de intimată întâmpinare, însoțită de un set de înscrisuri.
Curtea analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Cu titlu prealabil Curtea observă că prin motivele de apel apelanta a formulat critici atât cu privire la modul de soluționare de către tribunal a excepției lipsei calității procesual active a reclamantei, cât și privitoare la soluția dată chiar fondului raportului juridic litigios.
Întrucât aprecierea ca fondate a primei categorii de critici ar face de prisos analizarea celor ce fac obiectul celei de a doua categorii Curtea va proceda la analiza cu prioritate a celor vizând excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.
În acest context Curtea observă că, la baza respingerii excepției în discuție au stat argumentele primei instanțe în sensul că reclamanta a făcut dovada legitimării sale procesual active cu certificatul de deces a soțului său T. P. și prin certificatul de căsătorie.
Ori este real că, în lumina dispozițiilor art. 1133 cod civil dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor, iar nu cu acte de stare civilă, așa cum în mod eronat a reținut tribunalul.
Numai că, potrivit înscrisurilor atașate întâmpinării în fază de apel de pe urma defunctului T. P. a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 19/06.03.2015 de către Biroul Individual Notarial C. R. M., reclamanta T. E., intimată în prezenta fază procesuală având calitatea de moștenitor legal ca soție supraviețuitoare.
Față de acest înscris, raportat la caracterul constatator al calității de moștenitor și efectele unui astfel de caracter Curtea nu poate reține ca fundamentând admiterea căii de atac susținerile apelantei subsumate primei categorii de critici vizând legitimarea procesuală a reclamantei.
Sub aspectul criticilor vizând modul de soluționare a chiar fondului raportului juridic litigios Curtea observă sub un prim aspect că soluția primei instanțe s-a raportat la două adeverințe și anume 62/28.06.2011 și nr. 515/03.04.2012.
Așadar orice trimitere a apelantei la o a treia adeverință și anume nr. 295/03.06.2011 eliberată de către . salariile tarifare, sporul de vechime și sporul condiții nocive obținute în perioada decembrie 1981 - octombrie 1999 și care ar fi fost valorificată printr-o decizie din 2011 necontestată este lipsită de relevanță juridică în speța pendinte.
În ceea ce privește celelalte două adeverințe dispuse a fi valorificate de către prima instanță, din chiar înscrisurile cauzei se reține că prin acestea se atestă că autorul reclamantei a desfășurat activitate la Avicola Crevedia, respectiv AC Avicola B. SA în acord global.
În acest context Curtea reamintește că problematica formelor de retribuire în acord global, respectiv dacă sumele încasate cu acest titlu pot fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public a făcut obiectul a două decizii în interesul legii și anume Decizia nr. 19/2011, menționată și de instanța de fond în considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac și Decizia nr.19/2012.
Prin prima dintre acestea, respectiv Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii s-a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pe calea celei de a doua decizii, respectiv Decizia nr. 19/2012 s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
La baza unor atare dezlegări a problemelor de drept au stat argumentele potrivit cărora sistemul public modern de pensii și alte drepturi de asigurări sociale instituit prin Legea nr. 19/2000 are la bază principiile unicității, egalității, solidarității sociale, obligativității, contributivității, repartiției și autonomiei, conform art. 2 din lege, iar aceste principii pot fi identificate într-o formă sau alta și în legislația aplicabilă anterior intrării în vigoare a acestei reglementări.
Aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioade anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității.
Același principiu al contributivității se regăsește legiferat și în dispozițiile art. 2 lit. c din legea nr. 263/2010.
În alte cuvinte, ori de câte ori se face dovada că pentru veniturile suplimentare, inclusiv acordul s-a achitat contribuția de asigurări sociale, acestea vor fi luate în calcul la determinarea punctajelor medii anulate, tocmai în baza principiului contributivității care guvernează sistemele de pensii și care își găsește consacrarea legislativă atât în Legea nr. 19/2000, cât și în Legea nr. 263/2010.
Ori, față de adeverințele aflate la dosarul de primă instanță – filele 8 – 9 și din care rezultă fără putere de tăgadă că pentru adaosul în acord global s-a plătit contribuția de asigurări sociale, în mod corect a reținut tribunalul că și aceste sume trebuia a fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale autorului intimatei reclamante.
Așa fiind sunt nefondate criticile apelantei potrivit cărora niciodată sumele obținute în acord nu se valorifică la stabilirea pensiei.
Curtea nu poate avea în vedere ca fundamentând o soluție de admitere a căii de atac trimiterile apelantei la dispozițiile Hotărârea nr. 257/2011, cuprinzând Normele Metodologice de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 263/2010, întrucât acestea, în ceea ce privește chestiunea de drept în litigiu sunt în contradicție cu cele două reglementări din domeniul pensiilor mai sus menționate și care consacră principiul contributivității, în situația în care se face dovada achitării contribuțiilor, așa cum este și situația din speța pendinte.
Pentru aceiași argumentație juridică sunt nefondate și criticile apelantei cu privire la inaplicabilitatea în cauză a uneia din cele două decizii în interesul legii mai sus amintite.
Susținerile apelantei în sensul că de vreme ce ulterior decesului lui T. P. soțul supraviețuitor nu a solicitat pensie de urmaș, plata drepturilor la pensie a fost sistată începând cu data de 01.09.2012 sunt lipsite de relevanță juridică în speța pendinte față de obiectul cauzei.
Curtea nu poate avea în vedere ca fundamentând o soluție de admitere a căii de atac nici trimiterile apelantei la prevederile art. 120 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art. 80 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 potrivit cu care sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților și în lipsa acestora, moștenitorilor în condițiile dreptului comun pe bază de cerere însoțite de actele de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul, certificat de moștenitor raportat la împrejurarea că în cauza de față la data decesului autorului intimatei reclamante astfel de sume nu fuseseră calculate.
După cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente, aspect necontestat de apelantă solicitările de recalculare au fost înregistrate de către pensionar anterior decesului.
Refuzul de soluționare favorabilă, deși așa cum s-a demonstrat de către instanța de control judiciar exista temei în acest sens nu poate conduce la exonerarea apelantei de la obligația de a proceda la recalculare și de a achita către intimata reclamantă diferențele rezultate.
Curtea apreciază însă ca fondate criticile apelantei vizând momentul de la care prima instanță a dispus recalcularea drepturilor.
Astfel, în lumina dispozițiilor art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, text de lege aplicabil speței respectivele sume se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Într-o atare situație în mod greșit prima instanță a dispus luarea în calcul a adeverinței nr. 62/28.06.2011, începând cu data de 25.07.2011 și a celei cu nr. 15/03.04.2012, începând cu data depunerii la pârâtă.
Pentru toate motivele arătate apreciind ca fondate criticile apelantei doar în limitele menționate în paragrafele precedente Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod pr. civ. urmează să admită apelul.
Pe cale de consecință Curtea va schimba în parte sentința apelată și va obliga pârâta la recalcularea drepturilor de pensie pentru T. P., în prezent decedat, prin luarea în considerare a adeverinței nr. 62/28.06.2011 emisă de . începând cu data de 1.08.2011 și a adeverinței nr. 515/3.04.2012 emisă de . cu data de 1.06.2012, până la data de 1.09.2012, raportat la momentul decesului acestuia.
Totodată Curtea va obliga pârâta la plata către intimata-reclamantă a diferenței dintre sumele rezultate și cele efectiv încasate de T. P., pentru perioadele menționate.
Menținerea hotărârii de primă instanță vizează în mod exclusiv soluția de admitere a acțiunii, dar prin raportare la limitele stabilite prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, .. 1A, jud. Dâmbovița, împotriva Sentinței nr. 1431 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanta T. E. domiciliată în ..
Schimbă în parte Sentința nr. 1431 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă.
Obligă pârâta la recalcularea drepturilor de pensie pentru T. P., în prezent decedat, prin luarea în considerare a adeverinței nr. 62/28.06.2011 emisă de . începând cu data de 1.08.2011 și a adeverinței nr. 515/3.04.2012 emisă de . cu data de 1.06.2012, până la data de 1.09.2012.
Obligă pârâta la plata către intimata-reclamantă a diferenței dintre sumele rezultate și cele efectiv încasate de T. P., pentru perioadele menționate. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
4 ex./25.05.2015
d.f. nr._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 710/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 616/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
